Cu “semnele de carte” (bookmarks) am avut mereu probleme.
Informatia curge peste noi si mereu avem nevoia sa ne notam o
adresa de web. Desigur, toate browserele au un sistem de
bookmarking, dar aici avem doua complicatii. Prima este ca in scurt
timp tot sistemul se extinde si se ramifica atat de mult, incat
devine de neutilizat. A doua este ca semnele de carte sunt memorate
de browser, asa ca pe un alt computer suntem pierduti. In 2003
Joshua Schachter a venit cu idee destul de simpla, bazata pe
stocare in web combinata cu doua ingrediente atragatoare:
caracterul social si etichetarea (tagging). Odata ce am stocat o
adresa si i-am atribuit niste etichete, am acces la listele tuturor
celor care au stocat la randul lor adresa respectiva, ceea ce ne
poate conduce spre alte pagini interesante pe tematica de interes.
Sistemul s-a numit initial “del.icio.us”, dupa care s-a adoptat o
varianta mai cuminte. La sfarsitul lui 2005 Yahoo! a cumparat
Delicious cu o suma estimata undeva intre 15 si 30 de milioane de
dolari, iar serviciul si-a atins apogeul in 2008, cu circa 5,3
milioane de utilizatori si 180 de milioane de adrese unice
memorate.
Delicious a fost una dintre emblemele noului web (2.0) si l-am
folosit multa vreme cu bune rezultate. Dar, din motive care imi
scapa, serviciul a inceput sa piarda din popularitate (poate ca
nici viata destul de agitata de la Yahoo! nu i-a priit). Eu l-am
abandonat cand add-on-ul pentru o noua versiune a browserului a
intarziat si intre timp am adoptat Instapaper, care, desi era
lipsit de valente sociale, avea avantajul ca putea memora la cerere
intreg continutul paginii si tinea evidenta paginilor pe care le-am
citit sau nu. Mai apoi am descoperit si adoptat EverNote, un alt
serviciu web care imi permite sa memorez in cloud nu doar URL-uri
sau pagini web, ci orice fel de documente. Cert este ca steaua lui
Delicious a apus si la sfarsitul anului trecut a aparut intr-o
lista scapata de la Yahoo! in categoria serviciilor trecute pe
linie moarta (poetii firmei au scris “sunsetted”), alaturi de alte
vechituri uitate demult, precum motorul de cautare Altavista (da,
mai exista), Yahoo! Buzz (un soi de clona Digg) si serviciul de
blogging MyBlogLog (daca n-ati auzit de el, n-ati pierdut
nimic).
Si totusi, s-ar parea ca Delicious nu piere, caci zilele trecute
s-au gasit cumparatori, iar Yahoo! se declara fericita (“excited”)
sa vanda serviciul companiei Avos Systems. Partea interesanta a
tranzactiei nu este pretul (probabil nesemnificativ), ci faptul ca
proprietarii firmei Avos sunt Chad Hurley si Steve Chen, adica
tocmai cei care au fondat si au ridicat pe culmile gloriei
serviciul YouTube, vandut apoi lui Google pentru 1,65 miliarde de
dolari. Yahoo! s-a angajat sa mai opereze serviciul pana in iulie,
dar de cum m-am conectat la Delicious am fost invitat sa ma
transfer pe noua infrastructura acceptand clauzele stabilite de
Avos, semn ca se lucreaza in viteza. Intrebarea fireasca este ce
anume vor sa faca Hurley si Chen cu Delicious, pentru ca, este
limpede, cei doi vizeaza o afacere la scara mare (si se pare ca
stiu cate ceva despre cum se face treaba asta). Din primele
declaratii reiese ca in faza initiala Avos intentioneaza sa
revigoreze serviciul in forma actuala si sa colaboreze cu
comunitatea utilizatorilor, pentru a-l transforma treptat intr-unul
care sa-i ajute pe utilizatori sa “descopere” continutul cel mai
interesant si cel mai relevant din web. Iar Hurley si Chen vor cel
mai bun serviciu de descoperire a informatiilor din tot web-ul.
Cu cine are de concurat Avos pe acest segment de piata? Primul
nume care ne vine in minte este Google, dar suntem pe o pista
falsa. Oricat de bune ar fi motoarele de cautare, lumea le
foloseste din ce in ce mai putin. Cheia in domeniul descoperirii
continutului relevant din avalansa de informatii care ne copleseste
o reprezinta recomandarile inteligente – considerate de GigaOM
“Sfantul Graal al new media”. Statisticile au aratat deja cine sunt
stapanii in domeniul recomandarilor: Facebook si Twitter. Daca eu
apas butonul “Like” intr-o pagina pe care o gasesc interesanta,
prietenii mei vor avea un link gata “filtrat” si probabil unii
dintre ei au incredere in discernamantul meu. La fel se intampla si
cu Twitter (care chiar functioneaza ca Delicious prin tweet-uri
“favorite”).
Fondatorii YouTube stiu cu siguranta cu cine au de-a face si
sunt sigur ca au un as in maneca. Daca vor reusi, ne vor ajuta sa
ne descurcam mai usor prin web. Daca nu, vom astepta servicii si
mai delicioase.