Cel mai fericit om din lume nu deţine casă, o maşină scumpă şi nici nu câştigă mulţi bani, ci petrece trei luni singur, în fiecare iarnă, într-un schit minuscul din Nepal. În restul timpului se află în slujba omenirii, care are nevoie de un „ghiont“ pentru a ieşi din acest colaps emoţional, spune Matthieu Ricard, un călugăr budist în vârstă de 69 de ani.
„Fericirea este o abilitate, iar abilităţile se învaţă“, spune el într-una dintre cărţile care l-au făcut celebru: „Happiness“. Fiul unui popular intelectual francez, Matthieu a întors spatele unei vieţi confortabile pariziene şi unei cariere în genetică celulară la Institutul Pasteur şi a dispărut în mânăstirile şi munţii din nordul Indiei, la vârsta de 26 de ani, pentru a studia cu marii maeştri budişti. Acum, la aproape 70 de ani, „cel mai fericit om din lume“, căruia nu-i place să i se spună astfel, este cunoscut la nivel internaţional; a traversat globul în lung şi lat pentru a-şi împărtăşi poveţele la sute de evenimente şi nenumărate interviuri. Se declară jenat de titlul de „cel mai fericit om“, care – spune el – a apărut pentru prima dată într-un titlu de ziar britanic şi reprezintă „o exagerare totală“. Dar un sâmbure de adevăr există, mai exact rezultatul unei cercetări efectuate de neurologi în anii 1990; în cadrul acestui studiu, care monitoriza activităţile creierului în timpul unui curs de meditaţie, aceştia au decoperit că activitatea cerebrală a lui Ricard a prezentat un grad înalt de stimulare în zonele asociate cu emoţii şi impulsuri pozitive, care nu a mai fost înregistrată anterior în literatura de specialitate. Ulterior, cercetătorii de la Universitatea din Wisconsin au sugerat că Ricard are capacitatea de a-şi influenţa anumite activităţi cerebrale, având în vedere că a practicat mediaţia pentru o perioadă atât de lungă de timp. Această constatare a fost interpretată mai larg ca abilitatea de a se autoinstrui în fericire.
Văzut ca un „guru al fericirii“, mai ales după publicarea cărţii „Happiness“, Ricard, cu peste 60.000 de ore de meditaţie practicate, se consideră doar unul dintre mulţii meditatori pe termen lung care a arătat rezultate similare. „Prietenii mă tachinează şi acum cu: «Iată, vine Mr. Happy (Cel Fericit)!». Dar e în regulă, asta nu mă derajează. Nu pot spune că sunt nefericit, desigur, dar nici cel mai fericit om din lume“. Pe lângă roba, capul ras şi relaţia strânsă cu Dalai Lama, Ricard deţine, de asemenea, o modestie extraordinară şi o auto-ironie fină. De mai bine de un an, el a abandonat culmile munţilor în care trăieşte pentru a face turul lumii, iar la evenimentele unde îşi face prezenţa vorbeşte despre altruism şi metodele prin care umanitatea şi-o poate însuşi. La una dintre opririle sale din Argentina, „Mr. Happy“ a susţinut 17 interviuri în doar două zile. În restul timpului, călugărul budist conduce o mică organizaţie umanitară în Nepal, căreia îi donează toate veniturile din vânzarea cărţilor sale şi taxele pe care le percepe ca speaker. Formarea profesională îl recomandă pe Matthieu Ricard ca om de ştiinţă, care a început să studieze budismul la sfârşitul anilor 1960, în aceeaşi perioadă în care îşi completa doctoratul la Institutul Pasteur din Paris. „Nu a fost ca şi cum aş fi trântit o uşă“, spune el cu privire la decizia de a părăsi viaţa ştiinţifică pentru cea contemplativă. „Este, mai degrabă, ca şi cum ai traversa munţii, iar când ajungi într-o vale care ţi se pare foarte frumoasă, te hotărăşti să te stabileşti acolo. Cam aşa văd eu trecerea“, spune călugărul.
Matthieu Ricard este, de asemenea, una dintre figurile invitate an de an la Forumul Economic Mondial de la Davos, un eveniment ce ar aduce la disperare chiar şi cea mai optimistă persoană, dar nu şi pe Ricard. „Putem aduce la viaţă idei optimiste şi le putem face posibile doar dacă le împărtăşim, fie în cadrul schitului, sau în timpul predicilor, fie abordând subiectul fericirii naţionale în faţa membrilor ONU“, consideră acesta. Între timp, spune el, studiile neurologice sugerează că nu trebuie să deţii o pereche de sandale şi o vedere în Himalaya pentru a-ţi dezvolta pozitivitatea şi compasiunea. S-a demonstrat că patru săptămâni de „îngrijire a stării psihice“, meditând câte 20 de minute pe zi, îţi poate îmbunătăţi activitatea creierului şi ajută sistemul imunitar. Lecţia? „Oricine poate fi cel mai fericit om din lume, dacă ştie să caute fericirea în locul potrivit.“