BusinessMagazin

Tag: Carol

  • Parcul Carol din Capitală intră în reabilitare

    Primăria Municipiului Bucureşti anunţă că Parcul monument istoric Carol I intră în reabilitare şi restaurare. Valoarea totală a lucrărilor este estimată la aproape 50 de milioane de lei, cu o durată de realizare de 36 de luni.

    Primăria Capitalei, prin Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement, va reabilita şi restaura Parcul monument istoric Carol I, transmite PMB.

    În şedinţa de miercuri, consilierii generali au aprobat Documentaţia de Avizare a Lucrărilor de Intervenţie (DALI) şi indicatorii tehnico-economici aferenţi acestui proiect.

    Astfel, în parcul Carol I vor fi efectuate o serie de lucrări care presupun: revitalizarea şi refacerea fondului dendrologic şi spaţiilor verzi, reabilitarea aleilor, a podurilor, a scărilor din interiorul parcului, dar şi consolidarea malurilor lacurilor şi reabilitarea debarcaderului.

    De asemenea, vor fi reabilitate instalaţiile şi reţelele de iluminat public şi monumental, terenul de sport, locurile de joacă şi va fi înlocuit mobilierul urban.

    Totodată, vor fi reabilitate şi restaurate construcţiile care sunt în administrarea ALPAB.

    Potrivit indicatorilor tehnico-economici, valoarea totală a lucrărilor este estimată la 47.627.248,87 lei, cu o durată de realizare de 36 de luni.

  • Poza zilei: ce însemna să fii român sub ocupaţie străină

    “K.u.K. Feldpost”, inscripţia de pe timbre, înseamnă “Kaiserlich und Königlich”, adică “Imperial şi Regal”, sau “cezaro-crăiesc”, cum se spunea la noi, unde “Kaiserlich” venea de la “Kaiser” (împăratul Austriei), iar “Königlich” venea de la “König” (regele Ungariei). “Feldpost” este poşta imperială de război, de pe front, activă în Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat, aflate încă pe atunci sub ocupaţia imperiului.

    Efigia de pe timbre este a împăratului Carol I al Austriei / Carol al IV-lea al Ungariei (pe numele complet Karl Franz Joseph Ludwig Hubert Georg Otto Marie von Habsburg-Lothringen), ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, ultimul împărat al Austriei şi ultimul rege al Ungariei. Regimul lui s-a terminat la 12 noiembrie 1918, imediat după dezmembrarea oficială a Imperiului Austro-Ungar, când Carol a renunţat la domnie, fără să abdice însă oficial, şi şi-a petrecut ultimii ani din viaţă încercând fără succes să restaureze monarhia în Ungaria. A murit în 1922 în Portugalia. Unchiul lui Carol a fost Franz Ferdinand, arhiducele de Austria, a cărui asasinare la Sarajevo în 28 iunie 2014 este considerată motivul declanşării Primului Război Mondial.

  • Cum să ne înţelegem mai bine istoria

    Iată o perspectivă care poate converti un dicţionar de personalităţi istorice într-o carte de lectură pasionantă. Mai ales când acestea sunt, ca în cazul “Enciclopediei şefilor de stat şi de guvern ai României”, deţinătorii puterii supreme, responsabilii de decizii prin care – sau poate, uneori, împotriva cărora – s-a construit România modernă, de la Cuza şi Kogălniceanu până astăzi.

    Biografiile lor, prezentate cu imparţialitatea istoricului experimentat, ne pot ajuta să le înţelegem mecanismele şi mobilurile, ştiind de la început că niciunul nu are o singură cauză, că au fost oameni şi au fost “sub vremi”, cum zicea cronicarul, în anumite condiţii sociale, politice, geopolitice.

    Toate acestea sunt prezentate sintetic în lucrare, astfel că, prin cele 72 biografii, avem sinteza celor 150 de ani de istorie a României de astăzi. Avem la îndemână un instrument de evaluare ce nu poate fi contestat în cazul unui om de stat: măsura în care, în contextul dat, a servit interesul ţării sale.

    Nu de puţine ori, aceasta s-a făcut prin pierderea de popularitate sau de sprijin, împotriva presiunilor externe sau interne, atrăgând şi suportând, în numele unei idei, blamuri de tot felul. Să amintim aici secularizarea, în 1863, a averilor mănăstireşti de către Cuza şi Kogălniceanu, atribuită de lumea preoţească nefastelor idei revoluţionare franceze, care a adus însă în circuitul economiei naţionale 25% din suprafaţa ţării. Sau introducerea de către Carol I a principiului rotativei guvernamentale, cu rezultate benefice pentru ţară, prin implicarea celor două forţe politice într-un program continuu, acela al modernizării.

    Într-un cuvânt, un dicţionar ce nu ar trebui doar consultat, la nevoie, ci citit, privit în el, ca într-o oglindă. O oglindă utilă şi pentru cei ce alegem, la fiecare patru sau cinci ani, pe liderii care iau decizii în numele nostru, dar şi pentru ei. Să nu uităm nici noi, nici ei, că, aşa cum spunea Richard Nixon, “politicianul urmează poporul, dar poporul îl urmează pe omul de stat”.

    Nicolae C. Nicolescu, “Enciclopedia şefilor de stat şi de guvern ai României (1862-2011)”, Editura Meronia, Bucureşti, 2011