Zimnicea, intr-o zi din mijlocul saptamanii, la amiaza. E foarte
liniste si vantul bate cu putere, trecand peste casele si blocurile
cu doua-trei etaje. Toata lumea e la scoala sau la munca. Dintre
cei din urma, cam toti cei 5.000 de angajati din oras lucreaza la
fabrica de bioetanol, in constructii, in agricultura, in
distributie, la hotel, la discoteci, la brutarii, la depozite sau
la ferme. Orice potential angajat, fie ca e sofer, muncitor,
economist sau inginer, isi gaseste de lucru la Zimnicea. Si cam
toti sunt, direct sau indirect, angajatii lui Ioan Niculae.
“Nu m-am gandit niciodata sa plec din Zimnicea.” Ioan Niculae se
afla la cabana lui de vanatoare, la 15 minute de Zimnicea. Pe un
domeniu de 11.000 de hectare, Niculae vaneaza iepuri si mistreti.
Merge la vanatoare cu fosti colegi de-ai sai din echipa de fotbal,
pe care i-a si angajat intre timp. |n rest, rareori invita pe
cineva la vanatoare. Mai vin prieteni, dar doar dintre apropiati.
Spune ca nu ii place sa organizeze vanatori: “Orice fac, eu fac
doar pentru mine”.
Acum, nici Ioan Niculae nu merge des la vanatoare. Nu a mers
nici in ultimul an, care a fost neasteptat de rau pentru afaceri.
Totul a inceput din ianuarie anul trecut, odata cu criza gazelor,
care i-a inchis brusc combinatele chimice, principala sa afacere,
dar mai ales principala sursa de profit. Criza gazelor a trecut,
dar au venit efectele crizei economice, lipsa subventiilor si apoi
declinul tuturor celorlalte companii din grup. Lucrand la aproape
jumatate de capacitate in combinatele chimice, Niculae a avut in
2009 afaceri in jur de 700 de milioane pe intreg grupul Interagro.
Afaceri de altfel egale cu cele din 2008, cand de asemenea criza
gazelor si problemele legate de subventii au injumatatit rulajul,
care depasise semnificativ 1 miliard de euro in 2007, de departe
cel mai bun an pentru Interagro.