Tag: Bilderberg

  • Vicontele Etienne Davignon, şeful Grupului Bilderberg, a ajuns la Bucureşti. Mâine va fi la BNR sa susţină prezentarea “Europa, încotro?”

    Vicontele Etienne Davignon, şeful Grupului Bilderberg, a aterizat miercuri după-amiază la Bucureşti, pentru a susţine un discurs în cadrul conferinţei “Europa, încotro?”, cu ocazia celebrarii a 20 de ani de la înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma.

    Etienne Davignon a venit în România la invitaţia guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.

    Pe lângă vicontele Davignon, la conferinţă va mai participa şi Ugo Bardi, profesor la Universitatea din Florenţa şi membru marcant al Clubului de la Roma.

    Clubul de la Roma a fost înfiinţat în 1968 în Italia, propunându-şi să îi aducă la aceeaşi masă pe principalii lideri politici ai lumii.

    Înainte de 1989, din Clubul de la Roma a făcut parte şi Mircea Maliţa, fost ministru al învăţământului în regimul lui Nicolae Ceauşescu.

    După 1990, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost şi el inclus pe lista membrilor Clubului de la Roma, precum şi în clubul Bilderberg.

    Secretarul General al Clubul din România este Liviu Tudor, unul dintre cei mai importanţi proprietari şi dezvoltatori imobiliari din Bucureşti.

    Joi, 17 octombrie, este ziua limită până la care Congresul american trebuie să ajungă la un acord cu guvernul pentru majorarea plafonului de îndatorare. Dacă până la această dată cele două părţi nu ajung la un acord, SUA va intra în incapacitate de plată (default) pentru prima dată după mai bine de două secole.

  • Întâlnirea secretă a miliardarilor lumii: “Localnicii trebuie să-şi arate paşapoartele pentru a ajunge acasă”

    “Este un spectacol remarcabil – una dintre minunile naturii – şi cel mai interesant lucru care s-a întâmplat în localitatea Watford de la introducerea semafoarelor în sensul giratoriu de pe drumul A412. Zona din jurul hotelului este complet blocată: localnicii trebuie să-şi arate paşapoartele pentru a ajunge acasă“, scrie ironic cotidianul britanic The Guardian.

    Evenimentul este captivant şi pentru delegaţi. Conferinţa este apogeul din anul fiecărui plutocrat începând încă din 1954. Singurul an în care Bilderberg nu s-a organizat a fost 1976, după ce preşedintele fondator al grupului, Prinţul Bernhard al Olandei, a fost prins luând mită de la producătorul american de armament Lockheed Martin. Poate părea ciudat, în contextul scandalurilor legate de activităţile de lobby din Marea Britanie ca o serie de politicieni importanţi să stea ascunşi mai multe zile, înconjuraţi de lux, împreună cu preşedinţi şi directori de fonduri de hedging, corporaţii din IT şi multinaţionale, fără su-pravegherea riguroasă a presei.
    „Este în contradicţie cu angajamentul din 2010 al ministrului de finanţe George Osborne privind «cea mai radicală agendă de transparenţă văzută vreodată de Marea Britanie»“, afirmă parlamentarul britanic Michael Meacher. Conferinţa este, în opinia acestuia, „o cabală antidemocratică privată a liderilor capitalismului occidental, care se întâlnesc în secret pentru a-şi menţine puterea şi influenţa departe de atenţia publică“.

    Dar, ca să fim cinstiţi, este „vigilenţa publică“ necesară atunci când politicienii sunt ascunşi bine cu atât de mulţi membri ai conducerii băncii americane JP Morgan? Întotdeauna directorul general al grupului petrolier BP este prezent ca să se asigure că reprezentanţii poporului nu sunt supuşi la prea mult lobby. Iar dacă acesta nu este prezent, atunci se află la faţa locului măcar un preşedinte al Novartis, Zürich Insurance, Fiat sau Goldman Sachs, notează The Guardian.

    Anul 2013 a adus însă un pic mai  multă „atenţie“ pentru Bilderberg. La presiunea jurnaliştilor şi activiştilor au fost făcute concesii: pentru prima dată în 59 de ani a existat un birou de presă – neoficial, format din „voluntari“. În 2009, când conferinţa a fost organizată în Grecia, au fost doar câteva zeci de privitori, hărţuiţi şi arestaţi de poliţie. Anul acesta a adus o zonă special amenajată pentru presă, persoane de legătură din partea poliţiei, toalete portabile, o camionetă cu gustări, un colţ pentru vorbitori – toate ingrediente ale unui altfel de Bilderberg.

    Bilderberg – o operă caritabilă. Nota de plată a conferinţei şi măsurilor extreme de securitate sunt suportate în Marea Britanie de organizaţia de caritate, înregistrată oficial Asociaţia Bilderberg. Răspunsul la întrebarea privind finanţarea a venit într-un fişier PDF transmis de grupul de hackeri Anonymous. Asociaţia a acoperit „costurile considerabile“, inclusiv pentru cazare, iar în cazul unor delegaţi şi pentru transport, când conferinţa se desfăşoară în Marea Britanie. Este de presupus că organizaţia caritabilă plăteşte şi contractul uriaş cu firma de securitate G4S, scrie publicaţia britanică. Din fericire, asociaţia caritabilă primeşte donaţii consistente din partea unor binevoitori precum Goldman Sachs şi BP. Scopul caritabil al organizaţiei britanice este „educarea publicului“. Astfel, conducerea acesteia organizează conferinţe şi întâlniri în Marea Britanie şi în alte ţări, iar ulterior difuzează rezultatele acestora prin publicarea de rapoarte sau alte mijloace. „Într-un mod inteligent, organizaţia caritabilă difuzează aceste rezultate ţinându-le departe de opinia publică şi presă“, afirmă The Guardian.

  • BILDERBERG 2012: Cine, unde şi când. Nu ştim ce

    Cu sloganuri precum “Ne vrem ţara înapoi!”, strigând injurii de la “gunoaielor” la “hoţii”, protestatarii nu s-au sfiit să-şi spună oful, să le demonstreze şi în acest an distinşilor invitaţi, de la distanţa cordoanelor ridicate de forţele de ordine, că ştiu ce se întâmplă în spatele acelor uşi închise, că nu are rost să se ascundă în timp ce pun la cale următorul război, următoarea criză sau alte ştiri ale zilei de mâine.

    Întâlnirea grupului Bilderberg se desfăşoară anual, în spatele uşilor închise, între personalităţi şi somităţi din politică, business, finanţe, muncă, educaţie şi comunicaţii, exclusiv pe bază de invitaţie. Reuniunea este privită circumspect şi alimentează teoriile conspiraţioniste. Nici atitudinea de tip “Fight Club” a invitaţilor nu ajută, prima regulă a întâlnirilor Bilderberg fiind să nu vorbeşti despre Bilderberg! Iar confidenţialitatea este tocmai scopul acestor întâlniri. Site-ul oficial al grupului Bilderberg notează că încrederea în caracterul privat şi informal al discuţiilor îi încurajează pe participanţi să vorbească deschis despre chestiunile dezbătute.

    Grupul Bilderberg a luat numele hotelului din Olanda care a găzduit prima întâlnire, în 1954. De atunci au avut loc 60 de reuniuni. Ediţia din acest an a avut loc la hotelul Westfields Marriott din Chantilly, Virginia, la 40 de kilometri de Casa Albă.Întâlnirile sunt descrise, pe site-ul oficial bilderbergmeetings.org, drept o oportunitate pentru figuri de seamă din întreaga lume de a dezbate deschis probleme localizate sau globale, de la chestiuni legate de comerţ, economie şi politică monetară la încălzirea globală şi asigurarea securităţii mondiale. La reuniunea din acest an au fost invitate peste 100 de personalităţi pentru trei zile de discuţii off-the-record despre chestiuni legate de relaţiile transatlantice, evoluţia scenei politice în Europa şi Statele Unite, austeritate şi creştere în economiile dezvoltate, securitate informatică, energie, viitorul democraţiei, Rusia, China şi Orientul Mijlociu.

    Aproximativ două treimi dintre participanţi au provenit din Europa, restul din America de Nord şi alte regiuni; o treime dintre invitaţi vin din zona politico-administrativă, iar două treimi din finanţe, industrie, muncă, educaţie şi comunicaţii, potrivit informaţiilor oficiale puse la dispoziţia presei de grupul Bilderberg.

    În timp ce adepţii teoriilor conspiraţioniste susţin că grupul s-a adunat pentru a hotărî cine iese preşedinte în SUA sau cel puţin cine va fi vicepreşedintele propus de potenţialul candidat republican Mitt Romney, o variantă mai realistă pare dezbaterea situaţiei din zona euro, poate cel mai important proiect la care se crede că au contribuit întâlnirile distinsului club.

    Întâlnirea din acest an a fost prezidată de Henri de Castries, directorul general al grupului francez de asigurări AXA, iar printre invitaţi se regăsesc Josef Ackermann, şeful Deutsche Bank şi poate cel mai influent bancher al momentului, Keith B. Alexander, directorul National Security Agency (NSA) din SUA, vicepreşedintele Comisiei Europene Joaquin Almunia, Prinţul Philippe al Belgiei, Henry Kissinger, preşedintele Băncii Mondiale Robert Zoellick, Garry Kasparov, profesorul Niall Ferguson de la Universitatea Harvard, Ying Fu, viceministru de afaceri externe al Chinei, senatorul american John Kerry sau Peter Sutherland, preşedintele Goldman Sachs.

    Forţele de ordine au ridicat un perimetru la câteva sute de metri în jurul Westfield Marriott, delimitat printr-un gard înalt de sârmă, iar hotelul nu a fost închis, în perioada întâlnirii, pentru clienţii care nu au legătură cu grupul Bilderberg.

    Hotelul a fost pichetat însă de sute de protestatari, încurajaţi de cerul senin şi vremea plăcută. Mulţimea pestriţă a cuprins protestatari Occupy, susţinători ai controversatului politician republican Ron Paul sau membri ai mişcării adevărului despre atacurile de la 9/11, potrivit relatărilor apărute în presă. Atmosfera de picnic a fost întreruptă din când în când de coruri de fluierături, huiduieli şi injurii îndreptate către automobile suspectate că ar transporta un invitat la întâlnirea Bilderberg. Protestatarii s-au destins glumind cu poliţiştii veniţi să-i păzească, iar cele câteva zile de demonstraţie nu au fost pătate de incidente violente.

    Un grup de protestatari s-a apropiat la un moment dat de gardul de sârmă care a desenat perimetrul de securitate în jurul hotelului, scandând “gunoaie criminale”, “trădare” şi “ştim ce se întâmplă”. Atenţi, câţiva poliţişti s-au grupat între demonstranţii zgomotoşi şi hotel, o voce din mulţime ţinând să precizeze că adevăraţii răufăcători sunt în clădire.

  • Lista membrilor Grupului Bilderberg. Cine sunt cei care discută în aceste zile soarta lumii

    Există o întreagă literatură legată de presupusa influenţă pe care o are grupul în evoluţia societăţii, şi există oameni de media specializaţi în activitatea Bilderberg. Grupul se numeşte aşa după hotelul în care a avut loc prima întâlnire, în 1954, printre fondatori numărându-se miliardarul David Rockfeller şi membri ai bogatei familii Rotschild. În prezent grupul a devenit ceva mai transparent în privinţa activităţilor, postând pe situl propriu anunţuri legate de întâlniri, tematica acestora şi participanţi. În acest an vin 145 de persoane care discută probleme legate de comerţ, activitatea economică, politici monetare şi investiţii, securitate şi ecologie.

    Lista completă a participanţilor la întâlnire este următoarea:

    – FRA Castries, Henri de, Chairman and CEO, AXA Group
    – DEU Ackermann, Josef, Chairman of the Management Board and the Group Executive Committee, Deutsche Bank AG
    – GBR Agius, Marcus, Chairman, Barclays
    – USA Ajami, Fouad, Senior Fellow, The Hoover Institution, Stanford University
    – USA Alexander, Keith B. Commander, US Cyber Command; Director, National Security Agency
    – INT Almunia, Joaquín Vice-President – Commissioner for Competition, European Commission
    – USA Altman, Roger C. Chairman, Evercore Partners
    – PRT Amado, Luís Chairman, Banco Internacional do Funchal (BANIF)
    – NOR Andresen, Johan H. Owner and CEO, FERD
    – FIN Apunen, Matti Director, Finnish Business and Policy Forum EVA
    – TUR Babacan, Ali Deputy Prime Minister for Economic and Financial Affairs
    – PRT Balsemão, Francisco Pinto President and CEO, Impresa; Former Prime Minister
    – FRA Baverez, Nicolas Partner, Gibson, Dunn & Crutcher LLP
    – FRA Béchu, Christophe Senator, and Chairman, General Council of Maine-et-Loire
    – BEL Belgium, H.R.H. Prince Philippe of
    – TUR Berberoğlu, Enis Editor-in-Chief, Hürriyet Newspaper
    – ITA Bernabè, Franco Chairman and CEO, Telecom Italia
    – GBR Boles, Nick Member of Parliament
    – SWE Bonnier, Jonas President and CEO, Bonnier AB
    – NOR Brandtzæg, Svein Richard President and CEO, Norsk Hydro ASA
    – AUT Bronner, Oscar Publisher, Der Standard Medienwelt
    – SWE Carlsson, Gunilla Minister for International Development

  • Societăţile secrete: delir sau ameninţare reală?

    Omul nu a ajuns niciodată pe Lună. Faimoasa aselenizare din 20 iulie 1969 a fost filmată de Stanley Kubrick în studiourile în care a turnat “Odiseea spaţială 2001”. Cum de ce? Pentru ca americanii să câştige războiul cuceririlor ştiinţifice cu URSS. La începutul secolului trecut, Titanicul a fost scufundat de către iezuiţi, care urmăreau să pună mâna pe averea unuia dintre cei mai bogaţi oameni din lume, John Astor, care se afla la bord. Papa Ioan Paul I a fost asasinat de bancherii Vaticanului, în deplină înţelegere cu CIA şi cu Opus Dei; asta pentru că toţi acei oameni din culise aveau nevoie de un papă anticomunist. SIDA a fost o boală creată artificial de către medicii evrei într-un laborator al guvernului israelian, cu intenţia de a-i omorî pe negrii nord-americani şi pe homosexuali.

    Iată doar câteva exemple de teorii ale conspiraţiei, care au exercitat, de-a lungul vremii, o fascinaţie copleşitoare asupra omenirii. Cei bănuiţi că trag sforile au fost persoane influente, cu preocupări şi interese comune, care s-au grupat în ordine şi societăţi, încercând să conducă lumea din umbră sau să protejeze anumite cunoştinţe destinate doar iniţiaţilor. Mulţi sunt convinşi că aceste organizaţii încă există. Opus Dei, Clubul Bilderberg, Biserica Scientologică, Iluminati, Cavalerii Templieri, Ku Klux Klan, Cosa Nostra, francmasonii… sunt doar câteva dintre numele învăluite în mister, asociate cu puterea ocultă, pe care Michael Streeter, jurnalist de investigaţii cu un masterat în istorie, încearcă să ni le prezinte.

    Din Spania medievală în Los Angelesul modern, volumul său ne introduce în culisele unora dintre cele mai enigmatice credinţe şi instituţii, dezvăluindu-ne, dincolo de speculaţii, scopurile reale (uneori, extrem de îngrijorătoare) şi impactul enorm al organizaţiilor secrete asupra istoriei omenirii.

    Michael Streeter, “Istoria societăţilor secrete”, Editura Litera, Bucureşti, 2011