Miliardarul Warren Buffett crede că firmele nu-şi pot impune opiniile în societate şi nu se pot constitui în arbitri morali, arată un material publicat de Financial Times, într-o serie de articole despre capitalismul responsabil.
Berkshire Hathaway, compania care constituie vehicolul de investiţii al lui Buffett, a finanţat cu aproximativ 30 miliarde de dolari dezvoltarea de turbine eoliene şi infrastructură în Iowa, printr-una dintre numeroasele afaceri pe care le deţine, cu scopul este de a transforma statul în „capitala eoliană a lumii, într-o Arabie Saudită a vântului”.
Un alt tip de capitalist ar continua să spună că trecerea de la combustibilul fosil la energia regenerabilă reflectă responsabilitatea companiilor sale în societate. Acesta este consensul corporativ actual, exprimat – sincer sau nu – în rapoartele anuale şi în reclamele companiilor de pe glob.
Dar Warren Buffett din Berkshire nu foloseşte astfel de termeni. A investit în vânt doar pentru că guvernul l-a plătit pentru a face acest lucru: „Nu am face-o fără creditul pe care îl obţinem.”
„Înţeleptul din Omaha”, cum este cunoscut Buffett merge şi mai departe. A fost o greşeală, a spus el în timpul unui interviu acordat Financial Times la începutul acestui an, ca firmele să impună ideea că „fac bine” societăţii. Ce le face să creadă că ştiu mai bine? „Este foarte greu de făcut. Dacă îmi oferi cele mai mari 20 de companii, nu ştiu care dintre cele 20 se comportă cel mai bine. Am fost director la 20 de companii şi cred că este foarte greu să evaluezi ceea ce fac. . . este foarte, foarte greu. Îmi place să mănânc bomboane. Bomboanele sunt bune pentru mine sau nu? Nu ştiu.”
Şi chiar dacă conducerea Berkshire ar fi ştiut ce este corect pentru lume, ar fi fost greşit să investească pe această bază, deoarece sunt doar agenţi pentru acţionarii companiei. „Sunt banii acţionarilor”, a spus Buffett. În Berkshire, acţiunile caritabile sunt excluse în principiu. “Mulţi manageri corporativi deplâng alocarea banilor contribuabililor, dar îmbrăţişează cu entuziasm propria alocare a dolarului acţionarului”, a menţionat el.
Este un comentariu remarcabil carre sprijină opinia lui Buffett asupra companiilor. Economistul Milton Friedman, de la Universitatea din Chicago, a scris în urmă cu 50 de ani că „responsabilitatea socială a afacerilor este creşterea profitului”. Până de curând, acea viziune era evanghelică, de la şcolile de afaceri la sălile consiliilor de administraţie.
După succesul său în crearea unei bogăţii imense pentru Berkshire Hathaway, cea mai mare realizare lui Buffett ar putea fi crearea unei imagini publice unice, de „bunicul cel bun al capitalismului”. Acest lucru îi oferă posibilitatea să spună ceea ce alţii îndrăznesc doar să gândească. Dar Buffett nu este în întregime singur.
Robert Shillman, preşedintele companiei de senzori industriali Cognex, a utilizat ultimul raport anual al companiei pentru a-şi „exprima îngrijorarea faţă de această tendinţă de a schimba atât sistemul, cât şi afacerile”, referindu-se în speecial la managerii fondurilor de investiţii, care au impus companiilor să se dedice problemelor de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG) ”.
„Dacă ar întreba investitorii fondurilor dacă doresc ca managerii şi consiliul de administraţie ai companiilor să cheltuie timp şi energie pe probleme de mediu, sociale şi de guvernare sau ar vrea ca aceştia să îşi petreacă tot timpul şi energia pentru creşterea valorii acţiunilor, sunt destul de sigur că un număr copleşitor dintre ele ar alege varianta din urmă.”
Creşterea neobişnuită a fondurilor de investiţii bazate pe ESG din ultimii ani sugerează că Shillman ar putea greşi. Dar cei care iau în considerare interesele altor grupuri, cum ar fi angajaţii şi comunitatea, ar argumenta, de asemenea, că întrebarea presupune o alegere falsă, deoarece, dacă capitalismul nu face mai mult pentru a obţine o societate mai bună, funcţionarea companiilor nu ar mai avea rost.
Alan Schwartz, preşedintele băncii de investiţii Guggenheim Partners, în acest an că „de-a lungul secolelor, când masele cred că elitele au prea mult, am văzut că se întâmplă unul din două lucruri: apare o legislaţie pentru redistribuirea averii. . . sau o revoluţie pentru redistribuirea sărăciei”.
Dar chiar şi printre cei care sunt de acord că capitalismul a devenit periculos de instabil, nu toţi sunt de acord că problema fundamentală este concentrarea mioapă asupra randamentelor acţionarilor. Paul Singer, care administrează fondul Elliott Management, are alt punct de vedere. Potrivit lui Singer, capitalismul corporativ este un sistem în care investitorii deţin corporaţii, au numit un consiliu pentru a stabili strategia, iar consiliul a angajat o echipă de conducere pentru a executa strategia. Realitatea actuală, a spus Singer la o conferinţă din 2017, este că managementul a ales consiliul de administraţie şi a ales o strategie pentru propriul său beneficiu. Investitorii erau secundari. „Ceea ce se întâmplă în capitalismul american este. . . o cantitate imensă de minimalizare”, a spus el. Exemplul cel mai grăitor, a spus el, este modul în care managementul dornic de risc şi consiliile de administraţie slabe ale marilor bănci au provocat recenta criză financiară.
Buffett are o viziune mai simplă pentru a face o societate mai bună. El consideră că politica guvernamentală, nu capitalismul, trebuie să conducă la schimbare. El a folosit exemplul centralelor electrice pe cărbune ale Berkshire.
„Dacă oamenii doresc să renunţăm la instalaţiile de cărbune, fie acţionarii noştri, fie consumatorul va plăti pentru asta. Puteţi susţine că, din păcate, consumatorul plăteşte pentru asta, dar atunci problema este că plătesc pentru asta cei ce se întâmplă să locuiască în locul în care 50% din energie provine din cărbune. Dacă se întâmplă să se afle pe un alt teritoriu, nu vor plăti pentru asta. Deci, pentru cineva este un cost. . . întrebarea este cum se absoarbe, dar cu precădere trebuie să fie o activitate guvernamentală. ”
„Guvernul”, spune cel mai mare capitalist în viaţă, „trebuie să fie cel ce schimbă sistemul”.