BusinessMagazin

Tag: cabane

  • Un român de 34 de ani construieşte case de lux pentru englezi

    E adevărat, afacerea îşi are rădăcinile nu în România, ci în Marea Britanie, însă fondatorul acesteia nu a părăsit complet mediul românesc de afaceri, aşa că încearcă să aducă şi aici, pas cu pas, ideile aplicate pe pământ englezesc. La 34 de ani, Ionuţ Sănducu conduce, în Marea Britanie, propria firmă de construcţii, Sănducu Log Buildings, un business prin care ridică locuinţe din lemn, o alternativă ecologică la casele bazate pe BCA, cărămidă şi mortar, pe gustul celor care se visează mai aproape de natură chiar şi atunci când ajung acasă. Fără a lăsa însă confortul la o parte, ţinând cont că locuinţele seamănă izbitor cu unele dintre cele mai luxoase vile construite în dulcele stil clasic.

    Pe lângă imobilele pe care le ridică prin compania lui, Ionuţ Sănducu este şi agent pentru piaţa românească al finlandezilor de la Honka, o companie specializată tot în case pe bază de prefabricate din lemn, de altfel poziţia din care a observat potenţialul acestei pieţe în Regatul Unit al Marii Britanii.

    Din 2007 a început românul Ionuţ Sănducu să lucreze pentru Honka, iar timp de şapte ani a coordonat activitatea finlandezilor pe mai multe pieţe, inclusiv România. Inspirat de ce a învăţat la Honka, în 2014 a pus bazele propriei afaceri în acelaşi domeniu – construcţia de case din lemn. Cu doisprezece angajaţi în subordine, Ionuţ Sănducu ridică, pe tărâm britanic, atât cabane destinate închirierii, cât şi case individuale pentru persoane fizice.

    „În 2014, primul proiect făcut prin compania mea a constat în zece case de lemn – un proiect sub numele Hunter Lodges – care aparţin hotelului şi centrului de golf de cinci stele Celtic Manor din Ţara Galilor”, povesteşte Ionuţ Sănducu.

    Complexul turistic de lux Celtic Manor se află la o distanţă de o oră şi jumătate de mers cu maşina de aeroportul Heathrow din Londra, iar o noapte de cazare la una din cele zece case din lemn construite de firma lui Ionuţ Sănducu sare de 400 de lire sterline (460 de euro) pentru o cameră dublă.

    La summitul NATO din 2014 desfăşurat în oraşul Newport din Ţara Galilor, toate cele zece cabane au fost închiriate către oficialii veniţi din Statele Unite ale Americii. Cabana cu numărul 5, îşi aminteşte şi astăzi românul, a fost rezervată special pentru preşedintele de atunci al Statelor Unite, Barack Obama.

    Britanicii sunt tot mai interesaţi de astfel de proiecte, care nu doar că schimbă peisajul clădirilor gri şi posomorâte – mai mult chiar decât vremea britanică invariabil apăsătoare –, dar se dovedesc şi eficiente din punct de vedere energetic.

    „Piaţa caselor de lemn din Marea Britanie este în continuă creştere. Guvernul facilitează şi acordă autorizaţii de construcţie mult mai uşor pentru aceste case, pentru că au statut eco, trec cu brio testele de eficienţă şi izolaţie, ajută mediul înconjurător şi, din punct de vedere estetic, se integrează în mediu. Cred că o legislaţie de acest tip ar trebui introdusă şi în România, mai ales pentru zonele muntoase”, este de părere Ionuţ Sănducu.

    Modelul finlandez

    O încercare similară au făcut finlandezii de la Honka şi pe piaţa românească, aducând, în 2012, conceptul caselor din prefabricate din lemn. Pe atunci, cea mai ieftină casă de acest tip costa 40.000 de euro şi avea o suprafaţă de 80 de metri pătraţi, fiind livrată sub formă de kit complet, inclusiv ferestre şi instalaţii sanitare. Prima casă Honka fusese asamblată la Azuga, judeţul Prahova, proprietarul fiind un om de afaceri din Braşov.

    Ce au special casele Honka? La bază, lemnul este elementul-cheie care le diferenţiază de casele obişnuite, din BCA ori cărămidă. Pereţii, uşile, podelele, toate gravitează în jurul acestui material – lemnul, despre care se spune că „poluează” mai puţin viaţa locatarilor decât cele clasice.

    Cum Honka vine din Peninsula Scandinavă, nici lemnul nu putea fi unul oarecare, aşa că locuinţele sunt făcute din pin nordic, un tip de pin care creşte doar şase luni pe an, ca urmare a climei reci specifice nordului Europei. Din punct de vedere tehnic, pinul nordic este rezistent la îndoire şi zdrobire, se taie, se lipeşte şi se prelucrează uşor.

    Una dintre cele mai importante pieţe pentru Honka este Marea Britanie, acolo unde, din 2007, a început să lucreze Ionuţ Sănducu în calitate de agent al Honka. După ce compania a intrat şi pe piaţa locală, au venit primele comenzi de „acasă” pentru românul emigrat în Marea Britanie.

    „Românii prezintă un interes destul de mare pentru acest tip de case. Am mulţi clienţi interesaţi. În septembrie 2018, am început o casă Honka în România, în judeţul Braşov, care acum e aproape de final. Proiectul din Braşov are 420 de metri pătraţi şi a fost terminat în aproximativ patru luni. Între timp, am reuşit să mai semnez două contracte, în judeţul Neamţ, datorită faptului că noii proprietari au văzut diferenţa de calitate mai mult decât diferenţa de preţ”, spune Ionuţ Sănducu.

    Costurile unei astfel de case pornesc de la 800 de euro pe metru pătrat şi ajung la 1.400 de euro pe metru pătrat, în funcţie de profilul şi de grosimea lemnului. Spre comparaţie, o casă clasică poate pleca de la mai puţin de 100 de euro pe metru pătrat şi poate ajunge la câteva sute de euro, depinzând însă de localizare, suprafaţa terenului şi a locuinţei, materialele folosite şi alte variabile.

    Ionuţ Sănducu spune însă că o casă Honka generează cheltuieli mai mici de întreţinere, lemnul fiind un bun izolant natural, care nu lasă căldura să plece pe timp de iarnă şi care permite aerului răcoros să intre în timpul verii.

    Brandul Honka aparţine grupului finlandez Honkarakenne, fondat în 1958 de cinci fraţi pe nume Saarelainen, fascinaţi de tot procesul de construcţie a unei case. Până acum, constructorii Honka au făcut 85.000 de case pe care le-au livrat în toată lumea, fabricarea având loc în unitatea de producţie din Karstula, Finlanda. Pe lângă ţara-mamă, care este şi principala piaţă de desfacere pentru Honka, proiectele din lemn mai au câteva pieţe-cheie în care ajung, printre care Rusia, Japonia, China şi mai multe ţări europene.

    Adoptaţi de Regat

    Ionuţ Sănducu este unul dintre cei peste 400.000 de români care au emigrat în Marea Britanie. Biroul Naţional de Statistică britanic spunea, la sfârşitul anului trecut, că numărul românilor care trăiesc în Marea Britanie a crescut cu 25% pe parcursul anului 2017 faţă de anul anterior. Ca urmare, persoanele cu naţionalitate română au devenit în 2018 a doua cea mai răspândită populaţie nonbritanică din regat, potrivit BBC. Cei mai numeroşi sunt polonezii. De cealaltă parte, statistica din România arată că cei mai mulţi români care au plecat în străinătate în 2017 – cel mai recent an pentru care există date publice – au ales ca destinaţie Marea Britanie.

    Astfel, 51.000 de români au plecat în 2017 în Marea Britanie, echivalentul a aproape un sfert din totalul emigranţilor. În total, în 2017 au emigrat 219.000 de români, în creştere cu 6% faţă de 2016. Unul dintre motivele care au dus la acest exod este cuantumul veniturilor pe care le obţine un cetăţean în România faţă de cele pe care le primeşte în străinătate. În România, salariul minim este de circa 400 de euro brut pe lună (270 de euro net), în timp ce, în Marea Britanie, salariul minim brut este de 1.460 de euro pe lună (circa 1.250 de euro net pe lună).

  • Preţul incredibil cu care poate fi cumpărată o insulă cu două cabane

    Acesta este preţul de pornire a licitaţiei pentru insula Linga, aflată pe coasta scoţiană, disponibilă pentru vânzare acum.

    Linga face parte din arhipelagul Shetland, aflat în nordul Scoţiei şi în apropierea Norvegiei.

    Potrivit esquire.com, nimeni nu a locuit pe Linga din 1934, astfel că cele două cabane de acolo sunt dărăpănate şi au nevoie de îmbunătăţiri. 

    Insula a fost listată de compania Vladi Private Islands, care are în plan să construiască acolo un sistem de alimentare cu panouri solare şi turbine eoliene, canalizare; costurile ”renovării” locului după achiziţie fiind astfel mult mai mare decât preţul iniţial, de 350.000 de euro.

  • Cum arată casele de peste 100 de milioane de dolari. Au zeci de dormitoare şi se întind pe mii de metri pătraţi – GALERIE FOTO

    Castelul de la Croix des Gardes, Cannes, Coasta de Azur, Franţa

    Aflat într-unloc cu încărcătură istorică, „Cartierul englez” din Cannes,  la 15 minute cu elicopterul de aeroportul internaţional Nice Côte d’Azur, castelul construit în 1919 într-un stil neoclasic deţine 13 dormitoare şi o suprafaţă de peste 1.200  de metri pătraţi. Terenul deţine o piscină exterioară, o grădină de iarnă şi o vedere extraordinară asupra Mării Mediteraneene. Una dintre cele mai mari proprietăţi de pe Coasta de Azur, acesta încorporează grandoarea rivierei franceze în epoca sa de glorie.

    Great Island, Darien, Conneticut, SUA

    La o oră de mers cu maşina de Manhattan sau aeroportul internaţional JFK, pe lângă oraşul Darien,  proprietatea de 63 de acri deţine un teren de polo, cabane pe malul mării, dar şi o plajă privată. Casa principală, construită la începutul anilor 1900, are şase dormitoare, plus camere pentru oaspeţi şi personal.

    Hackwood Park, Alton, Hampshire, Marea Britanie

    La sud-vest de Londra, aproape de zona Chiltern Hills, o zonă recunoscută pentru frumuseţea naturală deosebită, la aproximativ 45 minute cu maşina, proprietatea cu 24 de dormitoare şi 20 de băi a fost construită în anii 1680. Un fost prac regal, pe cei 260 de acri se găseşte o combinaţie de păşune, parcuri şi grădini proiectate de Charles Bridgeman în secolul al XVIII-lea. Pe lângă casa principală se mai găsesc, de asemenea, două locuinţe separate şi două cabane. Hackwood Park este una dintre cele mai scumpe proprietăţi care urmează să fie licitate în mod public, în Marea Britanie, până în prezent. Potenţialii cumpărători sunt rugaţi să furnizeze dovezi privind statutul lor financiar înainte de vizionare.

    Turnul Odeon, Monaco

    Aflat lângă Place du Casino, la 32 de km distanţă de aeroportul internaţional Nice Cote d Azur, Turnul Odeon este un penthouse de 3500 de metri pătraţi, ce se întinde pe cinci etaje. Acesta are o piscină pe acoperiş, dotată cu un tobogan, iar proprietarul are posibilitatea de a-şi alege designul interior al locuinţei. La 170 de metri înălţime, Turnul Odeon va fi a doua cea mai înaltă clădire de pe coasta Mediteraneană şi una dintre cele mai luxoase, cu cinema privată şi limuzină privată pentru rezidenţi.

    The Beverly House, Beverly Hills, Los Angeles, California, SUA

    Casa în formă de „H” a fost construită la 1920 şi are peste 4.600 de metri pătraţi; are peste 19 dormitoare, fiecare dotat cu propria baie, o sală proprie de cinema, o curte de tenis şi o piscină outdoor. Locuinţa se află în Beverly Hills, pe Bulevardul Santa Monica, la 30 de minute de aeroportul internaţional Los Angeles. Casa reprezintă una dintre legendele Hollywoodului deoarece o scenă din filmul „Naşul” a fost filmată aici. 

  • Cum arată casele de peste 100 de milioane de dolari. Au zeci de dormitoare şi se întind pe mii de metri pătraţi – GALERIE FOTO

    Castelul de la Croix des Gardes, Cannes, Coasta de Azur, Franţa

    Aflat într-unloc cu încărcătură istorică, „Cartierul englez” din Cannes,  la 15 minute cu elicopterul de aeroportul internaţional Nice Côte d’Azur, castelul construit în 1919 într-un stil neoclasic deţine 13 dormitoare şi o suprafaţă de peste 1.200  de metri pătraţi. Terenul deţine o piscină exterioară, o grădină de iarnă şi o vedere extraordinară asupra Mării Mediteraneene. Una dintre cele mai mari proprietăţi de pe Coasta de Azur, acesta încorporează grandoarea rivierei franceze în epoca sa de glorie.

    Great Island, Darien, Conneticut, SUA

    La o oră de mers cu maşina de Manhattan sau aeroportul internaţional JFK, pe lângă oraşul Darien,  proprietatea de 63 de acri deţine un teren de polo, cabane pe malul mării, dar şi o plajă privată. Casa principală, construită la începutul anilor 1900, are şase dormitoare, plus camere pentru oaspeţi şi personal.

    Hackwood Park, Alton, Hampshire, Marea Britanie

    La sud-vest de Londra, aproape de zona Chiltern Hills, o zonă recunoscută pentru frumuseţea naturală deosebită, la aproximativ 45 minute cu maşina, proprietatea cu 24 de dormitoare şi 20 de băi a fost construită în anii 1680. Un fost prac regal, pe cei 260 de acri se găseşte o combinaţie de păşune, parcuri şi grădini proiectate de Charles Bridgeman în secolul al XVIII-lea. Pe lângă casa principală se mai găsesc, de asemenea, două locuinţe separate şi două cabane. Hackwood Park este una dintre cele mai scumpe proprietăţi care urmează să fie licitate în mod public, în Marea Britanie, până în prezent. Potenţialii cumpărători sunt rugaţi să furnizeze dovezi privind statutul lor financiar înainte de vizionare.

    Turnul Odeon, Monaco

    Aflat lângă Place du Casino, la 32 de km distanţă de aeroportul internaţional Nice Cote d Azur, Turnul Odeon este un penthouse de 3500 de metri pătraţi, ce se întinde pe cinci etaje. Acesta are o piscină pe acoperiş, dotată cu un tobogan, iar proprietarul are posibilitatea de a-şi alege designul interior al locuinţei. La 170 de metri înălţime, Turnul Odeon va fi a doua cea mai înaltă clădire de pe coasta Mediteraneană şi una dintre cele mai luxoase, cu cinema privată şi limuzină privată pentru rezidenţi.

    The Beverly House, Beverly Hills, Los Angeles, California, SUA

    Casa în formă de „H” a fost construită la 1920 şi are peste 4.600 de metri pătraţi; are peste 19 dormitoare, fiecare dotat cu propria baie, o sală proprie de cinema, o curte de tenis şi o piscină outdoor. Locuinţa se află în Beverly Hills, pe Bulevardul Santa Monica, la 30 de minute de aeroportul internaţional Los Angeles. Casa reprezintă una dintre legendele Hollywoodului deoarece o scenă din filmul „Naşul” a fost filmată aici. 

  • Job de vis pentru tineri căsătoriţi în judeţul Braşov

    Proprietarul unei cabane din judeţul Braşov a postat un anunţ prin care caută să angajeze un cuplu sau o familie de tineri care doreşte să administreze şi să gospodărească o cabană montană.

    Potrivit anunţului postat pe olx.ro, proprietarul cabanei, situată în zona Plaiu Foii din Zărneşti.

    „Aceştia trebuie să fie harnici şi buni gospodari şi să posede mijloc de transport. Ofer locuinţă frumoasă şi dotată cu tot ce este necesar traiului normal, inclusiv utilităţile necesare complet gratuit şi salariu motivant”, se arată în anunţ.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Reportaj: Cea mai nouă staţiune de schi din Austria concurează Valea Prahovei cu preţuri mai mici

    Schiatul în plin sezon în staţiunile austriece poate fi un coşmar: la fel ca pe Valea Prahovei, există cozi de câteva ore la staţiile de telecabine şi de teleschi, mulţimi de elevi veniţi în vacanţă din toate colţurile Europei, dar şi turişti europeni care aleg de multe ori să defileze în costume de schi şic şi să aglomereze pârtiile destinate începătorilor. Alunecatul în voie pe o pârtie pustie este rareori un vis înplinit.

    Totuşi, soarele străluceşte, zăpada perfectă este sub picioarele mele, iar pe pista destinată începătorilor sunt singura care îşi testează abilităţile în ale snowboardului în timp ce însoţitorii mei iau primele lecţii de schi împreună cu instructorul Mark. Mai mult, sunt sătulă după un prânz consistent, alcătuit din supă cu tăiţei şi un ştrudel cu mere tradiţional pentru care am plătit mai puţin de zece euro şi pe care l-am savurat într-un apres-ski aflat la o înălţime de 2.100 de metri.

    Toate acestea după ce am vizitat Grossglockner Kals-Matrei, regiunea aflată pe flancurile sudice ale celui mai înalt munte din Austria, Grossglockner (cu o înălţime de 3.798 de metri), care este cea mai mare din cele şase aflate în Tirolul de Est. Se întinde pe aproximativ 110 kilometri şi, împreună cu celelalte cinci regiuni de schi estice, totalizează 320 de kilometri. Spre comparaţie, doar St. Anton, una dintre marile staţiuni de schi aflate în Tirolul de Nord, are 280 de kilometri de piste de schi.

    Nu e de mirare că, deşi se află la doar două ore de mai renumitul Innsbruck, regiunea Grossglockner Kals-Matrei apare rareori în topurile staţiunilor de schi europene. Apres-ski-urile de aici nu seamănă deloc cu cele aglomerate, asociate de cele mai multe ori cu staţiunile austriece, deşi zona adună cele mai multe ore de soare, spre deosebire de mai umbrita parte nordică.

    Pentru a mă bucura de soarele austriac care încălzeşte micul sat Kals, aflat la baza pârtiei, am zburat 40 de minute într-un avion de mici dimensiuni din Viena spre  Klagenfurt, iar apoi am parcurs încă două ore cu autocarul. Drumul abrupt era presărat pe alocuri de cabane tradiţionale, iar îndepărtarea de zona populată devenea evidentă în mod direct proporţional cu altitudinea. Bănuielile mi-au fost confirmate: misteriosul oraş Kals am Grossglockner, aflat la mai mult de 800 de metri înălţime deasupra nivelului mării, era pustiu la ora la care am ajuns, nicio maşină nu circula pe singurul drum, iar puţinele cabane păreau goale.

    Totuşi, oraşul este renumit pentru că reprezintă intrarea spre cea mai mare rezervaţie naturală din Europa Centrală, Hohe Tauern; pentru lacul întins pe o suprafaţă de 700 de metri pătraţi şi, evident, pentru panorama celui mai înalt munte austriac.

    La destinaţie am avut totuşi parte de o surpriză. Cele 60 de piscuri montane care înconjoară pitorescul oraş Kals adăpostesc o construcţie surprinzătoare: în mijlocul acestuia, un hotel uriaş, din lemn şi sticlă, face competiţie munţilor care îl înconjoară. Din loc în loc, în apropierea construcţiei pot fi observate cuburi din sticlă şi lemn cu un design similar hotelului: o reinventare a cabanelor tradiţionale austriece. Hotelul de patru stele şi 142 de camere, împreună cu cele 41 de cabane alcătuiesc complexul Gradonna, o noutate în arhitectura micului oraş Kals.

     

  • V-aţi plictisit de Valea Prahovei? Iată câteva alternative pentru vacanţa de iarnă

    Parcul Natural Apuseni şi Parcul Naţional Piatra Craiului sunt considerate adevărate „mine de aur” pentru dezvoltarea ecoturismului în România şi se anticipează că numărul vizitatorilor va creşte, potrivit reprezentanţilor proiectului “Imbunatatirea sustenabilitatii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Muntii Carpati”, finantat de Fondul Global de Mediu (GEF) şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) România şi Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, în parteneriat cu WWF, Parcul Natural Vânători Neamţ atrage turiştii prin numărul mare de mănăstiri şi pensiuni, unde posibilităţile de recreere sunt diverse: centrul de vizitare al parcului unde pot fi admiraţi zimbrii reintroduşi în libertate, plimbări cu sania, echitaţie, spa, vizite la grădina zoologică „Dragoş Vodă” unde cele 10 de hectare găzduiesc cerbi carpatini, urşi, mistreţi, lupi, numeroase specii de păsări. 

    Cea mai frumoasă pârtie de schi din Apuseni (GALERIE FOTO)

    În Parcul Natural Munţii Maramureşului, vizitatorii beneficiază de pachete turistice complexe care includ, printre multe altele, şi  plimbări cu mocăniţa, una dintre atracţiile Văii Vaserului.Un studiu realizat în Croaţia de Institutul Turismului a constatat, de exemplu, că există o sumă suplimentară de până la 24 – 32% din preţ pe care vizitatorii sunt dispuşi să o plătească pentru hoteluri amplasate în zone de pădure şi că peisajul este un factor decisiv în alegerea hotelului.

    Cea mai ieftină pârtie de schi din România.

    Tarifele sunt de trei ori mai mici faţă de Valea Prahovei – GALERIE FOTO

    Valorificate la potenţialul lor maxim, aceste zone pot susţine bugetul statului, potrivit reprezentanţilor proiectului   „Îmbunătăţirea sustenabilităţii financiare a sistemului de arii naturale protejate din Munţii Carpaţi”. Potrivit studiului, parcurile naţionale şi naturale din Munţii Carpaţi pot aduce în timp mulţi bani în plus la bugetul ţării. Beneficiul cumulativ al acestora este de 9 miliarde de euro pentru următorii 25 de ani, luând în calcul gestionarea durabilă a ecosistemelor.

    42 de milioane de euro s-ar putea strânge în plus la bugetul statului dacă turismul în doar cinci parcuri naţionale şi naturale din Munţii Carpaţi ar fi promovat şi stimulat de autorităţi. Aceste zone de o frumuseţe rară nu duc lipsă de turişti în niciun anotimp, însă numărul lor ar putea creşte dacă ariile protejate ar avea parte de o infrastructură şi de servicii mai bune. 

    Analiza face pentru prima dată o evaluare comparativă a două sisteme de management al ariilor naturale protejate din Munţii Carpaţi şi demonstrează care este impactul economic al ariilor protejate asupra unor sectoare ale economiei – turism, ape minerale, resurse de apă, agricultură, silvicultură şi vânătoare – pe o perioadă de 25 de ani.


     

  • Cum arată o vacanţă la schi pentru amatorii de lux (GALERIE FOTO)

    În staţiunea franceză de schi Courchevel, doritorii de pot închiria pentru suma de 300.000 de euro cabana La Bergerie de 1.500 de metri pătraţi, cu şapte dormitoare în stil japonez, piscină, spa, sală de forţă şi o sală pentru tratamente cosmetice şi masaj, cu tot cu specialiştii aferenţi. Tot la Courchevel se poate opta pentru Edelweiss, o “cabană” de numai 3.000 de metri pătraţi, prevăzută cu club de noapte în care pot petrece după pofta inimii circa o sută de persoane.

    La Zermatt, în Elveţia, se găseşte Zermatt Peak, disponibilă pentru închiriere pentru suma de aproape 150.000 de euro pe săptămână, în care chiriaşii şi oaspeţii lor intră printr-un tunel particular. În aceaşi localitate se găseşte Backstage Chalet, construită într-o veche cabană şi prevăzută la ultimul nivel cu o minipiscină cu hidromasaj pentru şase persoane care, la dorinţa utilizatorilor, poate fi ridicată deasupra acoperişului pentru a admira peisajul.

    Cabana Husky din complexul Le Petit Alaska din Val d’Isere îşi răsfaţă vizitatorii cu o cascadă ce se varsă într-o piscină cu pereţi de sticlă, o baie turcească, un perete pentru amatorii de escaladă pe suprafaţă artificială şi dotări pentru exerciţii de tras cu arcul. Cei ce şi-ar dori s-o cumpere s-ar putea mândri şi cu faptul că a fost proiectată de un nume important în domeniu, Jean-Charles Covarel. Numele celui care a proiectat “căsuţa” de vacanţă contează foarte mult, deoarece el atrage chiriaşi pe timpul cât proprietarii nu o locuiesc.

  • REPORTAJ: Casele de vânătoare deţinute de Ceauşescu în Timiş şi Sibiu pot fi închiriate de 1 Mai şi Paşte

     Cazarea la cele două cabane de vânătoare din Timiş – 120 de lei pe zi camera

    În Timiş, Nicolae Ceauşescu avea două case de vânătoare – una la Pişchia şi alta la Chevereşu Mare, ambele la aproximativ 25 de kilometri de Timişoara. Cele două case sunt acum în administrarea Direcţiei Silvice Timiş.

    Cabana de vânătoare de la Chevereşu Mare are aproape tot timpul chiriaşi, iar în sezonul de vânătoare este ocupată în întregime.

    Casa de vânătoare de la Chevereşu Mare are şapte camere de închiriat şi o sală de mese. Preţul unei camere este de 120 de lei pe zi, iar întreaga casă poate fi închiriată cu 800 de lei pe zi. Casa a fost renovată de două ori după 1990

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cabane de schi care costă milioane

    Ca atare, în diverse staţiuni de schi încep să apară clădiri cu arhitectură modernă, iar preţurile care se obţin pe asemenea case dovedesc faptul că tot mai multă lume nu mai apreciază stilul tradiţional. Se poartă, aşadar, case mari, la construcţia cărora se folosesc şi materiale ca piatra sau oţelul şi care au suprafeţe vitrate la limita maximă permisă de regulamentele de urbanism ale zonei.

    Asemenea “cabane” de schi ultimul răcnet se vând pentru sume de ordinul milioanelor de dolari, cum ar fi cea din Deer Valley, din statul american Utah, cumpărată de şeful FedEx cu 11,2 milioane de dolari ori o alta din Courchevel, în Alpii Francezi, prevăzută cu baie turcească şi sală de masaj, pentru care s-au încasat mai bine de 20 de milioane de euro anul acesta. Pe lângă bârnele de lemn, din asemenea locuinţe moderne lipsesc deseori şi tradiţionalele coarne de cerb, altădată mândria proprietarilor.

    Schimbările în materie de arhitectură a caselor din staţiunile de schi, care se observă atât în SUA, cât şi în Europa, se datorează, spun arhitecţii, schimbărilor în stilul de viaţă al oamenilor aduse de progresul tehnologic, care le permite multora să locuiască mai tot timpul anului într-o astfel de staţiune, putând lucra de acolo. Din acest motiv, anumite elemente asociate cu iarna şi sărbătorile de Crăciun, cum ar fi blana de urs din faţa şemineului sau pereţii şi podelele de lemn, nu-şi mai au locul într-o casă locuită permanent şi se renunţă la ele.