BusinessMagazin

Tag: carmen dascalu

  • Carmen Dascălu, absolventă de management, a ajuns la 300.000 de euro din vânzarea de rochii sub brandul Roserry, iar în vară va produce prima colecţie de articole sportive

    Anul trecut, Roserry a avut afaceri de 300.000 de euro, dar în martie şi aprilie vânzările de rochii de ocazie au scăzut cu 80% l Ambiţia antreprenoarei este să menţină brandul Roserry pe piaţă prin dezvoltarea de noi produse adaptate cererii din prezent.

    Carmen Dascălu, absolventă de management, a produs prima rochie în 2014, după o in­ves­tiţie de 20.000 de euro în pro­priul atelier de producţie şi în ach­iziţionarea a 7-8 maşini de cusut, mate­ria­le şi accesorii pentru o colecţie.De atunci pâ­nă în prezent, a realizat peste 40.000 de rochii de ocazie sau de zi, însă în contextul pan­de­miei de COVID-19 a fost nevoită să regân­deas­că afacerea, având în vedere că numărul eve­nimentelor a scăzut.

    „La începutul pandemiei aveam un stoc de 2.000 de bucăţi de rochii de ocazie, astel am oprit producţia, am închis atelierul şi show­roomul, iar luni am redeschis şi am dat dru­mul la producţie. Vânzările pentru rochii de ocazie au scăzut cu până la 80%, iar acum sun­tem nevoiţi să facem rochii casual, de zi, de birou. Vom face şi o colecţie de articole spor­tive, colanţi, bustiere, tricouri, hanorace, cu printuri tropicale“, spune Carmen Dascălu, fondatoarea Roserry.

    Ea adaugă că a reuşit să compenseze scăderea vânzărilor de rochii de ocazie cu vânzările de  rochii de zi, însă se aşteaptă la o scădere a cifrei de afaceri în acest an, de aproximativ 30%. Anul trecut, Roserry a avut afaceri de 300.000 de euro.

    Tot în această perioadă, Carmen Dascălu s-a ocupat şi de realizarea unor tutoriale video în care te învaţă să îţi faci singură o rochie. Doamnele pasionate de croitorie primesc un kit complet pentru a-şi putea face singure o rochie. „Kitul costă 259 de lei, include tiparul şi materialul pentru o rochie care costă 459 de lei, dar şi 10 materiale video. Până acum am vândut 30 de kituri.“

    Antreprenoarea spune că nu s-a gândit în această perioadă să renunţe la business, mai ales că s-a obişnuit cu stilul acesta de viaţă „în care tu iei decizii şi răspunzi pentru ele, iar apoi te bucuri de rezultatele muncii tale“.

    Carmen Dascălu a fost pasionată de rochii încă din copilărie, de când stătea pe lângă bunica sa, care era croitoreasă, şi vedea toate articolele pe care ea le lucra, iar apoi a fost influenţată de rochiile de dans sportiv, sport pe care l-a practicat timp de zece ani.

    Astfel, la 20 de ani şi-a făcut un credit la bancă să-şi cumpere două maşini de cusut ca să învăţe să facă rochii. Era studentă şi îşi dorea să devină om de afaceri, aşa că a umblat pe la fabricile din Capitală, să vadă cum se produce, iar la 24 de ani s-a gândit să importe primele rochii, să văd ce se cumpără, iar apoi să-şi facă un atelier unde să producă ceva vandabil.

    „Am importat prima dată 700 de rochii, cu imprimeu pentru pla­jă, pe care le-am vândut în sis­tem de consig­na­ţie. Pur şi sim­plu mă duceam la magazi­ne, le dădeam şi pri­meam banii pe măsură ce se vin­deau. Apoi am făcut maga­zi­nul online. Prima co­lecţie fă­cută în propriul atelier a fost de rochii de oca­zie, pentru că ulti­mul meu job era legat de optimi­za­rea motoa­relor de căutare pentru Google şi atunci am observat că există o ce­rere foarte mare pentru rochii de ocazie şi oferta era redusă. Aşa că am mers pe direcţia asta“.

    De atunci, Carmen Dascălu a făcut şi rochii de mireasă şi rochii de cununie, dar şi rochii fit-to-measure, însă totul s-a oprit în perioada aceasta, când nimeni nu a mai avut nevoie de rochii de ocazie, pentru că numărul evenimentelor a scăzut semnificativ. Înainte, într-un an, compania producea aproximativ 3.000 de rochii.

    „Când am început să producem a fost interesant şi greu. Din al treilea an de producţie, comenzile au crescut foarte mult şi am externalizat 30% către o fabrică din Bucureşti, cu experienţă. Aşa am observat că arătau mai bine produsele realizate acolo decât cele din atelier şi la începutul lui 2019 am externalizat toată producţia“, explică antreprenoarea, care ajunsese să aibă 11 angajaţi în zona de producţie înainte de externalizare.

    Rochiile sunt produse în serii mici, de maximum 30 de bucăţi/model. În prezent, fondatoarea Roserry se concentrează pe vânzarea în România, deoarece spune că a încercat să desfacă produsele timp de şase luni pe piaţa din America, iar rata de retur era de 40-50%, din cauză că nu se potriveau mărimile.

    De aproximativ doi ani, Carmen Dascălu menţionează că şi-a propus să ajungă la cifra de afaceri de 1 milion de euro, iar de anul trecut oferă servicii de consultanţă în domeniul producţiei pentru branduri de afara ţării, din Marea Britanie sau Danemarca. „Noi le facem legătura cu fabrica sau pentru o companie din Danemarca ne-am ocupat de documentaţia de producţie, de materiale, tipare, mostre, etichete, e o linie de business care ne creşte cifra de afaceri mai repede.“

    ZF şi Banca Transilvania au lansat proiectul Afaceri de la zero, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă.  

    ►Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.

    ►În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

  • Regina rochiilor de seară din România face 150.000 de euro pe an pe cont propriu

    La 29 de ani, Carmen Dascălu vinde în fiecare zi câteva rochii realizate în propriul atelier şi care sunt comandate de cliente pe net. De la momentul lansării comenzii şi până la livrare trec maximum 48 de ore, iar tânăra antreprenoare se aşteaptă pentru anul în curs la o cifră de afaceri de 150.000 de euro. Încasările din 2015 ar urma să ajungă însă la 500.000 de euro iar rochiile făcute în centrul vechi s-ar putea vinde şi în Marea Britanie.

    Într-o dimineaţă răcoroasă de toamnă, la o oră la care cafenelele din centrul vechi al Capitalei abia se pregătesc să-şi primească clienţii, Carmen Dascălu îmi povesteşte despre afacerea pe care o construieşte în domeniul modei. „Optimizarea traficului“, „conversie“, „număr de clicuri“, „costul unul clic“ sunt termeni care apar cel mai des în discuţie, şi vorbeşte mai puţin despre tendinţe, croieli şi materiale. Nu acesta este însă cel mai surprinzător lucru din discuţia cu tânăra antreprenoare, ci faptul că modelul ei de afacere este cumva contrar celor consacrate pe piaţă. De regulă, un producător, de orice tip, are un produs pe care încearcă să-l vândă, iar antreprenorii la început de drum nu apelează decât arareori la studii de piaţă şi se bazează mai mult pe fler.

    Carmen Dascălu, care pare mai degrabă o studentă decât o antreprenoare care poate argumenta clar cifrele despre care vorbeşte,  ştie exact care este cererea şi îi spune precis designerului ce fel de rochii de ocazie au căutare. „Pe Google, într-o singură lună, s-au înregistrat 30.000 de căutări pentru «rochie de seară lungă, neagră, cu spatele gol». Designerul propune şi alte modele, mereu am discuţii cu el şi îi spun că încă nu a venit vremea pentru idei de acest fel.“ Adică pentru modele gândite, realizate şi impuse de casele de modă. Acum, în atelierul de câteva zeci de metri pătraţi de lângă biserica Sfântu Gheorghe din Capitală, Carmen Sandu lucrează între 10 şi 12 ore pe zi împreună cu doi angajaţi şi un designer pentru a onora comenzile. „Înainte de a mai angaja pe cineva trebuie să mă asigur că numărul de comenzi se menţine suficient de mare pentru a justifica încă un salariu“, explică ea. Lista de planuri nu este scurtă, dar expune în termeni clari paşii, strâns legaţi de eficienţă, volumul investiţiilor, costuri şi profit.

    Ideea atelierului a existat dintotdeauna, povesteşte antreprenoarea. „Ultimele pagini din caiete aveau mereu schiţe de rochii“, spune ea, deşi a urmat cursurile Academiei de Studii Economice. Ambii părinţi, contabili, n-au crezut că pasiunea sa pentru modă i-ar putea asigura un trai decent, aşa că n-au susţinut-o în această direcţie. „În urmă cu cinci ani am făcut un calcul despre ce însemna investiţia într-un atelier de producţie-creaţie şi au ieşit nişte sume foarte mari.“ Concret, era vorba despre 20.000 de euro, pentru a porni, cu utilajele necesare, chiria spaţiului şi salariile a doi oameni pentru trei luni. Bani pe care nu-i avea. „Am decis să fac altceva pentru a face rost de bani şi m-am angajat.“ În plus, în timpul unei excursii în China a intrat în magazine de confecţii. „Am fost uimită de preţuri, diversitate, calitate, deşi există ideea împământenită că produsele din China sunt proaste.“ A cumpărat dintr-un astfel de magazin 700 de rochii, cu 5.000 de euro împrumutaţi, le-a făcut poze şi a conceput un catalog cu produsele şi le-a dus în magazine (patru în Bucureşti şi alte zece în afara Capitalei), pentru a le vinde în regim de consignaţie. Stabilise la acea vreme preţul la 80 de lei (le cumpărase pentru circa 29 de lei), dar vânzătorii îşi puteau pune orice adaos doreau. Încasarea banilor nu era însă chiar floare la ureche. De pildă, a rămas cu o pagubă de 1.000 de euro pentru că nu a primit niciun leu pe rochiile vândute într-unul din magazinele din centrul comercial Unirea din Bucureşti.

    După ce a vândut jumătate dintre rochii, a plecat din nou în China, de această dată cu 7.000 de euro, pentru a lua şi mai multe rochii, însă s-a gândit să schimbe tactica. „Am spus că trebuie să le vând direct şi cea mai ieftină variantă părea la acel moment un magazin online. N-a fost, pentru că nu aveam niciun fel de cunoştinţe despre online şi platforme. Am făcut un magazin şi nu se întâmpla nimic.“ A înţeles că trebuie să înveţe, aşa că a început să se documenteze şi să meargă la conferinţele de profil. „În două luni reuşeam să câştig echivalentul salariului de-atunci, de 3.000 de lei.“ La un moment dat, povesteşte ea, a trebuit să-şi dea demisia, „ca să nu mă dea ei afară; ambalam pachete pe sub birou, ca să livrez comenzile de pe site“. Apoi, vreme de câteva luni s-a ocupat exclusiv de magazinul online, carmencita.ro, demunit după propriul prenume şi pentru că rochiile din primul import au avut nume de dansuri latine, spune tânăra care a făcut dans de performanţă vreme de zece ani, iar acum pentru a se menţine în formă aleargă. „A apărut apoi oportunitatea de a mă angaja într-o companie specializată în online şi am vrut să învăţ cât mai multe despre acest domeniu“; activitatea legată de propriul magazin online a continuat în paralel cu statutul de angajată.

    Un pas important în creşterea vânzărilor a fost cel în care retailerii online din fashion, ca Elefant şi Tina R, i-au propus să vândă şi la ei pe site produsele pe care le importa, povesteşte Carmen Dascălu, care între timp îşi găsise un intermediar pe piaţa chineză şi nu mai trebuia să meargă personal la cumpărături în cealaltă parte a globului. „Când am început să vând prin intermediul marilor retaileri online, în urmă cu doi ani, cifrele s-au schimbat radical.“ Concret, comenzile s-au triplat, ajungând la 30 de livrări pe zi. La acel moment, antreprenoarea nu mai putea controla foarte bine comenzile din China, „uneori era comandat acelaşi produs, de 100 de ori, în măsurile M şi L, dar acest lucru nu poate fi ştiut dinainte“. Astfel încât a găsit furnizori locali, un depozit cu rochii aduse din Polonia, Spania şi Italia, iar graţie volumelor mari de comenzi pe parcursul ultimilor doi ani a câştigat 15.000 de euro, bani cu care a deschis de câteva luni atelierul.