Tag: cds

  • Acord de 1,9 mld dolari între bănci din SUA şi reclamanţi civili, privind manipularea pieţei CDS

    Un număr de 12 bănci au acceptat să plătească reclamanţilor 1,87 de miliarde de dolari, instituţiile financiare fiind Bank of America, Barclays, BNP Paribas, Citigroup, Credit Suisse Group, Deutsche Bank, Goldman Sachs Group, HSBC Holdings, J.P. Morgan, Morgan Stanley, Royal Bank of Scotland Group şi UBS Group.

    Investigaţiile autorităţilor de reglementare din Statele Unite şi Statele Unite referitoare la manipularea de către instituţiile financiare a pieţei derivatelor numite credit-default swaps (CDS-uri).

    În procesul civil, un grup de investitori acuză băncile, precum şi International Swaps and Derivatives Association şi furnizorul de date Markit Group că s-au asociat pentru a bloca accesul unor companii concurente, inclusiv burse, pe piaţa CDS-urilor.

    Piaţa CDS-urilor, care sunt contracte de asigurări pentru riscul de default al datoriilor aflate în posesia investitorilor, este dominată de mult timp de marile bănci.

    Procesul trebuie să stabilească dacă băncile şi-au coordonat eforturile pentru a împiedica sau întârzia accesul altor operatori, care doreau ca CDS-urile să fie tranzacţionate pe platforme deschise, unde preţurile ar fi fost mai transparente.

  • Care sunt cele mai riscante destinaţii de investiţii

    Topul celor mai riscante zece ţări din lume, după costul CDS, include Argentina, Cipru, Ucraina, Venezuela, Pakistan, Grecia, Egipt, Portugalia, Irak şi Liban, potrivit S&P Capital IQ (fosta CMA Datavision).

    În cazul Europei de Vest, costul CDS s-a redus cu 12% faţă de trimestrul al doilea, inclusiv graţie ameliorării cu 4% a percepţiei de risc pentru Grecia, iar în cazul Europei de Est, costul CDS a scăzut cu 7%, singura ţară unde percepţia de risc a crescut fiind Ucraina.

    România se află pe locul 31, mult în urma unor ţări ca Slovenia, Italia, Islanda, Spania sau Ungaria, cu un cost al CDS de 195,07 puncte de bază la finele trimestrului al treilea, faţă de 316 puncte de bază la sfârşitul aceluiaşi trimestru din 2012.

    Cea mai sigură zonă pentru investiţii din Europa continuă să fie considerată cea nordică, respectiv ţările scandinave, unde costul CDS s-a redus cu 14% faţă de trimestrul anterior. Pentru Norvegia, cea mai sigură ţară dintre cele 73 inventariate de S&P Capital IQ, costul CDS este de numai 15,53 puncte de bază, comparativ cu 2.608,03 puncte de bază în cazul Argentinei, ţara din fruntea clasamentului.

  • Despre CDS, de data asta numai de bine

    La polul opus, costul CDS a scăzut cel mai mult pentru Abu Dhabi, Qatar, Noua Zeelandă, Irlanda şi Islanda. În Europa Emergentă, costul CDS a crescut pe ansamblu cu 16%, în special din cauza problemelor din sistemul bancar al Sloveniei şi din cauza situaţiei macro negative din Ucraina, Ungaria şi Croaţia.

    România a avut un trimestru remarcabil de stabil, încheiat cu un cost al CDS de 238,4 puncte de bază (faţă de 211 puncte la sfârşitul anului trecut, 316 la sfârşitul lui septembrie 2012 şi 411 la finele lui iunie 2012).

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Riscul din ochiul investitorului

    Pentru Europa Centrală şi de Est, situaţia riscurilor reflectată în CDS s-a îmbunătăţit cu 29%, ajutată de reducerea cu 19% a costului CDS în Europa de Vest, de creşterea probabilităţii ca Grecia să rămână în zona euro şi de restricţiile impuse unor tranzacţii speculative în zona euro.

    Pentru Slovenia, România, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria şi Polonia, costul CDS a scăzut cu mai mult de 30%.

  • Cum mai stăm cu riscul de ţară

    CDS pentru România a ajuns la 28 septembrie la 316 puncte de bază (bps), faţă de 411 la sfârşitul lui iunie. Raportul CMA Datavision, care centralizează trimestrial aceste date, apreciază că ultimul trimestru va fi o perioadă crucială pentru testarea capacităţii Europei de a influenţa o stabilizare a pieţei de CDS, după volatilitatea marcată din restul anului.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII: A crescut riscul în Europa de Est

    În trimestrul I, spreadul scăzuse cu 25%. în clasamentul global al ţărilor cu cea mai mare probabilitate estimată de incapacitate de plată, România ocupă locul 18, faţă de 21 la finele lui martie. Spania ocupă locul 9, Italia locul 11, Croaţia locul 12, iar Ungaria locul 13.

  • Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

    Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.

    Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.

    Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

    Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.

    FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

    Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

  • Graficul săptămânii: Topul riscului

    În clasamentul ţărilor cu cea mai mare probabilitate estimată de incapacitate de plată, întocmit de CMA Datavision, România ocupă acum locul 21 (cu o probabilitate cumulată de 20,3%), în ameliorare faţă de finele anului trecut, când ocupa locul 16 (27,3%). Pentru comparaţie, Ungaria ocupă locul 9 (32,2%).

    Sursa: CMA Datavision

  • Groparii economiei mondiale. Azi: Blythe Masters

    Împreună cu alţi matematicieni de la banca J.P. Morgan, englezoaica Blythe Masters a pus la punct formula magică datorită căreia bancherii au luat-o razna, crezând că pot să transforme hârtia în aur. Considerată de unii cea mai puternică femeie de pe planetă, Blythe Masters i-a făcut pe toţi marii bancheri ai momentului să-i preia reţeta de folosire a faimoaselor Credit Default Swaps (instrumentele de asigurare contra riscului de insolvenţă). Potrivit Newsweek, aceste arme financiare au eliberat un monstru care este pe cale să ruineze economia mondială. Sunt date care afirmă că băncile încă ţin ascunse în portofolii 55.000 de miliarde de dolari însemnând împrumuturi toxice, care nu se vor regăsi nicodată în bilanţurile lor oficiale.

    Pierre Jovanovic – reporter la Matin de Paris, apoi corespondent la Washington şi Los Angeles pentru Quotidien de Paris – şi-a început cariera de scriitor cu un prim titlu vândut în mai bine de un milion de exemplare: “Ancheta asupra existenţei îngerilor păzitori” (volum tradus în româneşte la aceeaşi editură Philobia). A continuat tot cu volume misterioase, despre trecut şi apariţii stranii, iar de curând s-a hotărât să-şi dedice talentul jurnalistic prezentului.

    Jovanovic povesteşte destinul ieşit din comun al lui Blythe Masters, tânără absolventă de Cambridge al cărei destin, din nefericire, l-a influenţat pe cel al uriaşului număr de oameni loviţi de criză prin faliment sau şomaj. Cartea conduce cu inteligenţă o incredibilă şi implacabilă anchetă, care ne dezvăluie felul cum nişte bancheri aroganţi şi cinici au făcut ca pierderile cauzate de acţiunile lor iresponsabile să fie suportate din buzunarul fiecăruia dintre noi.

    Pierre Jovanovic, “Blythe Masters”, Editura Philobia, Bucureşti, 2012

  • Film de groază cu CDS-uri greceşti

    Explicaţia ţine de temerea că înţelegerea prin care creditorii privaţi îşi asumă o pierdere de 53,5% din valoarea portofoliilor de obligaţiuni elene, deşi dată ca voluntară, va fi taxată de agenţiile de rating drept o forţare a mâinii creditorilor, semnificând intrarea Greciei în incapacitate de plată (aşa cum a repetat Fitch) şi va atrage executarea CDS-urilor.

    Analiştii apreciază însă că temerea este exagerată, întrucât valoarea contractelor CDS pentru obligaţiunile greceşti este de numai 3,2-4 mld. dolari, suportabilă în orice scenariu pentru băncile emitente.