„Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.
Tag: castigator
-
Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!
-
Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!
„Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi. -
Premiile Primetime Emmy 2019 | Lista principalilor câştigători. „Fleabag”, marele câştigător al galei
UPDATE ORA 06:45 – Serialul Game of Thrones/Urzeala Tronurilor a primit duminică la Los Angeles premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun serial dramă, acesta fiind cel de-al patrulea astfel de premiu câştigat de serialul american.
Game of Thrones este serialul cu cele mai multe premii Emmy din istorie şi cu cele mai multe astfel de trofee pentru un singur sezon, 12, record stabilit în 2015 şi egalat în anul următor.
Cu patru astfel de premii, Game of Thrones a intrat într-un club select, alături de producţii precum „Hill Street Blues”, „L.A. Law”, „The West Wing” şi „Mad Men”.
Celelalte producţii nominalizate pentru acest premiu au fost „Better Call Saul”, „Bodyguard”, „Killing Eve”, „Ozark”, „Pose”, „Succession” şi „This is Us”.
Fleabag a câştigat premiul pentru cel mai bun serial de comedie, devansând seriale precum „Barry”, „The Good Place”, „The Marvelous Mrs. Maisel”, „Russian Doll”, „Schitt’s Creek” şi „Veep”.
Cernobîl a câştigat premiul pentru cea mai bună miniserie, în timp ce premiul pentru cel mai bun film de televiziune i-a revenit producţiei Black Mirror: Bandersnatch.
Cel mai bun talk show a fost desemnat pentru a patra oară la rând Last Week Tonight with John Oliver, iar Saturday Night Live a primit premiul pentru cel mai bun serial de scheciuri.
Marele câştigător a Galei Premiilor Primetime Emmy 2019 a fost serialul Fleabag, cu patru premii din şase nominalizări.
-
Un cercetător român, câştigător al unui grant de 1,5 milioane de euro din partea UE
Alexandru Tomescu, cercetător în ştiinţe computaţionale la Universitatea din Helsinki, Finlanda, a primit un grant de 1,5 milioane de euro în urma unui concurs organizat de Consiliul European pentru Cercetare (ERC) şi dedicat specialiştilor aflaţi la începutul unei cariere independente.
Proiectul lui Alexandru Tomescu, “Algoritmi siguri şi compleţi pentru bioinformatică (SAFEBIO)”, va contribui semnificativ în analiza datelor din secvenţierea ADN, o tehnologie care poate fi folosită în diagnosticul medical, potrivit unui comunicat al Comisiei Europene.
Parte a programului UE pentru cercetare şi inovare Orizont 2020, granturile pentru cercetători aflaţi la începutul unei cariere independente au o valoare totală de 621 de milioane de euro şi au fost acordate unui număr de 408 oameni de ştiinţă, pentru a-i ajuta să îşi constituie propriile echipe şi să desfăşoare activităţi de cercetare de pionierat în diverse discipline, generând, astfel, aproximativ 2.500 de locuri de muncă pentru bursieri titulari de doctorate, doctoranzi şi alţi angajaţi.
Activităţile de cercetare vizate de aceste granturi se vor axa pe diferite subiecte, precum: studierea modului în care alimentele de origine vegetală provenite din păduri ar putea oferi soluţii de reducere a foametei la nivel mondial; evaluarea intensităţii, a frecvenţei şi a distribuţiei modului în care creşte nivelul mării în Europa; investigarea modului în care companiile de tehnologie îşi promovează produsele şi urmăresc să obţină încrederea consumatorilor; elucidarea abilităţilor de supravieţuire ale organismelor unicelulare.
Ca şi în viaţa reală, multe dintre chestiunile analizate de cercetători sunt pline de incertitudini. În ştiinţa computaţională, de regulă, abordarea este de a vizualiza şi a analiza toate soluţiile posibile la o problemă, în speranţa de a găsi printre ele pe cea corectă. Cu cât se lucrează însă cu mai multe date, cu atât această abordare devine mai puţin realistă. Datorită noului său grant ERC pentru cercetători debutanţi, dr. Alexandru Tomescu va fi în măsură să soluţioneze această incertitudine, potrivit aceluiaşi comunicat. Ideea sa este să studieze acele părţi ale unei soluţii care sunt comune tuturor răspunsurilor la o problemă computaţională.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.
-
Casă de câştigător
O locuinţă potrivită unei asemenea persoane a fost considerată Frognal House, din localitatea scoţiană Troon, achiziţionată de soţii Colin şi Christine Weir, după câştigarea celui mai mare premiu de la loteria britanică, 161 milioane lire sterline în 2011.
Conacul cu şapte dormitoare cumpărat cu 3 milioane de lire în 2014 se află pe un teren de 16 acri, iar printre dotările sale se numără un candelabru impresionant cu 36.000 de piese, şemineuri de marmură sau sală de biliard, grădini atent întreţinute, sere şi iaz.
Din nefericire, câştigătorii se află astăzi în divorţ, drept pentru care conacul a fost scos la vânzare, scrie The Times.
-
Cristian Hostiuc, ZF: Marele câştigător al alegerilor – Generaţia cu cardul la gât, generaţia urbană, de multinaţionale şi companii mari antreprenoriale româneşti, generaţia afacerilor de la zero, generaţia de birouri, mall-uri şi city-break-uri, generaţia cea mai europeană, care vrea să se plimbe liberă şi să muncească oriunde în Europa
Alegerile europarlamentare şi referendumul au adus la vot o generaţie care vrea altceva de la clasa politică, o generaţie care este împotriva clasei politice care de 30 de ani este la putere.
Când scriu acest articol (20:30) nu ştiu rezultatul final al alegerilor, dar conform datelor vehiculate toate cele trei partide PSD, PNL, USR-PLUS, pot câştiga alegerile. Le desparte o diferenţă de un punct procentual.
USR-PLUS este marele câştigător iar PSD a pierdut dar a pierdut cu mult mai mult decât se aştepta. Iohannis este un câştigător parţial şi va avea cea mai mare problemă, nu cu PSD, ci cu USR-PLUS.
Dar ca să revenim la votul de duminică, a câştigat generaţia urbană care are cardul de acces în companie la gât, generaţia de multinaţionale şi companii mari româneşti, generaţia afacerilor de la zero, generaţia întreprinzătorilor, generaţia care munceşte în clădiri de birouri şi stă mai mult de opt ore la muncă, generaţia care are meeting-uri şi conference call-uri, generaţia care „trăieşte” în mall-uri, generaţia de city-break-uri, generaţia de vânători de low-costuri şi tarife promoţionale, generaţia de Zara şi H&M, adică de haine colorate şi în trend, generaţia de clinici private de sănătate, generaţia de food court, cafenele şi restaurante urbane, generaţia de la 700 de euro în sus, generaţia care astăzi poate fi în Cluj şi peste o săptămână să aibă o întâlnire la Londra pentru prezentarea unui proiect.
-
O companie românească a decis să investească milioane de euro într-o divizie de reciclare. Cum poţi să faci bani fiind şi „prietenos” cu mediul?
„Avem în vedere în primul rând economiile pe care le realizăm prin utilizarea internă a PVC-ului reciclat”, descrie Dorel Goia, preşedintele consiliului de administraţie şi acţionar al TeraPlast, una dintre realizările pe care le vizează prin TeraPlast Recycling. Grupul TeraPlast, cel mai mare producător de materiale de construcţii cu capital românesc de pe piaţa locală, a anunţat transformarea secţiei proprii de reciclare în companie independentă specializată în reciclare, transferul valorând 4,8 milioane de euro.
„În general, Grupul TeraPlast investeşte în afaceri cu o perioadă de recuperare a investiţiilor de sub cinci ani”, descrie Dorel Goia specificul investiţiilor realizate. Pentru 2019 veniturile TeraPlast Recycling sunt estimate astfel la peste 5 milioane de euro, în contextul în care preţul de piaţă pentru PVC-ul reciclat este cu aproximativ 30% sub preţul PVC-ului virgin. Pentru TeraPlast Recycling lucrează 33 de angajaţi, în care nu sunt incluse conducerea şi funcţiile administrative ale companiei, acestea fiind centralizate la nivel de grup. Grupul TeraPlast îşi adaugă astfel în portofoliu a şaptea linie de business, alături de celelalte existente – instalaţii, profile de tâmplărie, panouri termoizolante, ferestre şi uşi şi ţiglă metalică (sub brandul Wetterbest).
În cadrul TeraPlast Recycling, deşeurile sunt procesate folosind tehnologii şi facilităţi avansate de reciclare, cu utilaje de ultimă generaţie achiziţionate de la producători de profil, din Germania şi Italia, potrivit reprezentanţilor companiei. În perioada august 2018 – martie 2019, secţia de reciclare care exista în cadrul companiei, devenită acum TeraPlast Recycling, a avut o medie lunară procesată de 650 tone PVC rigid. Materialul reciclabil provine atât din producţia proprie, cât şi din achiziţii. Anul trecut, 54% din materia primă procesată a provenit din Europa, din ţări precum Olanda, Danemarca sau Italia şi doar 46% din România. În ceea ce priveşte originea, 52% din totalul de deşeu din PVC rigid procesat în 2018 a fost post-consum, iar 48% a fost de origine postindustrială. Produsul rezultat este, potrivit reprezentanţilor companiei, de calitate superioară datorită tehnologiei de care compania dispune şi este disponibil spre comercializare către terţi.
Potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii companiei, gestionarea impactului pe care activitatea TeraPlast îl are asupra mediului face parte din politica de guvernanţă corporativă a companiei, aceasta făcând paşi în reducerea amprentei de carbon, prin eficientizare energetică şi creşterea cantităţii de materiale pe care le reciclează. „Promovăm importanţa reciclării PVC-ului rigid, atât post-industrial, cât şi postconsum, şi ne-ar plăcea să vedem că iniţiativa noastră va inspira mediul de afaceri autohton în această direcţie”, a adăugat Dorel Goia, preşedintele consiliului de administraţie al TeraPlast.
Când vine vorba despre poziţionarea României în urma statelor vestice în materie de reciclare, Dorel Goia spune că este vorba despre mai mulţi factori care ne-au adus în această situaţie: „De la lipsa unei infrastructuri care să faciliteze colectarea, la implicarea insuficientă a autorităţilor locale în această privinţă şi angajamentul scăzut al populaţiei, care, la rândul său, derivă dintr-un simţ civic amorţit sau, pur şi simplu din lipsa unei politici publice în acest sens”.
El insistă asupra acestui punct: „Este foarte important ca populaţia să se implice într-o iniţiativă de colectare la nivel naţional, pentru că ar putea avea un efect de domino. Populaţia poate supraveghea şi responsabiliza mediul privat, pentru că vedem că firmele reacţionează destul de prompt la opinia publică şi astfel pot fi încurajate să menţină un standard ridicat în privinţa colectării”.
Astfel, pe lângă reglementări care trebuie să vină din partea statului, respectiv a Ministerului Mediului, pentru ca progresele să fie notabile, măsurile trebuie să fie propuse şi în cadrul unor politici publice. „Deci, ca soluţii, am sublinia campaniile de conştientizare, alături de implicarea autorităţilor locale şi actualizarea planurilor judeţene de colectare, adoptarea unor stimulente financiare pentru respectarea celor mai înalte norme în domeniu şi, desigur, crearea şi menţinerea unei infrastructuri actuale. La fel de importantă este şi deschiderea autorităţilor, mai ales având în vedere că există deja un plan detaliat de acţiune care să vină în sprijinul statelor care riscă să nu îşi atingă ţinta de reciclare, elaborat de Comisia Europeană.”
Cifra de afaceri a grupului TeraPlast aproape s-a dublat anul trecut, crescând cu 91% în 2018, la 804,9 milioane de lei, pe fondul avansului luat de divizia Steel, susţinută de extinderea pe piaţa din Serbia şi consolidarea Depaco, potrivit unui comunicat de presă trimis anterior. În aceeaşi perioadă, EBITDA consolidată a grupului a crescut cu 55%, la peste 65 milioane de de lei.
Rezultatele au venit ca urmare a integrării, pe parcursul anului 2018, a unor noi businessuri, a dezvoltării gamei de produse şi a investiţiilor constante în liniile de producţie, proiecte care fac parte din strategia grupului TeraPlast pe termen lung. Divizia Steel, formată din TeraSteel România, TeraSteel Serbia şi Depaco, a avut contribuţia principală la evoluţia pozitivă a rezultatelor financiare ale grupului: vânzările acestei divizii au crescut în 2018 cu 181% faţă de 2017, la peste 483 milioane de lei, în timp ce EBITDA a avut un avans de 120% în aceeaşi perioadă, ajungând la 41,3 milioane de lei. Pentru 2019, grupul TeraPlast are în vedere creşterea cotelor de piaţă şi a acoperirii regionale, prin continuarea dezvoltării capacităţilor de producţie, optimizarea portofoliului de produse şi extinderea reţelei de distribuţie.
CONTEXT:
Piaţa deşeurilor de PVC rigid reciclat la nivelul anului 2018 în Europa a fost de 480.000 de tone, în contextul în care maximum 20% din acest tip de deşeuri se reciclează. Asta înseamnă că peste 2 milioane de tone au rămas în natură. Produsele din PVC rigid au o durată de viaţă cuprinsă între 30 şi 50 de ani în funcţie de aplicaţie, explică preşedintele consiliului de administraţie al TeraPlast. Compania se poziţionează pe locul 1 în România şi în top 10 reciclatori de PVC rigid din Europa, după capacitatea de procesare de 12.000 tone anual.DECIZIE:
Desprinderea din TeraPlast SA a liniei de business de reciclare, ca urmare a necesităţii de a privi reciclarea ca business independent, în contextul dorinţei grupului de a-l dezvolta.CONSECINŢE:
Compania are în vedere, în primul rând, economiile pe care le realizează prin utilizarea internă a PVC-ului reciclat. Pentru primul an de funcţionare a afacerii, reprezentanţii companiei estimează venituri de peste
5 milioane de euro.
Dorel Goia este preşedintele Consiliului de Administraţie şi acţionar majoritar al TeraPlast (TRP), cea mai mare companie din grup, listată la Bursa de Valori Bucureşti sub simbolul TRP, cu o capitalizare de 259 de milioane de lei, având o participaţie de 46,8%, iar KJK Balkan Holding din Luxemburg deţine 10% din capitalul social al emitentului, potrivit ZF.
-
Cum poţi să câştigi o vilă de lux în Canada, pentru doar 25 de dolari. Câştigătorul trebuie să răspundă la o întrebare simplă
Alla Wagner locuieşte în casa de milioane cu două etaje, construită în stil georgian, care este amplasată lângă un iaz şi are vedere la munte încă din 2011, de când aceasta a fost ridicată. La începutul anului trecut, în urma unui accident care i-a afectat funcţiile locomotorii, Wagner a fost nevoită să scoată proprietatea de 5.000 de metri pătraţi la licitaţie, deoarece nu o mai putea îngriji. Ea a refuzat să facă modificări care ar fi ajutat-o să se deplaseze mai uşor în interiorul locuinţei, deoarece spune că „pentru mine, această casă ca o operă de artă şi nu vreau să îi compromit aspectul şi valoarea”, citată de thestar.com.
După cinci luni de oferte care nu i-au fost pe plac, ea a venit cu ideea de a-şi oferi casa ca premiu printr-un concurs de eseuri.
Pentru o taxă de înscriere de 25 de dolari, 68.000 de participanţi pot trimite un scurt eseu în care să explice motivul pentru care consideră că ar fi cei mai potriviţi proprietar al casei.Wagner declară că, în conformitate cu regulile sale de concurs, în cazul în care primeşte o ofertă solidă înainte de sfârşitul lunii ianuarie, concursul va fi anulat şi toţi banii vor fi rambursaţi. Ea povesteşte că ideea concursului i-a venit după ce fiica ei i-a povestit în 2015 despre un caz similar din Statele Unite.
Participanţii la concurs care se luptă pentru proprietate trebuie să-şi pună la încercare abilităţile de scriere creativă, deoarece sunt limitate la o singură pagină şi 350 de cuvinte. Wagner recunoaşte că va fi dificil să gestioneze peste 60.000 de eseuri, dar adaugă că nu are nimic de pierdut. Doritorii se pot înscrie online pe Write a Letter, Win a House.
-
Novak Djokovic a câştigat Australian Open
Liderul clasamentului masculin a dominat partida de la un capăt la celălalt. Adversarul nu a putut ţine ritmul cu el, iar după 37 de minute şi-a adjudecat primul set cu 6-3. A făcut break în primul game de serviciu al lui Nadal, singurul al rundei. În setul secund, jocul lui Djokovic a crescut şi mai mult. Cu un procentaj de 70 % pe primul serviciu şi cu un prim retur necruţător, 60 %, sârbul şi-a trecut în cont manşa cu 6-2.
Setul 3 a continuat la fel. Nadal a fost dominat la toate capitolele, iar două break-uri au fost suficiente pentru ca Nole să închidă finala cu 6-3.
În urma acestui succes, Djokovic îşi adjudecă al 15-lea Mare Şlem din carieră.
-
Naomi Osaka a câştigat Australian Open
Partida a debutat într-o notă echilibrată. Finalistele nu au vrut să rişte nimic şi, după 8 posibilităţi de break neconcretizate, manşa s-a decis în tie-break. Osaka a fost mult mai sigură la retur şi cu două mini break-uri şi-a adjudecat setul cu 7-2. Avantanjul nu s-a resimţit în cel de-al doilea. Experienţa Kvitovei şi-a pus amprenta, iar sportiva din Cehia a debutat cu break pe serviciul adversarei şi s-a distanţat la 2-0. Naomi a revenit spectaculos. Şi-a reglat serviciul, şi-a ridicat procentajul pe primul retur şi s-a distanţat la 5-4, având 3 posibilităţi de a închide finala. Emoţiile şi-au spus cuvântul, iar Kvitova a profitat la maxim. A câştigat setul cu 7-5, după aproape o oră de joc.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro