BusinessMagazin

Tag: Bitdefender

  • Cea mai simplă caracterizare a sistemului educaţional din România. Florin Talpeş, Bitdefender: ”Aluatul” care intră în şcoală este bun, dar ce iese la absolvire este o prăjitură stricată

    Peste 64.000 de elevi din 114 şcoli cu rezultate medii sau slabe vor face parte, în următorii patru ani, din proiectul Edu Networks, o iniţiativă privată care îşi propune să reformeze sistemul public de educaţie.

    Edu Networks, un proiect educaţional de anvergură finanţat cu peste 1,2 milioane de euro de către producătorul de soluţii de securitate cibernetică Bitdefender şi retailerul alimentar Lidl, îşi propune să transforme complet mentalitatea din şcolile româneşti, pentru ca absolvenţii să fie mai bine pregătiţi. Proiectul este gestionat de Asociaţia pentru Valori în Educaţie, un ONG cu activităţi în acest sector.

    ”Pentru mediul economic, ce s-a întâmplat cu sistemul de educaţie a reprezentat la început o îngrijorare; apoi, îngrijoarea s-a transformat în frustrare şi acum a devenit o disperare. Disperarea este legată de faptul că absolvenţii pe care îi angajăm nu vin prea bine pregătiţi din şcoală şi ne-am trezit în situaţia în care diferenţele dintre aşteptările pe care le avem noi, ca angajatori, de la absolvenţi şi calitatea pregătirii lor sunt prea mari. Investim în acest proiect pe termen lung plecând de convingerea că <aluatul> din fabrica numită şcoală este un aluat bun, dar ce vedem noi că iese la absolvire este de fapt o prăjitură stricată”, a spus  Florin Talpeş, CEO şi fondator al Bitdefender, în cadrul unui eveniment organizat astăzi în Bucureşti cu ocazia lansării oficiale a proiectului Edu Networks.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Bogdan Botezatu: Directorii de securitate IT încep să clacheze sub presiunea atacurilor informatice devastatoare

    Bogdan Botezatu este director de cercetare în ameninţări informatice în cadrul Bitdefender

    Un urcuş la deal perpetuu

    Potrivit unui studiu realizat de Bitdefender în 2018, responsabilităţile şefilor IT au crescut considerabil, atât ca număr, cât şi ca importanţă. O treime dintre cei chestionaţi mărturiseau că rolul lor se transformase aproape complet în ultimii ani, punând o presiune imensă pe execuţia sarcinilor asociate cu poziţia de director de securitate. Aproape jumătate dintre respondenţi semnalau că, deşi organizaţia făcea investiţii în tehnologii noi menite să stimuleze creşterea de venituri, bugetul alocat tehnologiilor de securitate informatică rămăsese neschimbat. Este greu de ignorat că 2018 a fost marcat de cele mai mediatizate breşe de securitate din ultimii ani. În acelaşi studiu, două treimi dintre companii mărturiseau că ar fi plătit în medie 100.000 de euro ca să evite un scandal public rezultat dintr-o breşă.

    O cercetare efectuată de compania de consultanţă Accenture scotea la iveală rezultate similare: sarcinile directorilor de securitate IT se înmulţeau mai repede decât aceştia puteau să le îndeplinească. Unul din motivele principale identificate de cei chestionaţi era că strategiile de business nu se aliniau cu zonele de risc asociate cu mediul digital. În tot acest timp, presa continua să scrie despre atacuri cibernetice fără precedent.

    În realitatea lui 2019, provocările cu care se confruntă directorii de securitate IT rămân neschimbate. Ba mai mult, acestea încep să le afecteze deciziile, sănătatea fizică şi sănătatea mentală. O realizare îngrijorătoare a firmei britanice Nominet, care a efectuat un studiu recent, a fost că unu din trei directori de securitate informatică ar concedia peste noapte orice angajat dacă s-ar dovedi că breşa a avut loc prin intermediul dispozitivului persoanei respective.

    Întrebarea firească în acest caz este: oare compania respectivă efectuează traininguri de securitate cu angajaţii? Dacă nu, a cui este vina, când organizaţia cade pradă atacatorilor?

    Misiunea şefului de securitate în 2019

    Aceste date, atât de consecvente de la an la an, sunt un indicator că schimbarea de mentalitate la nivel executiv nu mai suportă amânare. Directorii de securitate informatică nu mai au de mult un job strict nişat în domeniul IT. Pe lângă securizarea infrastructurii, acestora li se cer rapoarte cu privire la tendinţe globale, performanţă, strategii şi cheltuieli. Consiliile de directori nu vorbesc însă aceeaşi limbă ca directorii de securitate. De exemplu, dacă discuţia începe cu achiziţionarea ultimei tehnologii de detecţie şi ce capacităţi tehnice are aceasta, consiliul de administraţie poate fi uşor confuz, iar argumentele pentru investiţii în aceste tehnologii nu vor avea succesul scontat.

    Directorii de securitate trebuie să îşi exerseze capacităţile persuasive, explicând mai degrabă care sunt riscurile financiare asociate cu o breşă, amintind pedepsele legislative cu privire la breşe şi impactul acestora asupra afacerii. Să ne amintim că, în numai trei zile, autorităţile responsabile cu protecţia datelor personale in Uniunea Europeană au dat amenzi de peste 315 milioane de euro pentru neconformitate cu GDPR. Printre organizaţiile afectate se numără compania aeriană British Airways, lanţul de hoteluri Marriott şi UniCredit România.

    Exemplele de cazuri reale de breşe la competitori pot fi o pârghie facilă pentru a deschide dialogul pe tema securităţii informatice şi totodată pentru a justifica cheltuielile asociate cu securizarea infrastructurii IT. In loc să speculeze, directorii de securitate acum pot oferi dovezi concrete că, fără un buget adecvat, este doar o chestiune de timp până infrastructura va fi compromisă.

    Breşele afectează încrederea clientului în bunurile şi serviciile oferite de o companie. Prezentând statistici relevante, directorii de securitate pot argumenta nevoia de tehnologii de securitate noi şi personal calificat ca motor de creştere a businessului. Discursul trebuie axat pe atingerea obiectivelor şi rezultate.
    În prezent, costurile asociate cu incidentele de securitate informatică se ridică la zeci de miliarde de euro anual la nivel global. Riscurile asociate cu securitatea informatică afectează relaţiile cu partenerii şi clienţii, cota de piaţă şi imaginea organizaţiei.

    În ceasul al doisprezecelea, liderii din companii trebuie să alinieze securitatea informatică cu restul obiectivelor de business. Altfel, mediul de afaceri riscă să mai piardă un an în cursa spre consolidarea sistemelor şi proceselor de securitate, cu riscul iminent de a suferi consecinţe dintre cele mai neplăcute.

  • Tânăra responsabilă cu managementul celui mai bine vândut produs românesc

    Cătălina Albişteanu lucrează la Bitdefender încă din facultate şi a trecut în ultimul deceniu prin roluri diverse în companie, precum inginer de testare şi manager de produs, atât în echipele de consumer, cât şi în cele enterprise.

    Este unul dintre membrii echipei care au dezvoltat în urmă cu cinci ani prima soluţie consumer de securitate pentru dispozitive inteligente din lume, Bitdefender BOX, o inovaţie care avea să creeze o nouă categorie de produse în industria securităţii informatice, adoptată imediat şi de către concurenţi – „o experienţă complexă şi grea pentru că, fiind ceva cu totul nou, încercam să nu pierdem fereastra de oportunitate şi să fim primii cu produsul pe piaţă; atunci ne-am asumat mai multe riscuri decât ne-am asuma în mod normal”.

    În prezent, Cătălina Albişteanu conduce o echipă de zece oameni, responsabili cu managementul celor mai bine vândute produse Bitdefender, soluţiile de securitate destinate protecţiei vieţii digitale a familiilor. Spune că lucrează într-un domeniu cu provocări pentru că în România există cunoştinţe de business limitate în acest sector, iar product managementul nu a fost niciodată o ramură dezvoltată.

    Descrie jobul de manager de produs drept unul în care trebuie să te poţi adapta rapid şi să ţii mereu pasul cu o piaţă în continuă schimbare, „întrucât ceea ce faci peste o lună s-ar putea să fie foarte diferit faţă de ce faci azi”. Cătălina Albişteanu spune că nu a plecat din România şi din companie pentru că a găsit aici locul în care poate schimba ceva şi unde munca sa produce un impact real.

    Soluţiile de securitate Bitdefender sunt descrise drept „cel mai bine vândut produs românesc” – ar fi fost vândute la peste 500 de milioane de utilizatori.

  • 100 TINERI MANAGERI DE TOP 2019 – Alexandru Diaconu, Fondator Bottega Verde România

    Omul de afaceri Alexandru Diaconu spune că a început să lucreze încă de la 16 ani, iar la 21 înfiinţase deja prima firmă. A prins valul dezvoltării din IT şi pe cel al începuturilor comerţului online şi, chiar dacă nu toate pariurile sale au fost câştigătoare, asta pentru că prima încercare de business – aducerea brandului La Redoute în România – s-a încheiat în doar câţiva ani, a mizat în continuare pe antreprenoriat.

    În toamna lui 2015, Diaconu a decis să intre în zona de cosmetică şi să aducă în România brandul Bottega Verde, ale cărui produse existau deja pe piaţa locală în unele farmacii, dar nu oficial. În 2018, Bottega Verde România a înregistrat venituri de aproximativ 1 milion de euro şi un profit de 5-7%. În paralel cu businessurile dezvoltate în zona comerţului online şi IT, el a pornit şi un business în domeniul medical, axat pe oferirea de servicii de recoltare de celule stem, lansând, în vara lui 2012, Baby Stem, care a înregistrat de asemenea venituri de aproximativ 1 milion de euro anul trecut.

    Alexandru Diaconu a urmat ASE-ul şi o serie de studii postuniversitare, atât în zona economică, cât şi în cea de diplomaţie. Dincolo de activitatea antreprenorială, el îşi împarte timpul şi între hobbyurile sale. „Îmi place să citesc istorie, filosofie şi îmi plac autobiografiile. Probabil că acesta este şi motivul pentru care oriunde călătoresc îmi place să descopăr locuri şi oameni şi să vizitez muzee, unde mă pierd chiar şi câte jumătate de zi sau o zi întreagă.” 

  • Opinie – Bogdan Botezatu, director de cercetare în ameninţări informatice, Bitdefender: “Corporaţia hackerilor”

    Una dintre marile ameninţări cibernetice, ransomware-ul, a devenit în ultimii ani cea mai eficientă armă folosită de criminalii informatici, nu numai pentru a genera profituri proprii, dar şi pentru a produce daune materiale şi financiare victimei.
    Ransomware este o formă de atac cripto-viral în urma căruia victima e obligată să plătească recompensă atacatorilor pentru deblocarea datelor. În unele cazuri – de exemplu când ţinta este o organizaţie statală – atacul poate fi pur distructiv, cu scopul de a bloca procese tehnologice, activităţi de transport sau servicii financiare. În cea mai mare parte a existenţei sale, ransomware a fost folosit în atacuri care nu făceau vreo discriminare între victime, ţintind la un loc indivizi şi locuinţele lor, dar şi instituţii şi companii de toate mărimile. Treptat, operatorii de ransomware şi-au concentrat din ce în ce mai mult eforturile pe organizaţii ale căror date preţioase sporesc şansele de plată a recompensei.

    Hacker antreprenor, vând franciză
    Cea mai recentă evoluţie a fenomenului constă în folosirea ransomware-ului pe model de franciză. Ransomware-as-a-Service sau ransomware oferit ca serviciu permite până şi infractorilor amatori să „închirieze” un kit de infectare cu ransomware şi să lansase un atac. Vânzătorul pachetului îşi recrutează de regulă afiliaţii pe site-uri din Dark Web, unde cele două parţi negociază un comision pentru vânzător, dar şi pentru programatorii din spatele pachetului oferit spre vânzare.
    Avantajul acestei practici e că furnizorii de ransomware se pot dedica exclusiv dezvoltării respectivului ransomware, iar atacatorii nu sunt nevoiţi să deţină cunoştinţe tehnice avansate pentru a programa o astfel de ameninţare. Pentru toate părţile implicate, profiturile se generează uşor şi repetabil, ceea ce face modelul RaaS extrem de atractiv. În esenţă, RaaS este corespondentul criminalităţii organizate în plan cibernetic.

    Tehnici de atac în Ransomware-as-a-Service
    Operatorii de RaaS se folosesc de numeroase căi de acces pentru a se infiltra în infrastructurile victimei şi a lansa un atac. Poate cea mai populară metodă de infiltrare, atât pentru operatorii de ransomware, cât şi pentru orice alt tip de atac, rămâne metoda ingineriei sociale, unde victima este păcălită să participe la desfăşurarea atacului – de exemplu, să deschidă un fişier ataşat sau să dea clic pe un link.
    O altă unealtă des întâlnită este pachetul de exploituri. Afiliaţilor le este pus la dispoziţie un pachet cu componente modulare menite să exploateze vulnerabilităţi de sistem şi să faciliteze infecţia. Atacatorii oferă şi un pachet de instrucţiuni software menite să infecteze sistemul victimei prin exploatarea unor vulnerabilităţi în aplicaţii sau programe terţe, fie ele browsere, plugin-uri pentru browser sau clienţi de e-mail. Odată ajunşi în sistemul victimei, operatorii se pot folosi de privilegiile nou-dobândite să împrăştie ransomware pe toate sistemele dintr-o reţea internă, compromiţând astfel volume imense de date.
    Deoarece marea provocare a atacatorilor rămâne păcălirea soluţiilor de securitate, operatorii de ransomware modifică constant forma ameninţării informatice pe care o folosesc ca să reuşească pe cât posibil să evite detecţia.

    Cum ne ţinem departe de ransomware
    Dacă vorbim despre cea mai bună apărare faţă de atacurile de tip ransomware, atunci prevenţia stă în capul listei. Prevenţia nu înseamnă însă protecţie totală. Cea mai eficientă măsură pe care o putem lua împotriva unui atac ransomware este să facem backup regulat la datele importante şi irecuperabile din alte surse, fie că vorbim de poze de familie, fie că vorbim de proprietatea intelectuală a unei companii. Astfel, deşi datele de pe dispozitive pot fi la un moment dat criptate, copiile făcute în prealabil pot fi soluţia cea mai uşoară de a scăpa de plata recompensei. Există însă cazuri când atacatorii reuşesc să compromită inclusiv copiile de siguranţă ale documentelor, de aceea e important de reţinut ca backupul să fie salvat separat, într-un mediu fără conexiune la internet.
    Pe lângă practica de a menţine constant backupuri, specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender recomandă instalarea unei soluţii de securitate performante cu protecţie special concepută împotriva ransomware-ului. Cele mai bune soluţii în acest sens folosesc modele de inteligenţă artificială antrenate să observe comportamentul suspicios, surclasând în mod clar eficienţa soluţiilor tradiţionale bazate exclusiv pe folosirea de „semnături”. În mod ideal, protecţia împotriva ransomware-ului va conţine de asemenea şi un modul de remediere, care va readuce datele la forma iniţială chiar şi atunci când ransomware-ul a trecut nedetectat de celelalte tehnologii.
    În situaţia neplăcută a unei infectări cu ransomware, plata recompensei către atacator este cea mai proastă idee din trei motive: nu există vreo garanţie că atacatorul e o persoană de cuvânt şi va restitui accesul la date, victima îşi creează istoric de bun-platnic şi ar putea fi infectată şi pe viitor şi, cel mai dăunător, atacatorii vor folosi banii respectivi pentru arme şi mai puternice care să infecteze un număr tot mai mare de victime.

  • Ce se întâmplă când atacurile informatice paralizează ţări şi companii

    Infractorii cibernetici fac rareori diferenţa între victime. Oricine poate fi ţinta unui atac, de la un simplu utilizator de servicii, până la însuşi furnizorul acelor servicii. În ultimii ani, tendinţa criminalilor informatici este să se concentreze pe entităţi cu venituri mari. Campaniile ransomware, unde atacatorii criptează datele victimei ca apoi să ceară răscumpărare pentru deblocarea sistemelor criptate, au mers cu paşi rapizi către această direcţie în ultimii ani şi au pus tunurile pe infrastructuri critice de anvergură globală.

    În Uniunea Europeană, infrastructurile critice sunt definite ca fiind un element, sistem sau o parte componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esenţial pentru menţinerea funcţiilor sociale vitale, a sănătăţii, siguranţei, securităţii, bunăstării sociale sau economice a persoanelor. Exemplele includ centralele termo-electrice, reţelele de telecomunicaţii, de transport, uzine şi fabrici sau spitale. Fireşte, perturbarea sau distrugerea acestor infrastructuri poate avea un impact major în plan economic-social, atât la nivel local, cât şi naţional sau chiar continental. De aceea, securitatea infrastructurilor critice devine imperativă pentru orice stat. Din ce în ce mai des, scăpările sunt la ordinea zilei.

    Unul din cele mai devastatoare atacuri cibernetice din ultimii ani, epidemia WannaCry, a îngenuncheat NHS, sistemul naţional de sănătate al Marii Britanii. Tot WannaCry a oprit temporar producţia de autoturisme a grupului Dacia-Renault la uzina de la Mioveni, din judeţul Argeş. Următorul val ransomware câteva săptămâni mai târziu, GoldenEye, avea să îngheţe transporturile în Ucraina, dar şi operaţiunile companiei daneze de transport maritim Maersk. Pentru Maersk, pierderile suferite au fost de peste 300 de milioane de dolari. La nivel global, daunele totale ca urmare a numai acestor două atacuri au fost de ordinul miliardelor de dolari.

    Ajungem în 2018, când operatorii unui alt ransomware virulent, GandCrab, şi-au concentrat eforturile pe organizaţii profitabile, miza fiind de până la 700.000 de dolari pentru fiecare server, în schimbul decriptării datelor. Tot o infecţie de tip ransomware a fost folosită şi în cel mai recent atac asupra unei infrastructuri critice, paralizarea producătorului de aluminiu şi furnizorului de energie electrică Norsk Hydro din Norvegia. Infecţia a făcut ravagii şi a forţat managementul să închidă unele fabrici, iar unii muncitorii s-au întors la pix şi hârtie că să continue operaţiunile. Compania a refuzat să plătească răscumpărarea cerută de atacatori şi a estimat daune de 40 de milioane de dolari la numai câteva zile după atac.

    Lista atacurilor asupra infrastructurilor critice e lungă, însă majoritatea acestor incidente au un lucru în comun: pagube uriaşe rezultate din îngheţarea operaţiunilor, care se reflectă inclusiv în economia ţării. Specialiştii în securitate informatică se aşteaptă că aceste atacuri să crească în amploare în anii ce urmează deoarece infrastructurile critice la nivel global încă se bazează pe sisteme şi proceduri învechite.
    Culmea, studiile confirmă că şi cei implicaţi în securizarea infrastructurilor naţionale se aşteaptă, mai devreme sau mai târziu, la un atac iminent din partea infractorilor cibernetici. Un studiu Bitdefender efectuat de Censuswide arată că 69% din departamentele IT suferă de o lipsă acută de profesionişti. Cei cu sisteme învechite de detecţie, prevenire şi remediere a atacurilor spun adeseori că sunt luaţi prin surprindere şi nu reacţionează la timp.

    Atacatorii nu mizează însă doar pe spargerea sistemelor învechite. Aceleaşi studii arată că atacatorii contează şi pe lipsa de pregătire a angajaţilor să recunoască semnele unui atac – de exemplu atacurile de tip phishing care păcălesc victima să ofere date de acces la infrastructuri vitale.

    Conform Serviciului Român de Informaţii, măsurile de securitate în infrastructuri naţionale trebuie să vizeze atât domeniul organizaţional – politici de securitate interne care includ instruirea personalului, cât şi domeniul securităţii fizice şi informatice – cele care formează infrastructura propriu-zisă.

    Specialiştii de la Bitdefender recomandă dotarea infrastructurilor critice cu sisteme de securitate specializate, dar şi promovarea unei culturi de securitate la nivel organizaţional. Aceste sisteme trebuie să fie capabile să detecteze nu doar atacuri externe cu ameninţări informatice obişnuite, ci şi anomalii în traficul de date şi comportamentul riscant sau reaua intenţie din partea personalului.

    Dacă vorbim de consecinţe, doi din zece directori de securitate IT chestionaţi de Bitdefender spun că cele mai grave efecte unui atac asupra unei infrastructuri critice ar fi pierderea de vieţi omeneşti. Câtă vreme multe dintre infrastructurile critice pot fi atacate cu ameninţări informatice finanţate de actori statali, 21% dintre specialiştii în securitate IT din companii se tem inclusiv de conflicte armate sau cibernetice între ţări. De aceea, putem anticipa ferm că interesele şi tensiunile economico-politice dintre state vor duce la creşterea în amploare a atacurilor asupra infrastructurilor critice, deci la o nouă cursă a înarmării. De data asta cu arme cibernetice.

  • Cătălina Dodu, country manager { Atos IT }

    •   Cătălina Dodu conduce din 2014 compania Atos IT Solutions and Services România.
    •   Are peste
    un deceniu de experienţă în management IT: anterior, vreme de şase ani, a condus divizia System Integration Business Unit din cadrul aceleiaşi companii şi a lucrat la Bitdefender ca director al departamentului de management al produselor.
    •   Spune că a lucrat mereu în medii dinamice, în care schimbarea e mereu prezentă, indiferent că vorbim despre secunde ca timp de reacţie, în cazul Bitdefender, sau de creşterea rapidă a cifrei de afaceri şi a numărului de angajaţi, în cazul Atos.
    •   În ceea ce priveşte activităţile în mediul de afaceri local, spune că vede din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai acestuia implicaţi: „Cred că e nevoie să ne reunim eforturile pentru a avea efecte cu impact mai mare şi pentru o perioadă de timp mai mare”.

    Cifră de afaceri (2017): 341 mil. lei
    Profit (2017): 51 mil. lei
    Număr de angajaţi: 1.871

  • 100 cele mai puternice femei din business: Măriuca Talpeş, cofondator { Bitdefender (şi CEO Intuitext) }

    •   Măriuca Talpeş a creat împreună cu soţul său, Florin Talpeş, în octombrie 1990 firma Softwin, al cărei prim sediu era apartamentul în care locuiau cei doi.
    •   În 1993 Softwin realiza, pentru clienţi de pe piaţa franceză şi americană, primele produse care ajută copiii şi profesorii să înveţe şi să exerseze, iar în 2001 lansa produsele de educaţie Intuitext pe piaţa românească.
    •   Măriuca Talpeş este de părere că un antreprenor ar trebui să aleagă o problemă majoră a comunităţii căreia i se adresează, iar businessul său ar trebui să rezolve acea problemă.

    Cifră de afaceri (2017, Bitdefender): 591 mil. lei
    Profit (2017, Bitdefender): 29 mil. lei

  • SCRANOS, ameninţarea informatică a momentului: România, cea mai afectată ţară din lume/ Cum acţionează programul

    Specialiştii în securitate informatică de la Bitdefender au descoperit Scranos, ameninţare informatică agresivă care se ascunde pe dispozitivul infectat şi are acces la toate datele personale ale victimei. Aceasta se răspândeşte rapid la nivel global, cu activitate extrem de intensă în România, India, Brazilia, Franţa, Italia şi Indonezia. Scranos infectează dispozitivul utilizatorului atât prin aplicaţii aparent legitime, precum e-readere, playere video, drivere sau chiar soluţii de securitate, cât şi prin programe instalate ilegal.

    Odată instalat pe sistem, Scranos se ascunde cu ajutorul unui rootkit (un driver software) şi poate spiona victima până în cele mai mici detalii. Astfel, ameninţarea poate extrage datele de acces la diverse site-uri din browsere precum Google Chrome, Chromium, Mozilla Firefox, Opera, Microsoft Edge, Internet Explorer, Baidu Browser şi Yandex, poate sustrage datele de plată din pagini de internet precum Facebook, Amazon şi Airbnb, dar şi să trimită cereri de prietenie şi mesaje cu linkuri infectate de pe contul de Facebook al victimei sau să o aboneze la diferite canale de YouTube. Dintre canalele de YouTube promovate de către atacatori şi monitorizate de Bitdefender, unul a strâns peste 3.100 de abonaţi într-o singură zi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Modul în care o companie românească a decis să se lupte cu riscurile şi pericolele online la care se supun copii

    Motivaţie
    Riscurile şi pericolele online nu pot fi prevenite mereu folosind doar software de securitate. Una dintre problemele identificate recent este hărţuirea online a copiilor, fenomen care nu putea fi contracarat de soluţiile de securitate de pe piaţă. Un studiu realizat de Bitdefender şi agenţia Tribal Worldwide într-o comunitate online de adolescenţi din România a relevat că 80% dintre ei au fost victimele hărţuirii online cel puţin o dată, două treimi nu au povestit nimănui despre incidentul respectiv, 84% au asistat la agresiuni asupra altor colegi şi doar 36% au reacţionat în vreun fel când au văzut alte persoane luate la ţintă, în mare parte din cauza fricii de a nu deveni o ţintă la rândul lor. Platformele pe care au loc cel mai adesea linşaje publice sunt Facebook, Instagram şi Messenger.

    Descrierea proiectului
    Campania #NuTastaUră a plecat de la o realitate în care internetul este un mediu dificil de reglementat, interesul pentru fenomenul hărţuirii online era redus, iar studiile care să documenteze impactul acestui fenomen lipseau cu desăvârşire. Bitdefender şi-a asumat misiunea de a descoperi cât de mult afectează hărţuirea online tinerii şi de a readuce subiectul pe agenda publică, de a concepe programe relevante care să educe, să schimbe mentalităţi şi să stârnească discuţii cu adolescenţi, părinţi şi organizaţii.
    După obţinerea rezultatelor studiului, Bitdefender a demarat campania #NuTastaUră, în parteneriat cu agenţia Tribal Worldwide, cu obiectivul de a găsi cât mai multe cazuri reale despre efectele fenomenului şi de a documenta şi semna o petiţie ce urma să fie trimisă către Facebook pentru lansarea unui buton de reacţie, similar celor de Like, Comment şi Share: butonul antihărţuire.
    Obiectivul Bitdefender a fost să ridice problema direct în atenţia companiei Facebook, locul unde se petrece cel mai adesea fenomenul de cyberbullying. Cum studiul preliminar a relevat că mulţi dintre martori se tem să se implice în conflicte online, lăsând victimele fără orice apărare, un buton de reacţie ar fi fost instrumentul potrivit care să dea voce acestei comunităţi aparent pasive, dar în realitate dornice să se implice.
    Campania desfăşurată pe durata a şase luni a implicat, în afară de studiul realizat în premieră în comuntităţile online de adolescenţi, un portal interactiv în care utilizatorii puteau trăi efectele hărţuirii, semna petiţia şi susţine iniţiativa, dar şi un one-stop-shop format din specialişti în securitate informatică, experţi în reţele de socializare, psihologi şi analişti comportamentali, capabili să traseze recomandări pentru diminuarea efectelor negative ale fenomenului. Peste 25 de persoane au fost implicate în campanie.
    Principalul grup-ţintă vizat de campanie a fost cel al comunităţii adolescenţilor, tineri care petrec foarte mult timp pe reţelele de socializare, agresori, victime şi martori. Grupul secundar a fost format din părinţi, care de multe ori nu sunt conştienţi de existenţa fenomenului sau nu sunt la curent cu activitatea online a tinerilor.


    Rezultate
    Campania a generat o dezbatere amplă în societate, petiţia fiind semnată de peste 11.000 de persoane. Pagina a fost vizitată de peste 70.000 de tineri, care au putut vedea în format 3D dramatizări ale efectelor fenomenului asupra unei persoane. #NuTastaUră a ajuns la o audienţă formată din peste 7 milioane de persoane prin intermediul mass-media şi de aproape 5 milioane prin intermediul influencerilor implicaţi pro-bono.
    Odată strânse cele 10.000 de semnături ale campaniei, Bitdefender a semnalat nevoia implementării butonului la Facebook şi a oferit toate detaliile reprezentanţilor reţelei de socializare. În acelaşi timp compania continuă demersurile dezvoltând un produs inovator de detectare a situaţiilor de cyberbullying şi a prădătorilor, o inovaţie în industrie: modulul antihărţuire din soluţia de control parental, lansat în Statele Unite ale Americii şi Canada în iarna acestui an.
    Campania #NuTastaUră a reuşit, prin componentele sale, să promoveze pe agenda publică un subiect care nu părea important în trecut, iar acest lucru i-a şi îndemnat pe oameni să se alăture campaniei prin semnătură sau distribuirea mesajului campaniei în orice mediu. Indiferent de răspunsul de la Facebook, adolescenţii ţintiţi de mesaje au devenit conştienţi de existenţa acestui fenomen şi ştiu cum să îl identifice atunci când se întâmplă, cu sau fără un buton de reacţie. Deşi problema este departe de a fi rezolvată, hărţuirea online a fost pusă pentru prima dată în dezbatere publică, cu toate consecinţele devastatoare pe care le aduce victimelor: depresie, umilinţă, izolare socială, discriminare, petrecute la o vârstă la care tinerii sunt fragili şi lipsiţi de orice apărare.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    591,8 mil. lei

    Număr de angajaţi
    1.650

    valoarea investiţiei
    > 50.000 euro