Tag: bucurestean

  • Povestea omului ce a construit afacerea care ne face cunoscuţi în toată lumea. Ar putea fi evaluată la 7 mld. dolari

    Business Magazin a plecat oficial în căutarea unicornului românesc în mai 2016. Vorbeam atunci de potenţialii unicorni precum Bitdefender, eMAG, Vector Watch, Axosuits sau CodaFootprint. Toate dintre aceste companii aveau pedigriul necesar pentru a ajunge în acest select club mondial, însă niciuna dintre ele nu a avut onoarea de a primi această distincţie. Nu, primul unicorn românesc a apărut aproape de niciunde (deşi compania există din 2005), dintr-o dată şi pe neaşteptate, exact ca un unicorn adevărat. UiPath este primul unicorn românesc. 

    Dar ce e un unicorn şi ce e UiPath? Un unicorn este un animal fantastic care în lumea tehnologiei a devenit simbolul excepţionalităţii unor companii care au ajuns să valoreze mai mult de un miliard de dolari. Uber, Airbnb, Snapchat sau Xiaomi sunt cele mai îndemână exemple din clubul unicornilor. Start-up-ul UiPath, fondat de Daniel Dines şi Marius Tîrcă, 36 de ani, s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor.

    Cine sunt românii care au clădit prima companie evaluată la un miliard? Daniel Dines a terminat Facultatea de Matematică-Informatică din cadrul Universităţii Bucureşti în anul 1997, iar cu un an înainte a început să lucreze în cadrul companiei Crinsoft. După aproape cinci ani, s-a angajat ca inginer de dezvoltare software în cadrul gigantului american Microsoft. A petrecut o perioadă în SUA, apoi s-a gândit să se întoarcă în ţara natală şi să înfiinţeze o firmă; a pus astfel bazele unei companii de dezvoltare de software specializate în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing. La un interviu, când voia să recruteze angajaţi, în 2005, Daniel Dines l-a cunoscut pe Marius Tîrcă, care s-a angajat la companie pe vremea când era student la Politehnică. Precum şi alţi mari antreprenori americani, Dines a lucrat alături de alţi câţiva oameni într-un apartament din Bucureşti, echivalentul legendarului garaj din Silicon Valley, la tehnologia care avea să definească start-up-ul UiPath. „Noi doi am avut o discuţie prin 2012, când ni se părea că ne ratăm cariera, şi ne-am zis să mai dedicăm doi ani să construim o tehnologie foarte bună; doar că în 2013 nu aveam niciun client. Ne gândeam să tragem cortina”, mărturiseşte Dines.

    Au lucrat opt ani la primul produs şi în 2013 au încheiat primul mare contract, un client din India, o companie de BPO (Business Processes Outsourcing). „A fost un moment astral când am descoperit primul client, o companie de BPO din India. Am trimis trei oameni acolo şi au înţeles că e piaţa enormă, fiind extrem de mulţi oameni care fac doar procese repetitive ce ar putea fi înlocuite de un program”, continuă antreprenorul.

    Ce a urmat apoi este o creştere accelerată, explozivă, am putea spune. În 2014, compania avea o cifră de afaceri de 500.000 de dolari şi avea în jur de 10 angajaţi, potrivit declaraţiilor lui Vlad Ionescu, director de marketing în cadrul UiPath, pentru Ziarul Financiar. În 2018, UiPath are 590 de angajaţi în 14 ţări, peste 700 de clienţi, dintre care şi cinci companii din Top 10 Fortune (adică cinci dintre următoarele companii: Walmart, Berkshire Hathaway, Apple, Exxon Mobil, McKesson, UnitedHeath Group, CVS Health, General Motors, AT&T şi Ford Motor) şi o cifră de afaceri situată „între 50 şi 100 de milioane de dolari” şi, bineînţeles, o evaluare de 1,1 miliarde de dolari. „Ce s-a întâmplat în cazul nostru este oarecum unic. În enterprise software este foarte rar să vezi o asemenea creştere. Majoritatea companiilor care ajung la o asemenea evaluare vin din spaţiul destinat consumatorilor”, spune antreprenorul. Sigur, mai există companii româneşti care valorează mai mult sau la fel de mult, Banca Transilvania sau Dedeman sunt exemple la îndemână, dar nu se încadrează la categoria unicorn pentru că nu activează în domeniul tehnologic.

    Daniel Dines este CEO-ul şi „faţa” UiPath. El este speaker la evenimente şi conferinţe, iar Marius Tîrcă, CTO-ul companiei, este tăcut şi se fereşte de lumina reflectoarelor.

    Întrebaţi care este dinamica dintre cei doi fondatori, dacă avem de-a face cu un cuplu asemănător Steve Jobs – Steve Wozniak, Marius Tîrcă spune că „pentru mine ăsta este primul job. Ne-am cunoscut la interviul de angajare şi am lucrat mult timp împreună, în acelaşi birou”, spune Marius Tîrcă. Tot el adaugă că „noi suntem amândoi ingineri software la origini, dar în ultima vreme ne-am mai despărţit. Eu mă ocup mai mult de partea de tehnologie, de echipa tehnică, iar Daniel de partea de product management, ce «features» să adăugăm, cum să facem”. UiPath s-a dezvoltat la început din fonduri proprii, pe baza veniturilor obţinute din proiectele derulate de compania anterioară, iar în 2015 a reuşit să obţină o finanţare de 1,6 milioane de dolari de la trei fonduri de investiţii americane – Credo, Early Bird şi Seedcamp. Investiţia a fost folosită pentru dezvoltarea companiei – creşterea echipei (specialişti IT şi oameni de vânzări), extinderea în străinătate şi activităţi de marketing.

    UiPath a atins statutul de primul unicorn românesc după ce recent a atras o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA, fondul care a investit în Facebook şi Atlasia, şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers, cei care au fost printre primii investitori ai Google şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet, firma-mamă a Google. „Nu aveam neapărat nevoie de această finanţare, dar ea ne va accelera ritmul de creştere. Vrem să fim cei mai rapizi, cei mai agili din piaţă”, spune Dines; mărturiseşte şi că e mai greu să obţii o finanţare de 1 milion de dolari decât una de 153 de milioane de dolari. Îşi aduce aminte că negocierile pentru prima finanţare, de 1,6 milioane de dolari, au durat 14 luni, iar negocierile pentru cea mai recentă finanţare au ţinut doar două luni. Daniel Dines nu a dezvăluit cât la sută din companie a cedat pentru această finanţare, dar spune că încă se află la controlul companiei.

    În 2017, portofoliul de clienţi al UiPath a crescut de la mai puţin de 100 la peste 700; printre noii clienţii ai firmei se numără BMW Group, Dairy Farm Group, Dentsu sau Huawei. Noua finanţare va fi folosită pentru a accelera evoluţia produsului, în particular în inovaţii care integrează machine learning (ML) şi alţi algoritmi de inteligenţă artificială (AI) în operaţiunile digitale ale clienţilor companiei.

    Planurile pentru anul în curs sunt ambiţioase şi ritmul de creştere înregistrat în 2017 este aşteptat şi pentru 2018. „Cerul este limita. Pentru noi, dublarea (n.r. – cifrei de afaceri) este un eşec”, spune Daniel Dines încrezător.

    RPA, un acronim de ţinut minte

    UiPath dezvoltă roboţi software care automatizează procesele de lucru din companii, demers cunoscut în industrie drept Robotic Process Automation (RPA). Astfel, software-ul dezvoltat de echipa UiPath este folosit astăzi de milioane de maşini din întreaga lume, instalat în diferite produse şi utilizat de companii pentru automatizarea activităţilor precum gestiunea documentelor, call center, industria sănătăţii, industria financiară, analiza de date, automatizarea proceselor sau instalarea de API-uri.

    Start-up-ul este specializat în dezvoltarea de soluţii de robotică, în principal pentru piaţa de automatizare a proceselor interne ale unei companii, produsele şi soluţiile dezvoltate de UiPath adresându-se companiilor mari şi foarte mari care externalizează anumite procese către firme specializate – BPO (business process outsourcing) şi IT outsourcing. „Noi am plecat de la automatizarea proceselor de backoffice din partea de finance şi contabilitate. Dar în momentul de faţă am depăşit de mult bariera asta. Avem aplicaţii în HR, partea de middle office, claim manangement, contact centers. În viitor o să atingem toată gama de procese de business”, spune Marius Istrate, people operations leader la UiPath.

    „Nu facem roboţi fizici, nu ne ocupă cu robotica, ci vrem să automatizăm munca umană”, a explicat Bogdan Nedelcov, senior product manager la UiPath, la începutul conferinţei de presă.

    Cuvântul „robot” te poate duce cu gândul la Terminator sau la un film SF văzut recent, dar în acest caz un robot este un software care automatizează procesele de bază, urmând anumite reguli, astfel încât să nu mai fie nevoie de un om pentru asta sau de supravegherea unui angajat.

    Un robot software utilizează un software pentru a gestiona aplicaţii software precum ERP-uri, aplicaţii de help desk şi aşa mai departe, în acelaşi mod în care l-ar utiliza o persoană. Un robot imită acţiunile unei persoane: poate apăsa butoane, poate face copy şi paste, poate lua date dintr-un document, căuta anumite informaţii într-un formular. Astfel, un robot poate grăbi acest proces cu până la 50%, potrivit Institute for Robotic Process Automation. Se estimează că un singur robot ar putea înlocui până la cinci angajaţi full time. De asemenea, un robot poate face o muncă repetitivă fără să greşească, spre deosebire de un om, care face în medie 10 erori într-un proces cu 100 de paşi.

    În România, compania are centrul de cercetare-dezvoltare, precum şi echipele de implemenare, în timp ce sediul din India se axează în prezent pe partea de suport, iar în Marea Britanie şi SUA este localizată divizia de dezvoltare de business şi de vânzări. Compania are sedii în New York, Amsterdam, München, Paris, Madrid, Dubai, Singapore, Tokio, Hong Kong, Bucureşti, dar şi în Australia; şi nu se vor opri aici. În 2018 va mai apărea încă un centru de dezvoltare în România (nu în Capitală), unul în Bangalore, India, şi altul în Seattle, SUA. „Acum un an, niciunul dintre competitorii nostri nu era în Japonia. Când am văzut că merge businessul acolo am investit masiv, mult înaintea pieţei. Strategia noastră de business a fost este strategia lui Gingis Han: cucereşte lumea”, explică antreprenorul. În momentul de faţă, cei mai mulţi angajaţi, în număr de 250, se află în România, apoi urmează SUA şi India, cu peste 100 de angajaţi în fiecare ţară. „Pentru noi este foarte greu să găsim inginer de software în România la calitatea pe care o vrem noi. Ţinta noastră în România este să angajăm 1% dintre cei mai buni ingineri software. E foarte greu să ajungi la ei. De aceea este important să gândeşti global”, explică Dines.

     „Acum, 42% dintre cele mai mari companii din lume au un proiect RPA în derulare şi intenţionează să extindă aceste proiecte, iar restul companiilor afirmă că vor demara un astfel de proiect în următoarele 12 luni. Nu mai este vorba de o tehnologie futuristică, ci de o tehnologie care este aici, acum. Ce altă dovadă mai bună că adopţia tehnologiei se extinde putem avea decât faptul că Blue Prism, compania care a inventat acest termen, RPA, este acum evaluată la aproximativ 1 miliard de euro?”, a declarat Vargha Moayed, leading partner al centrului de excelenţă dedicat RPA al EY, în cadrul unei conferinţe a ZF.

    Proiectele RPA au început să devină uzuale în cadrul marilor companii pentru că „roboţilor le place să facă aceleaşi lucruri zi de zi, în timp ce oamenilor nu”, a adăugat Mike Robinson, senior sales consultant în cadrul Blue Prism, în cadrul aceluiaşi eveniment. „Proiectele de tip RPA au devenit a treia opţiune de externalizare a unor procese, pe lângă onshore şi offshore. Acum există şi o a treia variantă, de a aduce înapoi aceste activităţi, folosind o forţă de muncă digitală. Practic noi oferim un sistem de operare pentru forţa de muncă digitală”, a punctat Robinson.

    „Noi nu înlocuim oamenii. Noi nu reducem joburile. Dacă ne gândim la ce face un om în fiecare zi, o să vedem că foarte multe activităţi sunt repetitive. Esenţa tehnologiei noastre este ca oamenii să colaboreze cu roboţii”, explică Daniel Dines.

    În momentul de faţă, în companii lucrează mai mulţi oameni decât roboţi software. Totuşi, acest lucru se va schimba, este de părere Venu Kannan, chief solutions officer în cadrul companiei UiPath. „Noi credem că în 2018 – 2019 mai multe companii de top vor avea mai mulţi roboţi decât angajaţi pentru a realiza anumite activităţi de tip backoffice. Ce se va schimba? Astăzi un om cere unui robot să facă ceva, iar noi credem că peste 1-2 ani roboţii vor fi cei care vor începe să ceară oamenilor să execute anumite sarcini.”

    Potrivit unui raport al EY, software-ul RPA se implementează destul de rapid şi costurile nu sunt mari, deoarece poate fi aplicat peste infrastructura IT existentă. „Costurile se reduc destul de rapid după implementare. Acesta a fost şi unul dintre avantajele programului. Poţi să vezi rapid un return of investment, vorbim de luni, nu de ani”, spune Marius Tîrcă, cofondator şi CTO al UiPath.

    Piaţa roboţilor software ar urma să ajungă, conform estimărilor, la valoarea de 8,75 mld. de dolari pe an în 2024, conform Grand View Research. În prezent, piaţa de licenţe software RPA are o valoare de 250 mil. dolari, dar va ajunge la 3 mld. dolari în patru ani; în acelaşi timp, serviciile asociate vor genera o sumă de zece ori mai mare, conform estimărilor EY. „Acum, 80% din piaţă este deţinută de cele trei companii (n.r. – UiPath, Automation Anywhere şi Blue Prism)”, explică Daniel Dines. El adaugă că acesta este doar începutul, „acum am penetrat doar 10-20% din piaţa globală. În următorii doi-trei ani urmărim să ne listăm la bursă NASDAQ”.

    Primul decacorn românesc?

    Un decacorn este un start-up a cărui evaluare a ajuns să depăşească 10 miliarde de dolari. „Avem şansa să facem o companie mare care să valoreze zeci de miliarde de dolari. Putem deveni o companie «huge», poate cea mai mare companie de tech din estul Europei, dar o putem face doar dacă rămânem umili. Asta nu înseamnă a fi slab. A fi umil înseamnă a-l înţelege pe celălalt şi doar un om umil poate fi hotărât şi încrezător; dacă eşti arogant şi nu eşti umil, atunci eşti un dobitoc”, spune Dines, care menţionează că elementele secrete care au transformat UiPath în primul unicorn românesc sunt echipa din spate, dar şi cultura companiei.

    „Noi nu avem o supertehnologie. Sigur, avem o paletă largă de tehnologii, dar nu e acest lucru fundamentul. Noi am construit UiPath uitându-ne la Silicon Valley. Care este secretul construcţiei unei companii? Mulţi cred că este tehnologia. Pentru noi cultura a fost cel mai important lucru. Noi nu suntem manageri. În UiPath cultura este antimanager, antiboss, nimeni nu are voie să dea directive de sus, «Tu faci asta pentru că aşa vreau eu»”, spune Dines. El menţionează că această politică de conducere va continua şi în viitor şi este de părere că nu poţi gestiona 600 de oameni cu un stil de management autoritar şi că-i poţi face să meargă în aceeaşi direcţie „doar aplicând «no-boss strategy»”.

    Compania a înregistrat anul trecut un ritm de creştere de peste 500% atât a cifrei de afaceri, a numărului de angajaţi, cât şi a numărului de clienţi; iar compania românescă (deşi Dines insistă că UiPath nu este o companie românească, ci una globală) are toate şansele să-şi continue traiectoria unei rachete abia lansate. După finanţarea de 30 de milioane de dolari de anul trecut, Dines a declarat pentru ZF că UiPath este ca o rachetă care a decolat şi tremură din toate încheieturile. „Încă nu şi-a dat jos niciuna din piese. Suntem precum Space X, încă nu s-au detaşat motoarele”, râde Dines.

    „Planurile noastre sunt scalabile la nivelul 4 sau 5 x. Vom ajunge să avem până la finalul anului peste 1.500 de clienţi”, a declarat Alexandru Mihailciuc, global head of pre-sales la UiPath. Însă nimic nu a venit servit pe tavă pentru fondatorii UiPath. Cei doi au lucrat la dezvoltarea tehnologiei mai bine de opt ani până au găsit primul client. „Am avut multe «near death experience», când ne uitam în cont şi erau zero bani. La un moment dat, un client oarecare din lume ne-a pus un ordin de plată”, îşi aduce aminte Dines, care adaugă că au ajuns aici datorită norocului şi perseverenţei.

    „Competitorii noştri din 2014-2015 îmi păreau giganţi. Nu credeam că-i puteam învinge. Fără să ne uităm la ei, am început să creştem folosind nişte principii. Şi am explodat. Trebuie să ai puţină nebunie în ceea ce faci”, spune antreprenorul. Daniel Dines spune că Marius Tîrcă a fost esenţial în dezvoltarea companiei, datorită abilităţii sale de a-l provoca; povesteşte că asociatul său „ridica un soi de «challenge», dezbateri, câteodată foarte aprinse, cu pasiune şi nimeni nu putea să impună o decizie, ci trebuia să-l convingi pe celălalt”. El spune că poate nu este cea mai bună metodă de a avansa o companie, dar că pentru ei a funcţionat.

    Tot el adaugă că este foarte important să angajezi oameni mai deştepţi decât tine. „Aşa cum există un Federer în tenis, aşa există şi un Federer în software, în business, în sales, marketing. Sunt peste tot în lume. Jobul nostru e să-i găsim”, spune antreprenorul.

    Viitorul muncii

    Având în vedere că UiPath, dar şi alte companii, dezvoltă aceste tehnologii de RPA şi astfel se vor automatiza tot mai multe sarcini, va mai fi nevoie de angajaţi oameni? Cum va arăta piaţa muncii în 10-20 de ani? „E foarte complicat să prezici viitorul. O să apară foarte multe slujbe noi. Oamenii o să se mute tot mai mult de la a face lucruri repetitive la a face lucruri creative”, explică Dines, care atrage atenţia că este nevoie de o schimbare în educaţie, atât în România, dar şi la nivel mondial. „Sistemul de învăţământ global este greşit în momentul acesta pentru că nu pune accent pe creativitate. Sarcinile care nu presupun creativitate o să fie eliminate de software”, spune antreprenorul.

    În acest moment procesele de backoffice dintr-o bancă se pot automatiza în măsură de 30%, dar în viitor, odată cu dezvoltarea tehnologiilor de machine learning, inteligenţă artificială anumite joburi vor fi îndeplinite exclusiv de roboţi, iar oamenii vor trece în slujbe care presupun creativitate sau se vor concentra pe interacţiunea cu clienţii. Deocamdată, potrivit fondatorilor UiPath, roboţii vor prelua slujbele oamenilor care se retrag la pensie. „În Japonia înlocuim bătrânii cu roboţii. Populaţia îmbătrâneşte foarte rapid. Nu găsesc oameni să-i înlocuiască pe cei care se retrag. Şi în România situaţia este similară, şi aici populaţia îmbătrâneşte, chiar dacă din alte cauze, în principal emigraţia”, spune Dines.

    În postura de CEO al unei companii globale cu sedii în 14 ţări, Daniel Dines recunoaşte că nu stă mai mult de două săptămâni într-un loc şi că este o plăcere să se plimbe, să cunoască oameni inteligenţi din toată lumea. „E o plăcere să fac ceea ce fac acum. Pot să lucrez 24/7. Energia vine din succes, din întâlniri cu oameni. Este un mare joc care este extraordinar de interesant”, povesteşte antreprenorul.

    Cei doi români spun că acum nu este momentul să se gândească la un exit. „Avem foarte multe de făcut şi abia acum experienţa este cu adevărat recompensatoare. Acum putem face lucruri pe care le vrem. Până acum am făcut şi lucruri pe care nu voiam să le fac, dar era nevoie. Acum avem oportunitatea să luăm oameni inteligenţi, să ne extindem global”, încheie Daniel Dines.

  • Buşoi: Administraţia PSD-Firea nu a produs în Bucureşti decât blocaj şi un trafic de coşmar

    “De doi ani cu administraţia PSD-Firea Bucureştiul stă pe loc, deşi este unul dintre oraşele europene cu potenţial uriaş de dezvoltare. Cea mai importantă promisiune încălcată a administraţiei PSD-Firea este legată de traficul şi infrastructura din Capitală. După ce acum doi ani, în alegerile locale, promitea că va face revoluţie în traficul din Capitală, administraţia PSD-Firea nu a produs în Bucureşti decât blocaj şi un trafic de coşmar care îi face pe bucureşteni să piardă ore întregi, în fiecare zi, în trafic”, a afirmat liderul PNL Bucureşti, Cristian Buşoi, într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Jocul românesc pentru mobil Tap Busters a atins un milion de descărcări, devenind unul dintre cele mai de succes titluri locale

    Tap Busters este un joc de tip clicker/tapper care îmbină elemente de acţiune RPG (Role Playing Game) cu un stil artistic unic realizat de Noper, un ilustrator recunoscut la nivel internaţional. 
     
    “Succesul Tap Busters, care a reprezentat prima noastră lansare importantă, evidenţiază filozofia Carbon: îi susţine pe dezvoltatorii independenţi să-şi atingă potenţialul maxim. Acest succes demonstrează, de asemenea, că modelul nostru unic de business oferă valoare dezvoltatorilor şi poate genera rezultate excelente pentru toate părţile implicate”, a declarat Cătălin Butnariu
     
    Studioul Metagame a fost înfiinţat de un grup de veterani din industria bucureşteană de gaming şi artistul recunoscut la nivel internaţional Noper (pe numele real Radu Pop). 
  • Totul a început cu un magazin în cartierul bucureştean Militari. Anul acesta afacerea se îndreaptă spre venituri de 200 de milioane de euro

    „Credem în potenţialul acestei pieţe – când ai câţiva oameni care practică sporturi şi puţini oameni care îşi permit să cumpere articole sportive, acestea se traduc printr-o oportunitate uriaşă“, descrie francezul Jean-François Mace, CEO-ul Decathlon Romania, perspectiva sa asupra pieţei locale, la aproximativ patru luni de la preluarea mandatului de conducere a retailerului de echipamente sportive. Francezul a venit la cârma unei afaceri formate dintr-un lanţ de retail de 20 de magazine, un depozit de logistică lângă Bucureşti recent inagurat, precum şi colaborări cu producători locali de articole sportive. Per total, afacerea francezilor, ce au intrat pe piaţa locală în 2009 cu un magazin în cartierul bucureştean Militari, se îndreaptă anul acesta spre un prag de 200 de milioane de euro.

    François Mace a ajuns să conducă afacerea din România după o perioadă de aproape aproape 10 ani în China, cu rolul de zone manager vice-CEO pe zona de sud a Chinei. Şi-a început cariera în companie în 1991, ca asistent de vânzări, încă din perioada studiilor de international business la CERAM Business School Sophia Antipolis din Franţa (1990-1993).

    După finalizarea studiilor s-a întors la Decathlon în 1996, unde a avut mai multe roluri, în ţara natală, apoi în China, unde a evoluat până în funcţia de director zonal. în ceea ce priveşte decizia venirii sale aici, în locul lui Eric Mazillier, care a preluat din iulie rolul de CEO al Decathlon Africa de Sud, spune că a avut mai multe opţiuni – printre care preluarea conducerii unor afaceri în Kazahstan, Suedia sau Ucraina; a preferat însă România, prin prisma oportunităţilor dezvoltării businessului de aici, dar şi a lucrurilor auzite despre ţară de la cunoscuţi. ”Să fiu sincer, înainte de a veni aici nu ştiam foarte multe despre România; în primul rând pentru că am fost în Asia timp de zece ani. România nu este o ţară foarte bine cunoscută, nici măcar pentru francezi. Am contactat nişte cunoscuţi despre care ştiam că lucrează cu români sau că au vizitat ţara şi de fiecare dată feedbackul a fost foarte pozitiv, în special în ceea ce priveşte peisajul şi oamenii.“

    În acelaşi timp, spune că nu îşi dorea să lucreze într-o piaţă a articolelor sportive saturată. ”Nu eram interesat să lucrez într-o ţară unde oamenii sunt foarte bogaţi şi piaţa articolelor sportive este foarte dezvoltată, cred că am avea mai puţine lucruri de adus în Suedia, de exemplu, decât în România“, îşi motivează el alegerea. La finalul anului trecut, businessul de care era  responsabil ajunsese la în jur de 55 de magazine şi trei depozite (dintr-un total de 260 de magazine în China). Prima impresie, pe lângă diferenţa evidentă a nivelului de dezvoltare dintre ţara asiatică şi România, a fost că există şi câteva asemănări între cele două pieţe: ”Problema infrastructurii, a transportului public, care cauzează multe ambuteiaje de trafic în Bucureşti şi în alte oraşe mari din România, este comună. Dar este o ţară foarte sigură, oamenii sunt prietenoşi şi cred că are un potenţial imens pentru multe; oamenii sunt bine educaţi, condiţiile naturale sunt foarte bune pentru sporturi, ai totul ca să practici sporturi şi în termeni de turism există un potenţial imens în această ţară“.

    Mace descrie şi asemănările pe care le observă între afacerea de aici şi cea de pe continentul asiatic: ”La fel cu ce facem în România, există încă o mare parte a populaţiei chineze care nu îşi permite să cumpere produse sportive, şi acolo, şi aici; strategia noastră s-a axat pe a face sportul accesibil pentru cât mai mulţi“. Cel mai recent inaugurat spaţiu al Decathlon este un depozit logistic aflat în Ştefăneştii de Jos (Ilfov); acesta va aproviziona trei ţări din Europa de Sud-Est: România, Bulgaria şi Grecia. Depozitul se întinde pe o suprafaţă de 29.000 mp şi va avea în stoc peste 1,5 milioane de articole sportive, iar zilnic vor fi livrate între 50.000 şi 180.000 produse, în funcţie de sezon şi comenzi. Potrivit reprezentanţilor companiei, discuţiile referitoare la alegerea spaţiului pe care a fost construit depozitul au început în luna iunie a anului trecut, iar construcţia propriu-zisă a durat şapte luni; spaţiul este dezvoltat şi închiriat de la belgienii de la Warehouses de Pauw. ”Piaţa este mai mare, modelul nostru de business funcţionează bine aici şi populaţia este mai mare decât în Grecia sau Bulgaria.

    ”Suntem aici din 2009, chiar înaintea acestui termen cu producţia, astfel că ştim că funcţionează bine modelul de afacere de aici. Investiţia în acest depozit este cu siguranţă bună, iar amortizarea acesteia va fi foarte rapidă„, descrie şeful Decathlon câteva dintre motivele deciziei deschiderii spaţiului logistic din România, fără să specifice cu exactitate orizontul de timp destinat amortizării investiţiei de aici. în cadrul depozitului lucrează deja 110 angajaţi, iar planul companiei este ca numărul lor să ajungă la 150 până în ianuarie şi la 200 până anul viitor. Angajaţii sunt recrutaţi din Bucureşti, Ploieşti şi din satele învecinate depozitului. Mace spune că şi-a propus ca în viitor să extindă suprafaţa depozitului cu 10.000 mp, iar pasul următor va fi deschiderea unui al doilea depozit, mai mic, în nordul ţării.

    ”Avem posibilitatea şi cred că vom face acest lucru în următorii trei ani, depinzând de evoluţia afacerii. Acum putem acoperi Bucureştiul, oraşele din apropiere, dar, pentru nordul României credem că în viitor vom avea nevoie de un depozit mai mic ce ar putea fi în Cluj sau în Iaşi – astfel încât să putem să livrăm produsele foarte repede.„ Acest pas este condiţionat de evoluţia afacerii pe pieţe noi precum Bulgaria, Grecia sau Israel, cea de-a patra piaţă unde plănuiesc să livreze din depozitul din Bucureşti.

    În ceea ce priveşte retailul, de la începutul anului 2017, reţeaua a fost dezvoltată cu un nou magazin – centrul comercial din Botoşani, cel de-al cincilea din zona Moldovei. De asemenea, în acest an a fost extins şi magazinul Decathlon Pallady, care din luna august dispune de o suprafaţă dublă: 4.200 mp.

    Printre planurile pe termen scurt ale retailerului se află şi deschiderea a încă două magazine până la finalul anului – în Piatra Neamţ, printr-o investiţie de 650.000 de euro, şi în Buzău, unde francezii plănuiesc să investească 800.000 de euro.
    Planurile de viitor ale retailerului sportiv sunt extinderea într-un ritm de 3-4 noi magazine anual – ”nu vom ajunge la 200 de magazine, dar vom menţine ritmul deschiderilor deocamdată“.

    CEO-ul Decathlon spune că oportunitatea pe piaţa locală este adusă şi de faptul că şi-au propus să continue să scadă preţurile produselor; în ultimii trei ani, preţurile s-au redus, în medie, cu 10% pe an. ”Pentru aceasta avem nevoie de logistică şi de producţie, fiindcă dacă producem local – bicicletele, de pildă – aceasta este o modalitate de a reduce preţul de vânzare a acestora.“

    Nu a precizat numărul de furnizori din România, însă subliniază că parteneriatele cu ei sunt pe termen lung. ”Nu avem mulţi, pentru cycling avem doi – dar producem mult. De fiecare dată când semnăm un parteneriat cu furnizorii, este pe termen lung. Filosofia este că ne «căsătorim» pe viaţă, astfel încât să avem un parteneriat foarte puternic, în trei ani vrem să ajungem la 1,5 milioane de biciclete produse în România. Nu vom creşte numărul de parteneri, dar cei care lucrează pentru noi vor creşte producţia.“

    CEO-ul Decathlon subliniază că planurile pentru piaţa locală sunt pe termen lung. ”Investim mult, în producţie, logistică, retail; costurile cresc, salariile de asemenea, ceea ce nu este rău fiindcă oamenii vor avea mai mulţi bani pentru consum, aşadar credem în scopul nostru şi avem încredere din partea acţionarilor noştri să continuăm să investim în România. Nu am planificat deloc să reducem investiţiile până acum.“ El nu precizează care este cota de piaţă a companiei, devenită lider pe piaţa echipamentelor sportive din România, însă spune că obiectivul fixat este ca 80% din populaţie să facă sporturi pe care şi le permit – ”în loc de cotă de piaţă, ar fi foarte bine pentru oameni dacă mai mulţi şi-ar permite să facă sport“.

    Legat de sporturile pe care el însuşi le joacă, spune că este pasionat de tenis şi a făcut chiar performanţă în domeniu anterior, până să se accidenteze, iar acum joacă de 1-3 ori pe săptămână. Iar despre filosofia sa de afaceri, noul CEO al companiei din România spune: ”Cred cu tărie că deciziile trebuie să fie luate de oamenii care vor fi cel mai afectaţi de o anumită decizie; acest lucru înseamnă că oamenii trebuie să aibă o autonomie puternică, oricare ar fi poziţiile lor. Desigur că atunci când oamenii iau decizii, fac câteodată şi greşeli, dar în ce priveşte responsabilitatea, învaţă mult, subsidiaritatea este un cuvânt cheie în Decathlon“, explică el principiile prin care se ghidează în conducerea echipei de aproximativ 1.000 de angajaţi de pe piaţa locală.

    Decathlon este liderul unei pieţe de peste jumătate de miliard de euro anual, potrivit ZF, şi este văzut ca un discounter datorită politicii sale de preţ; printre companiile cu care concurează se află atât magazine specializate precum Hervis sau Intersport, cât şi cu magazine monobrand ca Nike sau Adidas, cu lanţurile de hipermarketuri şi supermarketuri şi cu jucătorii online.

  • Casa urbană antistres din România. Nu există televizor, maşină de spălat sau aragaz. Vezi cât costă si cum arată

    Casa are doar 4,5 metri pătraţi, dar ea poate fi primitoare pentru două persoane. Asta pentru că în spaţiul limitat, gândit pentru cei care vor o întoarcere la natură şi la lucrurile care dau farmec vieţii, sunt puţine obiecte ale confortului zilnic, informează digi24.ro

    Ideea pentru acest spaţiu a apărut acum patru ani, iar prototipul, construit în principal din lemn, se află acum la Bucureşti.

     

  • Un clujean, un bucureştean şi un timişorean vor să-şi cumpere o casă. Ce urmează este o MARE SURPRIZĂ

    Preţul actual se situează cu 30,5% peste cea mai mică valoare consemnată de la declanşarea crizei încoace, respectiv 891 de euro pe metru pătrat util, în decembrie 2014. Cel mai semnificativ avans de la pragul de jos al pieţei a avut loc în Cluj-Napoca – alimentând astfel, o dată în plus, părerea că această piaţă este în pericol de supraîncălzire.

    În Capitală, pretenţiile vânzătorilor de apartamente s-au majorat, per ansamblu, cu 0,3% în ultima lună, de la 1.250 la 1.254 de euro pe metru pătrat util; faţă de pragul de jos al pieţei, atins în februarie 2015, când o astfel de unitate locativă costa 1.034 de euro pe metru pătrat util, diferenţa este de 21%. Pe parcursul lui septembrie, locuinţele vechi s-au apreciat cu 1,6% (de la 1.154 la 1.173 de euro pe metru pătrat util), iar cele noi cu 0,3% (de la 1.315 la 1.319 euro pe metru pătrat util).

    În Braşov, indicele Imobiliare.ro a înregistrat, cumulat, un avans de 2,8% în septembrie, de la 952 la 979 de euro pe metru pătrat util; valoarea actuală este cu 21% mai mare decât nivelul minim atins pe piaţa braşoveană din 2008 încoace, respectiv 806 euro pe metru pătrat util (în iulie 2014). Pe parcursul lunii trecute, apartamentele vechi s-au scumpit cu 1,7%, de la 966 la 982 de euro pe metru pătrat util. Unităţile locative nou-construite au consemnat însă un avans lunar de 5,2%, de la 924 la 972 de euro pe metru pătrat util – cu toate acestea, ele sunt cu 0,3% mai ieftine decât în urmă cu 12 luni (când ajungeau la 975 de euro pe metru pătrat util).

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Le Bistrot Français aderă la una dintre cele mai exclusiviste organizaţii de hoteluri şi restaurante operate individual din lume

    Le Bistrot Français este prima proprietate din România acceptată în exclusivistul grup ce aduce împreună cele mai rafinate hoteluri şi restaurante deţinute şi operate individual din lume. Restaurantul a cărui amenajare elegantă este pusă în valoare de către colecţia impresionantă de tablouri ale clasicilor români – Nicolae Tonitza, Rudolph Schweitzer-Cumpăna, Eustaţiu Stoenescu şi mulţi alţii -, evaluată la peste 150,000 de Euro, şi-a depus candidatura la începutul acestui an şi a primit statutul de membru după câteva luni de evaluări incognito.
     
    Cu o serie de standarde extrem de înalte, organizaţia beneficiază de 10 inspectori foarte exigenţi şi bine pregătiţi, care călătoresc în întreaga lume şi verifică aplicanţii, filtrându-şi experienţele printr-o listă de peste 300 de criterii. Fiecare evaluare se soldează cu un raport ce depăşeşte 10 pagini, a cărui acurateţe este confirmată atât de către oaspeţii clubului, cât şi de către .departamentul de control al calităţii, cu sediul la Paris. După ce toate etapele sunt îndeplinite cu succes, procesul de aderare îşi primeşte verdictul în cadrul întâlnirii comitetului director, unde acceptarea în organizaţie este supusă la vot. “Odată trecută această procedură, proprietatea trebuie să demonstreze consecvenţă în oferirea unei experienţe complexe, definite prin cinci criterii: gustul local pregnant, reprezentativ pentru cultura zonei, sufletul proprietarului – al omului dedicat, cunoscător, implicat în toate aspectele businessului -, spiritul familiei – al apropierii de oaspeţi şi al colaborării cu celelalte stabilimente din grup -, celebrarea simţurilor – ilustrată prin atenţia la detalii, o coreografie studiată şi un simţ dezvoltat al perfecţiunii – şi, nu în ultimul rând, trezirea artistului interior – a eului care conduce oaspeţii printr-o călătorie a emoţiilor şi a plăcerilor -. Acest ADN al rafinamentului este extrem de important pentru procesul de recrutare. Poţi fi foarte bun în ceea ce priveşte calitatea, dar, dacă nu îndeplineşti aceste criterii ale experienţei Relais & Châteaux, nu poţi face parte din familia noastră”, a declarat Jean-François Ferret, CEO al Relais & Châteaux, pentru site-ul Skift.
     
    Odată cu intrarea în club, Le Bistrot Francais primeşte acces şi la Academia Relais & Châteaux, un centru de training şi formare profesională, care urmăreşte dezvoltarea abilităţilor personalului restaurantelor incluse în organizaţie, crescând gradul de retenţie şi stimulând mobilitatea angajaţilor, care au acum ocazia să facă stagii de practică şi perfecţionare în bucătării premiate, din întreaga lume.

     

  • A dat PESTE CAP radarele poliţiştilor: Cu ce viteză a circulat un bucureştean pe A1. Este un nou record

    Un bărbat în vârstă de 37 de ani, din Bucureşti, a fost prins în timp ce conducea cu viteză imensă pe Autostrada A1, aceasta fiind cea mai mare viteză înregistrată anul acesta. Şoferul a fost amendat cu 2.900 de lei şi i s-a reţinut permisul de conducere timp de trei luni.

    Potrivit IGPR, poliţiştii Brigăzii Autostrăzi şi Misiuni Speciale l-au depistat, sâmbătă, pe autostrada A1 Vâlcea – Deva. Potrivit IGPR, aceasta este cea mai mare viteză cu care a fost înregistrat conducând un şofer, în acest an.

    A dat PESTE CAP radarele poliţiştilor: Cu ce viteză a circulat un bucureştean pe A1. Este un nou record

  • Cât trăieşte în medie un bucureştean şi unde există cea mai mică spe­ranţă de viaţă din România

    Un bucureştean trăieşte, în medie, 77,8 ani, Capitala fiind regiunea cu cea mai mare spe­ranţă de viaţă din România, arată datele Institu­tului Naţional de Statistică pentru anul 2015.

    Pe lângă Bucureşti, în topul judeţelor cu cea mai mare speranţă de viaţă se mai află Vâlcea (unde durata medie a vieţii este de 77,5 ani), Cluj (76,7 ani), Braşov (76,6 ani) şi Sibiu (76,2 ani). La nivel naţional, speranţa medie de viaţă este de 75,4 ani, ceea ce înseamnă că un bucureştean trăieşte, în medie, cu 2,4 ani mai mult decât media naţională.

    Pe de altă parte, în Satu Mare există cea mai mică spe­ranţă de viaţă din România, de numai 73,2 ani, cu 2,2 ani mai redusă decât media na­ţională şi cu aproape 5 ani mai scăzută decât în Bu­cureşti. În clasamentul judeţelor cu cea mai redusă speranţă de viaţă se mai află Călăraşi (73,2 ani), Giurgiu (73,5 ani), Tulcea (73,5 ani) şi Olt (74 ani).

    În ceea ce priveşte durata medie a vieţii pe sexe, statisticile arată că, în medie, femeile au o speranţă de viaţă de aproape 79 de ani, în timp ce bărbaţii au o durată medie a vieţii de 72 de ani.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • 10 locuri secrete de vizitat în Bucureşti. Indiferent că eşti turist sau bucureştean, locurile merită vizitate

    Aşa că, te provocăm să lăşi de-o parte harta şi să descoperiţi cele 10 locuri secrete din Bucureşti. Potrivit One.ro, majoritatea locurilor prezentate sunt gratuite!
    Strada Xenofon-singura stradă în trepte. Această stradă a fost construită în urmă cu 220 de ani şi are un design unic, deoarece este construită în trepte. Are 100 de trepte şi este un exemplu pentru arta modernă a străzii. În fiecare an, treptele sunt repictate, iar acestea includ diferite teme ale Bucureştiului, precum monumente faimoase proiectate în forma unei cascade.

    Castelul lui Vlad Ţepeş. Este localizat în mijlocul oraşului iar clădirea reprezintă o replică a Fortăreţei din Poenari care a fost deţinută de Vlad Ţepeş, cunoscut şi sub numele de Dracula. Construcţia are peste 100 de ani, iar pe vremea Regelui Carol I, castelul era folosit pentru a deţine un rezervor de apă.

    Casa Melik. Construită în anul 1750, casa este una dintre cele mai vechi clădiri private din Bucureşti. Locuinţa dispunde de un design cu elemente tradiţionale precum o pivniţă înaltă, verandă acoperită cu geam etc. În ziua de astăzi, casa găzduieşte Muzeul Theodor Pallady şi poate fi vizitat de miercuri până duminică.

    Staţia de metrou Politehnica. Staţia de metrou oferă un peisaj unic cu fosile preistorice care datează de mai bine de 65 de milioane de ani. Greu de crezut, nu? Construcţia staţiei a început în 1983, iar plăcile care au fost folosite au fost extrase din Munţii Apuseni, o zonă care a fost total acoperită de apă în perioada cretacică. Toate fosilele aparţin unor creaturi marine precum melci de mare, corali, scoici şi sunt perfect vizibile în staţia de metrou.

    Pasajul Macca Vilacrosse.  Acest pasaj spectaculos acoperit de geamuri în nuanţe de galben a fost construit în 1891 în timpul celei mai prospere perioade din Bucureşti- la Belle Époque (Epoca Frumoasă). Pasajul reaminteşte de stilul boem şi a fost construit pentru a încuraja comerţul la nivel de stradă. Cu alte cuvinte, a fost primul mall din Bucureşti. În ziua de astăzi, pasajul găzduieşte o varietate de baruri şi restaurante.

    Cititi continuarea pe www.medaifax.ro