BusinessMagazin

Tag: casatorii

  • Afaceri mici şi mari cad în lanţ odată cu reducerea la jumătate a numărului de căsătorii

    Certificat de căsătorie: amânat. Numărul căsătoriilor s-a înjumătăţit în primul semestru. Este un fenomen social unde contează şi banii, dar şi spectacolul, iar acest spectacol lipseşte în pandemie

    Numărul căsătoriilor înregistrate la oficiile de stare civilă s-a înjumătăţit în primele şase luni ale anului 2020, când au fost consemnate doar 25.500 de astfel de eve­nimente faţă de aproape 50.000 în primul se­mestru din 2019, arată o analiză a ZF pe baza datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Mai mult, pe fondul restricţiilor impuse de autorităţile locale pentru a opri răs­pân­direa pandemiei de COVID-19, în perioada martie – iunie 2020 au fost înregistrate 13.339 de căsătorii, cu peste 20.000 mai puţine com­parativ cu aceeaşi perioadă din 2019.

    „Căsătoriile sunt momente importante în viaţa unor tineri, iar varianta căsătoriei doar la primărie nu este chiar de dorit, iar lumea a amânat. Explicaţia cea mai simplă este că s-au amânat din cauza restricţiilor impuse de autorităţi. Ştiu cazul unor tineri români care locuiau în Spania şi nu mai puteau să vină să se căsătorească în România“, a declarat sociologul Alfred Bulai pentru ZF.

    Cu toate că autorităţile nu au interzis căsătoriile la primărie, au fost restricţii cu privire la numărul persoanelor care puteau participa la un astfel de eveniment, iar restaurantele şi terasele au fost închise în timpul stării de urgenţă. Pentru restaurante măsura închiderii este în vigoare şi în prezent, sectorul fiind unul dintre cele mai afectate din economie. O parte importantă din businessul restaurantelor venea şi din organizarea de evenimente private, iar acest lucru nu este posibil în prezent.

    Comparativ cu anul trecut, cea mai mare scădere a numărului de căsătorii de la oficiile de stare civilă a fost în luna mai, când au fost cu peste 10.000 mai puţine astfel de evenimente. A doua cea mai mare scădere a fost în luna iunie când numărul căsătoriilor a fost de 5.389, cu 8.949 mai mic decât cel înregistrat în aceeaşi lună din anul precedent. 

    Alfred Bulai crede că numărul redus al căsătoriilor este legat şi de faptul că tinerii nu puteau să se cunune şi la biserică şi să organizeze petreceri mari, unde să invite o mare parte a comunităţii apropiate lor. Există şi o perspectivă economică a acestui fenomen deoarece nunta la români presupune cheltuieli mari, iar tinerii vor să acopere aceste costuri cu ajutorul invitaţilor, iar în timpul pandemiei numărul invitaţilor la un astfel de eveniment a fost limitat.

    „Indiscutabil, există şi o perspectivă economică, tinerii vor în primul rând să îşi acopere cheltuielile. Lumea vrea ca evenimentul să fie cât mai spectaculos, să fie unul cât mai special şi implică şi nişte costuri spectaculoase. (…) Este un fenomen social unde contează şi banii, dar şi spectacolul pe care îl faci în comunitate. De altfel, banii vin şi în raport cu spectacolul, iar acest spectacol lipseşte în momentul în care suntem în pandemie“, explică sociologul.

    Tinerii care au ales să amâne căsătoria anul acesta spun că au luat în considerare o mulţime de factori, printre care faptul că multe rude nu puteau să fie alături de ei, iar sănătatea părinţilor lor putea să fie în pericol.

    Bogdan S. îşi planificase nunta pe 4 iunie, dar pandemia l-a făcut să amâne evenimentul pentru anul viitor.  „Am amânat nunta din mai multe motive. Nu ştiam cât va mai dura starea de urgenţă, fratele meu locuieşte în Cehia şi nu putea să ajungă, părinţii noştri sunt în vârstă şi ne era frică să nu se îmbolnăvească. Am pierdut ceva bani, dar este mai bine aşa“, spune Bogdan.

    Sunt însă şi situaţii în care tinerii au mers înainte cu planul de a se căsători, chiar dacă au adaptat scenariul evenimentului la contextul actual.

    „Noi am avut cununia civilă în aer liber. Luasem decizia în toamnă să facem evenimentul în aer liber, la Cernica, cu aproximativ 40 de invitaţi. Ulterior, când a fost instituită starea de urgenţă, evident că am început să ne îngrijorăm şi să ne ridicăm semne de întrebare întrucât avansul fusese dat, organizarea era în proporţie de 90% realizată. DJ-ul, fotograful, invitaţii, toţi eram gata.“

    „Am ţinut legătura cu cei de la restaurant, nu ştiau nici ei exact cum se aranjează lucrurile. Ne am pus problema de amânare, dar nicidecum de anulare a evenimentului“, povesteşte Liviu, un tânăr care s-a căsătorit în vara acestui an.

    Tinerii se gândeau doar să amâne eveni­mentul pentru toamnă, dacă lucrurile se înrăutăţeau.  „Ne bazam pe faptul că ne înca­drăm în limita de sub 50 de invitaţi şi că toţi cei de acolo erau rude cu care interacţionam la 2-3 zile şi prieteni foarte apropiati. Am avut noroc şi cu administrativul de la primărie care a înţeles situaţia si care ne-a comunicat detaliat ce este de făcut.“

    Organizarea unor evenimente mai restrânse sau simpla prezenţă la oficiile de stare civilă au făcut ca reducerea numărului de căsătorii din acest an să nu fie şi mai dramatică, însă dincolo de toate rămâne impactul semnificativ pe care lipsa acestor evenimente îl are în businessuri mici precum saloane de înfrumuseţare sau florării şi până la marile săli de evenimente.

     

  • Căsătoriile sunt posibile şi cu distanţare socială

    Căsătoriile prin platforme de tipul Zoom devin legale în New York. Cuplurile pot obţine licenţa de căsătorie prin intermediul unei legături video.

    Tot mai multe cupluri din America au decis să-şi oficializeze relaţiile prin intermediul aplicaţiilor online, aşa că guvernatorul de New York nu a mai avut încotro şi a trebuit să recunoască acest tip de ceremonii.

    Andrew Cuomo a emis un decret care permite acum cuplurilor să obţină licenţa de căsătorie prin intermediul unei legături video.

    „Cred că rata divorţurilor creşte, numărul căsătoriilor scade, iar cel al divorţurilor creşte. Ce facem? De ce nu s-a gândit cineva la asta?”, a declarat Andrew Cuomo, într-o conferinţă de presă.

    Decretul emis de Andrew Cuomo le permite oamenilor să îşi obţină certificatele de căsătorie de la distanţă. Funcţionarii pot să legalizeze căsătoria prin intermediul unei conexiuni video.

    „Căsătorii prin legătură video. Acum nu mai aveţi scuze când se pune problema căsătoriei. Nicio scuză, o puteţi face prin Zoom. Da sau nu!”, a mai spus Cuomo.

    Căsătoriile prin intermediul platformelor online încep să îşi găsească susţinători şi în alte colţuri ale lumii.

  • Vladimir Putin vrea menţionarea lui Dumnezeu şi interzicerea căsătoriilor gay prin Constituţie

    Vladimir Putin vrea ca în Constituţie să fie specificat că mariajul este „între un bărbat şi o femeie”, scrie Deutsche Welle.

    Printre amendamentele înaintate Parlamentului de către preşedintele rus se numără şi menţionarea „credinţei în Dumnezeu” în Legea fundamentală.

    Vladimir Putin a depus, luni, amendamente, la Parlament, care interzic căsătoriile între persoane de acelaşi sex în Constituţie. De asemenea, este introdusă în Constituţie menţiunea „credinţă în Dumnezeu”, iar căsătoria este „între un bărbat şi o femeie”, potrivit vicepreşedintelui instituţiei Piotr Tolstoi.

    Preşedintele rus s-a raliat de mult timp opiniilor Bisericii Ortodoxe Ruse este un promotor al îndepărtării Rusiei de valorile liberale. Luna trecută, el a spus că nu va legaliza căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, în perioada mandatului său prezidenţial.

    Putin a adăugat că nu are prejudecăţi faţă de persoanele gay, însă a precizat că homosexualitate şi fluiditatea de gen sunt contrare valorilor tradiţionale ruse.
     

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • În România, 1 din 4 cupluri divorţează. Cum s-a ajuns aici

     În România, raportul dintre căsătorii şi divorţuri este poate cel mai grăitor argument că o despărţire cu acte în regulă nu mai este privită ca un eveniment neobişnuit din viaţa unui adult: în 1990 se înregistra un divorţ la fiecare şase căsătorii, în vreme ce în 2017 s-a ajuns la un divorţ la fiecare 4,6 căsătorii. Care este explicaţia?

    „După 25 de ani, Jeff Bezos şi soţia o iau pe drumuri diferite“, „Şeful Amazon poate pierde jumătăte din avere“ sau mai simplu „Jeff Bezos divorţează“ au fost titlurile care au împânzit presa internaţională la începutul acestui an. „După o lungă perioadă de căutare a iubirii şi o încercare de separare, am decis să divorţăm şi să continuăm ca prieteni“, a declarat cuplul pe Twitter. Divorţul nu ar trebui să fie o ştire; divorţul celui mai bogat om din lume e însă cu siguranţă ceva care atrage atenţia.

    O discuţie purtată după aflarea ştirii în cadrul redacţiei ne-a făcut să ne întrebăm dacă divorţul nu a devenit, în societatea actuală, un trend. La prima vedere, divorţul ca fenomen social ocupă în România aceeaşi poziţie ca în urmă cu 15 sau 20 de ani: numărul total al divorţurilor nu s-a modificat semnificativ, iar rata divorţialităţii a fost, în 2017, mai scăzută decât cele din 1990 sau 2005. Semnele de întrebare apar însă atunci când corelăm aceste date cu cele privind căsătoria: rata de nupţialitate a scăzut de la 8,3 la 6,4 la mia de locuitori din 1990 încoace, iar numărul total al căsătoriilor a scăzut cu aproape un sfert, de la 192.000 la 142.000.

    Dacă această scădere a numărului total poate fi explicată şi prin fenomenul de emigrare, tot mai prezent în ultimii 5-10 ani, raportul dintre căsătorii şi divorţuri (la mia de locuitori) este poate cel mai grăitor argument că divorţul a devenit o normalitate a societăţii: în 1990 se înregistra un divorţ la fiecare şase căsătorii, în vreme ce din datele pentru 2017 reiese că s-a înregistrat un divorţ la fiecare 4,6 căsătorii. Ne-am propus, aşadar, să aflăm de ce oamenii divorţează mai des, care sunt motivele care îi împing în această direcţie şi cât de costisitor este un astfel de proces.

    Potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS), în anul 2017 numărul divorţurilor a ajuns la 31.147, în creştere comparativ cu anul 2016. Rata divorţialităţii a crescut de la 1,37 divorţuri la mia de locuitori în anul 2016 la 1,40 divorţuri la mia de locuitori în anul 2017.

    Majoritatea celor divorţaţi s-au aflat la prima experienţă: peste 90% atât în cazul femeilor, cât şi în cazul bărbaţilor. Cele mai multe divorţuri s-au înregistrat în mediul urban, iar grupa de medie cu cea mai mare rată a fost cea cuprinsă între 35 şi 39 de ani. În medie, divorţul apare cu cea mai mare frecvenţă în rândul bărbaţilor şi femeilor din grupa de vârstă 35-39 ani (19,1% dintre divorţuri în cazul femeilor şi 19,8% în cazul bărbaţilor), urmată în cazul femeilor de grupa de vârstă 30-34 ani (18,5% dintre divorţuri) şi de grupa de vârstă 40-44 de ani în cazul bărbaţilor (19,2% dintre divorţuri).

    Din cifrele prezentate de INS se poate observa că durata medie a unei căsătorii este de 9,2 ani în cazul bărbaţilor, respectiv de 8,8 ani în cazul femeilor.
    Divorţurile s-au pronunţat în 46,2% din cazuri din vina ambilor soţi, 11,6% din vina soţului, 3,8% din cazuri din vina soţiei şi 38,4% din alte cauze. La nivel european, rata divorţialităţii de 1,6 la mia de locuitori înregistrată în România în 2015 (ultimul an pentru care sunt date disponibile la nivel european) este una care ne plasează la mijlocul clasamentului. Mai exact, cele mai mici rate la nivel european s-au înregistrat în Malta (0,9‰) şi Slovenia (1,2‰), la polul opus aflându-se Danemarca (2,9‰) şi Lituania (3,2‰).

    Privind datele Eurostat din ultimii 50 de ani, spune sociologul Alexandru Dincovici, lucrurile nu mai par atât de dramatice. „Stăm bine faţă de alte ţări şi schimbările sunt relativ minore şi apar în ambele sensuri. Numărul divorţurilor sau al căsătoriilor a crescut în anumite perioade, a scăzut în altele, după care şi-a revenit. Şi avem de-a face cu o situaţie ceva mai complexă decât ne-o arată aceste simple cifre. Avem o structură a populaţiei care s-a mai schimbat, la fel ca în multe alte ţări din Europa, şi alternative la căsătorie care au devenit mai uşor de acceptat şi chiar instituţionalizate, ca să nu mai vorbim despre internet şi modul în care acesta a schimbat tiparele şi posibilităţile de comunicare şi de relaţionare, ceea ce influenţează cu siguranţă şi relaţiile sociale. Şi nu neapărat în mod negativ.”

    El crede că miza acestor schimbări este mai degrabă vizibilă în evoluţia natalităţii şi a structurii demografice a populaţiei, ceea ce este, în fond, o problemă politică şi una care trebuie gestionată din mai multe considerente prin politici publice adecvate.

    Carieră vs. căsătorie

    Programul de lucru încărcat, de 10-12 ore, termenele-limită, stresul, frustrările acumulate într-un mediu de lucru competiţional nu mai lasă loc pentru a fi disponibil şi atent la nevoile celuilalt, fiind principalele cauze care duc la divorţ, crede psihologul Lucica Ştefănescu. „Ceea ce este îngrijorător este faptul că tinerii aleg să îşi încheie căsnicia după un an sau doi. Aceşti soţi au un statut social şi financiar bun, pun pe primul plan realizarea profesională. Personal, aici cred că este definitorie lipsa de timp de calitate alocat familiei. Soţii uită că la baza căsniciei fericite stă o prietenie trainică, prin aceasta înţelegându-se respectul reciproc şi bucuria de a fi împreună cu celălalt, de a se cunoaşte îndeaproape, de a şti ce-i place sau nu îi place partenerului, care îi sunt trăsăturile de personalitate definitorii, ce speranţe şi ce visuri are.”

    În ceea ce priveşte prejudecata legată de persoanele divorţate, aceasta a dispărut în mediul urban, mai ales în rândul tinerilor, spune ea. „Ei acceptă cu uşurinţă orice schimbare de statut, au prieteni care îi susţin, propriii părinţi îi înţeleg, îi ajută, nimeni nu mai judecă pe nimeni. E un pas important.”
    La rândul său, Alexandru Dincovici crede că divorţul, cel puţin în mediul urban, nu mai este atât de încărcat de conotaţii negative şi este ceva mai uşor de acceptat. „Până la urmă, un divorţ funcţional ar trebui să fie preferat unui cuplu disfuncţional, nu?”

    În ceea ce priveşte echilibrul dintre carieră şi viaţa personală, sociologul este de părere că cele două devin din ce în ce mai greu de separat. El se referă mai ales la situaţia în care unul dintre parteneri lucrează ca freelancer: „Da, e frumos să îţi faci singur programul, dar nu să ai cinci activităţi diferite ca să poţi ajunge la un nivel de trai decent. Unde intră familia şi viaţa personală aici? E destul de greu de aproximat şi vorbim de situaţii în care noţiunea de carieră nu prea mai are sens. La fel şi în antreprenoriat, care este atât de valorizat în zilele noastre în anumite cercuri, deşi nu permite, cel puţin la început, aproape niciun fel de echilibru.”

    Pentru cei care au şansa să poată vorbi de o carieră – unde şansă înseamnă în primul rând că provin din medii familiale cu o situaţie materială decentă şi că îşi permit un anumit nivel de educaţie – viaţa personală poate trece în plan secund, cel puţin la început, spune Dincovici, pentru că o carieră înseamnă în cele mai multe cazuri ore multe petrecute la locul de muncă. „Dar nu ştiu dacă putem vorbi de tendinţe sau de schimbări majore în rândul tinerilor, ci mai degrabă în rândul anumitor categorii socio-economice destul de bine definite.”

    Alexandru Dincovici crede că există mult mai mulţi factori care duc la divorţ şi influenţează decizia de a face sau nu acest pas. „Unul dintre cei mai importanţi îl reprezintă, de exemplu, copiii. Cei din jur ar trebui să conteze mai puţin, dar depinde mult de contextul şi mediul social în care apare acesta. În comunităţile mai mici şi mai omogene cu siguranţă că există o presiune mai mare, care poate fi şi resimţită astfel, pe când într-un oraş mai mare situaţia poate fi complet diferită.”

    Elena Darie, psihoterapeut şi consilier vocaţional, spune că divorţul apare cel mai frecvent la grupa de vârstă 35-39 de ani, în rândul ambelor sexe. „Promiscuitatea, valorile de viaţă incompatibile, principiile de viaţă diferite, îndrăgostirea de altă persoană, lipsa maturităţii emoţionale şi a unor activităţi împreună pot conduce la decizia de a divorţa”, explică ea. Majoritatea partenerilor pe care i-a asistat în terapia de cuplu au studii superioare şi un salariu peste cel mediu; vîrsta medie este de 27 de ani, cea a femeilor care se adresează serviciilor psihologice fiind mai mică decât cea a bărbaţilor, cu diferenţe de aproximativ cinci ani.

    Care sunt însă cele mai frecvente motive pentru care oamenii ajung să aibă nevoie de consiliere? În ceea ce-i priveşte pe bărbaţi, Elena Darie spune că aceştia apelează la psihoterapie când traversează o perioadă îndelungată în care nu mai găsesc un sens suficient de puternic pentru a-şi continua viaţa, când partenera le este infidelă sau când se confruntă cu simptome care le afectează calitatea vieţii: insomnie, atacuri de panică, oboseală cronică, nemulţumiri multiple sau când simt un vid interior. În schimb, în cazul femeilor, acestea solicită sprijin psihologic când devin conştiente de traumele sau rănile lor interioare, sau în urma apariţiei durerii în relaţia de cuplu, din dorinţa de a se cunoaşte şi dezvolta personal sau profesional, din dorinţa de a-şi îmbunătăţi relaţia cu copiii, în urma apariţiei unor simptome de depresie sau de anxietate, din cauza neputinţei de a construi sau menţine relaţii interpersonale pe perioada divorţului, precum şi în urma pierderii unei persoane sau a unei relaţii semnificative.

    Psihologul spune că bărbaţii sunt cei care au devenit mult mai receptivi la serviciile psihologice: „În anii anteriori mi se adresau maximum 20 de bărbaţi anual, în prezent numărul lor l-a egalat pe cel al femeilor”. Cuplurile care îi trec pragul cabinetului vin pentru un număr mediu de 10-12 şedinţe şi investesc în general maximum 5-6 luni în terapia de cuplu, „apoi măcar unul dintre parteneri alege să înceapă terapia individuală pentru că devine conştient de bagajul personal care afectează vieţuirea în doi”.

    Elena Darie este de părere că divorţul a încetat să mai fie un stigmat, cum se întâmpla cu doar puţini ani în urmă, devenind un fenomen care face parte din societatea noastră, unul care ia amploare mai ales în Romania. „În zilele noastre femeile sunt mai puternice şi independente, iar acesta este unul dintre factorii care au contribuit la creşterea ratei divorţurilor. Aspiraţiile femeilor au evoluat, vor să fie fericite, nu doar să aibă un bărbat alături, şi se simt capabile să-şi crească singure copiii, dacă situaţia o cere. Prezenţa copiilor poate influenţa decizia cuplului cu privire la divorţ, mai ales că acesta presupune anumite etape şi implicaţiile sunt atât emoţionale, cât şi relaţionale, de statut şi materiale, însă în prezent soţii sunt mai responsabili şi mai capabili să ia decizii favorabile copiilor.”

    Psihologul spune că tinerii amânână construirea unei familii şi aleg în schimb să investească mai multe resurse în construirea unei cariere. Astfel, în prezent, „majoritatea oamenilor se căsătoresc între 30 şi 40 de ani, după ce au stabilitate financiară şi profesională”. Un alt motiv pe care Elena Darie îl remarcă pentru care tinerii întârzie căsătoria este „aviditatea după îndrăgostire, nu după maturizarea unei relaţii de cuplu, şi astfel au parte de o succesiune de relaţii care îi epuizează şi rămân o perioadă fără resurse active pentru a investi într-o relaţie cu potenţial sănătos şi armonios”.

    Fiind atât de ridicată în România, incidenţa divorţurilor a redus prejudecăţile oamenilor care îi blamau sau judecau pe cei care alegeau să-şi separe drumurile. „Gradul de autonomie personală a crescut şi în ţara noastră, iar oamenii nu se mai lasă atât de frecvent influenţaţi de părerea celor din jurul lor, oricât de apropiaţi ar fi acele persoane”, concluzionează psihologul.

    Divorţul, o afacere costisitoare

    Numărul divorţurilor a crescut, însă şi proporţia celor notariale faţă de cele judiciare, explică avocatul Bogdan Enescu. Cu alte cuvinte, tot mai mulţi oameni divorţează, dar finalizează pe cale amiabilă procedura. „Divorţurile sunt acum mult mai facile, iar asta se traduce în faptul că oamenii divorţează la vârste mai fragede”, remarcă avocatul. În ceea ce priveşte costurile, acestea se ridică la 2.000-2.500 de lei în cazul cuplurilor fără copii şi la 4.000-4.500 de lei în cazul celor cu copii, unde trebuie administrate anumite probe. Similar, în primul caz procesele pot dura între 6 şi 8 luni, iar în al doilea durata medie este de 3 luni.
    O altă tendinţă remarcată în rândul cuplurilor care divorţează este alegerea medierii pentru soluţionarea conflictelor existente, spune Gherghina Breniuc, mediator coordonator în cadrul Societăţii Civile Profesionale de Mediatori Barbu, Breniuc & Asociaţii. „Anul 2018 ne-a surprins şi pe noi, atingând cel mai înalt nivel al acordurilor de mediere încheiate privind desfacerea căsătoriei.”

    În general, cuplurile care apelează la servicii de mediere sunt cupluri bine informate, majoritatea au studii superioare, sunt nonconflictuale şi înţeleg că trebuie să îşi rezolve problemele astfel încât să afecteze cât mai puţin copiii şi familia, remarcă ea, adăugând că majoritatea cuplurilor care îi trec pragul au vârsta medie cuprinsă între 39 şi 45 de ani în cazul femeilor şi în jur de 50 de ani în cazul bărbaţilor.

    În opinia mediatorului, românii sunt reticenţi şi mai puţin informaţi cu privire la serviciile de mediere în comparaţie cu alţi cetăţeni ai UE: „Din experienţa biroului nostru, având cereri şi de la clienţi din alte ţări precum Italia, aceştia au acceptat medierea de la prima invitaţie şi toate întâlnirile s-au încheiat cu un acord, în comparaţie cu cetăţenii români, unde doar 70% din cazuri s-au soluţionat astfel”. În cazul proceselor pe care le mediază, Gherghina Breniuc spune că existenţa copiilor nu afectează decizia soţilor cu privire la desfacerea căsătoriei, ci doar prelungeşte îndeplinirea formalităţilor de drept, mai ales că majoritatea cuplurilor sunt în fapt deja despărţite, dar locuiesc încă împreună doar pentru copii.

    Comparativ cu procedurile judecătoreşti, şedinţele de mediere vin cu o serie de avantaje printre care se numără timpul scurt de soluţionare şi flexibilitatea, data şi ora şedinţelor – comune sau separate – fiind stabilite împreună cu mediatorul. Breniuc menţionează şi confidenţialitatea, foarte importantă mai ales în cazul persoanelor publice, şi asta pentru că toate aspectele discutate în cadrul medierii sunt confidenţiale faţă de terţe persoane, în comparaţie cu un proces aflat pe rolul instanţelor de judecată, care este public.

    Gherghina Breniuc spune că în statele dezvoltate divorţul a devenit de mult un trend, acest fenomen fiind preluat şi în România. „În prezent, căsătoria este undeva pe locul trei, prioritare pentru tineri fiind cariera şi locuinţa”, spune ea. „Motivul pentru care sunt mai multe cereri de desfacere a căsătoriei faţă de acum 15-20 de ani îl reprezintă modernizarea gândirii românilor. Dacă în trecut era o ruşine să divorţezi, acum este normal. Dacă în trecut o femeie divorţată cu un copil nu era bine văzută în societate, iar a doua şansă la căsătorie era aproape inexistentă, acum este normală. În prezent, întâlnim peste tot în mediul informaţional principii încurajatoare conform cărora nu este bine să stai prea mult într-o relaţie toxică. Probabil că acum femeile au mai mult curaj să divorţeze chiar dacă au copii. Spun femeile deoarce iniţiativa privind desfacerea căsătoriei aparţine acestora, conform dosarelor noastre de mediere”, încheie ea.

    Laura Vartolomei spune că, în cazul biroului de mediere pe care îl reprezintă, solicitările de mediere a neînţelegerilor dintre cupluri au o pondere moderată, în jur de 25-30 de cazuri anual; numărul acestora este însă în creştere. Persoanele care solicită serviciile de mediere sunt în general instruite (intelectuali, antreprenori, corporatişti), iar într-o măsură mai mică solicitanţii sunt persoane cu studii medii şi venituri mai mici, vârsta medie a acestora fiind de 30-45 ani.
    Cauzele cel mai des întâlnite pentru care cuplurile apelează la mediere sunt, potrivit Laurei Vartolomei, „neînţelegerile privind continuarea căsătoriei, discuţiile privind partajul bunurilor comune şi al datoriilor contractate împreună sau neînţelegerile legate de programul de legături personale cu minorul/minorii”.

    „Românii încep să caute şi să recepţioneze mai multe informaţii despre alternativa oferită de mediere atunci când au un conflict. Au deschidere către această soluţie în măsura în care le este recomandată de către avocaţi sau prieteni care au apelat la serviciile de mediere”, spune Laura Vartolomei. Procedura de mediere familială se poate parcurge şi finaliza, în medie, în maximum două sesiuni de mediere, solicitarea de încuviinţare a înţelegerii de către instanţă fiind soluţionată rapid în cele mai multe cazuri. „Odată propusă de una dintre părţi prin intermediul mediatorului şi acceptată de către cealaltă parte, procedura de mediere are în general o rată de succes maximă. Nu la fel stau lucrurile atunci când doar una dintre părţi doreşte iniţierea medierii, iar cealaltă nu este de acord şi nu dă curs invitaţiei la mediere.”

    Din experienţa sa, existenţa copiilor nu influenţează decât într-o mică măsură decizia cuplului de a se separa sau a divorţa.

    Potrivit Laurei Vartolomei, un divorţ mediat costă în jur de 1.000-2.500 lei, cu o durată de circa o lună, comparativ cu procedura judecătorească, mai lungă şi mai costisitoare. Ea spune că un aspect important, pe lângă beneficiile aduse de timp şi costuri mai reduse, este reprezentat de faptul că, „prin procedura de mediere, poziţiile adverse pe care se situează iniţial soţii se transformă pe parcursul medierii în poziţii de conlucrare, ducând la o despărţire amiabilă”.

    Laura Vartolomei nu crede că divorţul a devenit un trend, ci dimpotrivă, într-o societate în care „glumim afirmând precum un autor că «dragostea durează trei ani», a crede împreună, ca şi cuplu, în căsătorie şi în angajamentul asumat poate fi o tendinţă relevantă. Pot presupune că oamenii divorţează mai des deoarece există mai puţine constrângeri sociale, există mai multă putere economică individuală decât în trecut şi există mai putine oprelişti de ordin religios”, concluzionează ea.

    „Nu ne mai înţelegem”

    Numărul cuplurilor care apelează la consiliere sau psihoterapie nu e relevant atât timp cât nu se face o centralizare la nivel macro sau un studiu statistic care să cuprindă date de la toţi psihologii sau consilierii şi, mai ales, aceste date să fie puse în raport cu numărul de divorţuri, consideră psihologul Lucica Ştefănescu. Important, spune ea, este că numărul cuplurilor a crescut şi că se conştientizează utilitatea consilierii înainte de a lua o decizie majoră privind viitorul căsniciei. „Cea mai frecventă frază, utilizată de mai toate cuplurile încă de la prima întrevedere, este «Nu ne mai înţelegem». Această expresie cuprinde o mulţime de situaţii stresante, permanente, repetitive la care cei doi soţi nu mai găsesc rezolvare.“

    Anual, între 40 şi 50 de cupluri trec pragul cabinetului Dianei Miron pentru terapie, iar cele mai frecvente cauze care îi aduc pe parteneri în faţa psihologului sunt lipsa comunicării autentice între parteneri, mai ales odată cu apariţia copiilor şi a legăturilor extraconjugale. Cei care apelează la servicii pentru terapie au vârste cuprinse majoritar între 30 şi 40 de ani pentru ambele sexe şi „se încadrează în categoria celor care îşi permit financiar să suporte costul”. În circa 95% din cazuri, e vorba de persoane cu studii superioare. „În ultima vreme am observat un aflux important, atât în cuplu, cât şi în terapia individuală, de persoane din domeniul IT”, spune Diana Miron, psihoterapeut în cadrul clinicii Oana Nicolau. În medie, un cuplu vine la 10-12 şedinţe înainte de a lua o decizie faţă de viitorul relaţiei.

    „Există diferenţe importante între mediul urban şi mediul rural, între studii universitare şi studii liceale sau mai jos, între genuri, între profesii. Românii din mediul urban şi cu studii universitare sunt mult mai deschişi decât cei proveniţi din mediul rural şi cu educaţie restrânsă; femeile sunt mai deschise decât bărbaţii. Profesiile care presupun multe procesări logice (domeniile IT, bancar) sunt mai rezervate la primul contact cu terapia. Per ansamblu, românii sunt încă temători, ruşinoşi şi necunoscători privitor la psihologie”, afirmă Diana Miron.

    Ea remarcă faptul că numărul celor care apelează la servicii de consiliere a înregistrat în ultimii ani o creştere foarte importantă, „dar suntem abia la începutul educării publicului în sfera psihologiei şi a apelării la terapie. Psihologia a plecat de jos în România”.

    Psihologul spune că rata de succes a cazurilor pe care le consiliază este foarte mare, de 80-90%, cu condiţia să existe implicare autentică şi din partea pacientului. „Pentru o terapie de cuplu succesul înseamnă clarificarea situaţiei între cei doi parteneri: merg înainte sau se despart. Şi o despărţire curată este un succes.”

    Înainte de judecata celor din jur, spune Diana Miron, este propria teamă de divorţ. „Când «divorţ» nu va mai fi egal cu «eşec», nu vor mai fi prejudecăţi – nici personale, nici ale celor din jur. Se vede clar în ultimii ani o mai mare uşurinţă a oamenilor de a divorţa, dar sunt diferenţe importante între mediul urban şi cel rural.”

    Emanciparea femeii a dus, într-o măsură importantă, la întârzierea căsătoriei, spune psihologul Diana Miron. Alţi factori identificaţi de ea sunt dificultatea de a avea o casă proprietate personală, prelungirea şederii cu părinţii ca urmare a accesului la studii universitare şi a lipsei unei case personale sau neputinţei de a face faţă unei chirii, dar şi accesul la călătorii şi distracţie. În ceea ce priveşte divorţul, ea nu crede că acesta „este un trend în mod autentic. Este mai degrabă posibil ca oamenii să braveze şi să încerce să transmită mesajul că «nu eşti cool» dacă nu eşti divorţat. Este doar o formă de a masca eşecul”.

    Psihoterapeutul de cuplu Ramona Covrig spune că românii sunt bine documentaţi în ceea ce priveşte serviciile de psihoterapie şi consiliere: „Aleg o anumită modalitate psihoterapeutică, un anumit tip de psihoterapeut. Accesul la informaţie oferă astăzi posibilitatea tuturor să se informeze în avans, la cine să apeleze pentru propria suferinţă”. Ea susţine că de prea multă vreme a devenit un mit faptul că ,,românii nu apelează la serviciile de consiliere şi psihoterapie”.

    Alegerile partenerilor nu se fac la finalul psihoterapiei, însăşi psihoterapia este un proces prin care, cu fiecare sesiune, şansele cresc, la fel de bine cum se pot diminua; majoritatea celor care apelează la psihoterapie trăiesc cu speranţa că ceva bun se poate întâmpla, spune Ramona Covrig.

    „În cazul despărţirii sau al divorţului, cei doi parteneri primesc îndrumare şi suport pentru a evita accentuarea conflictelor şi sacrificarea membrilor familiei. Pentru mine însă, în ultimii ani de practică, succesul terapeutic înseamnă să îi ajut pe cei doi să înveţe cum să fie împreună.”

    Cu cât alegerea unui partener pentru căsătorie este făcută la o vârstă mai avansată, cu atât mai mari sunt şansele ca cei doi să fie potriviţi sau suficient de maturizaţi psihologic pentru a întâmpina o sarcină atât de dificilă cum este astăzi cea a căsniciei, crede psihoterapeutul. 

    Divorţul nu este un trend, crede ea, ci rămâne unul dintre factorii de stres cu grad înalt de risc pentru tulburări psihologice precum depresia. „Mai des divorţează cei intraţi în instituţia căsătoriei devreme în viaţă. Totuşi, în timp ce femeile consideră divorţul un eşec, bărbaţii par să considere divorţul o nouă oportunitate.”

    Este important să se facă distincţia între un mediator şi un consilier matrimonial: un mediator este o persoană absolventă de drept, care mai apoi s-a specializat în medierea în caz de divorţ, punctează psihologul Simona Marin. Consilierul matrimonial este un psiholog (consilier psihologic sau psihoterapeut) care are studii de specialitate în ceea ce priveşte dinamica cuplului şi a familiei. „În principal, cuplurile apelează la mediator atunci când au luat deja decizia de a pune capăt căsniciei.” Cei care apelează la serviciile unui consilier matrimonial o văd ca pe o „ultimă şansă” dată căsniciei şi mulţi vin în cabinet cu speranţa că specialistul are un soi de „formulă magică” pentru ei, spune ea. Printre motivele cel mai des întâlnite pentru care cuplurile trec pragul cabinetului Simonei Marin sunt: relaţiile extraconjugale ale unuia sau ambilor parteneri, lipsa de încredere în partener, lipsa dorinţei sexuale, conflicte interminabile care îi epuizează, conflicte privind modul de creştere şi educare a copiilor sau lipsa de comunicare.

    „La noi în ţară nu există o cultură în ceea ce priveşte prevenţia în rândul divorţurilor. Din păcate, în cabinet ajung mult prea puţine cupluri pentru a se simţi o diferenţă reală în ceea ce priveşte rata divorţurilor. De obicei, când unul dintre parteneri sună să facă o programare la cabinet, fie o face pentru că încă încearcă să găsească o modalitate de a-şi salva căsnicia, fie o face pentru a-i demonstra celuilalt că «a încercat şi terapia, dar nu a funcţionat».”

    Simona Marin spune că, în general, persoanele care solicită serviciile unui psiholog specializat sunt persoane cu studii medii şi superioare, care îşi permit să susţină financiar procesul terapeutic; vârsta medie a clienţilor este cuprinsă între 25 şi 40 de ani. Ea observă că deschiderea de a veni în cabinetul psihologului este mai mare faţă de anii precedenţi: „Uşor, uşor, oamenii se informează mai atent, caută soluţii, cer îndrumări, caută recomandări pentru specialişti şi îşi fac programare”. Şedinţele de consiliere pot costa între 150 şi 400 lei, în funcţie de experienţa specialistului sau de locaţia cabinetului, iar o şedinţă poate dura între 50 şi 90 de minute, în funcţie de tipul de formare pe care o are specialistul.

    Psihologul nu crede că divorţul a devenit un trend, ci mai degrabă o consecinţă a stilului de viaţă modern. „Viaţa agitată, tot timpul contra cronometru, nu mai lasă timp pentru căsătorie. De asemenea, din ce în ce mai mulţi tineri locuiesc împreună, astfel că uniunea consensuală este de multe ori preferată în detrimentul căsătoriei. În timp, căsătoria şi-a pierdut din valoare”, spune Simona Marin.

    „Dinamica cuplului se modifică foarte mult, aşteptările partenerilor se schimbă, aşteptările sociale de la cuplul respectiv se schimbă în momentul în care partenerii fac pasul spre căsătorie. Acestea sunt unele dintre motivele pentru care ajungem să vedem cupluri care au stat împreună zece ani, dar se despart în primii cinci ani de căsnicie.”

    Şi milionarii români divorţează uneori

    După ce au pus bazele celei mai mari afaceri cu mobilă de pe piaţa românească, fondatorii Mobexpert, Dan şi Camelia Şucu, au ajuns pe primele pagini ale ziarelor din cu totul alt motiv: divorţul. În aprilie 2007, Dan Şucu devenea „cel mai îndatorat om din România“, iar fosta sa soţie, Camelia, era femeia de afaceri cu cele mai multe lichidităţi, în urma unei tranzacţii de circa 40 de milioane de euro – vânzarea a 40% din grupul Mobexpert. Asaltată de propuneri de afaceri, de bancheri şi de investitori, Camelia Şucu a preferat atunci să se concentreze pe afacerea sa principală – Class, fosta divizie de mobilier de lux a grupului Mobexpert.

  • Premierul nu a spus cum a votat la referendumul pentru redefinirea familiei. Dăncilă şi alţi 20 de europarlamentari susţineau, în 2015, legalizarea căsătoriilor gay

    Documentul prevedea că „drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai bine protejate dacă aceste persoane au acces la instituţii juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria”.

    În favoarea raportului au votat 21 de europarlamentari români, printre care Victor Boştinaru, Cristian Buşoi, Mircea Diaconu, Viorica Dăncilă, Dan Nica, Maria Grapini sau Norica Nicolai.
     

  • Capitalismul ucide căsătoria? – VIDEO

    Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen?

    Au răspuns acestor întrebări psihologul Delia Bebi, Bogdan Badea, CEO al platformei de recrutare eJobs, precum şi Alex Ciutacu, jurnalist ZF şi BM.

  • Capitalismul ucide căsătoria? – VIDEO

    Business MAGAZIN vă invită astfel să urmăriţi mâine, de la ora 10, prima discuţie inspirată de un articol de copertă al Business MAGAZIN.

    Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen?

    Vor răspunde acestor întrebări psihologul Delia Bebi, Bogdan Badea, CEO al platformei de recrutare eJobs, precum şi Alex Ciutacu, jurnalist ZF şi BM.

  • Percheziţii în mai multe judeţe, unde tinere erau recrutate pentru căsătorii cu cetăţeni asiatici

    Potrivit unui comunicat transmis miercuri de Poliţia Română, poliţiştii Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate şi ai Direcţiei Operaţiuni Speciale au făcut 15 percheziţii la persoane bănuite ar fi recrutat tinere cu posibilităţi materiale reduse, în vederea încheierii de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni asiatici, contra unor sume de bani, pentru ca aceşti cetăţeni să poată accede în spaţiul Uniunii Europene. Trei persoane au fost arestate preventiv.

    „Din cercetări a reieşit că membrii grupării ar fi pus la dispoziţia unor cetăţeni români înscrisuri oficiale falsificate – cărţi de identitate, certificate de căsătorie, apostile etc., în vederea utilizării acestor documente pentru încheierea de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni non UE, fapt ce a avut ca urmare dobândirea de către cei din urmă a unor drepturi în spaţiul UE, respectiv drept de şedere, drept de muncă, drept de locuinţa etc. Gruparea infracţională ar fi fost coordonată de un cetăţean pakistanez stabilit în România de 20 de ani şi ar fi acţionat pe raza judeţelor Giurgiu, Călăraşi şi Ilfov, precum şi în municipiul Bucureşti. Cei în cauză sunt bănuiţi că ar fi recrutat tinere cu posibilităţi materiale reduse, în vederea încheierii de căsătorii de convenienţă cu cetăţeni asiatici, contra unor sume de bani, pentru ca aceşti cetăţeni să poată accede în spaţiul Uniunii Europene”, se arată în comunicatul citat.

    Căsătoriile de convenienţă s-ar fi încheiat pe teritoriul Ciprului, României şi Germaniei, cetăţenii non-UE plătind pentru aceste servicii sume situate în jurul valorii de 10.000 de euro, iar tinerele ce ar fi acţionat în acest scop ar fi primit un comision de aproximativ 1.000 de euro, potrivit sursei citate.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 6 august 2018

    COVER STORY: Capitalismul ucide căsătoria?

    Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut în România cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen?

    EVENIMENT: Viitorul, văzut prin ochii noilor generaţii

    BURSĂ: Cum s-a “topit” oferta ALRO Slatina

    BANKING: Faţă în faţă cu strategia…

    RESURSE UMANE: CV vs. personalitate
     

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Capitalismul ucide căsătoria?​„Muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, şi, da, ajungem să ne căsătorim mai târziu. sau deloc.” „Pentru firme, pentru capitalişti e bine. Că au forţă de muncă acum.”

    Statisticile arată că numărul anual al căsătoriilor a scăzut în România cu peste 50.000 în ultimii 30 de ani. În acelaşi interval de timp, vârsta medie la care se căsătoresc tinerii a crescut cu peste şase ani. De ce nu mai vor românii să se căsătorească şi care sunt consecinţele acestui fenomen? 

    “Căsătoria nu cred că ne-ar aduce nimic în plus. După 13 ani nu cred că am nimic de câştigat de pe urma unui act şi niciunul dintre noi nu crede în beneficiile religioase ale căsătoriei, acesta fiind un posibil argument pentru un cuplu”, spune Cristina, în vârstă de 31 ani, care trăieşte într-o relaţie de concubinaj de mai bine de 10 ani. 

    Cristina spune că s-ar căsători „doar dacă acest lucru ar avea o însemnătate”, iar ea nu reprezintă un caz particular, ci este o manifestare socială care se conturează din ce în ce mai pregnant. Între birou şi chirie, între distracţiile cotidiene şi distracţiile erei tehnologice, tinerii din generaţia actuală aleg să se căsătorească mai puţin, mai târziu sau deloc.

    Datele de la Statistică arată că vârsta medie de căsătorie a crescut din 1990 până în prezent cu peste şase ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Dacă în urmă cu 28 de ani bărbaţii alegeau să se căsătorească în medie la 25 de ani şi femeile la 22 de ani, astăzi o serie de progrese sociale precum emanciparea femeii şi accesul în masă la educaţie superioară reprezintă câţiva dintre factorii principali care determină tinerii să se căsătorească mai târziu, la 31,5 ani în cazul bărbaţilor, respectiv 28,2 ani în cazul femeilor.

    „Cu cât avansează economia şi tehnologia mai mult, oamenii ajung să nu mai aibă relaţii”, consideră Cristina, subliniind că unul dintre motivele pentru care există şi se accentuează acest fenomen social ar putea fi orientarea oamenilor preoponderent înspre carieră.
    Fenomenul nu este prezent doar în România. Publicaţia americană New York Times scria în luna mai că sociologii, psihologii şi alţi experţi care studiază relaţiile susţin că această îndepărtare de ideea căsătoriei a devenit din ce în ce mai mult o normă, pe măsură ce femeile au intrat mai mult în piaţa muncii în ultimele decenii. Astfel, şi pentru americani media de vârstă la căsătorie a crescut de la 23 la 29,5 de ani pentru bărbaţi şi de la 20,8 la 27,4 de ani în cazul femeilor. Atât bărbaţii, cât şi femeile tind să fie mai interesaţi de avansarea în carieră înainte de a se aşeza la casa lor, concluziona articolul respectiv.

    „Sunt câteva motive invocate de sociologi în ce priveşte întârzierea căsătoriei, şi anume nevoia de a termina studiile, de a obţine o oarecare stabilitate financiară, o desprindere relativă de familia de origine, tradiţională şi de la normele ei”, observă psihologul Bogdan Lucaciu.

    Însă specialistul consideră că parcursul profesional „nu e un motiv, ci adesea un pretext de amânare a căsătoriei. Persoanele ambiţioase hotărâte să-şi construiască o carieră sunt de obicei pretenţioase privind alegerea partenerului, uneori la pragul workaholismului, sau mulţumindu-se cu relaţiile pasagere ori de convenienţă. Amânarea căsătoriei este mai degrabă o consecinţă a oscilaţiei între succesul profesional şi angajarea într-o relaţie. Este cazul tipic al corporatiştilor cu vise de parvenire socială”, consideră Lucaciu.


    O reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea
    Bogdan Badea, CEO al eJobs, susţine că fenomenul reprezintă „o reflexie fidelă a felului în care s-a dezvoltat societatea în ansamblul ei şi a felului în care arată astăzi profilul omului de succes”. În plus, din punctul lui de vedere, oportunităţile de împlinire, la nivel de individ, au crescut atât de mult încât vrem cu toţii să le avem pe toate: şi carieră, şi casă, şi maşină, şi călătorii, şi experienţe inedite şi, bineînţeles, o familie. Aşa că, în toată această ecuaţie foarte complexă, majoritatea încearcă să le bifeze pe toate într-o ordine cronologică. Iar asta înseamnă împlinirea pe plan profesional, în primul rând, şi apoi întemeierea unei familii.

    CEO-ul eJobs observă şi el că „treptat, s-au schimbat şi mentalităţile şi dacă acum 20 de ani tinerii se căsătoreau mult mai devreme şi se ocupau abia după aceea de achiziţia unei case sau de consolidarea unei cariere, acum abia în jurul vârstei de 30 de ani încep să se gândească la căsătorie, la copii”. El întăreşte ideea că aceasta este o tendinţă care se manifestă la nivel global şi care în unele state europene a impus chiar politici naţionale de încurajare a natalităţii la nivel general, de susţinere a programelor de natalitate pentru cuplurile cu vârsta de peste 35-40 de ani, în particular, sau a mamelor singure: „Pentru că sunt tot mai multe cazuri, chiar mai multe decât la noi, când discuţia întemeierii unei familii apare abia în jurul vârstei de 40 de ani”.

    Specialiştii consideră că fenomenul este mult mai general şi poate fi privit la scară amplă şi pe o perspectivă mai lungă de timp. „Acum 100 de ani, fetele se măritau la 15-17 ani, logica fiind aceea că intri în viaţa socială după ce ai terminat cu şcoala. Prima condiţie în lumea modernă a fost aceea a creşterii vârstei de educaţie. În societăţile tradiţionale băieţii terminau cu 4-5 clase, iar la ei criteriul de trecere la viaţa socială era armata, de aceea ei se căsătoreau la vârste mai înaintate decât femeile. Acum, femeile se maturizează mai repede în societate ca urmare a unui moment în care ele nu au fost subiectul educaţiei”, consideră sociologul Alfred Bulai, conferenţiar în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

    Sociologul critică modul în care a evoluat perspectiva societăţii contemporane pentru că „sugerează femeii că trebuie să aibă un job, o carieră, să lucreze, deoarece faptul că e femeie şi creşte copilul nu mai este privit ca ceva neapărat important, deşi este extrem de complicat să creşti un copil. Acum, ideea de bază este ca femeia să lucreze în corporaţie. În aceste condiţii se încearcă o amânare a căsătoriei, pentru că în cazul femeilor aceasta ar permite apariţia copiilor în scurt timp şi ar fi vorba de o complicaţie fantastică a vieţii”, adaugă sociologul.

    Sau o consecinţă a exemplului puternic de „aşa nu”
    Din altă perspectivă, refuzul sau amânarea căsătoriei îşi poate avea rădăcinile şi în experienţele anterioare ale oamenilor şi în modelul pe care l-a reprezentat sau nu familia în care a crescut. Astfel, disfuncţionalităţile văzute şi urmărite în copilărie ar putea determina adultul să îşi dorească să evite conjunctura, crede Roxana, în vârstă de 35 ani, care se află într-o relaţie de tip parteneriat de aproape patru ani.
    „Sunt mai multe motive. La Revoluţie, eu aveam 6 ani. Aş spune că oamenii din generaţia mea sunt cei care au prins ambele lumi. Pe de o parte este influenţa părinţilor, a bunicilor, care ne-au crescut într-un anumit spirit, cu anumite aşteptări, pe de altă parte este toată noutatea din ultimii aproape 30 de ani. (…) O parte dintre prietenii mei vin din familii tradiţionale, dar complet nefuncţionale. Ştiu oameni care au trăit drame în copilărie, drame neştiute de nimeni, ascunse sub preş, să nu ştie vecinii, să nu afle cineva. Nu dădea bine. Adulţii de azi, în care s-au transformat acei copii, nu pot avea sau aspira la familii tradiţionale, în sensul clasic. Familia în care au crescut nu este aspiraţională, nu e model. Asta nu înseamnă o impotenţă de a relaţiona, ci o nevoie de a ţine ferestre deschise, de a preţui ce ai. Asta poate rezulta şi într-o amânare a deciziilor, dar nu e o lipsă de curaj. Trebuie să fii sigur”, spune Roxana, care lucrează într-o companie media.
    Roxana remarcă şi evoluţia comportamentului într-o relaţie, care nu mai este atât de legat de „ce-ar spune vecinii” şi s-a schimbat odată cu generaţiile, concluzionând că noţiunea de relaţie nu va dispărea, indiferent de ritmul în care aleg sau nu oamenii să se căsătorească.
    „Relaţiile au ieşit din zona aceea de monogamie forţată care oricum ascundea infidelităţi. Dacă încerci destinaţii, încerci şi oameni. Şi asta amână luarea unei decizii. La final însă, nevoia de companie, de parteneriat, de construcţie va fi mereu acolo. Indiferent dacă este concubinaj, căsătorie sau orice altceva, cuplul va exista între femeie şi bărbat, bărbat şi bărbat, femeie şi femeie şi tot aşa pentru că nicio călătorie nu are sens de unul singur. Doar că acum încercăm să ne dăm mai bine seama cum ne este cel mai OK”, crede Roxana.
    Roxana spune că impactul va fi la nivel de natalitate, însă aceasta nu ar fi doar o problemă de cuplu. „Pe termen scurt vom avea mai puţini copii, dar acest lucru nu se echilibrează doar din relaţia de cuplu. Societatea are un impact major. Am prieteni care au plecat de aici gândindu-se la copii şi oameni care nu se gândesc să facă un copil decât dacă pleacă. Când în anii 2000 s-a vândut toată România, generaţia lor a vândut şi o parte din viitorul meu. Inconştient, au vândut şi viitorul nepoţilor lor, care riscă să rămână nenăscuţi. Acum plângem toţi pe umerii sporului pozitiv pierdut. Pe termen lung, cred că lucrurile se vor aşeza, iar copiii născuţi din părinţi din generaţia mea vor pleca la drum cu nişte lecţii foarte bune pentru că noi am prins ambele lumi şi mulţi dintre noi au luat ce e mai bun din ele”.


    Care este preţul?
    În România ultimilor 30 de ani, numărul căsătoriilor a scăzut dramatic. Potrivit datelor INS, în 2017 numărul căsătoriilor a fost de 142.613, în comparaţie cu 192.652 în 1990. Ce impact are acest fenomen asupra aspectelor demografice, economice şi sociale ale unei ţări?
    „Tabloul ultimilor 20 de ani s-a schimbat radical, din absolut toate punctele de vedere: muncim mai mult, cheltuim mai mult, călătorim mai mult, ieşim mai des în oraş, ne preocupăm mai mult de propria imagine, investim şi, da, ajungem să ne căsătorim şi să facem copii mai târziu. Pentru că munca nu mai este doar un instrument cu ajutorul căruia câştigăm bani ca să supravieţuim, ci este şi o componentă foarte importantă a dezvoltării noastre ca indivizi. Avem nevoie de carieră ca să ne validăm nu doar în ochii celor din jur, ci şi în propriii noştri ochi”, explică Bogdan Badea.

    Directorul celui mai mare site de joburi din România susţine că „toate aceste schimbări s-au văzut şi în cifre – de la explozia consumului până la scăderea natalităţii”. Avem, observă el, la nivel de familie, mai multe case, mai multe maşini, mai multe bunuri, în general, dar mai puţini copii, spre exemplu, decât acum 20 de ani. „Într-o măsură destul de mare, la acest switch a contribuit şi social media, care ne permite tuturor să proiectăm (şi să vedem la alţii) profilul vieţii ideale, a omului renascentist varianta 2000+, care le are pe toate: jobul perfect, călătorii, experienţe, casa perfectă, curtea perfectă, prietenii perfecţi, familia perfectă.

    Cu cât le vedem mai des, cu atât cădem pradă acestei iluzii, avem senzaţia că exprimă realitatea şi ne dorim cu orice preţ să avem şi noi tot ceea ce alţii par să fi obţinut atât de repede şi de uşor.”

    Sociologul Alfred Bulai abordează direct problema dureroasă a natalităţii, ca efect direct al acestui fenomen social. „Pentru firme, pentru capitalişti, e bine. Că au forţă de muncă acum. De altfel, o femeie care naşte ar avea o perioadă lungă de timp în care nu lucrează sau lucrează mai puţin, pentru că atunci când ai copii nu poţi sta nici 8 ore la muncă. Pe de altă parte, pe termen lung, pentru societate este grav, pentru că ai natalitate mai mică.”

    Dacă la natalitatea redusă adăugăm şi migraţia ridicată, Bulai observă că, pe termen lung, deficitul forţei de muncă se va adânci. „Per ansamblu, din cauza deficitului de forţă de muncă nu putem profita de şansele ţării şi rămânem cu o populaţie îmbătrânită, inactivă, cu mulţi pensionari şi asistaţi social.”

    Fenomenul migraţiei a generat şi un alt trend în ceea ce priveşte evoluţia numărului căsătoriilor, unde căsătoriile în mediul urban au scăzut cu circa 20.000, în timp ce în mediul rural acestea au scăzut cu peste 30.000, de la aproximativ 82.000 la 50.000. „Acesta este un efect al migraţiei, generat de cei care au plecat. Majoritatea care au plecat din ţară erau din mediul rural şi majoritatea erau tineri la vârsta căsătoriei. Cine să se mai căsătorească?”, spune Bulai.

    Însă, într-o notă optimistă, acesta consideră că trendul s-ar putea chiar inversa. „Dacă România începe cu adevărat să funcţioneze bine, tendinţa va fi de scădere a vârstei căsătoriei. Dacă aveţi tot ce vă trebuie, nu aveţi de ce să mai strângeţi bani, să mai amânaţi.”
    Datele de la Statistică ar putea susţine această perspectivă în condiţiile în care în 2010 numărul căsătoriilor a fost de circa 115.000, iar din anul 2015 a revenit pe un trend ascendent puternic odată cu perspectivele de creştere economice ale României, îndreptându-se spre 125.000.

    Fenomenul are impact şi asupra pieţei muncii, argumentează Felix Toma, country manager la GI Group, companie ce se ocupă cu recrutarea forţei de muncă. „Faptul că se căsătoresc mai târziu poate influenţa un parcurs mai rapid în carieră în primii ani după ce angajaţii intră în câmpul muncii. Iar faptul că se căsătoresc mai târziu influenţează disponibilitatea lor de a se deplasa dintr-un oraş în altul sau dintr-o ţară în alta. Pe de altă parte, candidaţii care sunt căsătoriţi şi îşi întemeiază o familie sunt stabili şi mai puţin dispuşi să se reloce deoarece intervine şi nevoia de a reloca întreaga familie”, observă el.

    Toma menţionează şi fenomenul migraţiei săptămânale, adică candidaţi care au familia într-un alt oraş sau altă ţară şi călătoresc doar pe parcursul săptămânii pentru job. Au existat candidaţi care au refuzat să se reloce dintr-un oraş în altul sau dintr-o ţară în alta ca urmare a existenţei unei familii. Au fost unii care au apelat la migraţia săptămânală – într-o societate globală ca a noastră, să călătoreşti săptămânal pentru lucru devine ceva normal.”

    Tot dintr-o perspectivă legată de piaţa muncii, Marian Popa, head of DB Global Technology, care s-a lansat în misiunea de a repatria talentele plecate peste hotare, susţine că „este întrucâtva logic ca generaţiile să-şi schimbe comportamentul. Altfel generaţia anterioară a trăit degeaba”.

    „Cred că este o consecinţă a maturizării şi creşterii responsabilităţii (n.red.: amânarea căsătoriei). Cred că noua generaţie realizează foarte bine că intrarea într-o relaţie – fie ea formalizată sau nu, cu toate consecinţele pe care le poate avea – este în primul rând un act de responsabilitate şi nu doar un imbold natural şi îl tratează ca atare. Impactul? Cred că vom avea generaţii mai mature, mai responsabile, mai doritoare să se implice. Obligaţii pentru care doresc să fie pregătiţi. De aici întârzierea faţă de generaţiile anterioare”, crede Marian Popa.
    Astfel, odată cu mentalităţile se schimbă şi piaţa forţei de muncă şi nevoile economice.

    Generaţiile actuale aleg să se căsătorească mai târziu, mai puţin sau deloc, fie pentru că nu are nicio însemnătate specială, fie pentru că prioritizează cariera. Printre altele, generaţia actuală preferă să nu se grăbească şi vrea să nu repete greşelile părinţilor. Din multe perspective acest fenomen social este unul normal, însă o serie de consecinţe derivate pot arăta că nu este neapărat şi o normalitate de succes pentru societate ca întreg.

    Fenomenul social al concubinajului are impact asupra unor pieţe, precum cea imobiliară, şi conturează trenduri noi, ponderea celor care achiziţionează locuinţe fiind necăsătoriţi sau doar într-un parteneriat fiind ridicată. Spre exemplu, în complexul House Residence Braşov, din totalul de 160 de apartamente, 40% au fost cumpărate de tineri necăsătoriţi, cupluri sau tineri singuri, preferinţa lor fiind imobilele cu 2 camere, potrivit Ruxandrei Morar, directorul general al complexului Primo Pin-House Residence din Braşov.

    „Media lor de vârstă este de 29 de ani, iar cei mai tineri preferă să cumpere un apartament decât să stea cu părinţii sau în chirie, au

    24-25 de ani. (…) Deocamdată tendinţa tinerilor este tot de achiziţie atât timp cât rata unui credit ipotecar sau Prima Casă nu depăşeşte chiria lunară. Majoritatea au acest argument când achiziţionează chiar dacă sunt sau nu căsătoriţi”, descrie Ruxandra Morar un comportament observat în rândul clienţilor lor.

    Publicaţia americană Forbes scria despre tinerii din generaţia Millennials că este generaţia în care 71% dintre persoane ar prefera să cumpere o maşină în loc să o închirieze, în timp ce 59% ar prefera să închirieze o casă în loc să o cumpere, acestea fiind trendurile comportamentale mai importante din Statele Unite.

    Scăderea numărului căsătoriilor în favoarea concubinajului şi a parteneriatelor afectează şi alte industrii, unele dintre acestea conexe cu nunţile, de pildă. Tinerii nu mai sunt atât de interesaţi să cumpere diamante precum generaţiile anterioare, scrie CNBC. Industria diamantelor nu suferă la nivel de venituri absolute, ci la nivel de produse vândute, încât generaţia actuală cumpără diamante mai scumpe dar mai puţine. Unul dintre motive ar putea fi apetenţa pentru inele şi verighete neconvenţionale. În plus, cuplurile tinere schimbă trendurile globale de consum dinspre produse spre servicii. În loc să aleagă maşini scumpe şi case mari, cuplurile actuale preferă vacanţe şi concerte populare, pe care le pot distribui pe social media.

    Mai mult, analiza americanilor arată că, în timp ce în urmă cu câteva decenii societatea era una patriarhală, unde bărbatul muncea şi lua toate deciziile, inclusiv pe cele legate de achiziţii, astăzi modelul este unul bazat pe parteneriat, unde cei doi concubini iau decizii de consum împreună. Un studiu realizat de gigantul bancar Goldman Sachs arată că generaţia Millennials este una care schimbă regulile actorilor economici, lăsând loc pentru o piaţă de sharing cu actori precum Uber şi Airbnb şi îmbrăţişând servicii precum Facebook. Astfel, odată cu mentalităţile se schimbă şi trendurile de consum, tendinţele din piaţă şi nevoile economice.

    Psihologul Bogdan Lucaciu consideră că nu se poate vorbi despre avantaje şi dezavantaje din perspectiva impactului acestui fenomen. „Este vorba doar de o schimbare a realităţii sociale pornită dintr-o evoluţie a mentalităţilor. Coaliţia pentru Familie – o mişcare conservatoare – încearcă să se opună acestei tendinţe, după părerea mea fără succes. Creşterea numărului familiilor monoparentale, a copiilor din afara căsătoriei sau a căsătoriilor mixte sunt fenomenele cărora societatea se va adapta. Desigur, şi creşterea demografică negativă este corelată cu această tendinţă, dar aceasta este soarta societăţilor euratlantice”, consideră Lucaciu.

    Aşa că, în aşteptarea (sau nu) a căsătoriei, cuplurile aleg să trăiască în concubinaj în timp ce se concentrează pe carieră şi pe o viaţă cât se poate de activă şi plină, aşa cum arată trendurile de consum. În orice caz, „marea întrebare”, cu inel sau fără, ar putea deveni pentru generaţia actuală: „Vrei să fii concubina mea?”.