„Angajatul român se comportă conform cu cultura ţării şi cu cea organizaţională. Cred că ar fi o greşeală să generalizăm. La fel ca şi în alte ţări sunt oameni care muncesc din greu şi cu ambiţie, sunt chiulangii, sunt de toate felurile.
Ce aş remarca, este că atunci când ai noştri îşi pun în cap să facă şi să demonstreze, chiar sunt buni, foarte buni! Avem şi un mare păcat – nu suntem uniţi, şi goana după promovare şi promovabilitate este o chestie foarte individuală”, spune Cătălin Olteanu, director general al FM România, companie cu activităţi în domeniul logisticii.
BM: Ce ne diferentiaza pe piata europeana/mondiala a muncii? Din ce cauze?
Cătălin Olteanu: Aici vorbim de percepţii – de percepţia românului plecat să muncească în Spania, Italia, etc… care de obicei e respectat şi muncitor, dar care are o problemă din cauza celor care au plecat ca să se ţină de năzbâtii. Din pacate, câţiva neisprăviţi strică imaginea unei întregi naţiuni.
Mai este şi percepţia angajatului de acasă. Şi aici ai noştri experimentează tot spectrul de emoţii. De multe ori frustrat, nemulţumit, dar care în loc să facă ceva ca să îşi îmbunătăţească conditia – adică să citească, să investească în el, aşteaptă să pice din cer ceva. Se întâmplă să fie şi smart şi să investească în el, să facă lucruri excepţionale, şi atunci descoperim că este promovat pe unde nici nu ne aşteptăm.
Avem un plus, foarte mulţi din ai noştri vorbesc engleză sau o altă limbă de circulaţie europeană, în timp ce pe afară e cam greu să te înţelegi cu localnicii.
Asta însă este şi un minus pentru populaţia manageriala, pentru că firmelor europene le este uşor să îşi aducă expaţii la noi, şi să concureze managementul local, în timp ce prin alte ţări e mai complicat, din cauza barierei de limbă.
BM: Cat de profitabili sunt angajatii din Romania ai companiei in comparatie cu alte tari?
Cătălin Olteanu: Angajaţii locali sunt mai profitabili. În primul rând costul lor e mai mic la pregătire superioară. Semnificativ.
BM: Se poate vorbi de o diferentiere a angajatului pe generatii? Daca da, in ce fel?
Cătălin Olteanu: Da! Angajaţii ce se apropie de pensie sunt mai riguroşi, mai disciplinaţi, dar se întâmplă să se înţeleagă mai greu cu tehnologia modernă, în timp ce tinerii se descurcă foarte uşor cu binefacerile tehnologice. La tineri, mai ales la cei care îşi caută primul job mai apare o problemă – visează nişte salarii ca în vestul europei, fără să înţeleagă că dacă ar fi dispuse să plătească aceleaşi salarii, firmele nu ar veni să investească în România. Ar sta în vest şi i-ar plăti pe cei de acolo.
BM: Suntem o natie de angajati sau de angajatori, exista suficient spirit antreprenorial sau suntem subalterni innascuti?
Cătălin Olteanu: Există foarte mult antreprenoriat şi spirit antreprenorial, dar nu se poate să fie toţi patroni. Şi clar nu suntem subalterni înnăscuţi. De foarte multe ori angajaţi fiind, românii dau dovadă de imaginaţie şi de spririt antreprenorial vădit.
Suferim însă şi de un mare păcat – suntem dispuşi să acceptam mai repede un şef străin decât un român… şi asta e cam boală grea şi naţional răspândită. Cei ce nu acceptă asta, de obicei devin antreprenori.
BM: Ce meserii i se potrivesc romanului si care nu?
Cătălin Olteanu: Le facem pe toate 🙂
BM: In ecuatia patronat – lucrator – castiguri – trai indestulat, care este rolul sindicatelor? Sunt sindicatele suficient de prezente si active pentru a sustine o piata “sanatoasa” a muncii?
Cătălin Olteanu: La noi sindicatele îşi fac apariţia meteoric şi sunt mai degrabă nişte mecanisme politice existente în firmele de stat, sau în cele ce nu s-au desprins de tot de firmele de stat.
Părerea mea e că nu sunt deloc sănătoase… au mai degrabă o atitudine prostească, omoară firma din interior.
Corect este ca angajaţii să fie educaţi şi să îşi înţeleagă puterea şi drepturile – unul din drepturile cu care pot să îşi negocieze puterea este cel de a pleca. Dacă omul e bun, nu are nevoie de sindicat, pentru ca firma sau patronul se vor strădui să îl mulţumească. Altfel… e o luptă între firmă şi om, şi am văzut de multe ori cum nici un sindicat nu poate proteja destul un angajat care nu livrează.
BM: Care sunt tendintele pe piata internationala a muncii?
Cătălin Olteanu: Europa e cam în stagnare – piaţa muncii depinde mult de contextul economic.
BM: In sistemul de valori sociale locale, care este locul pe care il ocupa munca? Ce este de facut?
Cătălin Olteanu: Munca este importantă pentru cei mai mulţi dintre noi, ne dă un sens în viaţă. Ce ne lipseşte este o educaţie sănătoasă în ideea în care oamenii să priceapă ce anume fac, şi ce anume pot primi din ceea ce fac. E vorba de marketing personal – oamenii ar trebui să înţeleagă Capitalul de Marx. Fiecare din ei vinde ceva – inteligenţă, muşchi, experienţă, etc… şi asta înseamnă capital personal – cât de bine îl vinde, atât de bine trăieşte. Mai este şi piaţa – dacă e suprasaturată de inteligenţi, atunci … rămân muşchii, nu se poate să fie toţi manageri…
BM: Un fapt – muncitorul roman poate fi lenes si nepasator acasa, dar harnic si implicat in Italia, Spania sau Marea Britanie? De ce, care este explicatia, ce si cum putem schimba?
Cătălin Olteanu: Nu este un fapt, este o condiţie, şi ma întorc la educaţie – acasă, există familia care susţine financiar pe … fiu, nepot, rudă, etc… Afară, e cam fiecare pe treaba lui, şi nu prea este loc de întors dacă îşi pierde vreunul jobul.
În plus, afară, foarte mulţi fac joburi considerate de neacceptat acasă, că vorba aia, să nu îl miştocărească vecinii sau prietenii că ce job de rahat are… Cam asta cu angajatul harnic de afară. Există mulţi angajaţi harnici şi acasă, foarte mulţi, dar din păcate se văd mai repede cei ce comentează în genul “pe banii ăştia nu mă dau jos din pat, că îmi trimite mama/sora/etc din Spania mai mulţi ca să nu fac nimic”.