Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV) a pus vineri în dezbatere publică un proiect de hotărâre a Guvernului pentru modificarea Hotărării Guvernului nr. 212/2011 pentru aprobarea programului de interes naţional “Dezvoltarea reţelei naţionale de cămine pentru persoanele vârstnice”, care prevede prelungirea acestuia cu încă doi ani, până în octombrie 2017, din cauza faptului că autorităţile locale nu dispun de fondurile necesare care să asigure funcţionarea acestor cămine.
Programul de interes naţional a fost destinat susţinerii funcţionării căminelor pentru persoane vârstnice înfiinţate prin reorganizarea unor unităţi sanitare ineficiente, la acea dată Ministerul Sănătăţii luând decizia de a desfiinţa 67 de spitale, care nu au mai fost finanţate din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
“Cunoscându-se nevoia de îngrijire a persoanelor vârstnice, s-a estimat că majoritatea autorităţilor administraţiei publice locale care aveau în administrare unităţile sanitare menţionate, vor decide desfiinţarea acestora în condiţiile legii, precum şi reorganizarea lor prin înfiinţarea de cămine pentru persoane vârstnice prin hotărâre de consiliu local/judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, se arată în nota de fundamentare care însoţeşte documentul pus în dezbatere publică.
Iniţial, programul a fost aprobat cu un buget de 200.000.000 lei, luându-se în calcul standardul de cost pentru căminele pentru persoane vârstnice, revăzut în Hotărârea Guvernului nr.23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, respectiv de 1.411 lei/beneficiar/lună, raportat la capacitatea totală a spitalelor, pentru a perioadă de derulare de 33 de luni, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2013.
După aproximativ trei ani de aplicare, prin H.G. nr.1027/2013, în decembrie 2013, programul a fost prelungit cu 22 luni, începând cu data de 1 aprilie 2011, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2015 şi, în acelaşi timp, au fost extinse criteriile de eligibilitate pentru căminele pentru persoane vârstnice administrate de autorităţile administraţiei publice locale.
De asemenea, bugetul total al programului a fost redus de la 200.000.000 lei la 100.000.000 lei, finanţarea fiind asigurată de la bugetul de stat, prin bugetul MMFPSPV care a asigurat totodată implementarea şi monitorizarea acestuia.
Iniţiatorii documentului arată că până în prezent, prin program s-au finanţat cheltuielile de funcţionare a 19 de cămine pentru persoane vârstnice, în sumă totală de 51.023.823 lei.
“La 30 septembrie 2015, capacitatea totală a celor 19 cămine finanţate este de 966 de paturi iar numărul efectiv de beneficiari a crescut progresiv, în luna septembrie 2015 fiind înregistraţi 889 de beneficiari cu sume plătite 1.139.853 lei”, se arată în nota de fundamentare.
Prin acelaşi program s-au asigurat cheltuieli care privesc doar achiziţia de consumabile necesare îngrijirii personale curente, de orteze şi echipamente ortopedice, de echipamente şi dispozitive medicale, de recuperare locomotorie, de gimnastică medicală şi de întreţinere, precum şi de echipamente şi materiale necesare funcţionării atelierelor de terapie ocupaţională, a sălilor de gimnastică şi de recuperare funcţională, pentru oricare din căminele pentru persoane vârstnice din sistemul public, pentru creşterea calităţii vieţii beneficiarilor, în cuantum de 681.241 lei care se plătesc până la 30 octombrie 2015.
Iniţiatorii proiectului de act normativ arată că, în prezent, autorităţile administraţiei publice locale întâmpină mari dificultăţi în asigurarea resurselor financiare din bugetele proprii necesare finanţării îngrijirii în regim rezidenţial a persoanelor vârstnice şi majoritatea primăriilor care beneficiază de finanţare din program s-au adresat în repetate rânduri MMFPSPV pentru a solicita prelungirea programului, astfel încât să nu fie nevoite să limiteze admiterea în cămine sau să le închidă.
iniţiatorii documentului mai arată că principalele concluzii care au reieşit din monitorizarea programului indică o capacitate limitată a autorităţilor administraţiei publice locale de a asigura resursele financiare necesare asigurării funcţionării căminelor, în situaţia în care bugetele consiliilor locale nu sunt susţinute de transferuri cu această destinaţie din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată de la bugetul de stat, aşa cum se întâmplă în cazul centrelor rezidenţiale pentru persoanele cu dizabilităţi şi cele pentru copii, administrate de consiliile judeţene, dar şi o lipsă de experienţă a personalului de la nivelul autorităţilor locale în ce priveşte identificarea persoanelor vârstnice în nevoie şi informarea populaţiei asupra existenţei căminului, ceea ce a condus la întârzieri în ocuparea locurilor disponibile, chiar dacă sunt multe solicitări de internare neonorate; în această situaţie cresc şi costurile de îngrijire în cămin pentru celelalte persoane asistate.
“În prezent, în România există un număr foarte mic de cămine pentru persoane vârstnice, raportat la numărul de persoane aflate la o vârstă înaintată, fără familie sau care trăiesc singure şi care, din cauza polipatologiei specifice vârstei a treia, devin dependente de ajutorul unui terţ, având nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă în regim rezidenţial. Conform Anuarului Statistic pentru anul 2014, la nivelul anului 2013, în România erau înregistrate 776.739 persoane vârstnice în vârstă de 80 de ani şi peste, acestea reprezentând grupa de vârstă cu cel mai înalt risc de dependenţă, în creştere cu aproximativ 32.000 faţă de anul 2013 şi cu 52.000 faţă de anul 2010. Astfel, la sfârşitul anului 2013, era înregistrat un număr total de 229 cămine publice şi private cu o capacitate totală de 9.825 locuri, din care 103 cămine publice cu 6.941 locuri şi 126 de cămine ale asociaţiilor şi fundaţiilor, cu o capacitate de 5.075 de locuri. Se estimează că numărul cererilor de admitere va înregistra o creştere rapidă în următorii ani, din cauza evoluţiei numărului persoanelor vârstnice care, urmare stării precare de sănătate, situaţiei socio-economice şi familiale, nu îşi mai pot asigura singure îngrijirea la propriul domiciliu”, se arată în nota de fundamentare.
În acest context, MMFPSPV propune prelungirea perioadei de derulare a programului până la 79 de luni, calculată începând cu data de 1 aprilie 2011, dar nu mai târziu de 31 octombrie 2017, pentru eliminarea oricărui risc de închidere a căminelor finanţate din program, cu evitarea unor probleme majore în ce priveşte asigurarea îngrijirii beneficiarilor existenţi.
Proiectul de act normativ va fi în dezbatere publică până în 26 noiembrie.
