BusinessMagazin

Tag: Cel

  • Cel mai vanat broker

    Dana-Mirela Ionescu, presedinte al Raiffeisen Capital & Investment, este femeia de 34 de ani care a condus cele mai spectaculoase listari la Bursa de Valori Bucuresti si a strans, in total, peste 42 de miliarde de euro de la investitori prin listarea Transgaz, Transelectrica si a retailerului de electrocasnice Flamingo.
    Atunci cand vii de pe o piata de capital ca aceea din New York pe una ca aceea din RomAnia, pot trece ani buni pana sa nu mai fii considerat un outsider. Te tradeaza limbajul presarat cu “englezisme”, stilul de viata activ si nevoia de a fi permanent conectat la informatiile de prima mana. Dana Ionescu incearca inca, dupa aproximativ zece ani de vis american, sa se reacomodeze la viata de broker din Romania.

    Tabloul unei cariere
    Pentru ea readaptarea la Romania a fost nici mai grea, nici mai usoara decat alte etape. Nu a fost deloc facil nici sa absolve, Magna cum laude, o universitate ca Georgetown, mai ales cand a urmat doua specializari simultan si a lucrat, in paralel, in trei locuri diferite. Putem spune deci, fara sa gresim, ca este cat se poate de obisnuita cu stresul. De fapt, ea singura spune ca daca nu are cateva probleme reale pe ordinea de zi, are impresia ca ceva nu este in regula, ca a omis niste lucruri importante si atunci stresul devine si mai mare. “Sunt o persoana foarte dinamica, nu pot sa stau locului si nu rezist fara sa am ceva de facut. Mai bine am prea multe probleme urgente decat sa nu am niciuna.” Tocmai asta a facut-o sa se indragosteasca de New York. “Ritmul de viata de pe Wall Street este intr-adevar unul sufocant si nu poti rezista acolo daca nu esti construit ca un om dinamic.”
    Iar la dinamism sta bine. Este pasionata de pictura inca din copilarie, cand a si expus cateva lucrari, si tot de mica a invatat ce inseamna sa alegi o singura cale din mai multe optiuni. In liceu voia sa devina arhitect, un pas normal de la pictura, dar in paralel a cochetat si cu medicina sau matematica. In cele din urma, pictura a ramas doar un hobby, medicina a iesit definitiv din peisaj si ea a ramas fidela matematicii. Inclinatia catre stilul de viata practic pe care il reprezinta, in general, cifrele si-a valorificat-o in finante si, asa cum parea normal, si-a inceput “drumul” la Academia de Studii Economice Bucuresti. De aici insa, a facut un pas deosebit de important pentru cariera ei de astazi: s-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a si absolvit, cu toate meritele, aceeasi universitate pe care a terminat-o si fostul presedinte american Bill Clinton.i
    In timpul facultatii, desi a ales doua specializari, finante si afaceri internationale (deci un volum de munca de doua ori mai important), a avut cate trei joburi simultan: administrator de retea in laboratorul de informatica al facultatii, tutore la patru materii si, pe rand, a lucrat pentru doua firme private.
    Printre vechile sale responsabilitati s-au numarat si distributia de flyere sau vanzarea brazilor de Craciun. Mai tarziu, insa, a trecut la lucruri mai apropiate de obiectivele sale. S-a alaturat companiei americane The Prudential Insurance Company of America, specializata in servicii financiare, dupa care au urmat firmele de brokeraj Moors and Cabot si Washington Investment Corporation.

    Cu brokerajul in sange
    In cazul actualului presedinte al RCI, asa cum este cunoscuta compania pe piata de brokeraj locala, “aschia nu sare departe de trunchi” este o zicala cat se poate de potrivita. Tatal ei, Dan Ionescu, fost director in ministerul Afacerilor Externe, inainte de 1989, a condus divizia din Europa de Sud-Est a General Electric Capital pana in toamna lui 2007, deci alegerea ei pare acum cat se poate de fireasca. Ea spune totusi ca influenta tatalui sau asupra deciziei sale de a incepe o cariera in brokeraj are de a face cu talentul mostenit si cultivat in familie. “GE Capital cuprinde o mica parte din activitatea unei banci de investitii, dar influenta tatalui meu s-a resimtit mai mult prin gene, pentru ca semanam foarte mult.” In plus, hotararea a luat-o cand era in America, deci departe de casa. “Tatal meu mi-a deschis ochii catre ceea ce inseamna azi economia capitalista si tot el mi-a aratat ce inseamna lumea: cand eram mica, imi povestea despre calatoriile lui; dupa revolutie am inceput sa calatoresc si eu cu el si astfel am vazut Europa, Asia si America. Deci el mi-a insuflat o gandire deschisa, chiar internationala. Am fost obisnuita ca el sa fie plecat tot timpul in strainatate si poate din aceasta cauza nu am resimtit propria mea plecare in State ca pe o schimbare extraordinara. In rest m-a lasat sa aleg singura ce doresc sa fac.”
    In America a invatat si a muncit zece ani, perioada in care s-a intors acasa cel mult o data pe an. E deci lesne de inteles de ce spune ca nu s-a readaptat la viata de aici, chiar daca s-a intors deja de patru ani. “Nu este nicio problema in Romania, dar imi lipseste stilul de viata de la New York. Mentalitatea oamenilor e diferita, nu numai oportunitatile.”

    Un newyorkez la Bucuresti
    “Nu am ales SUA, am ales New York, pentru ca una este America si cu totul altceva este The Big Apple. Am facut scoala in DC pentru a ma adapta mai usor la stilul lor de viata, si am locuit acolo intre 1995-1997, dar verile le petreceam la New York, pentru ca acolo munceam.” A ramas indragostita de New York, desi la inceput nici nu se gandea sa ramana peste ocean.
    “Au venit toate pe parcurs. Initial am plecat sa muncesc in timpul vacantei de vara, dupa care m-am inscris la Georgetown si am vazut ce inseamna invatamantul de acolo. Universitatile din State chiar te invata sa gandesti; sistemul de invatamant este mult mai practic si axat pe intelegere mai mult decat pe memorare. Citesti o data si intelegi, pentru ca inveti logic. Numai asa am avut timp pentru trei slujbe in paralel cu facultatea.”
    Ea stie ca, in Romania, un student de-abia reuseste sa impace studiile cu un singur loc de munca, fara sa vorbim macar de doua specializari sau mai multe joburi. Inca un fapt paradoxal este ca in capitala economica a lumii un broker poate munci 14 ore pe zi si totusi ziua lui sa nu se termine fara sport sau fara timp pentru pasiuni, in timp ce intr-un mediu mai lent, cum este Bucurestiul, timpul pentru personal life este tot mai mic.
    Ea insasi are tot timpul agenda incarcata, dar nici nu ar putea trai altfel. In timpul interviului noi ne-am convins ca nu exagereaza cand spune ca fara probleme urgente de rezolvat nu ar fi in elementul ei. “Nu stiu daca m-am deprins cu un ritm de viata alert in New York sau, pur si simplu, asa sunt eu construita ca om.”
    Oricum, indiferent de cat de multe ore de lucru pe saptamana acumuleaza in prezent, experienta de trei ani de la Goldman Sachs, cea mai puternica banca de investitii din lume la ora actuala a pregatit-o cum nu se poate mai bine. Acolo nu era un lucru neobisnuit sa nu ajungi acasa intre doua zile de lucru, drept dovada, sediul era dotat cu camere pentru odihna si birourile tineau de multe ori locul patului pentru cei care nu mai aveau loc in incaperea respectiva. “Daca pana atunci credeam ca eu fac multe lucruri in acelasi timp, la Goldman Sachs parerea mi s-a schimbat total. Seful meu, spre exemplu, tasta cu o mana la computer, cu cealalta forma numerele de telefon fara sa se uite la aparat, iar in acelasi timp discuta cu mine probleme importante.”

    Cultura stelelor
    Recrutarea de studenti in vederea angajarii este subiectul unei adevarate competitii intre companiile din Statele Unite ale Americii. Preferintele pentru o universitate sau alta se schimba adesea, conform unui fenomen din piata numit Star Culture.
    Intr-un timp in care absolventii de la Georgetown se numarau printre tintele favorite ale departamentelor de HR ale marilor companii, perioada din jurul absolvirii a fost una cu adevarat solicitanta pentru orice tanar. Ea insasi a fost pusa in situatia de a-si alege viitorul dintr-o oferta vasta si, chiar daca in teorie este mult mai bine sa nu duci lipsa de optiuni, prea multe variante te pot pune intr-o mare incurcatura. Procedura companiilor este una simpla, dar, pentru un absolvent care aplica pentru mai multe joburi, la diverse corporatii, recrutarea se poate transforma intr-un calvar. Mai ales daca ai deja cateva joburi. In plus, angajatorii nu-ti fac deloc alegerea mai usoara. “In perioada respectiva toate companiile ne zburau la New York doar pentru a ne tenta si absolut toate weekendurile erau ocupate. Uneori mergeam la doua companii in acelasi sfarsit de saptamana, deci pentru mine tot jocul lor nu mai era o distractie, ci doar oboseala.”
    Totusi, lucrurile erau foarte bine puse la punct: universitatile aveau o baza de date cu principalii angajatori, unde se postau descrierile fiecarui job disponibil. Mai departe, studentii trimiteau CV-urile, iar companiile isi trimiteau reprezentantii in campusuri pentru doua randuri de interviuri.
    Daca ajungeai la “runda a treia”, acel “super Friday sau super Saturday” (in functie de ziua de desfasurare) de care vorbeam mai devreme, companiile te imbarcau intr-un avion, cu destinatia New York, te cazau la Waldorf Astoria sau alte hoteluri de lux, organizau cine pompoase la restaurante celebre sau petreceri la cele mai cunoscute cluburi din Big Apple, incercand sa te atraga cu stilul de viata “work hard, play hard”. In traducere libera: “uite ce viata isi oferim noi”.
    “Ideea era sa vada personalitatea ta in afara orelor de program, dar si cum rezisti la oboseala, caci ajungeam inapoi la hotel la 3-4 dimineata si la 8 incepeau interviurile. Bineinteles, teoretic nu era vorba de niciun calvar, dar cand a doua zi o luai de la capat cu un alt posibil angajator, iar a treia zi trebuie sa mergi la munca sau la facultate, singurul lucru pe care mi-l mai doream era un somn bun.”

    Trei pentru Ionescu
    Dana Ionescu a fost curtata de trei categorii de angajatori care puteau sa-i satisfaca dorinta de a lucra in money management: buticurile de investitii de pe Wall Street, care plateau foarte agresiv (adica mult), marile banci de investitii de calibrul Goldman Sachs, Morgan Stanley sau Merrill Lynch si International Finance Corporation (IFC), membra a World Bank Group. Alegerea a fost cu atat mai dificila, cu cat doar IFC putea sa-i ofere “slujba de vis”, si anume investment banking in Romania. Cele doua saptamani in care a trebuit sa se decida au fost “de cosmar”, pentru ca intr-o zi voia la IFC, a doua zi se convingea ca oferta de la Goldman e mai buna, a treia zi era atrasa de buticurile de investitii, pentru ca a patra zi sa o ia de la capat. “Mergeam sa alerg in Central Park la ora unu noaptea in speranta ca ma va lumina Dumnezeu.” In cele din urma a ales Goldman si oferta cea mai putin atractiva din punct de vedere financiar, doar 40.000 de dolari in primul an. La banca de investitii au mai ajuns inca patru colegi din clasa sa de la Georgetown, dintr-un total de 45 de tineri absolventi recrutati din toata America, un numar ce confirma “tendintele” vremii.
    “M-au convins pentru ca mi s-au parut cei mai antreprenori in gndire. M-au plimbat prin toate departamentele, m-au lasat sa incerc fiecare job si sa aleg eu unde vreau sa lucrez.”
    Oricum, pentru ca i-a placut dintotdeauna money-managementul, indiferent de alegerea ei de atunci, trecerea de la sell-side la buy-side ar fi facut-o oricum. Situatia ar fi fost diferita doar daca ar fi optat pentru IFC, pentru ca atunci nu ar mai fi putut trece la un hedge fund, dar ar fi fost mai aproape de casa: la IFC ar fi petrecut trei luni pe an in Romania, cu salariul de acolo, neimpozabil.
    Vizavi de drumul ales, ea nu are niciun regret. Ba dimpotriva: “Cand ma gandesc la America, imi aduc aminte doar lucruri frumoase. Aveam o atitudine happy go merry, pentru ca, desi lucram mult, in timpul liber nu aveam alte griji. Mergeam la tot felul de petreceri, mergeam la gym, cu rolele in Central Park, jucam baschet in nocturna, cateodata chiar la marginea Harlemului, faceam rafting sau orice altceva. Puteai face orice, oricand si, mai important, aveai intotdeauna cu cine, pentru ca multa lume in jurul meu era activa.”

    Dupa sapte fusuri orare
    In 2003 s-a intors in Romania, hotarata totusi sa nu lucreze pentru altcineva, ci doar sa-si investeasca propriii bani pe piata de capital. A omis insa cateva elemente foarte importante, ce i-au lipsit atat de mult incat au determinat-o sa-si schimbe optiunile: “aveam nevoie de stres, de nebunie si de zapaceala”.
    Nu regreta decizia de a prelua conducerea RCI, pentru ca este absolut convinsa ca nu ar fi putut sa stea acasa. “Este foarte bine totusi ca am rezistat atat cat am rezistat fara sa ma angajez, pentru ca am avut astfel timp pentru investitii proprii, insa nu in piata de capital, asa cum voiam initial.” A renuntat la acest domeniu, deoarece in scurt timp si-a dat seama ca doar cu informatiile de pe Yahoo! Finance nu poate realiza mare lucru. Nu avea nici macar tehnologia necesara, pentru ca atunci cand a revenit in tara, a asteptat cateva luni pentru o conexiune de internet potrivita.
    A ales in schimb sa scoata maximul din “materialul” pe care il are la dispozitie. “Mi-am spus ca trebuie sa fac the best of it. Sunt straini innebuniti sa investeasca in active din Romania, de ce sa incerc tocmai eu sa investesc pe alte piete?”

    Pe urmele Goldman
    Cea mai mare provocare de la intoarcerea in Romania a fost chiar numirea sa ca presedinte al RC&I.
    “Sa fiu CEO de investment bank Cand ma gandeam la aceasta functie, imi veneau in minte personalitati ca Jon Corzine, Hank Paulson, John Thain (ex-CFO al Goldman Sachs si proaspat CEO la Merrill Lynch – n. red.), cu care imi era imposibil sa ma compar .”
    Insa rezultatele au contrazis-o: daca excludem din discutie companiile ce trec de pe RASDAQ pe BVB, atunci RC&I a reusit singurele trei mari listari la Bursa din Romania.
    Functia de presedinte al Raiffeisen Capital & Investment a preluat-o in primavara anului 2005, cu putin inaintea road-showului (etapa de prezentare a ofertei publice initiale de actiuni catre investitori) pentru IPO-ul Flamingo.
    Oferta de listare a Flamingo din 2005 a atras subscrieri de 40 de milioane de euro, de patru ori mai mult decat valoarea actiunilor oferite, si a reprezentat prima gura de oxigen pentru o bursa pe care nu mai intrasera companii noi de ani de zile.
    Dupa Flamingo, celelalte doua listari ce au urmat, Transelectrica si Transgaz, au reprezentat, la momentul lor, alte doua recorduri.
    Oferta publica initiala de vanzare de actiuni a Transelectrica, derulata in perioada 14-28 iunie 2006, s-a soldat cu o suprasubscriere de 6 ori si a atras in total 195 de milioane de euro. Despre listarea Transgaz din 2007, Ionescu afirma ca a fost o surpriza foarte placuta din multe puncte de vedere, in consecinta a fost si cel mai mare record din istoria bursei.
    “Numarul mare de investitori arata increderea acestora in piata de capital, in timp ce suma atrasa demonstreaza ca in Romania exista bani suficienti si ca BVB este o optiune viabila pentru viitoarele listari. Din punctul de vedere al statului roman, lectia data de Transgaz arata ca se pot face privatizari de succes, transparente si care sa dea startul altor listari pe bursa.”
    Raiffeisen Capital & Investment are deja planificate pentru anul acesta cel putin doua oferte publice ce vizeaza companii private din industria materialelor de constructii: Teraplast si Adeplast.
    Vor fi aceste listari mai de succes decat Transgaz? “Asa cum Transelectrica a fost, la momentul ei, un succes foarte mare si am obtinut, prin Transgaz, unul si mai mare, cred ca raspunsul vine de la sine, vor veni listari din ce in ce mai mari”, considera presedintele RC&I. “Companiile sunt in crestere, prin urmare valoarea ofertelor va fi din ce in ce mai mare.” Dar, oricat de mult vor creste, oferta Transgaz va ramane in istorie nu numai prin prisma numarului de subscriitori si a banilor atrasi, ci si pentru ca s-au folosit, pentru prima oara in Romania, la initiativa RC&I, drepturile de alocare (o idee “furata” din experienta bursei poloneze, cea mai mare din regiune).

    In culisele IPO-ului Transgaz
    Experienta pietei internationale de capital e o reala sursa de inspiratie. In SUA, de exemplu, o companie care doreste sa se listeze pe Bursa poate opta intre mai multe proceduri de listare, cum ar fi Duch Auction, Best Efforts, Self Distribution of Stock, Bought Deal sau Firm Commitment. Multe din procedurile americane sunt folosite si in Europa, dar in Romania singura varianta de listare este deocamdata Best Efforts pe actiuni.
    “Legislatia nu este la fel de flexibila, iar multe modele straine nu se pot folosi. Structura la Transgaz a fost pe modelul celei de la Transelectrica, cu unele imbunatatiri (din punctul de vedere al procedurilor de subscriere si validare sau al folosirii drepturilor de alocare).” O listare la Bucuresti dureaza mai mult decat una la Bursa din New York, de exemplu. Principalul motiv este ca emitentii se pregatesc foarte mult inainte de IPO, cam cu un an sau doi inaintea inceperii procedurilor.
    IPO-ul Transgaz a durat zece luni, din momentul castigarii de catre RC&I a contractului de intermediere si pana la inchiderea listarii. Referitor la aceasta perioada, “pot sa va spun ca am mancat multa pizza pe birou la multe ore din zi si din noapte”. Managementul Transgaz a lucrat cot la cot cu echipa RC&I pana in zori de zi, cum s-a intamplat la redactarea book-ului.
    Cea mai obositoare perioada a fost insa road-showul. “Au fost zile cand s-au luat trei avioane si s-au vizitat trei tari diferite.” In urma unei calatorii cu peripetii din 2006, Ionescu nu mai calatoreste cu avionul, asa ca la road-show Laurentiu Ciocarlan, directorul Departamentului de Investment Banking al RC&I, a fost cel care a acompaniat conducerea Transgaz.

    O femeie intre barbati
    Pana la noile listari, presedintele RC&I este zilnic prezenta si la sediul BVB, pentru ca, din februarie 2006, Dana-Mirela Ionescu face parte din Consiliul de Administratie al Bursei, iar in paralel este si membru in boardul Depozitarului Central, institutia care tine registrul actionarilor si efectueaza operatiunile post-tranzactionare de pe piata de capital. “Initial nu am vrut sa candidez pentru o pozitie in boardul BVB, pentru ca nu eram cunoscuta in piata si nu credeam ca voi fi votata. In plus, nu imi place sa vorbesc in public. Candidatura mea a venit mai mult in urma unui ordin de serviciu, din ratiuni legate de experienta mea internationala.” Singura femeie din boardul bursei aduce nu numai experienta de pe Wall Street, ci si putina varietate in peisajul dominat de costumele barbatesti.
    Este sau nu greu sa fii singura femeie din cei noua membri ai Consiliului de Administratie al BVB? Din moment ce pana acum nu a sesizat nicio dificultate, probabil ca nu sunt probleme in acest sens. “Singurul moment, amuzant de altfel, de care imi aduc aminte si in care a trebuit sa se ia in considerare faptul ca sunt femeie il reprezinta aniversarea de 125 de ani a Bursei, cand initial se hotarase ca toti membri boardului sa vina imbracati in frac.”

    Alergator de cursa lunga
    Programul zilnic de munca al presedintelui RC&I este, in medie, de aproape 15 ore, adica incepe la 8.30 dimineata si se incheie dupa 11 noaptea. Mai devreme de ora 21 nu ajunge niciodata seara acasa, iar in perioadele aglomerate, cum au fost cele din timpul listarii Transgaz, sta la birou si pana la 6 dimineata a doua zi (are un bun antrenament pentru asta).
    Prin urmare, in weekend recupereaza ceea ce nu reuseste sa faca in timpul saptamanii, prioritatea numarul unu fiind iesirile in aer liber. Ea este obisnuita din perioada in care a locuit la New York cu o viata foarte activa. Atunci, practica cu regularitate sporturi, de la jogging la fitness, tenis, baschet si chiar rafting.
    A participat chiar si la celebrul maraton al New Yorkului, a terminat cursa, dupa care a plecat direct la serviciu.
    Totusi, in ciuda faptului ca muncea chiar mai mult decat acum, gasea timpul, energia si oamenii pentru activitati de leisure.
    Singurul obicei la care nu a renuntat este schiul cu familia, in Austria. Motivul pentru care nu reuseste sa faca la fel de mult sport acum tine de stilul de viata din Bucuresti, axat mai putin pe activitati in aer liber, in comparatie cu cel din Big Apple.
    Deocamdata, insa, nu are timp nici macar sa se gandeasca la o modalitate de a se revansa fata de viata privata. Traieste in Bucuresti, coordoneaza cele mai spectaculoase listari pe piata de capital romaneasca si pastreaza in suflet nostalgia marii metropole americane.

    Cariera

    La 34 de ani, Dana-Mirela Ionescu are la activ experienta finantistilor de pe Wall Street si a celor mai importante IPO-uri locale din ultimii ani. Drumul Bucuresti-New York si retur i-a luat zece ani si a adus-o astazi in topul brokerilor din Romania.

    1992-1995 – Studenta la Academia de Studii Economice din Bucuresti, cu specializarea in Administrarea Afacerilor (programul Tempus).

    1995-1997 – S-a transferat la Georgetown University din Washington DC, unde a absolvit “Magna cum Laudae” cu dubla specializare: Finante si Afaceri Internationale. Tot atunci a luat primul contact cu money-managementul, prin stagiile practice de la General Electric, Washington Investment Corporation, Moors & Cabot, The Prudential Insurance Company of America.

    1997-2001 – Analist financiar la Goldman Sachs, Inc. New York, unde a lucrat cu 40 de companii din 15 industrii diferite pe partea de IPO-uri, achizitii, fuziuni, tracking stocks.

    2001-2003 – Ca asociat la Fondul de Investitii pe Pietele Emergente al Oaktree Capital Management LLC, New York, punctele culminante ale zilei erau ora 8 dimineata si 6 seara, cand primea portofoliul pentru analiza evolutiei inregistrate.

    din 2005 – Este presedinte si director general al Raiffeisen Capital & Investment, Bucuresti, compania de brokeraj care a reusit cele mai importante listari la Bursa de Valori Bucuresti.

    din februarie 2006 – Este si prima femeie din boardul BVB, desi candidatura a fost mai mult “un ordin de serviciu”.

    Afacerile anului 2007

    Alaturi de afacerea Rompetrol sau de lansarea sistemului de pensii private, listarea Transgaz (intermediata de RC&I) este, poate, cea mai mare afacere a anului trecut din Romania: cu o valoare a ofertei de circa 65 de milioane de euro, reprezentand 10% din capitalul companiei, Transgaz a reusit sa atraga subscrieri de 1,8 miliarde de euro de la peste 12.000 de investitori, din care 1,1 miliarde de euro au reprezentat bani ai investitorilor romani.

    Vanzarea pachetului de 75% din actiunile grupului Rompetrol l-a propulsat pe Dinu Patriciu in fruntea celor mai bogati romani (2,7 milioane de dolari a incasat omul de afaceri de la compania kazaha KazMunaiGaz).

    Lansarea sistemului de pensii private a fost un real succes doar pentru programul pensiilor obligatorii si mai putin in cazul celor facultative. Fondurile de pensii obligatorii vor manageria, in 2008, active de peste 300 de milioane de euro, cu trei milioane de clienti atrasi in primele patru luni de la lansare.

    Pasii unui Ipo (oferta publica initiala)

    audit al situatiilor financiare din ultimii ani
    evaluarea companiei
    road-show (prezentarea ofertei catre investitori)
    cresterea capitalului social si a pretului de vanzare al actiunilor
    redactarea prospectului (in cazul Transgaz, a avut aproape 400 de pagini) si depunerea spre avizare la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare

  • Cel mai tanar milionar

    Cum se poate ca la nici 30 de ani sa fii unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania? “Iei decizii si iti asumi riscuri”, spune Sebastian Ghita, fondatorul grupului de firme Asesoft. Sau, dupa cum spun altii, participi la licitatii cu statul si te transformi din contribuabil in furnizor, iar statul devine din”autoritate” – client.

    Care este insa, “pretul” pe care trebuie sa il”platesti” pentru un astfel de client?”Daca te intalnesti cu un om si nu poti sa ti-l faci prieten, incearca macar sa nu ti-l faci dusman”, este cel mai important sfat pe care tanarul ploiestean l-a primit de la tatal sau. La 10 ani de la debutul sau in business, cel mai tanar milionar roman se lauda cu o baza relationala importanta, care l-a ajutat in parcursul sau si fara de care, poate, ca lucrurile ar fi stat altfel. Ce ar putea explica usurinta cu care Ghita isi face relatii este “carisma”. A stiut dintotdeauna ca trebuie sa te faci placut; ca odata ce ai castigat increderea partenerului de afaceri, businessul este ca si incheiat. “Incerc sa ma fac placut. Nu stiu cat de carismatic sunt; stiu insa ca politetea nu te costa nimic, dar cumpara totul.”

    Milionarul rebel
    Insa de cata politete trebuie sa dai dovada ca sa fii luat in seama de oameni de afaceri la varsta de doar 15 ani? Probabil de foarte multa, pentru ca antreprenorul precoce a avut primii clienti inca din clasa a 9-a. Atunci a facut si prima afacere ? producea carti de vizita pentru antreprenorii sau managerii din diverse companii din Ploiesti. In acest fel si-a facut primele “relatii importante”, care i-au schimbat definitiv traseul vietii. Sustine ca baza relationala si-a format-o singur; nu a avut parinti in pozitii importante sau rude care sa-i faca legatura cu”oameni cheie” si considera ca cel mai important lucru intr-o relatie este seriozitatea.

    “Relatiile intre oameni nu se fac tragand linie dupa fiecare etapa; relatiile intre oameni se fac avand incredere si investind foarte mult timp, rabdare si bunavointa. De-a lungul a 10 ani am cunoscut foarte multi oameni care astazi imi dau posibilitatea sa spun/admit ca am un bagaj relational extrem de util, de placut si de important pentru mine.”

    Pe langa afacerea cu carti de vizita, Ghita a mai facut bani din programe de informatica, din vanzarea de calculatoare, scrierea de software sau orice activitate”IT related”. El a fost cel care a scris un soft pentru automatizarea barajului de la Maneciu pe cand era inca in liceu. Ca elev i-a placut sa invete, mai ales informatica, la care era olimpic, dar i-a placut mai mult sa aiba initiativa. Asa ca in clasa a 10-a a renuntat la concursurile de informatica pentru ca ii afectau “procesul de productie”.

    Dupa terminarea liceului, Ghita a fost singurul dintre colegi care a ramas in Ploiesti. Atunci, la varsta de 18 ani, a pus bazele Asesoft. “Am inceput singur, pentru ca toti colegii cu care planuisem sa fac aceasta afacere si care acum sunt directori si actionari in grupul de firme Asesoft au plecat la facultate sa isi bucure mamicile. Numai eu am fost ‘derbedeu’ si am ramas in Ploiesti.” Ghita pune cresterea rapida a companiei pe seama perioadei propice dezvoltarii businessurilor.

    Dar de unde stia un tanar absolvent de liceu ca cei mai multi bani se fac din afaceri cu statul? Cine i-a vandut pontul? Seful Asesoft sustine: “Nimeni!”. Argumentul? Destul de sec pentru a fi considerat unic: “Legislatia Romaniei obliga orice institutie a statului sa faca anunturi publice in Monitorul Oficial si mai tarziu pe Sistemul Electronic de Achizitii Publice cu privire la licitatiile care au loc”. In plus, Ghita spune ca nu intelege de ce toata lumea pune sub semnul intrebarii si gaseste foarte dubios faptul ca lucreaza cu statul. “Cine sa faca afaceri cu statul roman? Nemtii? Eu m-am nascut aici, am crescut aici, am fost educat de familia mea, de statul roman… cine sa munceasca pentru el?” Si totusi, am putea sa ne gandim ca Sebastian Ghita a reusit sa fie unul dintre cei mai bogati”bugetari” dintre antreprenorii romani si chiar din istorie, avand un salariu mediu anual de 3,5 milioane de euro.

    Licitatie la majorat
    La 18 ani a inceput sa urmareasca atent anunturile de licitatii din Monitorul Oficial si se inscria la toate cele care erau pe domeniul lui. “Sigur ca la inceput mare parte dintre ele le pierdeam, dar dupa aceea, incet, incet am capatat experienta, am inceput sa intelegem ce isi doresc clientii de la noi – fie ei de stat sau privati – si am inceput sa castigam.”

    Prima licitatie (pentru furnizarea unor calculatoare) a castigat-o, in 1998, impotriva unei companii mari din Ploiesti care se numea Sprint Computers. Ironia sortii face ca la scurt timp dupa aceea, Sprint Computers sa dea faliment pentru ca nu a reusit sa faca fata cu bine perioadei in care rata inflatiei era foarte mare. “Noi eram mici si nu ne-a afectat foarte tare acea perioada.”

    Cu o afacere de pus pe picioare, tanarul antreprenor a trebuit sa fie altfel decat majoritatea oamenilor de varsta sa, mai matur si mai constient de viata sa. La 20 de ani nu se gandea la ce film sa se duca, nici in ce bar sa iasa cu prietenii, ci cum sa-si construiasca o cariera si o familie. Cele doua obiective au mers mana in mana, pentru ca actuala lui sotie a fost colega sa de banca si i-a fost alaturi inca de la inceputurile timide de antreprenor ale fondatorului Asesoft. “E drept, nu stii ce surprize iti rezerva viata. Uneori construiesti mai usor, alteori mai greu.”

    El a fost un norocos al sortii. Cert este ca a construit repede si profitabil. Dar considera ca a construit greu, daca privesti prin prisma cercului de prieteni si a familiei. “Dar daca te gandesti ca in jurul meu sunt firme, masini si bani, lucruri pe care eu le consider doar ‘lucruri’ si pe care altii le considera succes in viata, pot spune ca am ajuns foarte repede sau mai repede decat altii la aceste rezultate.”

    Cum se face atunci ca investeste in continuare, cautand cele mai profitabile domenii sau afaceri prin care sa-si mareasca averea? Cand vorbeste despre averea sa, subliniaza ca munca pe care o face ii place foarte mult, ca este ca un fel de distractie pentru el si ca daca nu ar fi fost asa, este convins ca nu ar fi reusit. “Pentru mine este un fel de amuzament. Nu fac asta ca sa strang mai multi sau mai putini bani. Spre exemplu, mi-a placut zona de la Tohani si am vrut sa investesc intr-o vie. De fapt am vrut sa creez ceva acolo si sunt sigur ca o sa produca o gramada de bani in viitor, iar ca valoare imobiliara afacerea este foarte mare.” Cu toate acestea, tanarul milionar sustine ca atunci cand a investit in domeniul viticol, a facut-o doar ca sa nu dispara o vie care i-a starnit sentimente placute, nu ca s-ar fi gandit la profit.

    Usi deschise
    In 2005, Sebastian Ghita cumpara un pachet de 32% din actiunile Domeniilor Tohani, pentru ca la sfarsitul anului 2006 sa-si vanda participatiile pentru “cateva milioane de euro”, alegand sa porneasca pe cont propriu in industria viticola. Astfel, impreuna cu alti doi investitori, a format o noua companie, Podgoriile Tohani, cu acelasi obiect de activitate, cumparand 265 de hectare de vita-de-vie in judetul Prahova.

    Ca si cum nu ar vrea sa piarda niciun minut din viata (si cu atat mai putin bani), milionarul din Ploiesti investeste in domeniul care aduce cele mai mari randamente in acest moment – domeniul imobiliar. Acesta va investi 100 de milioane de euro intr-un bloc de birouri si cladiri rezidentiale in Ploiesti. De unde vin toti acesti bani? Din credite bancare, in proportie de 90%, restul fiind din fonduri proprii. Prima investitie imobiliara consta intr-un bloc de apartamente pentru angajatii din Asesoft. “Vor exista niste avantaje materiale care sa-i stimuleze sa ramana alaturi de noi.”

    Constructia acestui bloc va incepe in primavara anului viitor si va avea apartamente de 3 si 4 camere, cu un cost de achizitie de aproximativ 800 euro/mp, la un cost de productie care se ridica la 400 euro/mp. Constructia va fi situata in zona centrala a orasului Ploiesti, pe unul dintre terenurile detinute de compania omului de afaceri ploiestean care estimeaza un termen de doi ani pentru recuperarea investitiei. Pe langa cele 100 de milioane de euro pentru investitiile imobiliare, Sebastian Ghita mai are nevoie de inca 100 pentru a cumpara 32,5% (detinute de Polish Enterprise Fund V si de Intel Capital) din actiunile Siveco, cel mai mare producator de software din Romania.

    Motivul este cat se poate de simplu: prin aceasta achizitie grupul Asesoft se va dezvolta la nivel de jucator regional si isi va consolida pozitia de grup tehnologic pe piata de IT. “Din pacate, actionarii lor (ai Siveco – n.r) au luat decizia de a vinde toti impreuna, actiuni care se ridica la valoarea de 100 de milioane de dolari. Deci daca nu gasesc acesti bani, nu-mi voi putea vedea realizat planul.” Cel mai probabil, seful Asesoft va apela tot la credite bancare. Bancile cu care tanarul antreprenor lucreaza sunt City Bank, ABN Amro, BCR, BRD si Millenium Bank, iar pe partea de private banking lucreaza cu Dan Sandu, director general adjunct al Millenium BCP Bank.

    Cand vine vorba de suma pe care bancherul sau privat o administreaza, Sebastian Ghita evita raspunsul si spune doar ca daca poti sa-ti numeri banii, inseamna ca nu esti suficient de bogat. Si oricata avere ar avea pe hartie, tot banii cash ii dau un anumit sentiment de putere, de aceea niciodata nu umbla fara bani lichizi la el.

    “Sunt unul dintre oamenii care apreciaza puterea pe care ti-o da o anumita rezerva de bani cash si consider ca echilibrul si viteza cu care se misca grupul Asesoft se datoreaza acestei capabilitati de acces rapid la lichiditati. Suntem totusi un grup care in curand va face 200 de milioane de euro pe an si pentru o astfel de cifra de afaceri iti trebuie o rezerva de bani. Iar eu sunt de acord cu ce a spus odata Ion Tiriac (unul din oamenii pe care ii admir cel mai mult in mediul de business): ?nu este important cati bani cash ai, ci la cati bani poti sa ai acces?.” El este convins ca poate mobiliza zeci de milioane fara probleme, intr-un timp foarte scurt, avand usa deschisa la banci, parteneri de afaceri si alte institutii financiare.

    Cosul de 3 puncte
    Desi este un investitor activ si se caracterizeaza ca fiind un om de afaceri care are capacitatea de a lua decizii si de a-si asuma riscuri fondatorul Asesoft spune ca niciodata nu ar investi pe Bursa. “Romania ofera investitorilor si antreprenorilor foarte multe posibilitati de businessuri serioase si cu randamente foarte mari. De ce sa ma duc la bursa si sa castig sau sa pierd 1%, 5%, 7%, cand pot sa investesc 10 milioane de euro in imobiliare si sa castig intr-un an 20 de milioane de euro?”

    Un castig si mai mare ar veni daca ar vinde Asesoft, dar deocamdata nu ia in calcul aceasta idee. A avut oferte, dar spune ca este un independent, iar Asesoftul poate ca va accepta candva investitori sau va fi listata la bursa, in niciun caz nu va fi vanduta.
    “N-are bani nici imparatul ca sa cumpere baiatul…
    Nu suntem de vanzare, nu ne preocupa acest lucru. Sunt prea tanar si nelinistit ca sa vand. Vreau sa ma mai distrez o vreme.”

    Ce si-ar mai putea dori un tanar de 29 de ani cu 35 de milioane de euro in cont? Un raspuns simplu pe care l-ar da orice om “normal” ar fi “nimic”. Insa omul de afaceri nu se multumeste cu stadiul la care a ajuns si spune ca are multe idei “destepte” care asteapta sa fie aplicate: servicii de informatizare a administratiei publice, servicii publice pentru cetateni, outsourcing pentru companii. Intr-un domeniu in care concurenta este acerba, Sebastian Ghita isi doreste sa ajunga cel mai bun. Si, cum orice competitie se desfasoara pe mai multe terenuri, Sebastian Ghita vrea sa fie lider si in baschet, cu echipa sa, CSU Asesoft. Lider am spus? Atunci lider sa fie – si nu numai in Romania, ci in intreaga Europa.

    Visul lui este o echipa de baschet mai mare care sa joace in Euro Liga, dar este constient ca pana acolo campioana Romaniei la baschet masculin mai are de parcurs un drum lung. Pasiunea pentru baschet o are din clasa a 6-a. Atunci s-a mutat la Liceul Caragiale din Ploiesti, unde sportul principal era baschetul. A prins gustul acestui sport si de atunci nu s-a mai rupt de aceasta activitate.

    In timpul liber mai joaca si fotbal, dar doar daca nu are de ales si toti prietenii lui aleg aceasta activitate. De altfel, fotbalul i se pare un joc prea simplu, si ramane fanul sportului cu “cos”. A fost o vreme in care era fan Serbia Buducnost, dar acum nu mai este o echipa asa de mare si s-a orientat catre Partizan Belgrad.”Imi place foarte mult aceasta echipa, la fel si Steaua Rosie Belgrad. Oricum, baschetul pe care il admir cel mai mult este baschetul ex-iugoslav. Este si modelul care ne-a inspirat pe noi (CSU Asesoft – n.r). In general cei mai multi jucatori care au venit la noi au fost sarbi si ei reprezinta o natie de la care, din anumite puncte de vedere, putem lua exemplu. Sunt niste oameni foarte puternici si foarte determinati in ceea ce fac.”

    Conducator de stat?
    Visul oricarui om este sa aiba atat de multi bani incat sa-si permita luxul de a nu mai munci deloc. Antreprenorul din Ploiesti are acesti bani, dar nu si acest vis. Nu se vede nici la 50 de ani retras pe o insula, sub un palmier si band cocteiluri din cele mai exotice. Nu ar rezista mai mult de 3 zile supus la acest tratament “dureros”. Si nici nu este genul care sa calatoreasca in cele mai indepartate tinuturi. A fost si nu se va mai duce vreodata pe vreo insula. “Sunt minunate, dar sunt departe rau. Calatoresc atat timp cat destinatia este aproape.” Nu stie ce va face la 50 de ani, dar stie ca va fi tot un conducator, asa cum este acum si asa cum si-a dorit de mic.

    “Eram la scoala si un profesor m-a ridicat in picioare si m-a intrebat ce vreau sa ma fac cand voi fi mare. Eu am spus atunci ca vreau sa fiu director. Si m-am facut. Peste 30 de ani voi fi tot un conducator. Vom vedea de care.” Poate un conducator de stat, ca tot a activat in politica atata vreme, migrand de la un partid la altul in momente strategice (cand treceau la guvernare). “Nu cred ca poate fi o dorinta pe care s-o exprimi asa.” Ceea ce nu exclude faptul ca s-a gandit la asta si ca isi va exprima intentia daca si cand va fi cazul. Pana atunci, este sigur ca va activa in management. “Poate sa fie management social, caritabil sau sportiv, dar trebuie sa fie un lucru care sa implice ceea ce mi-a dat Dumnezeu – abilitatea de a lua decizii si de a-mi asuma riscuri.”

    Ce face la birou

    Isi imparte cartile de vizita in”maligne” si”benigne”.
    Are o cana, pe care o tine la birou, inscriptionata cu mesajul”THE BOSS”.
    Petrece foarte putin timp la birou si spune ca rolul sau in companie este acela de”facilitator de relatii”. A ajuns la stadiul in care munca sa este de a forma relatii pentru directorii din Asesoft.
    Nu s-ar muta niciodata in Bucuresti, desi are in plan de a investi in Capitala in domeniul imobiliar. In Ploiesti se simte”acasa”, iar acolo are familia si toti prietenii lui, de care nu s-ar putea detasa vreodata.”Nu vad de ce m-as rupe de toate acestea pentru a sta doua ore pe zi in intersectie la Aviatorilor.”
    Sotia sa conduce doua saloane de infrumusetare, dar simte ca aceasta activitate nu i se potriveste si vrea sa faca ceva mai”academic”.
    >> Sotia sa a lucrat cu el in companie, dar s-a plictisit. In plus, Sebastian Ghita considera ca nu este foarte indicat sa amesteci lucrurile.”Sa vada ce salariu am?”, glumeste omul de afaceri.
    Restaurantul lui preferat este Viena Caf? din Ploiesti, unde are si cartierul general echipa sa de baschet.
    Nu ar investi intr-un restaurant, desi s-a gandit de vreo doua ori la aceasta idee, pentru ca stie ca nu le poate face bine pe toate. In plus, are prieteni care au restaurant si crede ca nu ar mai avea rost sa mai faca si el unul.
    Este viitor tatic. Isi doreste un copil zglobiu, un interesat, un preocupat de viitorul sau, pentru ca altfel ar trebui sa fie foarte atent la el si la educatia lui. Oricum il va sustine in orice va dori sa faca, asa cum s-a intamplat si in cazul lui.
    Casa sa, care inca nu este terminata, se intinde pe o suprafata de aproximativ 1.000 de metri patrati si va valora in jur de 2 milioane de euro.

    Realizare vs. esec

    Fondatorul Asesoft considera ca cea mai mare realizare a sa pe plan profesional este faptul ca grupul Asesoft are in conducere 20 de executivi sub 30 de ani.”Nu stiu ce companie se mai poate lauda cu acest lucru. Eu nu cunosc niciuna in Romania.” Cea mai mare greseala pe care a facut-o de cand a intrat in mediul de afaceri a fost sa respecte principiul conform caruia trebuie sa ai relatii bune cu toata lumea. La un moment dat, a fost foarte orgolios, i-a devenit antipatic lui Liviu Luca, liderul sindicatului de la Petrom, si a pierdut serios la capitolul imagine.

    ASESOFT
    Asesoft are o cifra de afaceri de peste 110 milioane de euro in 2007 si estimarile indica peste 150 de milioane de euro in 2008. Grupul Asesoft incorporeaza sase companii – in domeniul serviciilor IT, integrare de sisteme audio-video, automatizari, aplicatii de business, e-government si webdesign si servicii de comunicatii. La acestea se mai adauga o companie de media si clubul de baschet CSU Asesoft. Profitul net, in anul 2006, al Asesoft Distribution, divizie a Grupului Asesoft, a fost de 3,3 milioane de euro la afaceri de 59,5 milioane de euro. Distribuitorul de produse IT al Asesoft a inregistrat o crestere de 65% a veniturilor din primele noua luni ale anului, obtinute din vanzarea de hard discuri Western Digital.

  • Se va ieftini cel mai scump oras?

    Pretul caselor de lux din Londra, cel mai scump oras din lume la momentul actual, se va confrunta cu o incetinire a ritmului de crestere anul acesta. Un numar din ce in ce mai mare de proprietati sunt introduse pe o piata cu un numar tot mai mic de cumparatori.
    Estimarile privind rata de crestere a preturilor anul acesta se ridica la doar 20%, fata de o majorare cu 29% in 2006. Totusi, daca numarul de cumparatori de lux s-a micsorat cu 30% fata de luna martie, preturile caselor au continuat sa creasca, inregistrand un avans-record de 33% fata de anul precedent, primul de acest fel de dupa 1979.
    Previziunile de incetinire a cresterii vin pe fondul unei cresteri a preturilor de 18 luni cauzate de majorarea veniturilor brokerilor, executivilor si investitorilor bancari. Cererea a crescut atunci si pe seama influxului mare de oameni cu venituri mari de peste ocean, atrasi de renumele bun al pietei de real estate londoneze. Pretul mediu platit pentru o locuinta de lux in Londra se ridica la 9,85 milioane de dolari, iar pentru un apartament la 2,5 milioane de dolari. Costurile depasesc cu 5% pe cele din al doilea cel mai scump loc din lume, Monaco, cu 50% pe cele din New York si cu peste 100% pe cele din Tokio.

  • Clujul, cel mai fierbinte dupa capitala

    Piata imobiliara clujeana este cea mai scumpa din tara dupa Bucuresti, conform unei analize realizate de agentia imobiliara Grup de Lux din Cluj.
    Profiturile obtinute anual din revanzarea unitatilor locative de catre investitorii persoane fizice pe aceasta piata se ridica la 20 si chiar 40%. Desi pana acum principalii jucatori pe aceasta piata au fost investitorii persoane fizice, care nu au suficienta putere financiara pentru lansarea in proiecte rezidentiale mari, interesul marilor dezvoltatori imobiliari a crescut in ultimii doi ani. Astfel, au aparut numeroase proiecte ce inglobeaza peste 100 de unitati locative, iar ritmul sustinut al constructiilor creeaza un trend ce va duce la aparitia a 2.000-2.500 de locuinte anual. Preturile constructiilor noi au fost anul trecut cu 25-30% mai mari ca in 2005, iar in 2007 vor mai creste cu pana la 10-15% pe fondul anuntarii unui numar mare de proiecte imobiliare.
    O alta tendinta manifestata de piata din Cluj este transferul interesului investitorilor spre zonele metropolitane ale orasului. Spre deosebire de zonele intraurbane, localitati ca Floresti, Gilau si Apahida permit dezvoltarea pe orizontala.
    Un alt sector imobiliar din Cluj care s-a dezvoltat, dar sub nivelul Capitalei, este cel al spatiilor de birou de clasa A. In prezent, suprafata totala construita este de aproximativ 22.000 de metri patrati, iar anul acesta vor fi finalizate proiecte ce insumeaza alti 20.000 de metri patrati. “Aripi” a prins si domeniul imobiliar comercial, pentru 2007 avand termen de finalizare doua mall-uri in Cluj.

  • Cocor – cel mai luxos spatiu comercial peste trei ani

    Actionarii societatii Cocor au decis realizarea unei investitii de 24 de milioane de euro pentru modernizarea magazinului din centrul Capitalei. Investitia va acoperi schimbarea actualei fatade cu un panou publicitar de mari dimensiuni compus din leduri in valoare totala de 2 milioane de euro, construirea, pentru 2,5 milioane de euro, a unei parcari supraetajate de 250 locuri in spatele magazinului, amenajarea subsolului pentru spatii comerciale si o schimbare a structurii care va cuprinde inclusiv inlocuirea peretilor si a tavanului. De asemenea, firma planuieste deschiderea unui restaurant pe acoperisul cladirii, care va oferi o priveliste panoramica asupra centrului Bucurestiului.In urma acestor modificari, noul Cocor va pune la dispozitie cu 50% mai mult spatiu de inchiriat, iar fatada-ecran a magazinului va genera venituri anuale de circa 500.000 de euro din publicitate fata de 50.000 euro in prezent. Per total, magazinul isi va dubla cifra de afaceri.In prezent, Cocor are o cifra de afaceri de 4 milioane de euro si o suprafata inchiriabila de 6.000 de metri patrati, la un nivel al chiriilor de 30 euro/mp/luna. Din 1973, anul infiintarii sale, magazinul nu a mai fost modernizat. Viitoarea identitate a Cocor va fi marcata de un logo si o sigla noua, dar denumirea va ramane aceeasi.

  • Cel mai mare hotel de lux

    Cel mai mare hotel de lux din Bucuresti va fi construit de un grup de investitori irlandezi in zona Splaiului Independentei. Proiectul companiei RI Investment Grup este estimat la 100 de milioane de euro si cuprinde un hotel, o zona rezidentiala si una comerciala. Hotelul va fi in categoria de 5 stele, este construit pe 24 de niveluri, va avea 960 de camere si va fi afiliat unui lant international. Capacitatea de cazare a proiectului irlandezilor de la RI Investment ar fi egala cu cea a JW Marriott, Intercontinental si Crowne Plaza la un loc si ar putea fi printre cele mai mari hoteluri din Europa. Proiectul RI Investment Grup prevede si constructia unui ansamblu rezidential de 815 apartamente adresate clasei medii, la care se adauga un penthouse mare si spatii comerciale intinse pe o suprafata de peste 12.350 de metri patrati. Grupul irlandez a investit deja circa 75 de milioane de euro in terenuri pe piata romaneasca si este interesat sa faca achizitii ulterioare in Bucuresti. Investitorii irlandezi importanti, precum Ballymore, RI Investment sau Moritz Group au intrat pe piata romaneasca incepand din 2004. Desi randamentele investitiilor in proiecte imobiliare sunt in scadere, piata de real estate locala ramane printre cele mai atractive din Europa Centrala si de Est.

  • Cel mai bine platit bucatar din Romania

    Un fost vicepresedinte de corporatie americana, acum bucatar privat, va gati pentru bancherii romani. El va lucra pentru primul restaurant cu circuit inchis din Bucuresti, care va fi inaugurat in septembrie, la initiativa lui George Butunoiu, cel mai mare head hunter de pe piata locala. Bucatarul, de origine franceza, va avea un salariu de peste 8.000 de euro – record pentru un bucatar din Romania. “Douazeci si trei de persoane publice din business-ul romanesc au contribuit la initierea proiectului, in care se va investi peste 1 milion de euro”, spune George Butunoiu. “Clientii vor fi fondatorii, majoritatea din banking, dar si presedinti sau vicepresedinti de companii din alte domenii”, adauga el. Bucatarul francez nu va petrece mai mult de 6 luni in restaurantul din Bucuresti. O data sau de doua ori pe luna, stabilimentul va fi vizitat de bucatari faimosi din intreaga lume, ceea ce inseamna ca meniul se va schimba frecvent.

  • Alexander cel Mare

    Cand vine vorba de achizitii extravagante, majoritatea milionarilor se limiteaza la ultimul model de masina nervoasa sau la o vila de dimensiunile unui hotel, pe care nu apuca niciodata sa o strabata in intregime. Insa pentru Scott Alexander, antreprenorul englez supranumit “cel mai vanitos britanic”, asemenea lucruri sunt mult prea banale.Magnatul si-a cumparat un orasel intreg pe litoralul bulgar, pe care intentioneaza sa-l boteze cu numele sau. “M-am hotarat sa-l numesc Alexander, ceea ce presupun ca este un gest cam impertinent. Insa e mai amuzant asa, iar numele bulgar oricum este foarte greu de pronuntat,” a raspuns el amuzat de reactiile presei care catalogheaza intentia sa ca una deplasata si egoista. Gestul sau nici macar nu e atat de surprinzator, pentru un om care a dedicat un intreg perete din penthouse-ul sau din Manchester unui portret propriu si care a facut din extravaganta un stil de viata. Omul de afaceri de 31 de ani intentioneaza sa faca din “Alexander” o statiune luxoasa pentru englezi si afirma ca toti cei 1.000 de rezidenti ai statiunii pe care a achizitionat-o cu 4,5 mil. euro sunt “foarte incantati” de proiectul sau. “Bulgaria este o tara care va fi pe val in scurt timp. Eu prevad o masiva explozie imobiliara in zona. Motivele: Bulgaria are plaje pitoresti, incepand cu luna mai si pana in octombrie vremea este frumoasa, iar mancarea este fantastica si ieftina,” spune Scott Alexander.