Statele asiatice trebuie să creeze mai multă cerere locală în loc să se bazeze pe exporturi ca motor de creştere economică, a spus săptămâna trecută Bahk Jae-wan, ministrul de finanţe sud-coreean, într-un discurs cu ocazia unui forum la Seul. El a cerut crearea unei plase financiare de siguranţă puternice pentru Asia, care să contracareze posibilele ieşiri de capital ca urmare a crizei din zona euro, şi a adăugat că va lua măsuri de stabilizare a pieţelor financiare dacă va fi cazul, în condiţiile incertitudinilor apărute după alegerile din Franţa şi Grecia. La începutul lunii mai, acelaşi Bahk Jae-wan vorbea despre riscurile pe care reducerea expunerii băncilor europene le creează pentru Asia şi spunea că “volatilitatea fluxurilor globale de capital ameninţă stabilitatea financiară în toată lumea”.
Diverşi reprezentanţi ai unor bănci occidentale ca HSCB şi Credit Suisse, prezenţi alături de Bahk Jae-wan la reuniunea anuală a guvernatorilor Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB) de la Manila, au încercat să combată astfel de temeri, afirmând că băncile europene, care acopereau circa 10% din nevoile de finanţare ale pieţelor asiatice la sfârşitul lui martie, au de fapt tot interesul să-şi menţină prezenţa şi să dea credite în continuare în Asia, cu toate constrângerile de pe urma crizei şi a cerinţelor noi de adecvare a capitalului impuse de UE. Însuşi economistul-şef al ADB, Changyong Rhee, a fost de părere că reducerea expunerii băncilor europene nu e chiar aşa de semnificativă şi că nu sunt motive ca previziunile de creştere pentru pieţele din Asia-Pacific să fie înrăutăţite. Dar fapt e că, după un calcul al ING, valoarea creditelor bancare sindicalizate către pieţele emergente a scăzut brusc în primul trimestru, cu 51% faţă de precedentul, la 105 mld. dolari. Ritesh Maheshwari, analist la Standard & Poor’s, a declarat pentru publicaţia Emerging Markets că o retragere a capitalurilor bancare europene va afecta deopotrivă creditarea pe pieţele de trade finance, produse financiare derivate şi împrumuturi sindicalizate, reducând oferta de credit în special în Hong Kong, Singapore şi Japonia.
Plasa de siguranţă de care vorbea ministrul sud-coreean a fost vedeta reuniunii de la Manila. Denumit Chiang Mai Initiative Multilateralization (CMIM, după Chiang Mai, mare centru cultural şi al doilea oraş ca mărime din Thailanda), fondul de protecţie contra crizei a fost lansat în urmă cu 10 ani, dar până acum importanţa lui a rămas mai mult simbolică. Miniştrii de finanţe din 13 ţări participante la reuniune – China, Japonia, Coreea de Sud şi Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN – Indonezia, Thailanda, Singapore, Filipine, Cambodgia, Laos, Brunei, Malaezia, Myanmar şi Vietnam) – au convenit să dubleze capacitatea fondului, de la 120 la 240 mld. dolari, prin contribuţia ţărilor membre, pentru ca această parte a lumii să se poată proteja mai eficient de o eventuală criză regională. “Sigur, noi avem încredere în judecata FMI, însă a aştepta o decizie de finanţare a FMI ne ajută mai puţin decât dacă am mobiliza noi înşine resurse financiare pentru a ajuta rapid ţările care au nevoie”, a declarat Kittiratt Na-Ranong, ministrul de finanţe thailandez.
Oficialii asiatici admit că nu e iminentă vreo criză de lichiditate care să facă necesară folosirea banilor CMIM, însă creşterea importanţei fondului are un scop pe alt plan: eliberarea ţărilor de povara economică a menţinerii unor rezerve valutare cât mai mari – o povară care le-a scos peri albi în epoca teribilului “război mondial al valutelor” din 2010, când tiparniţa de bani a Rezervei Federale americane a inundat pieţele emergente cu capitaluri speculative care au apreciat excesiv monedele naţionale, din Brazilia până în Asia, deteriorând competitivitatea economiilor locale şi silind băncile centrale să cheltuiască miliarde de dolari ca să readucă în limite normale cursul valutar.
