Una dintre stirile cele mai prezente in media zilele trecute se
refera la Apple, care a lansat o retea de socializare ce se va numi
Ping si va avea o orientare exclusiv muzicala. Avand in vedere ca
Apple este de departe cel mai mare distribuitor de muzica din
internet, miscarea are sens si parerea mea este ca Ping va fi inca
un element din “ecosistemul” creat de Jobs pornind de la iPod si
iTunes, la care s-au adaugat apoi iPhone si iPad, precum si alte
ingrediente care, la un loc, au ajutat Apple sa vanda de-a lungul
timpului peste 12 miliarde de piese muzicale.
Se fac speculatii despre faptul ca Ping va eroda popularitatea
MySpace, care desi a pierdut clar competitia cu Facebook, a ramas
preferata de amatorii de muzica si de muzicieni. Se mai estimeaza
ca vor fi afectate si servicii precum Last.fm si Spotify, care si
ele au introdus elemente de social networking, precum partajarea
playlist-urilor.
Insa mi-a atras atentia un amanunt interesant. Jobs spune ca 160
de milioane de utilizatori pot deja sa vireze spre Ping. De unde
vine aceasta cifra? De la numarul clientilor activi care cumpara
muzica de la iTunes Store si care au, desigur, instalate programe
iTunes, pe Mac-uri, PC-uri si dispozitivele mobile precum iPod
Touch sau iPhone. Chiar daca este posibil (dar improbabil) ca Ping
sa aiba si un suport web, poarta de acces principala spre retea nu
va fi browserul, ci o aplicatie: iTunes.
In aceeasi prezentare sustinuta la San Francisco, Steve Jobs a
mai anuntat si o noua versiune de Apple TV, care va putea fi
conectat la televizorul din living si la priza de retea si va aduce
in regim de streaming filme si programe TV, totul in HD. Pretul de
100 de dolari si tariful de un dolar per program par cat se poate
de atractive pentru cei care dispun de o conexiune buna la
internet.
Nu sunt greu de observat doua aspecte: pe de-o parte se creeaza
un soi de “insula” Apple ce graviteaza in jurul magazinului iTunes,
iar pe de alta parte web-ul cam dispare din ecuatie.
Dar putem merge mai departe pe aceasta linie, cu exemplul
Amazon, care in zona Kindle procedeaza cam la fel: un aparat pentru
vizualizare propriu in jurul unui magazin propriu, adica o alta
insula si din nou ocolirea web-ului. Facebook este tot o insula, de
data aceasta in web. Insa din ce in ce mai mult Facebook tinde sa
fie accesat de pe dispozitive mobile, prin aplicatii specializate.
In plus, invazia telefoanelor inteligente si a tabletelor pune un
accent tot mai mare pe aplicatii care folosesc internetul, dar tot
mai putin web-ul.
Desi pentru multa lume internetul este web, se cuvine facuta o
precizare: internetul este un suport de comunicatii (bazat pe un
set de protocoale numit TCP/IP) utilizat de nenumarate aplicatii,
printre care si web-ul, dar si posta electronica, servicii
telefonice de genul Skype, retele peer-to-peer, mesageria
instantanee, transferul de fisiere (FTP), retele virtuale private
(VPN) si multe altele. De fapt, traficul prin protocolul HTTP
(adica web-ul) reprezinta mai putin de un sfert din traficul total
al internetului.
Daca – asa cum prevede Morgan Stanley – peste cativa ani,
numarul celor care vor accesa internetul de pe dispozitive mobile
va fi mai mare decat al celor care-l acceseaza de pe PC-uri, avem
oare motive sa luam in calcul un declin al web-ului si, odata cu
acesta, al deschiderii aproape totale pe care ne-a adus-o? Ultimul
articol de fond al revistei Wired se cheama “Web-ul a murit.
Traiasca internetul”. Dincolo de titlul bombastic – specificul
casei – trebuie remarcat ca articolul este scris de doua nume
grele: Chris Anderson, redactorul-sef al revistei si autorul unor
carti importante, printre care “The Long Tail”, si Michael Wolff,
un cunoscut jurnalist si autor, fondator al agregatorului de stiri
Newser.
Anderson crede ca aceasta evolutie este inevitabila, deoarece
este in spiritul capitalismului. Intotdeauna o tehnologie noua
creeaza deschidere si oportunitati pentru multi, dar pe masura ce
tehnologia se maturizeaza, raman tot mai putini in joc, asa cum s-a
intamplat cu caile ferate, cu telefonia sau cu electricitatea. Mai
e vorba si de natura umana, iar Anderson o spune franc: “Oricat am
aprecia din perspectiva intelectuala deschiderea, pana la urma
preferam calea cea mai comoda”. Din acest motiv, Apple vinde piese
muzicale cu 99 de centi, cand acestea pot fi obtinute pe gratis
intr-un fel sau altul. Si va vinde si mai multe cand utilizatorii
din Ping vor schimba playlist-uri si vor fi la un clic distanta de
iTunes Store. Chiar daca vor fi intr-o gradina inchisa.