Bineînţeles, realitatea a fost puţin diferită – primul job mi-a fost oferit prin intermediul căţelului.
La vremea respectivă ieşeam cu el la plimbare prin parcul Politehnicii, unde se formase o adevărată comunitate de proprietari de căţei.
Aşa am ajuns să o cunosc pe cea care avea să îmi devină şefă, era o doamnă proprietară a unei firme de import şi distribuţie a jucăriilor Lego.
Realizată de directorul de creaţie Louis Vuitton, Nicolas Ghesquière, şi fosta directoare de creaţie a revistei Vogue, Grace Coddington, colecţia intitulată Catogram cuprinde genţi şi poşete, eşarfe, pături, agende sau brelocuri decorate în special cu pisici inspirate de persanele lui Grace Coddington, Pumpkin şi Blanket; nu sunt uitaţi nici căţeii, în special labradorul lui Nicolas Ghesquière, Leon.
Angajatul unei persoane specializate pentru plimbatul câinilor atunci când stăpânii nu-s acasă nu asigură suficientă mişcare acestora; stăpânii animalelor caută mai nou pe cineva care să fie capabil să alerge alături de câini sau apelează la o firmă specializată care duce câinii în excursii în afara oraşelor. Printre aceste firme se numără My Dog Hikes, NYC Doggies sau Kristi’s Kanines, scrie New York Times.
Căţeii înscrişi la drumeţii sunt duşi în anumite puncte de întâlnire de unde vine să-i ia maşina companiei care oferă serviciul, care-i transportă în afara oraşului în zone atent alese din natură. „Clienţii” au voie să meargă, să alerge sau chiar să înoate liberi, fără lesă, fiind echipaţi cu transmiţătoare GPS pentru ca însoţitorii lor să nu le piardă urma, în contextul în care drumeţiile lor pot fi urmărite pe reţele de socializare online ca Instagram de proprietari sau publicul larg. Serviciile de excursii pentru căţei sunt atât de populare, încât My Dog Hikes, de exemplu, are listă de aşteptare de opt luni, fiind acceptaţi doar câini care nu sunt agresivi, ascultă de comenzi şi au făcut tratament de protecţie împotriva căpuşelor.
Proprietarii de câini au parte şi de şedinţe cu „părinţii”, la care participă alături de patrupezii lor şi au posibilitatea de a-i cunoaşte pe ceilalţi proprietari şi pe „excursionişti”.
Până de curând, când mergeai să mănânci într-un bristro franţuzesc şi cereai să ţi se împacheteze mâncarea rămasă pentru acasă, erai privit cu confuzie. Acest lucru este posibil să se schimbe însă în curând, graţie noii legi care a fost propusă, potrivit căreia micile restaurante vor fi obligate să le asigure clienţilor aşa numitele “pungi pentru căţei” (doggy bag), în care să îşi poată lua acasă mâncarea rămasă.
Acestea sunt deja populare în Statele Unite şi Asia, unde sunt privite ca şi compimente aduse chefului respectivului local, însă în Europa gestul nu e privit cu ochi buni.
În Paris şi în celelalte oraşe mari din Franţa, oamenii au tendinţa de lua mai des masa în oraş. Cu toate acestea, în restul ţării, oamenii mănâncă mai mult acasă”, spune sociologul parizian Anne Lhuissier. “De obicei, mergem la restaurant pentru o ocazie specială, aşa că mulţi consideră că este ciudat să iei mâncarea acasă”, adaugă aceasta.
Practica e atât de neobişnuită, încât oamenii numesc respectivele pachete “pungi pentru câini”, deoarece nu au niciun termen echivalent. Uniuniea hotelurilor şi a restaurantelor (UMIH) a încercat totuşi să promoveze expresia mult mai chic, “le gourmet bag”(plasa gourmet).
“E o idee bună. De obicei, dacă mâncarea e bună, nu îţi rămâne, dar dacă se întâmplă, e normal să o iei din moment ce ai plătit pentru ea”, spune said Emmanuel Dumas, un parizian în vârstă de 36 de ani.
Un sondaj recent realizat de guvernul francez arată că 70% din populaţia franceză nu a luat niciodată acasă resturile rămase, dar 75% dintre cei intervievaţi s-au declarat încântaţi de noul proiect.
În ultimii ani, Franţa a făcut eforturi considerabile pentru a reduce risipa de mâncare, şi doreşte să înjumătăţească cantitatea pierdută de alimente până în 2025. Astfel, li s-a interzis supermarketurilor să arunce alimentele, ordonând ca acestea să fie donate organizaţiilor de caritate. În 2016, guvernul a solicitat restaurantelor care servesc mai mult de 150 de clienţi pe zi să asigure “pungi pentru câini” clienţilor. Noua măsură ar extinde regula pentru toate restaurantele, deoarece majoritatea restaurantelor franceze au un număr mai mic de clienţi.
Iniţiative precum lansarea unor aplicaţii de food-sharing sau grupuri care donează alimente în surplus au ajutat la răspândirea mesajului. Ca urmare, Franţa a câştigat anul trecut primul loc într-un sondaj realizat în 25 de ţări, ca ţară care a pierdut cea mai mică cantitate de alimente. The Economist arată chiar, într-un raport, că în Franţa se pierd 106 kg de mâncare anual/cap de locuitor, în vreme ce în SUA, unde “pungile pentru câini” reprezintă deja o normă, se risipesc în jur de 200 de kg, aproape dublu. Lindsey Tramuta, autoarea cărţii The New Paris, spune că diferenţele ar putea veni din diferenţa de perspectivă, francezii optând în general pentru mese lejere, fără porţii uriaşe.
Românii sunt inventivi când spun bancuri, când mint, când fură şi când pun nume. Nu numai copiilor sau căţeilor, dar şi localităţilor. Sunt nume vechi, cu istorie de sute de ani, însă şi unele mai noi. Poveştile celor mai ciudate nume de localităţi sunt diverse şi au nevoie de multe pagini ca să fie spuse. Celor care sunt din aceste localităţi nu le e ruşine. Au fost puţine iniţiative de schimbare a numelui unor localităţi cu rezonanţe obscene sau penibile.
Regina marii Britanii are o rasă favorită de câini, corgi, care nu sunt excluşi, chiar dacă sunt o rasă extrem de agitată, de la regulile stricte ale Palatului Buckingham.
Protocolul cere ca la ora mesei fiecare căţel să îşi primească farfuria în funcţie de rang, mâncare fiind servită de un valet, în vase din argint şi porţelan.
Căţeii stau în semicerc în jurul reginei, iar hrana le este oferită în funcţie de vârstă. Fiecare căţel se bucură de un menu propriu, care include carne de vită, piept de pui, dar şi vegetale şi suplimente homeopatice. Amănuntele au fost făcute publice de antrenorul câinilor regali, Roger Mugford, într-un interviu pentru publicaţia Town&Country.
Corgi au apărut la palatul Buckingham în perioada lui George al VI-lea, care a primit căţeluşa Susan atunci când a împlinit 18 ani. În timp regina a avut peste 30 de corgi, dar în prezent mai are doar patru.
Corgi este la origine un câine de turmă, o rasă scumpă, capabilă să danseze, să meargă pe skateboard, să se joace în fel şi chip
Unul dintre câinii Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Holly, a fost eutanasiat săptămâna trecută la Balmoral, în Scoţia, după ce a fost răpus de boală, totodată fiind afectat şi de bătrâneţe, scrie publicaţia People.
Holly a apărut într-un scurtmetraj cu Daniel Craig, în 2012, difuzat în cadrul Jocurilor Olimpice.
De asemenea, a fost unul dintre câinii care apar în fotografiile realizate de Vanity Fair, pentru a marca împlinirea vârstei de 90 de ani a monarhului. Fotografiile au fost realizate de Annie Leibovitz, în Castelul Windsor, unde Regina a fost înconjurată de familie, dar şi de căţei.
Ceilalţi trei câini ai Reginei, Willow, Vulcan şi Candy, au apărut de asemenea în poze. Willow are, de asemenea, 13 ani.
Regina marii Britanii are o rasă favorită de câini, corgi, care nu sunt excluşi, chiar dacă sunt o rasă extrem de agitată, de la regulile stricte ale Palatului Buckingham.
Protocolul cere ca la ora mesei fiecare căţel să îşi primească farfuria în funcţie de rang, mâncare fiind servită de un valet, în vase din argint şi porţelan.
Căţeii stau în semicerc în jurul reginei, iar hrana le este oferită în funcţie de vârstă. Fiecare căţel se bucură de un menu propriu, care include carne de vită, piept de pui, dar şi vegetale şi suplimente homeopatice. Amănuntele au fost făcute publice de antrenorul câinilor regali, Roger Mugford, într-un interviu pentru publicaţia Town&Country.
Corgi au apărut la palatul Buckingham în perioada lui George al VI-lea, care a primit căţeluşa Susan atunci când a împlinit 18 ani. În timp regina a avut peste 30 de corgi, dar în prezent mai are doar patru.
Corgi este la origine un câine de turmă, o rasă scumpă, capabilă să danseze, să meargă pe skateboard, să se joace în fel şi chip
Compania DogVacay şi-a construit o reţea de gazde temporare pentru câini. Gazdele, care au pregătirea necesară să se ocupe de animale şi care au fost atent verificate, sunt puse în legătură cu proprietarii de câini, care au posibilitatea de a alege dintre 10.000 de dog-sitteri din toată ţara. Gazdele îşi fixează preţurile, iar firma îşi păstrează un comision de 15%.
Proprietarii pot face rezervări online sau prin intermediul telefonului mobil, iar cei cărora le încredinţează căţelul îl iau acasă la ei, îl plimbă, se joacă cu el sau chiar îl duc la ore de dresaj şi le trimit fotografii stăpânilor, să stea liniştiţi în vacanţă din moment ce prietenul lor este bine îngrijit.
Potrivit directorului Aaron Hirschhorn, DogVacay a atras în total, începând din martie 2012, 22 milioane de dolari de la fonduri de venture capital, iar acum se laudă că în august a contractat de zece ori mai multe cereri de cazare pentru câini decât în ianuarie. Piaţa americană a serviciilor de îngrijire a animalelor de casă se ridică la 11 miliarde de dolari.
Documentul reglementează inclusiv procedura adopţiei la distanţă, definind-o ca procedura prin care persoanele fizice sau juridice îşi asumă responsibilitatea întreţinerii câinilor fără stăpân în adăposturile publice şi private pe cheltuiala proprie. Începand cu a 8-a zi de staţionare a câinilor fără stăpân în adăpostul public, aceştia pot fi adoptaţi la distanţă de către persoane fizice şi juridice din ţară şi din străinătate.
Câinii adoptaţi la distanţă trebuie identificaţi, înregistraţi în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân, deparazitaţi, vaccinaţi, sterilizaţi şi relocaţi în alte cuşti special destinate.
Numărul câinilor adoptaţi la distanţă de o persoană nu este limitat.
Persoanele care adoptă la distanţă câini fără stăpân suportă toate cheltuielile necesare pentru menţinerea câinilor în adăpost. Cheltuielile de întreţinere în adăposturile publice a câinilor fără stăpân adoptaţi la distanţă sunt stabilite prin hotărâre a consiliului local, respectiv prin hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti. Serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân au obligaţia să utilizeze donaţiile efectuate de persoanele care adoptă la distanţă numai pentru întreţinerea câinilor adoptaţi prin această procedură.
Adopţia la distanţă poate fi încetată de serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân dacă adoptatorul nu respectă timp de două săptămâni consecutiv obligaţiile asumate prin declaraţia de adopţie la distanţă.
Serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân au obligaţia să dea curs cererilor de adopţie la distanţă în limita capacităţii de adăpostire fără a perturba acţiunile de gestionare a populaţiei de câini fără stăpân.
Pe perioada staţionării în adăposturile publice, câinii fără stăpân adoptaţi la distanţă pot fi preluaţi oricând de către adoptatori sau pot fi adoptaţi în condiţiile art. 23, cu acordul adoptatorului la distanţă.
Serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân pot prelungi cazarea peste perioada de 14 zile lucrătoare, pentru câinii care nu au fost revendicaţi, adoptaţi direct sau adoptaţi la distanţă, dacă există spaţii suficiente de cazare şi resurse financiare pentru întreţinerea lor.
Este interzisă eutanasierea câinilor fara stăpân care nu suferă de boli incurabile sau care nu sunt grav răniţi, înainte de expirarea termenului de 14 zile lucrătoare de la cazarea câinelui în adăpost.
Normele care vor reglementa identificarea şi înregistrarea câinilor sunt în curs de elaborare şi au fost postate pe site-ul instituţiei. În elaborarea proiectului acestor norme, specialiştii ANSVSA au luat în considerare recomandările Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE) privind controlul populaţiei canine.
Proiectul de act normativ poate fi consultat integral aici.