BusinessMagazin

Tag: Carpatica

  • Cea mai importantă şi dorită resursă din lume şi cum ar putea ea să transforme România într-un jucător de top în domeniu la nivel mondial

    Cu cea mai mare rezervă de izvoare de ape minerale din Europa, România poate fi numită, pe bună dreptate, patria apelor minerale, spun producătorii din industria locală. Când vine însă vorba de exploatarea acestei resurse, nu stăm nici pe departe la fel de bine. Care sunt motivele şi cum putem să ajungem numărul 1 pe harta mondială a apelor minerale?

    România deţine resursele necesare pentru a deveni un jucător de top pe piaţa apelor minerale la nivel mondial, o piaţă care se estimează că va creşte în cinci ani până la 174 de miliarde de euro, de la 145 de miliarde de euro, cât este în prezent. Miza producătorilor români ar putea să fie câştigarea unei felii din această piaţă. 

    Industria apelor minerale din România este o piaţă de un miliard de euro anual, cu un consum de 87 de litri per capita, sub media europeană, unde consumul este de circa 110 litri anual per capita şi mult sub ţări precum Italia şi Germania, unde consumul anual ajunge la aproximativ 200 de litri pe cap de locuitor, potrivit datelor ZF.

    Industria a crescut cu 70% în ultimul deceniu, dar pentru a face pasul spre o piaţă globală România trebuie să-şi construiască o reputaţie, să fie recunoscută peste tot în lume ca ţara numărul 1 pentru apele sale minerale, este concluzia conferinţei „În căutarea brandului de ţară. România, izvorul de ape minerale al Europei”, organizată de Ziarul Financiar şi susţinută de Aqua Carpatica, Aur’a, Lighthouse Communication şi Ecosmart Union.

    Cu toate că pe piaţa locală, pe lângă brandurile puternice, cu tradiţie, au început să se dezvolte timid şi alte nişe, cum ar fi cea a apei cu vitamine sau arome, a apei pentru copii sau cu beneficii suplimentare pentru sănătate, ocupăm încă o marjă foarte mică din UE. Partea bună este că potenţialul de creştere este imens, atât în plan local, dar mai ales la export, în contextul în care doar 4% din producţia locală de ape minerale trece graniţele.

    „Pot apele minerale din România să devină un brand de ţară? Poate România să devină izvorul de apă al Europei? Putem construi, dincolo de povestea fiecărui brand în parte, povestea unui brand de ţară?” sunt întrebările pentru care Ziarul Financiar şi Business MAGAZIN şi-au propus să găsească răspunsuri în cadrul conferinţei „În căutarea brandului de ţară. România, izvorul de ape minerale al Europei”. Reprezentanţi din industria locală au pus pe masă în cadrul acesteia cifre, problemele cu care se confruntă şi rezolvările pe care le consideră cele mai bune.

    Potrivit lor, dintre sectoarele cu potenţial enorm sau la care excelăm, precum IT, automotive sau turism, unde avem însă concurenţă acerbă din partea multor altor state, cel al apelor minerale este elementul diferenţiator, care ne face unici. Dar pentru a reuşi să transformăm această industrie într-un brand de ţară este nevoie de un parteneriat puternic public-privat şi de o comunicare eficientă. 

    Jean Valvis, preşedinte Valvis Holding:
    „România merge bine în mai multe domenii. Unde este însă unică? Turism au toate ţările. Industrie auto, de asemenea. IT-ul nu e tangibil şi la fel de sustenabil cum este apa. Apa va fi absolut necesar să fie pură. Pe măsură ce trec anii, din cauza omului, care nu ştie să respecte planeta şi ecologia, apele pure necesare organismului nostru vor fi mai rare, deci mai valoroase. De aceea, România poate fi patria apelor minerale internaţionale. Elementul diferenţiator pe care îl avem în acest domeniu este unul unic. În celelalte domenii vor veni şi alte naţii. Ar trebui să ne promovăm cu un domeniu unde suntem deosebiţi.”

    ¶   Sunt aici pentru că am o viziune tangibilă, pe care am modelat-o cu experienţa oamenilor, instituţiilor, competiţiei şi prin efortul meu de a exporta Aqua Carpatica, care a început acum 3-4 ani. Semnalele sunt pozitive la Los Angeles, San Francisco, New York, Londra, Tokio, Dubai, Riad. Observ însă că nu se vinde – avem nevoie de export, pentru că e parte din creşterea economică. Consum, export, investiţii directe.

    ¶   Trebuie să ne gândim că se poate şi să mergem la un alt nivel. Am observat că în străinătate nu se vinde brandul, nu se vinde o anumită etichetă, ci se vinde originea produsului.

    ¶   În România există o lipsă de încredere în forţele proprii. Noi am venit, în urmă cu 3-4 luni, cu o campanie şi un slogan de bază: „România – patria apelor minerale”. În comparaţie cu alte ţări, noi avem 80.000 de kilometri pătraţi de pădure, care garantează puritatea originală a ploii. Apa este importantă. Vorbim de elementul care constituie 70% din corpul nostru, un diamant pentru sănătate, un element de bază al alimentaţiei, pe care noi în România îl primim sub o suprafaţă de 80.000 de kilometri pătraţi de pădure. Aceste ape pe care le îmbuteliem au şi un parcurs de 20-30 de ani în subteran, unde se îmbogăţesc cu minerale.

    ¶   Cred că suntem patria apelor minerale, pentru că avem cantitate, păduri, calitate, protecţie, nu avem exces de săruri, magneziu, avem un gust plăcut atât al apelor minerale, cât şi al celor de izvor, avem cele mai bune ape din punctul de vedere al nitraţilor. Aici se reunesc toţi parametrii pentru a spune că România este diamantul apelor minerale. Dar nu avem o strategie, un cadru legislativ.

    ¶   În trei ani piaţa mondială a apelor minerale va creşte cu 30 de miliarde de euro. De la 145 de miliarde de euro care se realizează astăzi la 174 de miliarde de euro, potenţialul este enorm. 

    ¶   Pentru antreprenorii care vor să ajungă la o ţintă este extrem de important să simtă că Executivul le este alături. Mă bucur că statul vrea să se ocupe de resursele minerale, dar vreau să reamintesc că resursele minerale ale României sunt mărfuri. Apa minerală are nevoie de brand şi de marketing. Aurul, gazul, ţiţeiul le vinzi conform datelor de la bursă. Să pui însă valoare adăugată la un produs FMCG e puţin diferit. Este un fond, dar nu e inclus la fondurile europene, cu toate subvenţiile pentru PAC (Politica Agricolă Comună). Nu are fonduri. Apa minerală din România aparţine resurselor de subsol, dar nu este un fond care poate beneficia de finanţare europeană. Propunerea care vine din partea noastră este de a se găsi o modalitate de cofinanţare. Nu ar trebui să limităm apa minerală doar la nivel de marfă.

    ¶   În Europa sunt foarte multe ape minerale, iar consumul este foarte mare. Adevărata oportunitate a României nu este în Europa, unde există chiar şi un război de preţuri între francezi şi italieni, ci în Asia şi America.

    Bogdan Jelea, director general adjunct Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM):

    „Există o mulţime de aspecte care ţin de absenţa unei politici publice coerente în domeniul apelor minerale. Fără un context legislativ limpede nici noi nu vom putea funcţiona suficient de bine, nici statul nu va putea să exploateze suficient de bine această resursă şi nici îmbuteliatorii nu vor putea să îşi maximizeze businessul.”

    ¶   Suntem la o cantitate mare de rezerve, avem un număr destul de mare de perimetre. Acoperirea majorităţii perimetrelor cu păduri înseamnă o purficare mai bună a apei şi o capacitate de regenerare mult mai rapidă decât în alte zone. Asta face ca, atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ, România să fie un lider în domeniu.

    ¶   Apa este o resursă din ce în ce mai limitată. Din cauza condiţiilor de mediu la nivel global există o scădere a cantităţilor exploatabile de apă. E o diferenţă substanţială între ce e apa industrială şi apa naturală.

    ¶   Toţi îmbuteliatorii nu ne sunt doar clienţi, ci şi parteneri de business. Avem obligaţia să facem o treabă cât mai bună să o exploatăm într-o manieră sustenabilă şi profitabilă.

    ¶   SNAM are drept acţionar unic statul român, prin Ministerul Economiei. Avem în concesiune 37 din cele 71 de branduri aflate în lista ANRM de ape minerale naturale. Restul sunt direct concesionate de ANRM către îmbuteliatori. 

    Nicu Rădulescu,preşedinte Organizaţia Patronală a Turismului Balnear din România (OPTBR)

    „Dacă aşteptăm mereu de la stat să ne încurajeze, greşim, statul ne poate ajuta şi sprijini, dar noi trebuie să facem restul.”

    ¶   Ideea brandului de ţară poate fi implementată repede dacă avem spirit întreprinzător, dacă lucrăm în echipă şi dacă punem toţi mână de la mână, pentru că staţiunile balneare sunt locuri de recreere şi izvor de sănătate. Dacă le asociem cu aceste efecte, avem rezultate fantastice. Cel mai puţin am dezvoltat turismul balnear, dar cred cu tărie că ne putem dezvolta.

    ¶   Dacă analizăm ce este brandul, ce avem noi, ce nu au alţii şi ce ne diferenţiază de ceilalţi, putem avea un brand de ţară sustenabil şi durabil cu care vom putea ieşi fără emoţii în faţa oricărui partener.

    Ionel Dancă, şeful Cancelariei Prim-Ministrului: „Cred că cel mai bun lucru pe care îl poate face statul este să lase economia în pace, să lase oamenii de afaceri să îşi dezvolte planurile de business într-un cadru predictibil legal şi fiscal.”

    ¶   Aş vrea să transmit un mesaj foarte clar din partea actualului guvern în ceea ce priveşte domeniul resurselor minerale. Credem că este timpul ca ceea ce cer investitorii, oamenii de afaceri, companiile de atâta timp să fie ascultat şi respectat. Ne trebuie o legislaţie coerentă, predictibilă, stabilă, fără hăţişuri birocratice, fără tergiversări inutile.

    ¶   Domeniul resurselor minerale este un domeniu pe care România trebuie să îl gestioneze astfel încât să aducă beneficii tuturor cetăţenilor, comunităţilor locale, într-un mediu de business prietenos, atât pentru comunitatea de afaceri, cât şi pentru mediu.

    ¶   Credem că în perioada următoare vom pune la punct reorganizarea, restructurarea şi eficientizarea agenţiei, astfel încât domeniul resurselor minerale să nu mai fie redus la zona carierelor de pietriş şi nisip, putem să facem din zona de resurse minerale un domeniu strategic pentru dezvoltarea economică a României, pentru că există potenţial foarte mare, atât în zona de minerit, petrol, gaze, cât şi de ape minerale. Vrem aşadar să implementăm la nivelul acestui domeniu o strategie care să pună în valoare aceste resurse, iar perioada în care zona de resurse era limitată la diverse activităţi locale de interes local sau politici cred că trebuie să ia sfârşit. Asta ne-am propus, ca guvern, la nivelul ANMR.

    ¶   În ceea ce priveşte strategia în domeniul resurselor minerale aici, de asemenea, sunt întârzieri mari. Vorbim de o strategie din 2009, care trebuie actualizată şi trebuie să răspundă nevoilor din acest domeniu. Sunt inclusiv chestiuni din zona legislaţiei, au fost câteva propuneri venite de la organizaţiile patronale în ceea ce priveşte modalitatea de emitere a licenţelor şi a permiselor de explorare-exploatare, lucrăm împreună cu ANMR la o astfel de îmbunătăţire a cadrului legislativ, astfel încât ceea ce e de competenţă locală să rămână la nivel local iar la nivel central să ajungă doar acele decizii care nu pot fi luate la nivel local.

    ¶   Ne propunem să îi aducem pe toţi producătorii şi patronatele din sectorul apelor minerale la aceeaşi masă, important e ca toată comunitatea să ia parte la decizii, sectorial, pe fiecare domeniu în parte.

    ¶   Credem că România are potenţial foarte bun. Credem în parteneriatul public-privat. Ceea ce poate să facă industria în beneficiul propriu se poate restrânge la nivelul întregii comunităţi.

    ¶   Sunt multe domenii în care România excelează – IT, resurse naturale, posibilităţile pe care le oferă România ca destinaţie turistică, industria auto, care în acest moment reprezintă motorul exporturilor româneşti, 24% din valoarea exporturilor, 14% din PIB, şi forţa de muncă pregătită din punct de vedere tehnic, unde avem însă un deficit, de aceea trebuie să dezvoltăm din nou zona de învăţământ dual, a şcolilor tehnice, pentru a asigura această resursă.

    ¶   România este plină de strategii. Suntem foarte buni, atunci când suntem întrebaţi, să răspundem la întrebarea „Ce ar trebui să facă România peste 20 de ani?“. Nu ştim să răspundem însă ce ar trebui să facă azi sau mâine. Din acest punct de vedere strategiile sunt necesare pentru a da un cadru de acţiune coerent. Dar inflaţia de strategie este profund dăunătoare. Noi credem că, de fapt, trebuie să lăsăm şi societatea, şi businessul, şi industriile să se dezvolte natural, să nu le împiedicăm, să nu le obstrucţionăm. 

    Daniel Mischie, preşedinte al Organizaţiei Patronale a Hotelurilor şi Restaurantelor din România (HORA): „Cu cât politicul este implicat mai mult, cu atât trebuie să descurcăm mai mult după. Politicul trebuie să fie facilitator pentru noi, atât. Trebuie să ne creeze platforma şi atât. Cred că puterea este la antreprenori, la îmbuteliatori şi la noi, la operatorii de restaurante şi de hoteluri.”

    ¶   Poziţia noastră e puţin diferită. Considerăm că apele minerale şi turismul balneo beneficiază de o fereastră de oportunitate. Cred că apa este unul dintre cele mai bune produse de care beneficiază România.

    ¶   Ne străduim de ani de zile ca turismul să fie gestionat de organizaţiile de management al destinaţiei, în care toţi actorii privaţi implicaţi să poată decide. Pentru că, după 30 de ani, am constatat faptul că statul nu poate promova acest turism. De aceea considerăm că privatul, care a reuşit să facă branduri de apă minerală, în turism ar trebui să gestioneze aceste ONG-uri.

    ¶   În restaurante, astăzi, consumul de ape minerale este în creştere. Predispoziţia consumatorului de a plăti pentru o apă minerală de calitate sau cu un marketing mai bun este mult mai mare, iar astăzi românul este predispus să aibă apă minerală românească pe masă. Fereastra de oportunitate există, dar trebuie exploatată de industria balneo şi de cea a îmbuteliatorilor.

    ¶   În industria din care vin eu, datorită politicului avem astăzi o infrastructură în care evoluăm foarte bine. Iar industria restaurantelor, care era hulită, astăzi a ajuns să fie un exemplu. Pentru că administraţia centrală a reuşit să faciliteze o anumită legislaţie prin care să nu mai fim nevoiţi să ne ascundem de reprezentanţii administraţiei. Dar astăzi, când avem promovarea turismului balneo din România şi suntem pe locul 4 la locuri balneo în Europa, noi vrem să facem staţiuni de schi.

    Marius Caluian, managing partner Market Vektor: „Consumul per capita la români în 2019 este de 87,2 litri, fără să luăm în considerare zona de clădiri de birouri. Suntem mult sub media UE, unde, în 2017, era un consum mediu de 117 litri. Cel mai mare consum per capita îl întâlnim în Europa de Vest, Italia, Germania – unde valoarea se îndreaptă spre 200 de litri pe cap de locuitor. Consumul depinde şi de calitatea apei de la robinet.”

    ¶   În 1806 a apărut prima instalaţie de îmbuteliere, la Borsec. A fost o investiţie străină, dar trebuia să înceapă cineva. În 1938 erau deja 56 de instalaţii. După al doilea război mondial producţia de apă minerală din România cunoaşte o evoluţie spectaculoasă.

    ¶   Între 1949 şi 1970 consumul a crescut de peste 50 de ori, asta şi pe fondul urbanizării forţate de la momentul respectiv. A urmat apoi o perioadă de stagnare, dar începând cu 2006 piaţa a cunoscut o nouă evoluţie spectaculoasă. Printre factorii care au contribuit la asta se numără introducerea peturilor şi creşterea importanţei apei plate.

    ¶   În ultimii zece ani, din 2009 până în 2019, piaţa apei minerale îmbuteliate a crescut cu 70%, deci există un potenţial imens. În ultimii cinci ani a crescut cu 40%. Volumele de apă prezentate se referă la vânzarea prin canalul retail. Vânzările nu acoperă partea de vânzări instituţionale, cantine sau cea de dozatoare din clădirile de birouri.

    ¶   Dacă ne referim la cele trei canale de vânzare, comerţul modern deja este dominant, a ajuns la peste 70% din consumul total, în timp ce partea de comerţ tradiţional şi HoReCa reprezintă 30% din volum. Ca tip de apă, apa plată a crescut ca importanţă în vânzări şi reprezintă mai mult de 60% din consumul românilor. Ca valoare, ocupă un procent asemănător. Începând cu 2006, Pet-ul domină industria apelor minerale şi reprezintă 98% din volumul comercializat în prezent, inclusiv în HoReCa.

    ¶   În HoReCa observăm creşterea ambalajelor la sticlă, sticla reprezintă 21% din volum si 27% din valoarea din HoReCa. Ca valoare, HoReCa reprezintă undeva la 30% ca valoare, şi ca volum 10%, din toţi banii generaţi de această industrie.

    ¶   Dacă ne raportăm la consumul total pe Uniunea Europeană, România are o cotă de piaţă de 3% în UE, deci avem un potenţial imens, pentru că beneficiem de resursele naturale, care pot fi exploatate, piaţa poate creşte foarte uşor prin creşterea consumului zilnic. Dacă am creşte cu 100 ml pe zi/locuitor am ajunge la media UE.

    ¶   România exportă doar 4% din producţie, şi aici avem un potenţial enorm. Ca populaţie, România reprezintă 4% din totalul UE şi avem o cotă de piaţă de 3%. Preţul apei româneşti, care este mult peste cea din UE din punctul de vedere al calităţii, este mult mai mic. De aceea, există un potenţial şi din acest punct de vedere.

    ¶   În contextul global există trei mari poluri la nivel de consum al apelor minerale: Asia, cu aproape 36%, nivel dat însă de populaţie, Europa, cu 26%, şi America de Nord cu 17%. Oportunitatea imediată ar fi în continentele unde consumul pe cap de locuitor este mare – Europa, implicit UE, şi America de Nord.

    ¶   În ultimii 10 ani am observat şi o aglomerare pe această piaţă. Acum 10 ani erau mai puţin de 50 de mărci la vânzare, acum există aproape 100, ceea ce a generat şi o creştere a numărului de produse în sine. În aceste condiţii piaţa a crescut cu 7%, chiar dacă populaţia a fost în scădere şi în proces de îmbătrânire.

    ¶   Consumul local poate creşte imediat, avem potenţial şi la export, avem resursele calitative, neexploatate acum, trebuie să găsim doar modalitatea să le utilizăm eficient. O altă modalitate de creştere este încurajarea competiţiei din domeniu. Numărul de produse a crescut în ultimii 10 ani, ceea ce înseamnă că avem de unde alege.

    ¶   În consumul total de apă din România, apa importată reprezintă doar 1%, deci vorbim de o cotă de piaţă de 99% pentru producătorii autohtoni. Am observat şi dezvoltarea timidă a unor nişe, de pildă apa pentru copii, care a ajuns undeva la 0,5% cotă de piaţă în volum.

    ¶   Putem ajunge la un consum de ape îmbuteliate de 95 de litri per capita într-un an, iar UE ar putea fi oportunitatea imediată de export. 

    Mihai Croitoru, director general Nicoltana (brand Keia): „Noi, ca producători, trebuie să investim continuu în tehnologie, în promovare. Noi trebuie să profităm de calitatea şi vastitatea de resurse minerale. Trebuie să comunicăm mai bine, să ştie lumea de noi, acesta e un lucru pe care eu îl văd foarte important.”

    ¶   Am început să derulăm activităţi de export, în special în China şi statele din Orientul Mijlociu. Dar volumele de export sunt mici. Dintr-o piaţă de aproape 1,8 miliarde de litri exportăm doar 21 de milioane, adică 1%.

    ¶   Cred că soluţia este să avem o strategie comună, dar una care să fie discutată şi pe deplin acceptată de toţi jucătorii din piaţă, nu o strategie impusă. Sunt sigur că ar ajuta această chestiune. În UE nu se ştie mai nimic despre apa minerală şi calităţile apei minerale româneşti, despre faptul că deţinem cele mai mari rezerve din Europa, iar dacă noi, producătorii, nu comunicăm asta, nici nu se va şti. Este foarte important un consens la nivelul producătorilor.

    Diana Caracota, senior strategic planner Cohn & Jansen J. Walter Thompson România: „Pentru a crea un brand, în primul rând trebuie să creezi o filosofie în care oamenii să creadă. Şi ca oamenii să creadă într-un lucru, trebuie să găseşti acele argumente care îl credibilizează. Cele mai importate trei argumente sunt resursele pe care le avem, şi care sunt neexploatate, potenţialul de creştere şi extindere în consum, atât în România cât şi pe partea de export, şi faptul că românii deja sunt ataşaţi de brandurile româneşti şi cred în ele.”

    ¶  Ideal ar fi ca România să aibă o strategie de brand de ţară foarte amplă, dar realitatea este diferită. Fiecare sector ar trebui să vadă cum ar putea să aducă beneficii României. La ce poate fi util un brand de ţară creat de un produs FMCG? Poate să devină un ambasador real în afară. Când le dai oamenilor senzaţia că sunt buni la ceva, într-un anumit domeniu, produsele respective pot deveni ceva cu care oamenii să se identifice, poate chiar şi cei din afară să ne identifice.

    ¶  Când afli că o ţară face ceva foarte bine, automat asta aduce beneficii şi altor sectoare, nu intră în competiţie, ci se susţin unele pe altele.

    ¶  Este important cine generează mesajul. Pentru ca un mesaj să fie credibil el trebuie să aibă o sursă credibilă. Dacă vrem să creăm un brand de ţară nu e suficient ca un singur brand să spună că are un brand de ţară. E foarte important ca respectivul mesaj să fie endorsat de cât mai mulţi jucători din industria respectivă, din zona politică, iar oamenii să îl creadă până la final. Cred că acesta este pasul următor pentru a credibiliza un astfel de proiect. 

    Ana Maria Gardiner, managing partner  Lighthouse: „Construcţia unui brand se leagă de valori. Şi aici vorbim de valorile pur româneşti, care pot fi: tenacitatea, creativitatea, familia, tradiţionalismul pe care le găsim la poporul român.”

    ¶  Prin prisma experienţei mele de expat, înţeleg necesitatea şi beneficiile unui brand de ţară pentru România. Vedem des spoturi publicitare care promovează India, Indonezia, Arabia Saudită. Din perspectiva mea, o eventuală campanie de brand pentru România ar trebui să fie dusă mai departe de autorităţile centrale, pentru că ar trebui să luăm în calcul nevoile tuturor celor care contribuie cu taxe şi impozite la nivelul de stat, din care o astfel de campanie ar putea fi susţinută şi finanţată.

    ¶  Un brand de ţară ne-ar putea ajuta să atragem în continuare investiţii străine, mai ales că vedem acum upgrade-ul bursei de la Bucureşti, care sperăm să atragă investiţii de zece ori mai mari, deci există în continuare oportunităţi şi pe această parte. Vorbim de crearea unor parteneriate de business mai bune pentru afacerile locale în afara ţării, de consolidarea imaginii profesioniştilor români în străinătate. Vorbim însă în primul rând de un brand de ţară care să ne facă mândri pe noi toţi.
    ¶  Autorităţile trebuie să înţeleagă că indirect toate aceste lucruri, eforturi se vor regăsi în bugetul de stat prin diverse taxe şi impozite şi credem că avem oportunităţi să se întâmple aceste lucruri pe viitor, aceste lucruri se pot face. 

    Silviu Manole, administrator Wega Invest (Apa Minerală Vâlcele): „Noi putem să ne promovăm, avem ce promova şi este de dorit să ne promovăm apele. Important este să fim atenţi la cercetare şi inovare.”

    ¶  Suntem cel mai mic producător de apă minerală din România, noi facem un alt fel de apă, apă cu beneficii pentru sănătate.

    ¶  Plecând de la cunoaşterea apei putem ajunge la produse complexe pe bază de apă, inovative. Putem fi aşadar deschizători de drum în diferite domenii şi asta nu ar face decât să se întărească ramura economică a României, să putem face export, să devenim mai competitivi, să proiectăm în afară o imagine mai bună a acestei ţări şi să aducem şi bani din inteligenţa românească, care este cea mai la îndemână resursă.

    Iulian Stoicescu, director general Ecosmart UNION: „Noi, ca şi consumatori, avem responsabilitatea de a-i motiva pe producători să meargă către o altă direcţie.”

    ¶  În curând va fi obligatoriu să avem ambalaje din sticlă într-o proporţie mai mare, deoarece cu toţii vrem să eliminăm plasticul din viaţa noastră, sub orice formă. Asta pleacă de la producători, care trebuie să găsească o modalitate mai ingenioasă de a-şi ambala produsele. Este responsabilitatea producătorilor de a face asta.

    ¶  Trebuie să luăm în calcul faptul că sticla este un mediu inert pentru transportul tuturor băuturilor, este reciclabil. Pentru a refolosi sticla nu trebuie să adaugi nimic.

    ¶  Susţinem toţi producătorii români în îndeplinirea obligaţiilor pe care le au la fondul pentru mediu. Sunt sigur că putem face ceva pentru România ca brand de ţară şi una dintre obligaţii este să ne îndeplinim datoria faţă de mediu, nu cele pe care UE ni le impune, ci obligaţiile pe care le avem faţă de copiii noştri, de la reciclare, acasă la noi în primul rând, la obligaţia pe care producătorii o au să deconteze aceste cheltuieli.

    ¶  O parte dintre materialele de ambalare au o valoare negativă în industrie şi aici trebuie să intervină producătorii, care au responsabilitatea de a face ca acele materiale să devină rentabile pentru anumiţi operatori economici, în aşa fel încât ei să poată să câştige ceva din desfăşurarea operaţiunilor de colectare. Dacă vrem să avem o strategie pentru un brand de ţară trebuie să avem grijă de mediul înconjurător. Eu văd România ca patria apelor minerale, ambalată la sticlă, pentru că sticla este unul dintre cele mai bune şi curate materiale de ambalaj, care rămâne întotdeauna la dispoziţia noastră.

  • Omul de afaceri care a dus apa minerală pe rafturile americanilor cu un preţ peste Evian

    Dacă Scoţia este ţara whisky-ului, dacă Franţa se vinde prin vinurile Bordeaux, iar Grecia vinde brânză feta şi măsline, România are o putere foarte mare în ce priveşte apele minerale; noi credem că România are un avantaj intangibil în acest domeniu industrial”, crede Jean Valvis, antreprenorul român care a transformat în doar câţiva ani Aqua Carpatica în cel mai bine vândut brand de apă minerală plată din ţară.

    În 2018, vânzările Aqua Carpatica au ajuns la aproximativ 75 milioane euro, pe fondul unui consum ridicat şi al dezvoltării brandului pe o poziţie premium şi în pieţele externe.

    „Suntem pe piaţă din 2011 cu Aqua Carpatica, iar în termeni consolidaţi, anul trecut am ajuns la un nivel de 70-75 milioane euro cu businessul. Ne bazăm pe calitatea superioară în lupta cu multinaţionalele, care au cifre de afaceri mult mai mari şi organizaţii corporatiste bine construite de 40-50 de ani“, a explicat Jean Valvis în cadrul ZF Live.

    Businessul Aqua Carpatica a crescut în 2018 cu peste 20% potrivit calculelor Business MAGAZIN, în condiţiile în care pentru anul 2017 vânzările au fost estimate la circa 60 milioane euro. Creşterea înregistrată este astfel dublă faţă de nivelul de creştere al pieţei, care s-a plasat, potrivit omului de afaceri, la 10% anul trecut. „Segmentul de ape minerale a crescut cu 10-12% în acest an. Consumul per capita creşte, cel puţin în cazul brandului Aqua Carpatica, peste acest nivel. Luăm cotă de piaţă şi din stânga, şi din dreapta“, adaugă Valvis.

    Aqua Carpatica a spart barierele ţării, ieşind în ţări europene precum Germania şi Marea Britanie, şi s-a dus dincolo de graniţele bătrânului continent, spre Japonia, SUA şi Dubai, iar în fiecare ţară Valvis ţinteşte acelaşi raft premium ca şi în România.

    Mai mult, compania a intrat şi în lanţurile Whole Foods, deţinute de gigantul Amazon. „Aqua Carpatica este deja în 14 ţări şi vrem să mergem selectiv. Cu cât merge mai bine, cu atât extindem mai mult. SUA şi Anglia sunt cele mai bune pieţe externe pentru noi. În California de Nord, avem 18 puncte de vânzare în magazinele Whole Foods ale Amazon“, spune Valvis.

    „It`s water love!” este sloganul cu care Valvis duce Aqua Carpatica mai departe în pieţele internaţionale. „De doi-trei ani facem eforturi extraordinare, construim campaniile, avem brand story şi mergem cu acest slogan şi această idee de «Apa care te iubeşte înapoi»”.

    În parcursul său antreprenorial, Valvis vrea să transforme apa, prin Aqua Carpatica, în brandul de ţară al României şi le cere guvernanţilor să bugeteze investiţii şi în brandingul naţional, pentru a încuraja exportul şi a reduce astfel deficitele.

    „Zero de la stat pentru branding. Nu am reuşit să conving clasa politică, să înţeleagă că exportul este unul dintre parametrii principali ai dezvoltării pentru creşterea economică. Consumul, investiţiile directe şi exportul. Pentru ca ţara ta să meargă bine, trebuie să meargă exportul.”

    El îşi hrăneşte convingerea şi pariul pe izvoarele din Carpaţi plecând de la premisa unei calităţi incomparabile, în ceea ce priveşte rezervele de apă minerală, cu cea din ţări europene mari precum Germania.

    „O spun cu toată tăria: rezervele de apă minerală calitativ superioară faţă de multe alte ţări sunt aici sub munţii Carpaţi. Rezervele sunt uriaşe şi nu avem doar cantitate, dar avem şi rezerve de apă minerală fără nitraţi, nepoluate cu îngrăşământ. În scurt timp, Grecia, Olanda, Germania vor avea o mare problemă cu cantitatea de apă potabilă, pentru că au mari probleme cu pânza freatică. Noi avem prilejul acesta cu munţii, cu pădurea, cu o populaţie fabuloasă de urşi şi de lupi, care menţin ecosistemul”, explică el.

    Şi pentru că zeci de ani de experienţă antreprenorială l-au învăţat pe Jean Valvis să nu aştepte iniţiativa guvernanţilor, el va lansa în perioada următoare un film despre România, care îl va ajuta să îşi susţină politica de promovare la export. „Trebuie să existe un concept pe spatele României. Construiesc un film acum, cu bani privaţi, despre imaginea ţării”, spune antreprenorul.

    Însă cât de departe îţi poţi dori să duci un brand de apă şi ce faci cu el mai departe?

    „Vreau să cresc până nu mai am apă”, spune Valvis. „Eu am început proiectul Aqua Carpatica, dar acesta este un proiect al României, care va merge mai departe. Se va continua cu fiii mei, nepoţii mei şi va merge în continuare ca un diamant al României.”

    Brandingul reprezintă principalul pilon de creştere pe care se bazează Valvis şi povesteşte că a fost nevoit chiar să îşi creeze un departament special pentru a-şi putea susţine imaginea în toate pieţele pe care le adresează.

    „Dacă ar fi să promovez un model de business ca antreprenor, ar fi acela de a creşte salarii şi de a specializa oamenii încontinuu. Am creat un departament de digital marketing pentru că agenţiile nu sunt pregătite şi pentru că situaţia reală îmi impune să vin cu soluţii de digital marketing pentru California sau Melbourne sau Dubai. Există acum pagina Aqua Carpatica în arabă pentru piaţa din Dubai. Cine îmi dă mie acest serviciu în România? Este mai uşor să creez o echipă, care este bine plătită şi pe care încerc să o ţin lângă mine.”

    El îşi bazează afirmaţiile pe o experienţă antreprenorială complexă încât Jean Valvis este fostul proprietar al brandului Dorna, pe care l-a transformat în urmă cu un deceniu în lider de piaţă înainte de a-l vinde către Coca-Cola. Mai mult, acesta a deţinut şi brandul de lactate LaDorna, pe care l-a vândut francezilor de la Lactalis. În urma acestor tranzacţii, Business MAGAZIN l-a descris pe omul de afaceri drept „creatorul de branduri”.

    Cu brandul de vinuri Sâmbureşti, business în care a intrat acum mai bine de 10 ani, el a depăşit pragul de 6 milioane euro şi volumul de un milion de sticle. „Vinurile Sâmbureşti au avut o creştere de 15-18% în ultimul an, iar businessul total pe vinuri este de 6-7 mil. euro. Producem 1,2 milioane sticle pe an.“

    Antreprenorul a anunţat în cadrul ZF Live un proiect de investiţii suplimentar de 2 milioane de euro pentru Sâmbureşti. „Vom crea o linie superpremium şi vom incrementa această gamă de Chateau Valvis încă mai sus, unde selecţia se va face nu prin presarea unor ciorchini întregi, ci boabă pe boabă. Va fi o colecţie de rezervă deosebită.“

    Antreprenorul greco-elveţian, „bucovinean de adopţie”, cum îi place să se numească, a prins şi mai multă încredere în brandul Sâmbureşti după ce a câştigat o competiţie internaţională importantă la care a participat cu Feteasca Neagră.

    „Doresc să fac aceste investiţii în vinuri pentru că vinurile de Sâmbureşti sunt apreciate. Am câştigat acum cu Feteasca Neagră la Bordeaux medalia de aur, iar acolo se duc 2.000-2.400 de concurenţi, şi noi încercă şi dovedim că, în anumite varietăţi şi soiuri, România nu e deloc mai prejos decât vinurile franţuzeşti.”
    Valvis spune că educaţia şi sănătatea sunt două domenii în care România este deficitară şi în care este loc de mai multe investiţii, atât din partea statului, cât şi din mediul privat. În segmentul de sănătate, chiar el ar putea fi următorul care pune banii pe masă şi investiţia pe hartă.

    „Pe lângă educaţie, este o altă nevoie aici în societate. Vreau să fac o unitate în domeniul medical, în domeniul bolilor, un spital”, spune Valvis. „Consider că este un subiect care doare ţara. Şi ar trebui să fie imediat politici care să gestioneze plecarea oamenilor din ţară. Să facem cumva să nu pierdem doctorii,
    IT-iştii, ei sunt bani investiţi din bugetul românesc şi care pleacă în alte pieţe. (…) E clar că trebuie să întorci ceva societăţii, nu poţi sta bogat şi fericit, iar oamenii de lângă tine să fie săraci, nefericiţi şi bolnavi. Asta nu are sens în nicio religie, în niciun context, nicăieri. De aceea trebuie făcut ceva şi la nivel privat (în domeniul sănătăţii – n.red.)”, adaugă Valvis.

    Jean Valvis susţine că, în prezent, problemele României ţin de criza politică din ţară şi de autonomia băncii naţionale. „Criza aceasta a noastră, cu deciziile luate prin OUG care nu sunt de fapt ordonanţe, cu diminuarea rolului parlamentului, cu opoziţia care nu e chiar opoziţie, cu schimbările repetate de cod fiscal, astea sunt chestii puternice care nu ne consolidează ca să ne putem bate în continuare, dar totuşi, ca antreprenor cu un diamant în mâini, trebuie să faci abstracţie şi să te ocupi de treaba serioasă. (…) Economic, eu aş fi cerut autonomia băncii naţionale pentru ca banca să poată ţine moneda la nivel.“

  • AQUA Carpatica Kids

    Elementul de noutate:
    Sticla AQUA Carpatica Kids are un design special creat pentru copii, cu un dop care curge doar atunci când bei şi le permite celor mici să se hidrateze singuri. 

    Descrierea inovaţiei:
    AQUA Carpatica Kids este o apă oligominerală, cu un conţinut redus de minerale. Produsul a fost lansat de companie anul trecut, în completarea gamei AQUA Carpatica, prezentă pe piaţă încă de la finalul anului 2010 cu apa minerală plată (0,5 l, 1 l, 1,5 l, 2 l, 5 l), apa minerală naturală, natural carbogazoasă (0,5 l, 1,5 l), carbogazoasă Forte (0,5 l, 1,5 l). Potrivit reprezentanţilor companiei, noul sortiment este recomandat de Societatea Română de Pediatrie pentru consumul destinat copiilor, având un conţinut redus de sodiu şi cel mai mic nivel de nitraţi dintre toate apele plate din România.

    Efectele inovaţiei:
    Noul produs vine astfel în completarea portofoliului brandului de apă AQUA Carpatica, potrivit unui interviu anterior acordat ZF de Jean Valvis, proprietarul mărcii. „AQUA Carpatica este un brand destinat să ajungă printre brandurile cele mai vândute şi apreciate din lume. Este doar o chestiune de timp. Însă nu vrem să facem acest lucru prin preţ, ci prin calitate. Nu va fi un produs ieftin, ci vândut în masă. Cum este Evian astăzi.“

  • Cum vom lua credit în viitor? ”Nu de o alegere între bănci şi fintech-uri, ci de una între trecut şi viitor”

    Toate instituţiile financiare se supun anumitor norme, indiferent că vorbim de bănci sau instituţii nebancare, explică Johan Gabriels, general manager Ebury România. „Cu toţii avem lucruri pe care le putem face şi lucruri care sunt interzise; într-un fel, fintech-urile sunt mai în siguranţă, pentru că nu avem o libertate atât de mare în ceea ce priveşte banii clienţilor, putem doar să primim şi să trimitem.”

    Din punctul său de vedere, e vorba nu de o alegere între bănci şi fintech-uri, ci de una între trecut şi viitor. Unele bănci folosesc tehnologii dezvoltate de fintech-uri, pentru că acestea din urmă propun un nou mod de a face banking. „Toate instituţiile financiare vor deveni fintech-uri, pentru că viitorul înseamnă digitalizare. Noi nu cerem românilor să renunţe la bănci, le cerem doar să ne acorde o şansă pentru a dovedi ce putem face pentru ei. Ne place competiţia.”

    Înfiinţată în 2009, Ebury este una dintre companiile fintech cu cea mai rapidă creştere. Cu sediul central în Londra, Ebury oferă companiilor soluţii bancare pentru comerţul global. Compania serveşte peste 24.000 de clienţi corporativi, cu tranzacţii în peste 140 de valute. Fintech-ul oferă servicii financiare care sunt în mod obişnuit rezervate companiilor mari – finanţarea lanţului de aprovizionare, servicii valutare personalizate, gestionarea numerarului şi a riscurilor. Ebury a fost remarcată şi de publicaţiile internaţionale, fiind inclusă de Financial Times în topul companiilor europene cu cea mai rapidă creştere; între 2015 şi 2017, fintech-ul a fost prezent în Deloitte UK Technology Fast 50.

    Cum vom lua credit în viitor? ”Nu de o alegere între bănci şi fintech-uri, ci de una între trecut şi viitor”

  • Cum schimbă fintech-urile bankingul tradiţional. „Termenul fintech se referă mai degrabă la o industrie, este o modalitate nouă de a oferi produse bancare”

    Johan Gabriels a fost preşedinte şi director general al RBS România din septembrie 2009 până în 2012, el activând anterior ca director financiar în cadrul grupului, în Amsterdam şi Düsseldorf. În 2013 a devenit CEO al Băncii Carpatica, reuşind să salveze banca din Sibiu după trei ani grei, prin găsirea unui investitor care să facă o infuzie de capital şi să readucă instituţia în limitele de solvabilitate şi lichiditate. Ulterior, Banca Comercială Carpatica a fuzionat cu Patria Bank (fosta Nextebank) în 2017. Gabriels mai are în CV branduri precum Arthur Andersen, Eli Lilly, PepsiCo, Capital One şi MasterCard. Astfel, bancherul are expertiză în management financiar atât pe zona bancară, cât şi în domeniul bunurilor de larg consum.

    „Termenul fintech se referă mai degrabă la o industrie, este o modalitate nouă de a oferi produse bancare. O să vă dau un exemplu: dacă vă trimit acum un e-mail, o să îl primiţi în câteva minute sau chiar secunde. De ce ar dura câteva zile să vă trimit nişte bani? Fintech-urile îţi permit să faci totul mult mai repede, pentru că nu mai folosim sistemele vechi, tradiţionale”, explică Johan Gabriels. Există şi numeroase start-up-uri în zona fintech care sunt noi pe piaţă, iar acestea sunt mai inovatoare decât anumite departamente înfiinţate deja în băncile tradiţonale. „Nu trebuie să excludem nici ipoteza în care marii jucători de pe piaţa de tehnologie – Amazon, Google sau Facebook – se vor orienta către zona de banking, fie transformându-se în bănci, fie, mai probabil, prin asocierea cu un fintech”, adaugă el.

    Citiţi aici continuarea

  • Bancher de modă nouă

    Johan Gabriels a fost preşedinte şi director general al RBS România din septembrie 2009 până în 2012, el activând anterior ca director financiar în cadrul grupului, în Amsterdam şi Düsseldorf. În 2013 a devenit CEO al Băncii Carpatica, reuşind să salveze banca din Sibiu după trei ani grei, prin găsirea unui investitor care să facă o infuzie de capital şi să readucă instituţia în limitele de solvabilitate şi lichiditate. Ulterior, Banca Comercială Carpatica a fuzionat cu Patria Bank (fosta Nextebank) în 2017. Gabriels mai are în CV branduri precum Arthur Andersen, Eli Lilly, PepsiCo, Capital One şi MasterCard. Astfel, bancherul are expertiză în management financiar atât pe zona bancară, cât şi în domeniul bunurilor de larg consum.
    „Termenul fintech se referă mai degrabă la o industrie, este o modalitate nouă de a oferi produse bancare. O să vă dau un exemplu: dacă vă trimit acum un e-mail, o să îl primiţi în câteva minute sau chiar secunde. De ce ar dura câteva zile să vă trimit nişte bani? Fintech-urile îţi permit să faci totul mult mai repede, pentru că nu mai folosim sistemele vechi, tradiţionale”, explică Johan Gabriels. Există şi numeroase start-up-uri în zona fintech care sunt noi pe piaţă, iar acestea sunt mai inovatoare decât anumite departamente înfiinţate deja în băncile tradiţonale. „Nu trebuie să excludem nici ipoteza în care marii jucători de pe piaţa de tehnologie – Amazon, Google sau Facebook – se vor orienta către zona de banking, fie transformându-se în bănci, fie, mai probabil, prin asocierea cu un fintech”, adaugă el.
    Toate instituţiile financiare se supun anumitor norme, indiferent că vorbim de bănci sau instituţii nebancare, explică bancherul. „Cu toţii avem lucruri pe care le putem face şi lucruri care sunt interzise; într-un fel, fintech-urile sunt mai în siguranţă, pentru că nu avem o libertate atât de mare în ceea ce priveşte banii clienţilor, putem doar să primim şi să trimitem.”
    Din punctul său de vedere, e vorba nu de o alegere între bănci şi fintech-uri, ci de una între trecut şi viitor. Unele bănci folosesc tehnologii dezvoltate de fintech-uri, pentru că acestea din urmă propun un nou mod de a face banking. „Toate
    instituţiile financiare vor deveni fintech-uri, pentru că viitorul înseamnă digitalizare. Noi nu cerem românilor să renunţe la bănci, le cerem doar să ne acorde o şansă pentru a dovedi ce putem face pentru ei. Ne place competiţia.”
    Înfiinţată în 2009, Ebury este una dintre companiile fintech cu cea mai rapidă creştere. Cu sediul central în Londra, Ebury oferă companiilor soluţii bancare pentru comerţul global. Compania serveşte peste 24.000 de clienţi corporativi, cu tranzacţii în peste 140 de valute. Fintech-ul oferă servicii financiare care sunt în mod obişnuit rezervate companiilor mari – finanţarea lanţului de aprovizionare, servicii valutare personalizate, gestionarea numerarului şi a riscurilor. Ebury a fost remarcată şi de publicaţiile internaţionale, fiind inclusă de Financial Times în topul companiilor europene cu cea mai rapidă creştere; între 2015 şi 2017, fintech-ul a fost prezent în Deloitte UK Technology Fast 50.
    Filiala locală este cel de-al 15-lea birou lansat de companie în 13 ţări de pe trei continente în ultimii 5 ani. Planurile Ebury includ deschiderea a 10 noi birouri la nivel global şi atingerea unui număr de 1.000 de angajaţi până la sfârşitul anului curent; în prezent, compania are în jur de 650 de angajaţi. „Anul acesta plănuim să deschidem alte 10 birouri şi am reuşit să facem plăţi în valoare de 12 miliarde de lire sterline la nivel global. Asta arată că facem ceva bine”, spune râzând Johan Gabriels.
    Având experienţa crizei financiare din 2007-2008, el spune că ceea ce face acum îi place mai mult: „Mă simt viu din nou, pot să construiesc ceva, nu doar să vând, să restructurez şi să mă ocup creanţe. Prefer să stau de vorbă cu clienţii şi să găsesc soluţii în loc să închid o bancă sau să caut capital pentru a compensa pierderile anterioare”.
    Ebury oferă două categorii de produse: servicii din zona plăţilor internaţionale, având capacitatea de a gestiona peste 140 de tipuri de valută, şi servicii de management al riscului. „Ascultăm clientul, încercând să aflăm ce fel de expunere va avea în faţa fluctuaţiilor valutare. În ultimul an, spre exemplu, dolarul a avut o evoluţie inconstantă faţă de euro – a fost 1,40, 1,03, 1,20 şi aşa mai departe. Dacă activezi în import-export, o asemenea fluctuaţie îţi generează un risc puternic. Noi venim cu soluţii prin care te poţi proteja de acest fenomen“, subliniază Johan Gabriels. „Dacă imporţi din China, în proporţie de 90% vei fi obligat să plăteşti în dolari, care e o valută extrem de volatilă. Primul lucru pe care îl poţi face este să spui: «Ştiu că voi cumpăra din China de 1 milion de dolari, valoarea actuală a dolarului este corectă, aşa că trebuie să mă asigur că voi avea acelaşi curs valutar şi peste 6 luni». Noi putem face acest lucru.“ Concret, Ebury cumpără suma respectivă şi o acordă sub formă de credit clientului.
    Deşi e un fintech, o companie axată pe tehnologie, filosofia Ebury este aceea de a avea o prezenţă fizică în birourile locale. „Poate părea ca un soi de contradicţie, pentru că poţi face toate aceste lucruri online; noi considerăm însă că cei care apelează la serviciile noastre au nevoie de sfaturi, de cineva care să îi ghideze, de un element de încredere.”
    Johan Gabriels spune că piaţa din România este mai apropiată de cele din Polonia sau Republica Cehă, existând încă nevoia unei mai bune educaţii financiare. Iar asta în condiţiile în care românii sunt obişnuiţi cu valutele străine, cele mai multe credite fiind acordate în alte valute decât cea locală. Bancherul remarcă însă faptul că nu se ştiu foarte multe lucruri despre cum te poţi proteja împotriva fluctuaţiei valutare.
    Cunoscând evoluţia Ebury pe alte pieţe, bancherul spune că are motive de optimism în ceea ce priveşte România. Mai exact, ţinta sa este adăugarea a 15-20 de noi clienţi în fiecare lună, notând de asemenea că Ebury se va concentra pe afacerile cu alte companii. „Există valoare şi în cadrul unor clienţi care vor să lucreze individual cu noi şi îi vom accepta, dar atenţia noastră se îndreaptă spre zona de B2B (business to business).” În ceea ce priveşte numărul angajaţilor în România, Johan Gabriels îl estimează la 15-20 de persoane până la finalul acestui an.
    „Nu pot să spun ce va urma, dar ştiu ce mi-ar plăcea să urmeze: totul se digitalizează, totul are legătură cu inteligenţa artificială, totul merge mai repede cu ajutorul tehnologiei”, încheie Johan Gabriels. „Dar va exista în continuare elementul uman, pentru că vei avea întotdeauna nevoie să discuţi cu cineva. Slujbele din sectorul financiar vor exista în continuare, dar într-o formă mai evoluată; nu vor mai fi oameni la tejghea care să pună ştampile sau să semneze, acele joburi vor dispărea. Dar rolurile de asistenţă, de consultanţă, acelea vor exista întotdeauna.”

  • Plusurile şi minusurile săptămânii care se încheie

    + AQUA Carpatica, brand creat de antreprenorul Jean Valvis, a fost listat începând cu această lună în magazinele Tesco din Marea Britanie. Listarea brandului în magazinele Tesco vine în condiţiile în care AQUA Carpatica este prezentă deja în acest moment în peste 700 de magazine din Marea Britanie şi Irlanda.

    + UniCredit l-a desemnat pe Dan Bucşa să preia conducerea echipei sale de cercetare din Europa Centrală şi de Est, în calitate de economist-şef pentru această regiune. Dan Bucşa va fi responsabil pentru cercetarea macroeconomică a grupului cu privire la regiunea ECE şi îşi va desfăşura activitatea
    la Londra.

    + Persoanele care consumă în mod regulat o varietate de fructe cu coajă lemnoasă, precum nucile, ar avea un risc mai mic de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare în comparaţie cu cele care mănâncă rar sau niciodată astfel de alimente, potrivit unui studiu publicat luni în jurnalul American College of Cardiology.

    + Bursa de Valori Bucureşti a înregistrat pentru primele nouă luni ale anului 2017 o valoare tranzacţionată pe toate pieţele de 10,88 mld. lei, în creştere cu 33% faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, trimestrul al treilea fiind cel mai bun din ultimii doi ani.

    + Miliardarul cofondator al gigantului Microsoft va începe lupta împotriva bolii Alzheimer cu o investiţie de 50 de milioane de dolari în Dementia Discovery Fund, un fond cu capital de risc ce reuneşte industria pharma şi guvernul britanic într-un efort comun de a descoperi un tratament împotriva afecţiunii.

    + Compania care deţine renumitul joc de cărţi Cards Against Humanity a cumpărat o bucată de pământ de la graniţa SUA-Mexic, pentru a-l opri pe Donald Trump să construiască zidul între cele două state.

    + E.ON are în plan construcţia unei ”autostrăzi electrice“ care va conecta Norvegia de Italia. Pe această autostradă vor fi disponibile 10.000 de puncte de încărcare până în 2020 care
    vor avea o rată de încărcare de 350 kW.

    – Peste 400 de oameni au murit, iar alţii 7.000 au fost răniţi în urma cutremurului cu magnitudinea de 7,3 grade care a afectat regiunea muntoasă de la graniţa dintre Iran şi Irak.

    – Autorităţile italiene au confiscat peste 900.000 de bancnote euro false, cu valoarea echivalentă de 28 de milioane de euro, produse în imprimerii clandestine din Italia şi România, în investigaţie fiind arestaţi preventiv 13 suspecţi.

    – 1% dintre cei mai bogaţi oameni de pe glob deţin 50% din averea globală, potrivit unui nou studiu realizat de Credit Suisse. Anul acesta au apărut nu mai puţin de 2,3 milioane de noi milionari în dolari.

    – Dumitru Popescu, directorul companiei româneşti Arca Space Corporation, cu sediul în Las Cruces, a fost arestat, fiind inculpat pentru fraudă, fals şi deturnare de fonduri în Statele Unite.

    – O valiză cu pietre preţioase, în valoare de 1,12 milioane de euro, a fost furată de la un comerciant de bijuterii care se afla într-un tren ce călătorea de la Londra la Birmingham.

    – Emisiile de carbon vor atinge un nou record în 2017, arată un raport al Global Carbon Project. Nivelul de dioxid de carbon din atmosferă a crescut cu 2% în 2017. Primul vinovat pentru acestă creştere a emisiilor este atribuită Chinei, care face eforturi pentru a trece către un model de energie regenerabilă.

  • Unul dintre cele mai puternice branduri româneşti a ieşit în străinătate: de acum se găseşte în reţeaua gigant de magazine Tesco din Marea Britanie

    „Suntem la început de drum, iar obiectivul nostru este de a construi sănătos o poziţionare de brand premium care să ne aşeze alături de cele mai mari branduri de apă minerală din lume şi să ne creştem distribuţia numerică“, a declarat pentru ZF Luminiţa Boştinaru, international marketing manager al AQUA Carpatica.
     
    Tesco este cel mai mare retailer din Marea Britanie având 3.500 de magazine şi realizează aproape 30% din vânzările de apă minerală din această ţară, conform informaţiilor furnizate de către reprezentanţii AQUA Carpatica. Consumul de apă îmbuteliată în Marea Britanie se ridică la peste 2,3 miliarde de litri ( 36 litri per capita).  Mădălina Panaete
     

  • Unul dintre cele mai puternice branduri româneşti a ieşit în străinătate: de acum se găseşte în reţeaua gigant de magazine Tesco din Marea Britanie

    „Suntem la început de drum, iar obiectivul nostru este de a construi sănătos o poziţionare de brand premium care să ne aşeze alături de cele mai mari branduri de apă minerală din lume şi să ne creştem distribuţia numerică“, a declarat pentru ZF Luminiţa Boştinaru, international marketing manager al AQUA Carpatica.
     
    Tesco este cel mai mare retailer din Marea Britanie având 3.500 de magazine şi realizează aproape 30% din vânzările de apă minerală din această ţară, conform informaţiilor furnizate de către reprezentanţii AQUA Carpatica. Consumul de apă îmbuteliată în Marea Britanie se ridică la peste 2,3 miliarde de litri ( 36 litri per capita).  Mădălina Panaete
     

  • Încă o bancă DISPARE din România. Anunţul tocmai a fost făcut. Ce se va întâmpla cu clienţii?

    Banca Centrală Europeană (BCE) le-a cerut italienilor să închidă Banca Veneto, urmând ca activele bune să fie preluate de Intesa Sanpaolo, iar cele proaste, începând cu creditele neperformante, să ajungă într-un fond special.

    Autorităţile italiene trebuie să dea câteva decrete prin care să permită această restructurare, care ar rezolva o problemă spinoasă pentru sistemul bancar italian, dar şi pentru sistemul financiar european.

    Venteo Banca şi Banca Popolare di Vicenza nu au găsit un cumpărător în forma actuală, cu activele bune şi proaste la pachet, nici pentru un euro, aşa cum s-a întâmplat în Spania, cu Banca Popular, care a fost preluată de Santander în al doisprezecelea ceas pentru un euro.

    Autorităţile italiene au făcut eforturi disperate să salveze cele două bănci, deoa­re­ce în joc sunt mulţi in­­ves­titori de retail ca­re au avut încredere când au cum­­­părat pro­­­dusele bă­n­­­cii şi ca­re ar fi tre­­bu­­it să ră­mâ­­nă fără eco­­­nomiile lor de o viaţă dacă s-ar fi aplicat procesul de bail-in, respectiv acţionarii şi creditorii să piardă bani.

    Veneto Banca are operaţiuni şi în România, deţinând o cotă de piaţă de aproape 1%. Dacă operaţiunile de la Bucureşti vor fi preluate de Intesa, cel mai mare grup bancar intalian, ar rezulta în România o bancă destul de interesantă. La finalul anului trecut, Veneto România fusese scoasă la vânzare, proces de care se ocupa grupul francez Société Générale. De operaţiunile din România s-au interesat Banca Transilvania, Axxess Capital şi OTP.