BusinessMagazin

Tag: Călin Hentea

  • O carte pe zi: „România. Album de istorie comunistă. 1948-1989” de Călin Hentea

    Călin Hentea este probabil cel mai cunoscut publicist şi istoric român al propagandei. A trecut în rezervă din Ministerul Apărării Naţionale în 2008, cu gradul de colonel. A fost jurnalist militar, specialist în operaţii psihologice şi a participat la mai multe misiuni internaţionale în Albania, Kosovo, Afganistan. A publicat vreo douăzeci volume de autor dedicate teoriei şi istoriei propagandei, de istorie militară română şi memorialistică la edituri din România şi SUA, printre care Enciclopedia propagandei româneşti.

    Recent a recidivat cu un album surprinzător.

    „Acest album – scrie autorul – este, de fapt, un volum de istorie a propagandei comuniste româneşti începând din 1948 până in 1989. Este expunerea unei colecţii personale de mărturii iconografice, îndeobşti cărţi poştale, asupra modului în care comuniştii dejişti şi mai apoi cei ceauşişti s-au privit pe ei înşişi şi lumea din jurul lor. Totul se bazează pe imagini provenind chiar din epoca respectivă, în faţa cărora cuvintele sunt adesea insuficiente, pentru că – nu-i aşa? – o imagine poate spune mai mult decât o mie de cuvinte. Mai ales în vremurile actuale, când oamenilor abia dacă le mai rămâne o clipă liberă să parcurgă câteva headline-uri explozive sau să zapeze după nişte secvenţe video, pentru a-şi face o idee despre un subiect anume. Chiar şi un trailer sau şapoul unui articol de revistă li se pare unora prea lung, darămite să parcurgă o carte stufoasă şi doctă de istorie. Totuşi, adăugarea unor repere cronologice relevante ni s-a părut necesară pentru descrierea decorului intern şi internaţional al acelor ani”.

    Istoricul Adrian Cioroianu precizează în prefaţa sa: „Pe o piaţă de început a studiilor de acest gen (dedicate propagandei, analizei instrumentatizării media etc.), în cazul României regimului sovietic/comunist trecut Călin Hentea a fixat câteva borne de cunoaştere. Volumele sale (Propaganda fară frontiere, 2002; Arme care nu ucid, 2004; Imaginile mişcate ale propagandei, 2006; Noile haine ale propagandei, 2008; Enciclopedia propagandei româneşti, 2012; Oamenii propagandei. Mic dicţionar biografic, 2016 etc.) sunt adevărate manuale pentru toţi cei preocupaţi de acest, teoretic, discret (deşi extrem de vizibil!) capitol din Istoria românilor.

    În cazul de faţă, Călin Hentea recidivează valorificând un mini-tezaur pe care l-a strâns de-a lungul anilor: este vorba despre propriile sale colecţii de cărţi poştale, ziare, timbre etc., strânse înainte sau după 1990. Nici că se putea o mai potrivită folosire! Volumul rezultat este deopotrivă o bucurie pentru minte şi pentru ochi – chiar dacă, desigur, nu toate episoadele adevărate cuprinse în aceste pagini au fost fericite pentru istoria ţării…”.

    Călin Hentea – România. Album de istorie comunistă. 1948-1989. Prefaţă de Adrian Cioroianu. Editura MEGA. 198 pag.

  • Nikita Hrusciov, necioplitul care l-a demolat pe Stalin/ de Călin Hentea

     Hruşciov a sprijinit epurările sângeroase declanşate de Stalin în 1934 şi a semnat aprobările pentru arestarea  multor bolşevici, despre care ştia că erau nevinovaţi. La izbucnirea Marelui Război pentru Apărarea Patriei, pentru a-i controla îndeaproape pe generalii Armatei Roşii, Hruşciov a fost numit de Stalin comisar politic la Kiev, el reuşind să supravieţuiască fizic şi politic pierderii Harkov-ului în faţa Wehrmacht-ului (Dumitrescu, 2009, Personaje şi personalităţi ale istoriei, Didactică şi pedagogică, p. 401). Ulterior, Hruşciov a fost activ pe frontul bătăliei de la Stalingrad, fiind responsabil cu moralul trupelor şi interogarea prizonierilor nazişti.

    După şase luni de la moartea lui Stalin la 5 martie 1953, Hruşciov a reuşit să devină prim secretar al partidului, iar în februarie 1955 l-a înlocuit pe rivalul Malenkov din funcţia de premier cu Nikolai Bulganin (1895-1975), pentru ca în 1958 să cumuleze şi această funcţie. A recurs la represiune armată pe 4 noiembrie 1956, în Ungaria, pentru zdobirea revoluţiei anticomuniste de la Budapesta ce urmărea chiar desprinderea ţării din Pactul de la Varşovia. Hruşciov a retras trupele sovietice staţionate în România în mai-iunie 1958 pentru că oricum nu mai avea vreo justificare juridică pentru menţinerea lor (Tratatul de pace cu Austria fiind semnat încă din 1955) şi în plus îl costau prea mult. Începutul unei relative destinderi faţă de SUA ce a urmat după crima de lezmajestate a condamnării lui Stalin în 1956, (Parish, 2002, Enciclopedia Războiului Rece, Univers Enciclopedic, p. 140), dar şi datorită neîncurajării programului nuclear chinez de către Kremlin au reprezentat motivele care au determinat răcirea relaţiilor şi apoi la ostilitatea lui Mao faţă de conducerea URSS.

    Cu toate că a decis reducerea forţelor armate sovietice Hruşciov a adoptat poziţii internaţionale dure, reuşind să-l domine pe noul preşedinte Kennedy  (măcinat de boală) la sumitt-ul de la Viena din mai 1961. Hruşciov a crezut că se va întâmpla acelaşi lucru atunci când a aprobat ridicarea Zidului Berlinului pe 13 august 1961 şi mai ales în criza rachetelor sovietice amplasate în Cuba (octombrie-noiembrie 1962). În octombrie 1964, energicul şi combativul Nikita Hruşciov s-a lăsat debarcat de la putere fără a opune rezistenţă în faţa conspiraţiei conduse de Leonid Brejnev, care i-a devenit succesor. Până la decesul său survenit în urma unui atac de cord în 1971, Hruşciov, vinovat de desacralizarea şi demonizarea lui Stalin, dar şi de a fi „dezgheţat” URSS-ul stalinist, şi-a continuat viaţa într-o obscuritate relativ confortabilă, regimul brejnevist ştergându-i din Enciclopedia Sovietică chiar şi contribuţiile din Marele Război pentru Apărarea Patriei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tot ce voiaţi să ştiţi despre propagandă

    O precizare utilă, câtă vreme sentimentele antipropagandistice ale românilor sunt “justificate de excesele unei jumătăţi de veac de regimuri dictatoriale, urmată de încă două decenii de acută demagogie democratică”. Ce vrea să spună autorul Călin Hentea este că românii “recenţi” au avut parte de o propagandă sufocantă, când explicită, când insidioasă, dar întotdeauna toxică, ameţitoare şi imbecilizantă. Atât pe vremea regimului antonescian, cât şi, apoi, a celui comunist – în formele lui dejiste sau ceauşiste -, românii au cunoscut tortura propagandei aberante şi au ajuns să identifice propaganda cu mancurtizarea, cu manipularea şi totalitarismul.

    Lucrurile trebuie, însă, nuanţate. Propagandă există de când lumea, iar în forme instituţionalizate, ea funcţionează de câteva secole încoace (practic, cuvântul propagandă există din 1622, când Vaticanul a înfiinţat o structură menită să contracareze peste tot în lume reforma protestantă), nu doar în remurile autocratice, ci şi în cele care cunosc şi promovează democraţia. Volumul propune, între multe alte limpeziri necesare, o clasificare care are în vedere trei tipuri de propagandă: propagandă albă – în care sursa emitentă este declarată, autorul mesajelor este asumat; propaganda gri – în care nu se ştie cine este autorul mesajelor; propaganda neagră – care declară un alt autor, o altă sursă emitentă a mesajelor, decât cel real.

    Trecând în revistă toate personalităţile şi evenimentele româneşti care au legătură cu propaganda – din 1848 până azi, enciclopedia lui Călin Hentea este şi o istorie sui generis a României moderne, care se poate utiliza atât ca un dicţionar – prin consultarea temelor, conceptelor sau evenimentelor care îl preocupă pe cititor – dar care funcţionează şi ca o poveste captivantă, romanescă, despre felul în care adevărul, falsul şi mitul au funcţionat în mentalul colectiv autohton.

    Autorul este doctor magna cum laude în ştiinţe militare cu o teză despre propagandă şi operaţii informaţionale şi a executat mai multe misiuni NATO în Albania, Kosovo şi Afganistan. Începând din 2000, Călin Hentea a publicat mai multe volume (unele premiate) de istorie militară sau dedicate fenomenului propagandistic, atât în România la editurile Nemira, Militară sau Paralela 45, cât şi în Statele Unite la Scarecrow Press.

    Călin Hentea, “Enciclopedia propagandei româneşti”, Editura Adevărul, Bucureşti, 2012