BusinessMagazin

Tag: Caragiale

  • Operele clasice, scoase din manuale. La orele de literatură se vor studia postări online şi chiar sms-uri

    Din toamnă, elevii de gimnaziu nu vor mai fi obligaţi să citească operele scriitorilor clasici, iar profesorul poate propune texte din literatura universală, potrivit unui site de ştiri. Aşadar noua generaţie de elevi înţelege cu greu scrierea de la începutul secolului al XIX-lea şi nu mai gustă plăcerea cititului, spun iniţiatorii propunerii.

    „Sunt schimbări de viziune, de orientare,(…) dar faţă de programele trecute e mai explicit aspectul formării deprinderilor de comunicare, lectură. S-a renunţat la noţuni de teorie literară. De exemplu: demonstraţi de ce e liric sau epic cutare text.”, spune Rodica Zafiu, prof. universitar, membru al comisiei pentru manuale.

    Potrivit noii programe şcolare elevii vor studia şi texte nonliterare precum postări online, prospecte sau SMS-uri.

    De asemenea, secretarul de stat, Liviu Pop a declarat săptămâna trecută că elevii de clasa a V-a vor primi, în septembrie, atât manuale tipărite cât şi în format digital, pe stick. În Comisia de manuale a Ministerului Educaţiei s-a hotărât achiziţionarea unor manuale mai scumpe şi de o calitate mai bună, scrie Mediafax.

    “Am pus accent pe calitate mai mult decât pe preţ. Ne dormim manuale de calitate pentru clasa a V-a, iar elementul de noutate, dacă până acum, pentru manualele din ciclul primar exista pe suport electronic un CD, copiii de clasa a V-a vor primi un stick cu toate manualele care vor fi aprobate de către comisia de evaluare, în aşa fel încât să aibă, pe suport electronic, toate manualele pentru clasa a V-a”, a declarat Liviu Pop, secretar de stat în Ministerul Educaţiei.

    O soluţie bună, spun reprezentanţii elevilor, dar nu pentru România. Mulţi elevi, în special cei din mediul rural, nu au calculator nici acasă şi, de cele mai multe ori, nici la şcoală.

    “Vorbim despre stick în condiţiile în care avem o mare parte a populaţiei din România neracordată la curent electric sau la apă curentă. Propunerea ministerului este bună pentru cei mai mulţi elevi, dar trebuie să meargă ministerul şi pe zona de dezvoltare a bazei materiale, de dezvolatare a laboratoarellor de TIC pentru că avem ore de Tehnologia Inforrmaţiei în planul cadru pentru gimnaziu, dar avem şcoli care nu au laboratoare sau calculatoare”, a explicat Alexandru Manda, preşedintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa.

     

  • Operele clasice, scoase din manuale. La orele de literatură se vor studia postări online şi chiar sms-uri

    Din toamnă, elevii de gimnaziu nu vor mai fi obligaţi să citească operele scriitorilor clasici, iar profesorul poate propune texte din literatura universală, potrivit unui site de ştiri. Aşadar noua generaţie de elevi înţelege cu greu scrierea de la începutul secolului al XIX-lea şi nu mai gustă plăcerea cititului, spun iniţiatorii propunerii.

    „Sunt schimbări de viziune, de orientare,(…) dar faţă de programele trecute e mai explicit aspectul formării deprinderilor de comunicare, lectură. S-a renunţat la noţuni de teorie literară. De exemplu: demonstraţi de ce e liric sau epic cutare text.”, spune Rodica Zafiu, prof. universitar, membru al comisiei pentru manuale.

    Potrivit noii programe şcolare elevii vor studia şi texte nonliterare precum postări online, prospecte sau SMS-uri.

    De asemenea, secretarul de stat, Liviu Pop a declarat săptămâna trecută că elevii de clasa a V-a vor primi, în septembrie, atât manuale tipărite cât şi în format digital, pe stick. În Comisia de manuale a Ministerului Educaţiei s-a hotărât achiziţionarea unor manuale mai scumpe şi de o calitate mai bună, scrie Mediafax.

    “Am pus accent pe calitate mai mult decât pe preţ. Ne dormim manuale de calitate pentru clasa a V-a, iar elementul de noutate, dacă până acum, pentru manualele din ciclul primar exista pe suport electronic un CD, copiii de clasa a V-a vor primi un stick cu toate manualele care vor fi aprobate de către comisia de evaluare, în aşa fel încât să aibă, pe suport electronic, toate manualele pentru clasa a V-a”, a declarat Liviu Pop, secretar de stat în Ministerul Educaţiei.

    O soluţie bună, spun reprezentanţii elevilor, dar nu pentru România. Mulţi elevi, în special cei din mediul rural, nu au calculator nici acasă şi, de cele mai multe ori, nici la şcoală.

    “Vorbim despre stick în condiţiile în care avem o mare parte a populaţiei din România neracordată la curent electric sau la apă curentă. Propunerea ministerului este bună pentru cei mai mulţi elevi, dar trebuie să meargă ministerul şi pe zona de dezvoltare a bazei materiale, de dezvolatare a laboratoarellor de TIC pentru că avem ore de Tehnologia Inforrmaţiei în planul cadru pentru gimnaziu, dar avem şcoli care nu au laboratoare sau calculatoare”, a explicat Alexandru Manda, preşedintele Asociaţiei Elevilor din Constanţa.

     

  • Slow food propune: votaţi cu furculiţa!

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanală online www.biscuit.ro)

    Terra Madre Salone del Gusto, evenimentul cu cea mai mare amploare a mişcării slow food, a avut loc anul acesta la sfârşit de septembrie la Torino, în Italia.

    141 de ţări membre au fost acolo cu reprezentanţi în costume naţionale, standuri cu produse agro-alimentare tradiţionale şi feluri de mâncare reprezentative. În paralel, ateliere de gătit şi educaţie, workshop‑uri, conferinţe şi forumuri ce abordează mâncarea din punct de vedere economic, politic, ecologic şi cultural. Parcul Valentino a fost principalul teatru de operaţiuni, locul unde standurile naţionale au ocupat sistematic şi apetisant aleile. Atmosfera aducea aminte de Moşii la Ion Luca Caragiale…

    Biscuiţi cantucci din Italia. Sandalwood cu aceto balsamico şi sare, la standul australian (au gust de nucă şi textură de unt rece). Fasole albă, pestriţă, pitică. Torta di pistacchio din Bronte. Pasta de fistic, pesto de fistic. Fistic crud, prăjit, măcinat. Fistic. Sicilia. Canoli. Cassata. Cozi imense zi de zi la standuri. Susianelle viterbese, adică cârnaţi de porc cu portocală şi fenel, după o veche reţetă etruscă. Porc sub formă de salam, salsiccia, şunci, jamboane şi alte cele.

    Parmezan şi mii de feluri de brânză. „Non lo diamo a nessuno“, aud în spate. „Nu dăm nimănui din ea“.

    Bere de castane de la Piccolo Berrificio Clandestino. Beri artizanale multe şi cu denumiri sugestive. Usturoi copt vândut de un neamţ înalt care îmbrăţişează oamenii smotocindu-i în barba de Moş Crăciun. Mosto cotto – must fiert, redus până la consistenţa unei mieri.

    Degustări de vin la Universitatea din Polenzo. Capră garganică – roşcată şi mândră. Caş afumat. Ricotta dulce. „Aaaaa!“ Oamenii suspină când trec pe lângă alte şi alte calupuri de brânză.

    Un voluntar italian care îmi explică cum să ajung la paradă lucrează la UniCredit şi merge de ani de zile cu treabă la Iaşi. Ceaiuri, ierburi, plante. Aceto balsamico di Modena de la case ce fac oţet din 1800. Alune de pădure de Piemont, cel mai delicios snack posibil, 3 euro corneţelul. Panificaţie italiană. Murături şi conserve. Greci care cântă vesel din acordeon. Melci vii. Fursecuri. Şofran cultivat în Italia, Spania şi Afganistan. Cumpărat bulbi? Bifat! Vă ţin la curent cu evoluţia noii culturi.

    Fructe uscate, confiate, proaspete. Peşte la fel. Botarga. Un mistreţ împăiat şi cu ochelari de soare. Dulceaţă de ceapă blondă, de ardei iute şi de citrice. Portocale, bergamote – dulceaţă, gem, suc, sirop. Panforte. Cremă de slănină – unsoare, adică. Trufe şi hribi italieneşti pe patru categorii de calitate, respectiv preţ (multe aduse din România, fără doar şi poate). Migdale. Năut. Într-un muzeu, o expoziţie de instalaţii fantasmagorice realizate din oase de vacă sculptate de un pacient al unei case de nebuni pe la sfârşit de 1800.

    „Dove cazzo devo andare? Dov’e Piemonte?“ Oamenii iau în serios incursiunea printre standuri.

    Spaghetti, tortelloni, picioare de porc maturate luni întregi, parmezan DOCG, scamorza. Primarul din Bazna, Sibiu, a terminat repede de vândut slănina de porc şi ne povesteşte despre lichiu săsesc şi despre o carte de bucate săseşti scrisă de o doamnă din sat.

    Uleiuri de măsline virgine şi extravirgine, cu cel din Toscana vândut, pe nedrept, mai bine decât cel pugliez; degustări de 3-4 feluri la fiecare stand în linie dreaptă de kilometri. Ceapă, cartofi mov şi ciocolată. Măsline – taggiasca sunt de departe cele mai bune – uitaţi de kalamata.

    Miere. O serie de întâlniri şi workshopuri despre albine şi rolul lor în ecosistem. O piramidă de borcănele de miere lângă o barcă purtată de personaje cu chip rămas necunoscut. Frustrant. Workshop de confiere a fructelor şi legumelor – dacă găsiţi, luaţi cu încredere roşii cherry confiate. Minunate! Zona de street food pe malul fluviului Po, cu arancini, arrosticini, bombetta, măsline pane şi bere. Multă bere.
    Oameni în costume naţionale. Frumoşi. Coloraţi. Veseli. Un turn Babel de limbi, mâncare şi culoare.

    În piaţa San Carlo cumpăr o verticală de brânză maturată timp de 5 ani, 8 ani, respectiv 10 ani, cu gust din ce în ce mai puternic şi mai uscat. O bunicuţă înşiră roşii cherry pe o sfoară, realizând ciorchini ochioşi. Linişte. Soare blând. Brânză cu caracter. Cumpărători gălăgioşi.

    Pe Via del Po, organizatorii au concentrat zona de gelato artizanal – poţi degusta în paralel câte două soiuri ale aceluiaşi ingredient: fistic de Bronte şi fistic sicilian non-brontez, două tipuri de ciocolată, cafea şi mere, lămâie amalfitană vs siciliană. Pe lângă fistic, am gustat şi farina bona (mălai) din Elveţia în combinaţie cu o îngheţată de brânză de capră piemonteză. Delicios.

    Mai departe. Afumătoare pe roţi şi cârnaţi sfârâind mai peste tot la standurile din Europa Centrală. Nu se lasă nici ‘nduja, cârnatul sicilian care aduce lacrimi în ochi şi pişcături pe limbă, başca îţi desfundă nasul. Făcut din carne de porc şi chili, mai mult chili decât carne, căci este de fapt un by-product.

    Africani cu tobe şi poftă de dans. Parada popoarelor prin centrul oraşului cu steaguri, costume naţionale şi sloganuri în favoarea mâncării curate, diversificate, proaspete şi bune. 

    Calabria, Mauritania, Spania, Afganistan, Iordania, Lazio, Franţa, Cehia, Finlanda, Australia – zeci de regiuni şi ţări aranjate pe zone, vizitate sistematic, degustate pendelete, asimilate haotic.

  • De la containere pline cu peşte proaspăt la gastronomie fină în casa lui Caragiale

    După Casa Caragiale, Andamo, La Union – Octopus Contemporary Mediterranean Restaurant este, de anul trecut, noul chiriaş al casei de patrimoniu de pe strada I.L. Caragiale a artistului cu acelaşi nume. Designul contemporan, dominat de tapiţerii vernil şi picturi murale ce reproduc acvarii, este completat de un aspect de casă păstrat de sobele din perioada artistului, cât şi de scara interioară din lemn, ce scârţâie la fiecare pas. Iar sinceritatea cu care Jeni Păun, antreprenoarea din spatele proiectului, spune că „Nu sfătuiesc pe nimeni să înceapă o astfel de afacere“, pare să vină tot din lumea lui Caragiale.

    „La un moment dat am ajuns să nu mai pot mânca dacă farfuria nu arăta într-un anume fel, astfel că de la plăcerea de a mânca altfel şi de la încurajarea primită din partea a foarte mulţi prieteni şi clienţi am hotărât să deschidem restaurantul“, descrie Jeni Păun gândurile care au determinat-o să ia în calcul deschiderea unui restaurant cu specific mediteranean-pescăresc, la începutul anului trecut. Familia ei, aflată la a doua generaţie de antreprenori, activează în domeniul importului, distribuţiei şi producţiei de produse din peşte şi fructe de mare de circa 25 de ani.

    Jeni Păun împreună cu Irina Cernat şi Florentina Tutuian au preluat afacerea Peştişorul de Argint de la părinţi. Prin intermediul acesteia, livrează marilor reţele de hipermarketuri peşte şi fructe de mare aduse atât din ţară, cât şi din ţări mari producătoare de produse piscicole precum Norvegia, Danemarca, Spania, Italia, Grecia. Parte din materia primă achiziţionată este transformată în semipreparate – afumate, marinate, salate, congelate sub brandul Peştişorul de Aur şi livrată ulterior tot hipermarketurilor. Selgros este principalul client, urmat de Auchan, Cora – dar antreprenorii livrează şi celorlalte reţele prezente pe piaţă. Au ajuns astfel la o cifră de afaceri de aproximativ şase milioane de euro şi la aproximativ 100 de angajaţi (în ambele firme), potrivit celor mai recente informaţii publice disponibile.

    Deşi nu a fost sprijinită de la început în proiectul deschiderii unui restaurant de ceilalţi membri ai familiei, spune că treptat aceştia au acceptat ideea, iar acum consideră că marca este reprezentativă pentru afacere şi pentru produsele comercializate. Chiar şi fiica de 13 ani este implicată în proiect – ea fiind cea care a a avut cea mai bună idee de nume pentru acesta. Alegerea casei lui Caragiale a venit întâmplător, datorită dimensiunii acesteia. „Având în vedere că sunt la început de drum în businessul acesta, mi-am dorit un loc mai mic pe care să pot să-l gestionez. Aşa arăta locul pe care îl visam eu pentru businessul acesta, o casă micuţă“, descrie ea casa, în care a putut amenaja un restaurant cu 60 de locuri, pe două niveluri.

    Totuşi, meniul mediteranean cu specific contemporan vine în antiteza Popeştilor şi Ioneştilor care mergeau la Nea Iancu. „Este o casă de patrimoniu, dar este greu să ne legăm de faptul că a fost casa lui Caragiale, ne legăm de acest aspect doar din punct de vedere arhitectural, este o mândrie, simţi în vibraţia casei istoria, dar meniul este diferit, este alt specific.“ Construit cu ajutorul chef-ului Nico Lontras, meniul are la bază conceptul de gastronomie fină, în care se regăsesc produse precum – carpaccio dome de caracatiţă sau fileu de barbun pe pat de pudră de cartofi mov. Cu un venit mediu per client cuprins între 65 şi 75 de lei, antreprenoarea caracterizează poziţionarea de preţ drept una corectă: „Nu suntem nici cei mai ieftini, nici cei mai scumpi“. Astfel, se axează pe clienţii cu vârsta de peste 30 de ani, care lucrează deja într-un loc de muncă sigur şi au venituri medii spre mari, dar care au ajuns la nivelul la care le place să experimenteze şi să îşi educe gusturile.

  • O echipa de liceeni reprezintă România la finala europeană a competiţiei de antreprenoriat de la Berlin

    Echipa din România, formată din Vlad Dinu, Alin Ali Hassan, Dumitru Călin şi Elena Laura Codin, elevi la Colegiul Naţional I.L. Caragiale şi coordonaţi de profesoara Mihaela Găvănescu, va concura alături de echipe din 36 de ţări şi îşi va prezenta proiectul de business în faţa unui juriu format din personalităţi internaţionale din mediul de afaceri şi din cel academic.

    Tinerii s-au calificat la finala europeană câştigând faza naţională a competiţiei de antreprenoriat Junior Achievement, cu aplicatia SmartRead, un soft educaţional pentru smartphone ce îşi propune să revoluţioneze modul în care elevii învaţă şi profesorii predau.

    “Predatul şi învăţatul se fac în prezent într-un mod ineficient şi obositor – dar trăim în secolul XXI şi există extrem de multe tehnologii care pot îmbunătăţi experienţa elevilor şi a profesorilor la clasă. Prin SmartRead exact asta vrem să facem. Am folosit tehnologii extrem de noi, precum servicii cloud, tag-uri NFC, device-uri iBeacon şi le-am îmbinat cu metode de învăţare extrem de eficiente, precum SQ3R, creând o aplicaţie care le permite elevilor să înveţe într-un mod mai plăcut şi mai eficient, iar profesorilor să predea o lecţie mult mai bună, personalizată pe cerinţele fiecărei clase şi fiecărui elev”, a spus Vlad Dinu, unul dintre fondatorii start-up-ului.

    Printr-un sistem unic de intrebari si raspunsuri, aplicatia liceenilor ii ajuta pe elevi sa se evalueze si sa retina mai multe informatii din continutul unui manual sau al unei carti, prin intermediul unor teste la anumite puncte din carte. Aplicatia poate fi folosita pentru orice disciplina si le este utila si profesorilor, care pot obtine informatii detaliate despre modul in care elevii citesc, despre cei care inregistreaza cele mai bune rezultate, sau despre fragmentele care ii pun pe elevi in dificultate. Pe baza acestor rezultate, ei pot crea planuri personalizate de studiu si pot oferi clasei documente de lucru printr-un simplu click.

  • Citatul zilei: Ion Luca Caragiale despre patrie şi patriotism

    «Tinere, să-ţi fie patria scumpă şi sfântă ca şi mama ta! S-o iubeşti şi s-o respectezi din adâncul sufletului tău! De dragostea şi de respectul tău pentru ea să nu faci vreodată reclamă şi paradă. Ba, ai dreptul şi datoria să urăşti, să loveşti, să sfărâmi pe acei fraţi ai tăi ticăloşi, cari, în loc s-o iubească şi s-o respecteze ca pe o mamă cuminte, onestă şi severă, o curtează, o măgulesc şi o exaltează ca pe o bătrână cochetă, nebună, bună de tocat!»

    Atât despre patrie — şi sper că-n tot ce am scris nu se va găsi despre frumoasa şi generoasa mamă vreo altă tiradă.”

    Din ziarul “Universul”, 24 septembrie 1899, Notiţe critice.

  • Elogiul fandacsiei

    Procesul descris de conu Leonida, in jurul anului de gratie
    1880, e un indreptar cat se poate de util de cunoastere a semenilor
    nostri din jurul anului de gratie 2011. Atat de util, incat are un
    echivalent aproape perfect in descrierea plastica facuta de
    guvernatorul Mugur Isarescu spaimei obsesive fata de evolutia
    cursului de schimb, care functioneaza dupa principiul “Cand se
    depreciaza leul intram in panica si ne tremura capul, ne luam de
    par in fata televizorului, iar cand se apreciaza nu ne revenim si
    atunci ni se pare ca e ceva rau”.

    Inainte de a fi caraghioasa, asa cum corect o descriu conu
    Leonida si Mugur Isarescu, fandacsia e un fenomen parsiv, pentru ca
    se poate reproduce la infinit, combatandu-si orice posibil adversar
    cu argumente care creeaza iluzia logicii. De pilda, daca afara se
    aud pocnete si haulituri, iar noi citim Aurora Democratica unde
    scrie despre revolutie, inseamna ca urmeaza revolutia si furia
    poporului, nu ca au iesit niste cheflii sa se distreze (cazul lui
    conu Leonida). Daca inflatia masurata de Statistica e brusc mai
    mica in iunie in Romania, iar noi stim ca Guvernul si BNR si-au
    dorit ca maximul de inflatie al anului, din mai, sa nu fie depasit,
    inseamna ca Guvernul si BNR au cosmetizat statisticile. Ce conteaza
    ca inflatia s-a redus la fel de brusc si in tarile vecine?

    Daca noi stim de la televizor ca vine “omul negru” (de
    preferinta rus sau evreu) care fura copii si-i casapeste pentru
    organe, iar politia vine si dezminte, inseamna ca politia minte,
    fiindca toate institutiile statului mint. Ce conteaza ca mitul
    strainului si al veneticului care ucide ritual copii si le mananca
    inima i-a infricosat pe europeni inca din Evul Mediu? Daca are loc
    o eclipsa si ulterior apare o stire despre un cutremur undeva in
    lume, iar noi stim din Biblie ca asa arata Apocalipsa, inseamna ca
    se apropie sfarsitul lumii. Ce conteaza ca eclipse insotite de
    cutremure s-au intamplat la tot pasul in istoria cunoscuta a
    planetei?

    Fandacsia si Apocalipsa, ambele cuvinte de origine greceasca,
    rezuma bine atmosfera momentului, in care totul conspira spre a ne
    ucide, de la agentii de rating, banci si grupul Bilderberg pana la
    E-urile din alimente, vaccinuri, carduri cu cip si atacuri cu
    HAARP. Stirile care au in titlu cuvantul “apocalipsa” (daca se
    poate si cu semnul exclamarii in coada) fac trafic mare pe toate
    site-urile, fie ca e vorba de o furtuna cu grindina, de o corectie
    a bursei din New York, de un razboi zis iminent care va rezolva
    criza sau de o depreciere a leului care dureaza doua zile.

    Cel mai in voga economist al momentului e poreclit “Dr. Doom”,
    iar tema anului 2012 a inlocuit in filme si in discutiile de pe net
    gluma milenarista a lui Y2K (daca o mai tine minte cineva). Iar
    toate acestea sunt foarte bune, asa cum e indeobste fandacsia
    atunci cand se manifesta: alunga banalitatea unei vieti lipsite de
    evenimente, inlatura frica reala de necunoscut si de ziua de maine
    (orice fictiune coerenta, fie ea joc video sau Zeitgeist, e mai
    buna decat o realitate incoerenta) si eventual trezeste speranta
    unei schimbari radicale, care sa termine odata cu nedreptatea din
    lume, cu fiat money, cu clasa politica ticalosita, cu zona euro
    sau, dupa caz, cu milioanele de trantori ce traiesc din ajutoare
    sociale.

    Iar binefacerile fandacsiei nu se opresc aici. Emotie pura
    fiind, hranita din ea insasi (cum spune guvernatorul Isarescu: “ne
    speriem singuri si introducem in comportamentul pietelor si
    sperietura noastra”), ea da intensitate vietii si il izoleaza pe
    individ inclusiv de consecintele faptelor lui sau de raspunderea de
    a le motiva. Cei picati la bac s-au emotionat si nu s-au mai putut
    concentra la subiecte; pietele financiare se panicheaza la cel mai
    marunt zvon despre Italia, Grecia sau, de ce nu, Franta; cand omul
    e furios si nu are ce pune pe masa copiilor, normal ca iese in
    strada si da cuiva in cap sau da cu un cocteil Molotov prin
    Syntagma, fiindca asa nu se mai poate; cand banii nu-ti mai ajung
    sa traiesti, faci orice ca sa prinzi o promotie la ulei, chiar daca
    te intorci acasa cu nasturii smulsi; cand te calca pe nervi semenii
    lenesi care asteapta pomana statului, e firesc sa-ti doresti sa-i
    dobori pe toti cu mitraliera, sa vina un faliment national, sa se
    termine odata cu Romania.

    O seama de oameni au produs inclusiv o justificare nationala
    situatiunii, acuzandu-l pe Caragiale ca, indesand exemplarele umane
    ale epocii sale in chihlimbarul lui literar, ar fi impiedicat cumva
    evolutia natiei, facandu-ne sa ne intoarcem si sa ne recunoastem
    mereu asemanarile cu eroii lui, generatie dupa generatie, de parca
    am fi blestemati. In realitate, acuzatia da seama de aceeasi
    fandacsie, deloc specific romaneasca: numele ei englezesc,
    intalnibil in multe texte cu aer mai cosmopolit de la noi, este
    “self-fulfilling prophecy”.