BusinessMagazin

Tag: cargill

  • Cargill renunţă la vânzarea de inputuri. Câţi oameni vor fi concediaţi

    Decizia a fost luată în urma unei analize cuprinzătoare a operaţiunilor din domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase în Europa Centrală şi de Est. Mai departe, compania îşi va concentra atenţia asupra achiziţionării, promovării şi comercializării cerealelor şi seminţelor oleaginoase în aceste pieţe.

    Aceste schimbări vor avea efect asupra unor roluri şi angajaţi care sunt dedicaţi, în prezent, acestor activităţi şi este de aşteptat ca aproximativ 180 de persoane din ţările unde se desfăşoară operaţiuni cu input-uri agricole să fie potenţial impactate. Numărul final din fiecare ţară va fi discutat cu reprezentanţii angajaţilor, un proces de consultare fiind deja demarat în statele impactate, se arată în comunicatul de presă transmis.

    Cargill este unul dintre cei mai importanţi achizitori şi comercianţi de cereale şi seminţe oleaginoase din lume.

    Regiunea Mării Negre rămâne un obiectiv central pentru Cargill, care susţine că va continua să îşi consolideze investiţiile şi operaţiunile existente, inclusiv reţeaua de terminale din porturi şi fabrici de procesare a seminţelor oleaginoase din regiune.

    Cargill va demara imediat restrângerea activităţilor de input-uri agricole. În cadrul altor operaţiuni din întreaga lume, Cargill furnizează o varietate de servicii fermierilor, incluzând input-uri agricole. Aceste afaceri nu sunt impactate de anunţul de astăzi.

    Cargill activează în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, mai mult de 600 de angajaţi în 19 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.

  • Cutia neagră a fraţilor Koch: anatomia unui imperiu de 115 miliarde de dolari

    ÎMPREUNĂ, FRAŢII CHARLES ŞI DAVID KOCH CONTROLEAZĂ UNELE DINTRE CELE MAI MARI AVERI DIN LUME, FOLOSITĂ INCLUSIV PENTRU FINANŢAREA SISTEMULUI POLITIC AMERICAN. CEEA CE NU SE ŞTIE EXACT ESTE DE UNDE AU VENIT BANII. Enormitatea averii Koch nu este un mister. Charles şi David deţin fiecare peste 40 de miliarde de dolari. Influenţa electorală a fraţilor Koch, oligarhi autohtoni ai Americii, este de asemenea un fapt bine cunoscut. Reţeaua lor politică a contribuit la susţinerea facţiunii Tea Party din Partidul Republican şi finanţează în prezent acest partid. Organizaţiile afiliate grupului Koch au colectat circa 400 de milioane de dolari în timpul campaniei electorale din 2012 şi intenţionează să cheltuiască alte 290 de milioane de dolari pentru susţinerea republicanilor în alegerile parţiale din acest an.

    Koch Industries nu este totuşi cu desăvârşire opac. Problemele cu legea ale grupului, care includ investigaţii ale Congresului şi ale Departamentului de Justiţie, procesele civile şi condamnările primite, precum şi informaţiile provenite inclusiv din interiorul companiei scot la iveală un imperiu toxic, ale cărui profituri finanţează Partidul Republican, potrivit unei analize realizate de publicaţia Rolling Stone.

    Pe parcursul a aproape cinci decenii, sub conducerea lui Charles Koch, grupul a plătit penalizări record, civile şi penale, din cauza problemelor de mediu, iar în 1999 divizia operatoare de conducte petroliere a primit cea mai aspră sancţiune de până atunci din istoria SUA, pentru o explozie a unei conducte care a dus la moartea a doi adolescenţi din Texas.

    Volumul emisiilor toxice ale Koch Industries este uriaş. Potrivit Political Economy Research Institute al University of Massachusetts, doar trei companii se află în rândul celor mai mari 30 de poluatori ai aerului, apei şi climatului din America, ExxonMobil, American Electric Power şi Koch Industries.

    După preluarea din 2005 a fabricii de hârtie Georgia-Pacific, Koch Industries poluează mai mult apele naţiunii americane decât General Electric şi International Paper la un loc. Compania se află pe locul 13 în privinţa poluării aerului, iar Koch poluează mediul mai mult decât giganţii petrolieri Valero, Chevron şi Shell. În total, Koch generează anual 24 de milioane de tone de gaze cu efect de seră. În aceste condiţii, Koch a semnat în luna martie un angajament, la Departamentul de Justiţie, că va investi 40 de milioane de dolari la o uzină petrochimică din Port Arthur, Texas, pentru modernizarea acesteia în conformitate cu legea antipoluare, Clean Air Act.

    Istoricul toxic al Koch Industries nu este limitat la poluarea fizică, ci se extinde şi la practicile în afaceri, care au fost ţinta unor numeroase investigaţii federale, soldate cu puneri sub acuzare şi condamnări, amenzi şi penalizări. Şi, o mare ironie a administraţiei preşedintelui Barack Obama, reforma în domeniul serviciilor financiare pare să fie în beneficiul Koch Industries, care profită de retragerea companiilor de pe Wall Street din speculaţiile cu contracte futures pentru materii prime.

    Deseori se afirmă că fraţii Koch fac afaceri în industria petrolului. Adevărul este că grupul Koch nu este un producător major de petrol, ci s-a dezvoltat puternic în domeniul transformării hidrocarburilor în bunuri.  Koch Industries comercializează, transportă, rafinează şi procesează hidrocarburi, pe care le transformă în produse ca fertilizatori sau lycra. Compania controlează cel puţin patru rafinării, şase fabrici de ethanol, o centrală energetică pe bază de gaze naturale şi aproape 8.000 de kilometri de conducte. Până nu demult, compania rafina circa 5% din petrolul consumat în America, dar această cotă a scăzut în urma închiderii unei rafinarii din Alaska, după ce s-a descoperit că un solvent toxic s-a scurs în pânza freatică. Koch Industries produce şi cantităţi uriaşe de produse petrochimice, care devin la rândul lor materii prime pentru alte afaceri ale grupului. În cadrul Koch Industries, ceea ce intră ca ţiţei West Texas Intermediate iese sub forma unui covor Stainmaster.

    Compania se laudă că din 1960 valoarea Koch Industries a crescut de 4.200 de ori, depăşind creşterea indicelui bursier Standard & Poor’s de aproape 30 de ori. În medie, Koch anticipează să îşi dubleze veniturile la fiecare şase ani.

    În prezent, Koch este un jucător major şi în exploatarea zăcămintelor de şist. În 2012, o subsidiară a Koch a construit o conductă capabilă să transporte 250.000 de barili pe zi de petrol obţinut prin fracturare hidraulică, din sudul Texasului la Corpus Christi, unde compania deţine un complex de rafinare.

    Koch este implicat şi în exploatarea unora dintre cele mai bogate dar poluatoare zăcăminte petroliere din America de Nord, nisipurile bituminoase din Alberta.

  • 15 milioane de euro investite în terminalul de cereale Canopus Star din Portul Constanţa

    Cargill şi Transport Trade Services (TTS) au finalizat proiectul de investiţii de 15 milioane de euro în terminalul pentru cereale Canopus Star din Portul Constanţa. Investiţia, lansată în iulie 2013, creşte capacitatea operaţională a terminalului pentru cereale de la 50.000 de tone la 110.000 tone.

    Parteneriatul dintre Cargill şi TTS a fost iniţiat în 2008. Investiţia de 15 milioane de euro transformă terminalul într-o structură operaţională de înaltă performanţă, poziţionându-l drept un punct de reper în ceea ce priveşte operarea cerealelor în Portul Constanţa.

    Vasile Varvaroi, director general al Cargill în România, a indicat că „dublarea capacităţii de depozitare a terminalului de cereale Canopus permite o întărire a poziţiei strategice a României în comerţul internaţional cu cereale. Totodată, funcţionarea acestui terminal sporeşte capacitatea de depozitare a recoltei”.

    Finalizarea investiţiei comune Cargill şi TTS în Canopus Star asigură noi parametri de operare pentru un circuit flexibil al intrărilor şi ieşirilor din depozit. Toate etapele necesare livrării finale a produselor agricole destinate exportului sunt parcurse cu precizie.

    Mircea Mihăilescu, preşedintele grupului TTS, a declarat: „Proiectul de investiţii de la Constanţa a reprezentat un obiectiv strategic pentru TTS, asigurând o fluiditate sporită proceselor susţinute de capacităţile noastre logistice”.

    Cargill furnizează produse alimentare, produse financiare şi industriale şi servicii în întreaga lume.Cargill are 143.000 de angajaţi în 67 de ţări. Compania este prezentă în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, aproximativ 600 de angajaţi în 17 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.

    TTS este o companie de transport marfă,  activă pe piaţa transporturilor multimodale din Europa de Est. TTS a fost fondată în 1996, cu sediul la Bucureşti şi, împreună cu filialele sale, are 1280 de angajaţi, activând în următoarele domenii: transportul pe Dunăre de bunuri vrac şi pachetizate; manipularea de mărfuri în porturile dunărene în propriile terminale – Galaţi, Brăila, Olteniţa, Giurgiu, Bechet şi Turnu Severin; manipularea de mărfuri la Constanţa în propriile terminale şi cu macarale plutitoare în orice locaţie din port.

    IFC (International Finance Corporation), membru al grupului Banca Mondială, are 10% din acţiunile companiei cu o cotă de 10%, asigurând capital grupului pentru a îşi continua extinderea operaţiunilor intermodale în regiunea Dunării şi a Mării Negre.

  • Vasile Varvaroi este noul director general al Cargill în România

    În decursul următoarelor două luni, Varvaroi va prelua rolul de director general în România de la Martin Schuldt, care va reveni în Germania la finalul acestei perioade, pentru a ocupa poziţia regională deţinută anterior de Varvaroi.

    Varvaroi va coordona, astfel, activitatea locală a companiei, cu accent atât pe afacerile în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, cât şi pe relaţia dezvoltată de Cargill cu fermierii locali de-a lungul prezenţei în ţară.

    De origine română, având peste 10 ani de experienţă în cadrul Cargill la nivel local dar şi în Canada, Varvaroi s-a realăturat echipei din România în 2012, ocupând o poziţie regională complexă, cea de Responsabil pentru Linia de Producţie Cereale şi Seminţe Oleaginoase în Europa Centrală şi de Est (România, Rusia, Ucraina, Ungaria, Slovacia, Polonia şi Bulgaria).

    „Încă din 1996, când ne-am început afacerile aici, România a făcut parte din viziunea noastră strategică şi continuă să aducă valoare substanţială progresului companiei la nivel global”, a declarat Vasile Varvaroi.

    Cargill activează în România din 1996, are sediul în Bucureşti şi are, în prezent, aproximativ 600 de angajaţi în 17 locaţii din ţară. Compania activează în domeniul cerealelor, seminţelor oleaginoase şi hranei pentru animale.

  • Planurile Cargill în 2013: a renunţat la ulei, vinde active şi vrea să ajungă în Moldova, Banat şi Crişana

    “LUCRĂM ACUM CU 1.200 DE FERMIERI ŞI CREDEM CĂ NUMĂRUL ACESTORA VA CREŞTE SPRE 2.000 ÎN URMĂTORII ANI”, declară Martin Schuldt, country manager Grains and Oilseeds Supply Chain Europe la Cargill România. Schuldt nu a dorit să facă nicio referire la rezultatele financiare de anul trecut sau previziunile pentru anul în curs, dar, conform datelor de la Ministerul Finanţelor, compania are o cifră de afaceri de 650 de milioane de euro în 2011. Cargill are pe plan local operaţiuni în comerţul cu materii prime agricole, producţia de furaje, dar şi distribuţia de pesticide, seminţe şi fertilizatori pentru agricultură.

    Agricultura românească are un mare potenţial, în opinia mai-marilor Cargill, care, atunci când au decis să intre pe piaţă, „s-au uitat la locurile cu cerere şi ofertă şi au decis că este foarte important să fim aici„, explică Schuldt, care face gesturi largi în faţa hărţii României. Concret, pentru că ţara este plasată pe Dunăre şi la malul Mării Negre şi la o aruncătură de băţ de Marea Mediterană, traderilor de cereale le este la îndemână să-şi transporte mărfurile spre zonele în care există cerere. „În nordul Africii şi în Orientul Mijlociu se înregistrează cel mai rapid ritm de creştere al cererii de carbohidraţi şi proteine„, spune şeful Cargill România.

    COMPANIA A ANUNŢAT RECENT CĂ A ÎNCHEIAT UN ACORD CU EXPUR, o filială a companiei franceze Sofiproteol, pentru vânzarea activelor sale de presare, rafinare şi îmbuteliere din România. Tranzacţia vizează şi mărcile de uleiuri vegetale îmbuteliate Untdelemn de la Bunica şi Olpo şi o parte din echipamentele de presare, rafinare şi îmbuteliere a uleiului. Ca urmare a acestei mişcări, „vom rămâne cu circa 250 de angajaţi„, declară Schuldt, al cărui principal focus pentru acest an, completează el, sunt fermierii. Toţi cei zece oameni cu care vrea să sporească echipa firmei anul acesta vor lucra pentru relaţia cu fermierii, care „au un mare potenţial de creştere a afacerilor, date fiind condiţiile naturale excelente„. Una dintre activităţile companiei este aşa-numita „pre-finanţare„ a culturilor, cea mai mare sumă acordată unui fermier pentru cultivarea terenului fiind de două milioane de dolari. „Anul acesta am acordat finanţări de 92 de milioane de dolari şi vrem ca în doi ani această sumă să ajungă la 195 milioane de dolari.”

    ŞI PENTRU CĂ PARTEA DE SUD A ŢĂRII ESTE BINE ACOPERITĂ, în această parte derulân-du-se 75% din rulajele companiei, în opinia lui Schuldt extinderea firească pentru acest an este către zona de vest a ţării şi Moldova; ţinta sa personală ca manager este ca la un moment dat Cargill să acopere şi inima ţării. În prezent, cinci tipuri de mărfuri – între care se numără grâu, porumb şi floarea- soarelui – cumpărate de la fermieri fac 95% din activitatea de comerţ a companiei, care a investit în 17 ani pe piaţa românească 110 milioane de dolari.
    Despre investiţiile concrete pe care le plănuieşte pentru acest an Schuldt nu dă detalii, dar spune că „de zece ani revizuim permanent afacerea; cumpărăm şi vindem întruna„. Compania a vândut anul trecut două silozuri din Ialomiţa către procesatorul de malţ Soufflet Group şi a închis două silozuri din judeţul Giurgiu.

    În România Martin Schuld îşi petrece 95% din timp, dar este responsabil şi de activităţile de pe piaţa bulgărească. „80% din timp lucrez la birou, iar în rest merg prin ţară la cele 26 de locaţii pe care le avem”, povesteşte şeful filialei româneşti. Originar din Germania, Schuldt locuieşte şi lucrează în România din 2005 şi a fost desemnat reprezentant al Cargill în România în 2010.

    CARGILL CONCUREAZĂ ÎN ROMÂNIA PE COMERŢUL DE CEREALE CU ALTE MULTINAŢIONALE,  cum sunt ADM (prin Alfred Toepfer), Bunge, Ameropa sau Nidera. În privinţa finanţărilor acordate fermierilor, principalul competitor al Cargill este grupul Agricover, care a dezvoltat Agricover Credit IFN, o instituţie financiară non-bancară specializată exclusiv pe finanţarea agriculturii. Valoarea creditelor acordate anul trecut a ajuns la 413 milioane de lei, cu 38% mai mult decât în 2011, iar profitul instituţiei a crescut în 2012 cu 46% faţă de anul anterior, ajungând la 11,2 milioane de lei. Anul trecut, Agricover Credit IFN a atras 12,5 mil. euro de la International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale şi 8 milioane de euro de la fondul german EFSE, precum şi peste 147 de milioane de lei de la băncile locale. Numărul fermierilor care au primit credite a crescut cu 48% faţă de  2011. „În ce priveşte finanţarea agriculturii, vedem o creştere importantă de cerere în 2013 şi sperăm că va fi chiar un an bun în termeni de plasamente, deşi contextul economic în România rămâne fragil„, declara recent Robert Rekkers, directorul general al Agricover Credit IFN. Grupul Agricover, sub umbrela căruia funcţionează mai multe companii, lucrează cu peste 3.000 de fermieri. Agricultura a fost anul trecut la nivel de economie un business de 15 miliarde de euro, în scădere cu 16% faţă de vârful de 19 miliarde de euro înregistrat în 2011.

  • Cargill a plantat 1.000 de copaci la Bucu

    În prima parte a Zilei Pământului, peste 30 de elevi din clasele a VII-a şi a VIII-a din şcoala Generală “Sfântul Ierarh Nicolae” au participat la un atelier de lucru unde au aflat informaţii despre Ziua Pământului, prin activităţi si jocuri prin care să conştientizeze importanţa biodiversităţii şi necesitatea protejării mediului înconjurător.

    Împreuna cu asociaţia Gardienii Terrei au identificat acţiuni pe care fiecare om le poate face pentru a păstra mediul înconjurător. Tot prin joc, elevii au învatat cum se plantează un copăcel, pregătindu-se, în acest fel, de acţiunea de plantare.

    A urmat apoi plantarea a peste 1.000 de copaci, pe un teren aparţinând Primăriei Bucu, de peste 2 hectare, aflat în vecinatatea silozului pe care Cargill îl deţine în localitate. Peste 40 de voluntari din cadrul Cargill în România, împreună cu voluntarii de la Gardienii Terrei şi copiii de la şcoala Generală “Sfântul Ierarh Nicolae” au transformat un teren abandonat până acum câteva săptămâni, într-o pădure de sălcii. Fiecare copil ce a participat la actiunea de plantare a scris un mesaj pentru copacul pe care l-a sădit, căruia i-a dăruit numele său şi de care va avea grijă să crească mare în anii ce vin.

    Cargill derulează şi în România o serie de iniţiative pentru a sprijini şi dezvolta comunităţile în care îşi desfăşoară activitatea. “Am aflat că cetăţenii şi autorităţile din Bucu, judeţul Ialomiţa, sunt foarte implicaţi în dezvoltarea unor proiecte de protecţie a mediului. În calitate de membru activ al comunităţii locale şi parte a politicii noastre globale, Cargill România este onorată să poată susţine Primăria Bucu în proiectele sale ecologice”, a declarat Diana Ojică, preşedinte al Comitetului pentru Responsabilitate Socială Cargill.

    Proiectul special de astăzi a fost organizat în cadrul eforturilor globale ale Cargill prilejuite de Ziua Pământului.  De-a lungul ultimelor patru decenii, Ziua Pământului a devenit, la nivel mondial, o zi de acţiune pentru a îmbunătăţi gradul de conştientizare cu privire a problemele de mediu cotidiene şi pentru a încuraja comunităţile locale să se implice în sprijinirea sustenabilităţii.

     

  • Gigantul american Cargill iese de pe piaţa uleiului. Închide o fabrică din Dolj cu 266 de angajaţi. Untdelemnul de la Bunica se duce în Franţa

    Compania americană Cargill, unul dintre cei mai mari jucători din agribusinessul mondial, cu afaceri de peste 680 mil. euro în România, a vândut mai multe active din fabrica sa de ulei vegetal din Podari, judeţul Dolj, şi brandurile Untdelemn de la Bunica şi Olpo către compania franceză Expur. Valoarea unor active şi branduri precum cele vândute de Cargill ar putea fi evaluată la aproximativ 20 de milioane de euro, potrivit unor surse din industrie. “Am ajuns la concluzia că operaţiunile agricole, inclusiv cele din domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase şi al producţiei de furaje reprezintă segmentele de piaţă principale ale companiei noastre”, explică Martin Schuldt, şeful operaţiunilor Cargill din România, motivele din spatele deciziei de a renunţa la fabrica din Podari. Americanii deţineau fabrica de ulei din judeţul Dolj de opt ani. Ei au preluat unitatea de la Topway Industries printr-o tranzacţie evaluată atunci la 30 mil. dolari. Mişcarea arată semne ale unei strategii de “curăţare” de active în România, iar casa americană rămâne să se concentreze pe agribusiness (trading cu materii prime agricole şi distribuţie de fertilizatori, seminţe, pesticide etc.).

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

     

  • Cargill vinde către Expur divizia de producţie de ulei

    Cargill a luat decizia strategică de a-şi înceta operaţiunile de pe piaţa uleiurilor vegetale din România şi de a se concentra pe creşterea şi dezvoltarea operaţiunilor agricole, inclusiv pe serviciile acordate fermierilor şi pe activităţile de producţie de nutreturi derulate pe această piaţă. Prin urmare, după vânzarea activelor sale, Cargill îşi va închide unitatea de producţie de la Podari, localitate aflată în sudul României, aceasta nefăcând obiectul tranzacţiei.

    Martin Schuldt, Preşedintele Consiliului de Administraţie al Cargill Oils S.A., a comentat pe marginea acestui acord: “Compania Expur, membră a grupului francez Sofiprotéol, este deja prezentă pe piaţa uleiurilor vegetale din România şi credem că acordul pe care l-am încheiat oferă oportunităţi mai favorabile pentru viitorul acestei afaceri şi al mărcilor sale.”

    “Cargill are o prezenţă puternică în România, care rămâne o ţară importantă pentru noi din punct de vedere strategic. Vom continua să ne dezvoltăm operaţiunile locale oferind fermierilor diverse produse, servicii, consultanţă şi instrumente financiare. Lucrăm în strâns parteneriat cu industria alimentară şi a nutreturilor din România, furnizând acesteia materie primă de cea mai înaltă calitate”, a declarat Schuldt.

    Se preconizează că tranzacţia va fi încheiată în 2013, după primirea aprobării din partea autorităţilor din domeniul concurenţei. După finalizarea acesteia, Cargill va lua măsurile necesare pentru sistarea tuturor operaţiunilor de producţie la fabrica de la Podari.

    Cargill este un producător şi furnizor internaţional de produse şi servicii alimentare, agricole, financiare şi industriale. înfiinţată în 1895, Cargill este o societate cu capital privat cu 142.000 de angajaţi în 65 de ţări. Cargill este prezentă în România din 1996. Societatea îşi are sediul central în Bucureşti şi are în prezent aproximativ 900 de angajaţi, care îşi desfăşoară activitatea în 23 de puncte de lucru din toată ţara. Cargill desfăşoară activităţi în domeniul cerealelor şi seminţelor oleaginoase, al uleiurilor îmbuteliate şi rafinate şi al nutreţurilor pentru animale.

  • Povestea giganţilor DISCREŢI care CONTROLEAZĂ agricultura mondială

    ACEŞTI “GREI” ADOPTĂ O POZIŢIE EXTREM DE DISCRETĂ ÎN PIAŢĂ, despre operaţiunile lor curente nu se ştiu multe, iar printre puţinele informaţii disponibile se numără raportările periodice pe care aceste companii le fac către instituţiile publice. Dacă Bunge şi ADM sunt listate la Bursa din New York, Cargill continuă să fie un adevărat “imperiu închis”, fiind cea mai mare afacere de familie din lume. În România evenimentele publice organizate de aceste companii în ultimii ani pot fi numărate pe degetele de la o singură mână, iar managerii lor sunt o prezenţă rară în mediul public. Ce înseamnă România pentru trioul american şi ce interese strategice au aceşti giganţi tăcuţi pe piaţa locală?

    “Pe lângă ABC-ul din trading-ul românesc lipeşte D-ul şi acesta este Louis Dreyfus, companie care are poziţii foarte puternice în Rusia şi Ucraina, aşa că nu este exclus ca acest ABC să aibă şi un D în viitor. Aceşti traderi văd în România o piaţă cu potenţial logistic prin prisma accesului la Dunăre şi la Marea Neagră. Din punct de vedere al achiziţiilor materiilor prime România este mult mai jos faţă de competitorii din regiune”, spune Robert Arsene, directorul general al traderului Agricover, una din puţinele case de comerţ locale care a reuşit să îşi facă loc pe piaţă între grupurile multinaţionale. El a fost pentru mai mulţi ani şi country managerul pentru România al companiei americane Bunge.

    INTR-O LUME A AFACERILOR GLOBALE, PE O PIAŢĂ DE MATERII PRIME AGRICOLE UNDE REGULILE JOCULUI SUNT FĂCUTE ÎN BIROURILE DIN MINNETONKA, Minneapolis, Hong-Kong sau White Plains, România rămâne doar o rotiţă într-un mecanism al afacerilor prin care cei câţiva giganţi ai agribusinessului preiau, vând, cumpără şi procesează aproape tot ce ajunge pe mesele consumatorilor finali, fie că este vorba de pâine, cereale, ulei sau carne.

    Cu toate că grosul afacerilor derulate de traderii “ABC” nu este făcut în România, aceştia nu pot ignora piaţa locală, pentru că aici se strâng, an de an, 15-20 de milioane de tone de cereale şi plante oleaginoase, adică materii prime în valoare de 5-6 miliarde de euro. România este şi locul de unde aceste case de comerţ pot “juca” pe pieţele din nordul Africii sau Orientul Mijlociu, acolo unde se marchează profituri şi de zece-cincisprezece ori mai mari decât cele considerate ca fiind marje “tradiţionale”.

    Deşi atât ADM, cât şi Bunge sau Cargill aleargă după profituri, filosofia cu care aceste case de comerţ atacă piaţa din România este diferită. Mecanismele sunt însă similare, ei achiziţionează materiile prime de la fermieri, le stochează în silozuri şi ulterior le procesează sau le trimit la export.Bunge s-a concentrat în România pe achiziţia şi procesarea în ulei a seminţelor oleaginoase, la polul opus ADM a marşat pe exporturi şi pe dezvoltarea unei reţele de silozuri pe Dunăre. La mijlocul acestor poziţii este Cargill, companie care şi-a dezvoltat atât o reţea de silozuri pe Dunăre, dar care şi procesează ulei vegetal într-o fabrică în judeţul Dolj.
    Una dintre cele mai clare strategii de piaţă în România a fost pusă pe picioare de Archer Daniels Midland, o companie care rulează la nivel mondial 89 de miliarde de dolari anual şi care are poziţii puternice atât pe piaţa cerealelor, cât şi în industria energiei “verzi” prin producţia de bioetanol. În România ei sunt prezenţi prin subsidiara Alfred Toepfer, în cadrul căreia compania americană deţine o participaţie de 80%.

  • Cargill vinde două silozuri către Soufflet Agro România

    Silozul diun Brăila are o capacitate de 25.000 de tone şi are avantajul de a fi plasat la Dunăre; cel din Ţăndărei are o capacitate de stocare de 23.000 de tone. Cele două spaţii de depozitare au fost construite în urmă cu circa 80 de ani şi au fost extinse în 1979. Cei 29 de angajaţi ai silozurilor vor fi integraţi în echipa Soufflet Group, conform prevederilor contractului de vânzare.

    Cumpărătorul îşi creşte astfel capacitatea de stocare de pe piaţa românească, fiind chiar de o importanţă strategică pentru aceasta. Soufflet este cea mai mare companie privată ce colectează cereale în Franţa (3,6 milioane de tone pe an), iar peste hotare colectează încă un milion de tone de cereale în fiecare an. Grupul este un jucător important pe piaţa de malţ, având 42 de astfle de fabrici (dintre care una la Buzău) şi este, în plus, una dintre cele mai importante companii europene în domeniul morăritului.