BusinessMagazin

Tag: BHT

  • Big data. Cum, cine şi cu ce gestionează 2,7 zettabytes de date?

    BOGDAN CIOC ESTE CONSULTING MANAGER, NEAR SHORE CENTER ROMANIA, SAP CONSULTING IN CADRUL SAP ROMANIA

    IBM, ANGAJATORUL LUI CODD, construise – pe baza cercetărilor acestuia din anii ’70 – prima versiune a unui aşa-numit System R, primul prototip al unui SGBD “relaţional”. Din cauza luptelor politice interne, o fatalitate inerentă organizaţiilor mari, se pare, şi a temerilor legate de canibalizarea propriilor produse similare (nu relaţionale, ci ierarhice) pe care deja le comercializa, IBM a ignorat potenţialul noii tehnologii.
    O companie tânără, mult mai agilă şi mai înfometată de succes decât IBM, a intuit corect acest potenţial. A preluat ideile lui Codd şi bazele System R (fapt ce apare documentat, de pildă, în cartea “Diferenţa dintre Dumnezeu şi Larry Ellison”, scrisă de Mike Wilson) şi a făcut istorie. Această companie se numea Relational Software Inc., devenită mai apoi Oracle.

    Modelul lui Codd era revoluţionar pentru că definea o metodă de organizare şi stocare a datelor perfect riguroasă (folosind noţiuni precum bază de date, tabelă, relaţie, cheie primară, cheie externă, restricţii de integritate ş.a.m.d.) şi introducea SQL, un limbaj standardizat şi simplu de interogare a datelor astfel organizate, care oferea aplicaţiilor care foloseau datele independenţa faţă de modul în care erau ele organizate. Limbajul SQL (Structured Query Language) a devenit, de la apariţia sa, un element nelipsit din arsenalul oricărui dezvoltator de software.

    Codd a enunţat, la începutul deceniului opt, cele treisprezece reguli familiare oricărui student în tehnologia informaţiei pentru că modelul definit de el devenise atât de popular şi de lucrativ încât, din dorinţa de a prinde o bucată din piaţă, toţi producătorii de sisteme de organizare a datelor îşi etichetau produsele drept “relaţionale”, când, în fapt, nu făceau decât să vândă vechi produse re-împachetate. Cu alte cuvinte, piaţa era în acel moment la începutul unui ciclu hype – de proaspăt avânt al bazelor de date relaţionale.

    Termenul de “ciclu hype” a fost folosit pentru prima dată de Gartner în 1995 pentru a descrie traseul pe care îl parcurg tehnologiile noi, de la momentul apariţiei până la maturizare şi adoptarea lor pe scară largă. Ca metodologie de analiză şi suport în decizie, “ciclurile hype” au şi bune şi rele. Metodologia nu este extrem de ştiinţifică şi poate induce aşteptări eronate la cei ce pot decide adoptarea unei anumite tehnologii la un moment dat. Însă oferă un comentariu viabil asupra evoluţiei istorice a tehnologiei respective.

    SĂ REVENIM ÎNSĂ CU POVESTEA LA ZILELE NOASTRE. Au trecut mai bine de treizeci de ani de la revoluţia lui Codd. Iar tehnologia inventată de el a trecut prin toate fazele ciclului Gartner. Bazele de date relaţionale au fost şi sunt folosite, de la apariţia lor, ca suport pentru larga majoritate a aplicaţiilor de business scrise de atunci. Iar beneficiarii pe termen lung ai rezultatelor acestui ciclu hype (să-l numim aşa) sunt, astăzi, în principal Oracle, Microsoft (cu SQL Server) şi IBM (prin DB2, urmaşul tardiv al System R, odată ce luptele politice s-au încheiat). Tăria sonoră a acestor nume şi succesul lor de 30 de ani şi mai bine arată clar cât de important este să te plasezi printre vizionari, cât mai aproape de momentul iniţial – şi cât de esenţial este să rezişti acolo după pragul deziluziei. Însă modelul lui Codd a fost definit înaintea internetului, a dispozitivelor mobile şi a reţelelor sociale. Şi, din acest motiv, astăzi îşi arată limitele. În zilele noastre cantitatea de date ce se cere stocată şi explorată este cu multe ordine de mărime mai mare decât la începutul anilor ’80. Mai important însă, datele de azi sunt deseori nestructurate, aşa cum vom vedea în continuare.

    Haideţi mai întâi să ne delectăm cu câteva cifre, preluate din studiul “Big data: The next frontier for innovation, competition, and productivity” al McKinsey Global Institute din mai 2011 şi din alte surse, grupate pe wikibon.org/blog/big-data-statistics/):
    – Se estimează că există 2,7 zettabytes (1021) de date în universul informaţional din jurul nostru (2012).
    – Erau 5 miliarde de telefoane mobile în uz în lume în 2010. Revoluţia smartphone-urilor amplifică exponenţial atât cantitatea, cât şi calitatea datelor (voce, SMS, trafic de internet) tranzitate şi colectate de aceste dispozitive.
    – Facebook publică în fiecare lună 30 de miliarde de elemente noi de conţinut (aprecieri, comentarii, fotografii, linkuri) şi analizează în bazele sale de date peste 30 de petabytes (1015) de date liber împărtăşite de utilizatorii săi. Aproximativ 35.000 de like-uri pentru diverse brand-uri sau firme sunt postate de utilizatorii Facebook în fiecare zi.
    – Google procesa în 2008 cu motorul său de căutare 20 de petabytes de date pe zi.
    – Utilizatorii YouTube încarcă în fiecare minut 48 de ore de conţinut video nou.
    – La începutul lui 2012 Twitter procesa zilnic aproximativ 175 de milioane de twitt-uri, care au conţinut potenţial relevant din punct de vedere comercial / statistic.
    – Wal-Mart gestionează peste un milion de tranzacţii cu clienţii săi zilnic şi stochează datele rezultate în baze de date estimate la 2,5 petabytes (1015).
    – 571 de website-uri noi sunt create în fiecare minut.

    Aceste cifre sunt desigur foarte greu de probat, fiind extrem de dinamice. Sunt însă plauzibile, iar ritmul în care datele se multiplică, mai ales, după cum am spus deja, de la apariţia dispozitivelor mobile inteligente, este exponenţial. Internetul este plin de astfel de statistici ale unui fenomen global care este încă în faza de clarificare şi care a ajuns să fie cunoscut sub denumirea generică (şi intenţionat ambiguă) de Big Data. Big Data este numele dat de specialişti provocării aduse de stocarea şi analiza cantităţilor mari de date ale zilelor noastre, activităţi care nu mai sunt posibile cu instrumentele tradiţionale folosite până acum.

  • Noul Bravia de la Sony: LED-FULL LED!

    Sony, prezentă pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei din magazinele de electronice cu două sau trei versiuni, în funcţie de retailer, va lansa la începutul lunii decembrie un nou model – Bravia HX950 – disponibil în două diagonale, de 55 de inci (140 de centimetri) şi 65 de inci (165 de centimetri), la preţul de 12.200 de lei, respectiv 21.200 de lei. Sony HX950 a fost prezentat iniţial la târgul IFA de la Berlin, fiind lansat ulterior pe piaţa americană şi programat pentru Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, pentru finalul acestui an. Sunt multe de plăcut la noul televizor însă componenta de rezistenţă, despre care niponii susţin că oferă “cea mai bună imagine pe care au creat-o vreodată” este ecranul Full LED, tehnologie despre care susţineau în luna octombrie că “este unică pe piaţa locală”. Full LED înseamnă că mai multe diode emitente de lumină (LED) sunt dispuse uniform pe toată suprafaţa ecranului, spre deosebire de generaţiile anterioare, unde erau plasate pe două sau patru laturi, aşezare care le permite ca în cazul unei imagini mai întunecate, să reducă luminozitatea independent doar pe o anumită porţiune din ecran, generând astfel un contrast mai bun.

    Tot la capitolul ecran, japonezii au menţinut tradiţia de la modelele de top precedente şi au proiectat şi ecranul de la HX950 din Gorilla Glass, sticla rezistentă folosită la cele mai cunoscute modele de smartphone-uri sau tablete PC. Totodată, noul ecran are capacitatea de adaptare a intensităţii luminoase la lumina ambientală, o funcţie întâlnită la smartphone-urile şi tabletele PC, utilă mai ales în vizionările îndelungate. Capacităţile SMART TV de pe HX950 trec cu brio probe precum conectivitatea, funcţiile de programare sau restricţionare sau acces la internet, transfer wireless, comandă prin intermediul unei tablete sau telefon. Una dintre cele mai interesante posibilităţi oferite de Sony este vizionarea unor concerte sau evenimente dedicate programate anterior, televizate doar pe această platformă.

    Vizionarea conţinutului tridimensional se face prin intermediul unui sistem 3D activ, care oferă o imagine ireproşabilă chiar şi în conversia din 2D în 3D, însă la acest nivel de preţ este practic de aşteptat ca imaginea să fie de primă mână. Producătorul a păstrat de la modelele anterioare de top funcţiile vedetă, cum este procesorul grafic X-Reality PRO, un dublu-cip care optimizează calitatea oricărui conţinut video cu o calitate scăzută de pe internet sau card de memorie, sau facilitatea MotionFlow, care reduce neclarităţile dintr-o imagine cauzate de o deplasare bruscă a camerei video. O tehnologie nouă la modelul HX950 este ceea ce Sony numeşte Super Bit Mapping, o inovaţie brevetată de producătorul nipon pentru demultiplicarea conţinutului multimedia într-un format care atenuează imperfecţiunile unui fişier audio-video mai vechi. În termeni de design, Sony continuă să meargă pe unghiurile drepte şi marginile bine definite, uşor retro, însă discrete. Fiecare din cele două diagonale în care este disponibil HX950 îşi va găsi loc fără probleme chiar şi într-o sufragerie dintr-un apartament cu două camere, singura problemă de spaţiu – dacă s-ar pune problema – fiind de fapt pentru cutia ambalajului, care ar da bătăi de cap şi persoanelor obişnuite să transporte pachete de la IKEA. Dacă nu este fixat pe perete, modelul stă sprijinit pe un stativ semicircular cu o margine cromată, o notă de design care diferenţiază clar modelul Sony de concurenţă, însă care vine cu un preţ: dacă lumina soarelui bate dintr-o parte, atunci se reflectă din suport fix în direcţia din care priviţi, ceea ce se poate dovedi supărător pentru o perioadă.

    Tot la capitolul îmbunătăţiri, ar mai fi câteva aspecte la care Sony ar putea să puncteze pe viitor. În primul rând, telecomanda oferită nu diferă cu nimic de un televizor plat din gama entry-level, atât la design cât şi la funcţii. Sigur, Sony oferă o aplicaţie pentru smartphone-uri, prin care televizorul poate fi comandat fără a folosi telecomanda, însă la acest nivel de preţ un consumator ar aştepta cel mai probabil măcar un pad de navigare integrat pe telecomandă, dacă nu chiar un ecran tactil.

    În al doilea rând, în ciuda unei oferte variate şi bine alimentate în materie de conţinut online accesibil direct prin platforma de SMART TV, navigarea pe internet este atât de greoaie, încât aduce aminte de metoda de trimitere a unui SMS în primii ani ai telefoniei mobile. Este adevărat că nu există încă pe piaţă un televizor cu internet care să ofere funcţiile de navigare specifice unui calculator sau unei tablete, însă este păcat că producătorii de de electronice nu au investit mai mult în dezvoltarea unei interfeţe mai prietenoase. Totodată, “universul Sony” – un ecosistem compus doar din dispozitive ale producătorului japonez care să comunice între ele extrem de uşor, de la aparate foto la căşti wireless – pe care producătorul nipon a mizat foarte mult pare încă “în lucru”. Spre exemplu, dacă aveţi o consolă Sony Play Station şi vreţi să vizionaţi un film pe format Blu-ray, îl veţi introduce în consolă, după care telecomanda televizorului nu va fi suficientă deoarece consola este controlată doar de joystick-ul Sony. Spre comparaţie, Sony a creat o aplicaţie pentru tablete care poate comanda modele de televizoare cu tub catodic produse acum 15 ani.

    Dincolo de aspectele care mai pot fi îmbunătăţite, Sony HX950 este un televizor cu o imagine etalon în piaţă, precum şi componente şi funcţii care îl vor face un concurent redutabil pe segmentul de vârf. Pe segmentul de preţ de peste 10.000 de lei de pe piaţa televizoarelor plate mai concurează producători ca Samsung, Sharp, Philips şi Panasonic.

  • Cinci amintiri plăcute de la cel mai mare târg de tehnologie din Europa

    Desigur, e greu să sumarizezi în doar câteva rânduri multitudinea de dispozitive şi tehnologii întâlnite la IFA, un târg parcă mai activ ca niciodată, ce s-a remarcat prin lansarea unor mult aşteptate telefoane, prin apariţia unor televizoare moderne şi electrocasnice inteligente sau prin dezvăluirea a zeci de laptopuri şi tablete ce vor rula Windows 8, ce urmează să fie oficial lansat în luna octombrie.

    Windows 8 şi interfeţe tactile

    Touchscreen-ul sau ecranul tactil, cel atât de apreciat în prezent pe smartphone-uri sau tablete, va deveni o parte tot mai importantă a gadgeturilor în viitorul apropiat. La IFA, touchscreen-urile erau integrate peste tot, de la electrocasnice la computerele de zi cu zi. Am văzut nenumărate concepte de laptopuri hibride, laptopuri cu unul sau chiar două ecrane, tablete cu docking station, all-in-one-uri gigantice, toate utilizând ecrane tactile şi toate rulând viitorul sistemul de operare Microsoft: Windows 8.

    Rămâne de văzut cât de practice vor fi toate aceste idei şi care dintre ele vor prinde rădăcini, pentru că oricât de simplu de utilizat ar fi o interfaţă tactilă, ea are o serie de limitări şi un neajuns enervant: amprentele.

    Telefoanele mobile

    Chiar dacă mulţi producători îşi lansează în ultima vreme modelele de top în cadrul unor evenimente private, cei de la Samsung şi Sony ne-au pregătit câteva noutăţi pentru IFA. Dacă Note-ul 2 era deja anunţat şi mult trâmbiţat, noul telefon cu ecran de 5,5 inchi, S-Pen, Android şi o configuraţie de top, eu unul nu aveam prea mari aşteptări de la mobilele Sony, nefiind un fan al modelelor Xperia deja existente pe piaţă.

    Însă noul Xperia T este un telefon puternic şi extrem de arătos, cei de la Sony concentrându-se mult asupra formei şi finisajelor sale. Iar versiunea Xperia P, telefonul rezistent la umezeală, nu se lasă nici el mai prejos.

    Televizoarele moderne

    Standurile marilor producători de televizoare erau care de care mai impresionante, fie că vorbim de LG, Samsung, Panasonic, Toshiba sau de mai micuţii Grundig, Haier şi alţii care nu îmi vin acum în minte.
    Pe lângă noile serii ale televizoarelor de volum, accesibile majorităţii clienţilor, şi ale televizoarelor inteligente, conectate la internet, am întâlnit şi o serie de televizoare ce te lăsau cu gura căscată, atât prin calitatea imaginii, cât şi prin dimensiuni şi estetică. Voi aminti aici noile OLED-uri 3D de 55 inchi de la LG, subţiri de doar 4 mm şi capabile să ofere imagini excelente, însă şi cu preţuri pe măsură, de multe mii de euro.
    Pe lângă acestea, Toshiba, LG şi Sony au expus televizoare cu rezoluţii 4K, monştri cu diagonale de peste 2 metri ce ar face cinste unui home-cinema modern. Mai mult, cei de la Panasonic au adus un prototip al unei plasme cu diagonala de 3,6 m şi rezoluţie 8K, adică de 16 ori cea a ecranelor Full HD existente în prezent. E drept, televizoare 8K nu vom vedea prea curând în magazine, însă ecranele 4K vor putea fi deja achiziţionate în toamna acestui an, iar preţurile merg spre circa 20.000 de euro pentru modelele de 84 inchi.

    Una peste alta, rezoluţia din ce în ce mai mare, ecranele tot mai performante şi îmbunătăţirea redării conţinutului 3D, atât atunci când se folosesc ochelarii speciali, cât şi fără a utiliza aşa ceva, acestea sunt doar câteva dintre noutăţile oferite de televizoarele moderne ce vor fi disponibile în viitorul apropiat.

  • Noile mutări pe tabla de şah a Bitdefender

    Farmecul antreprenorului român de succes, cu afaceri de talie internaţională, e redat cel mai bine de Florin Talpeş. O cămaşă lejeră, pantaloni de in şi nişte încălţări comode şi creatorul antivirusului e gata să povestească ce se întâmplă cu businessul său, chiar şi când afară sunt 35 de grade. Atmosfera din companie e poate şi mai încinsă, de când Talpeş a trasat noile direcţii pe care să mizeze în perioada următoare în goana după cotă de piaţă şi vânzări mai mari. Iar distanţele nu mai contează în noul business plan adoptat. România, o piaţă pe care o descrie dificilă din cauza lipsei de predictibilitate, a ajuns să însemne sub 5% din afacerile Bitdefender – “ritmul de creştere nu e acelaşi cu cel din alte pieţe, deci va însemna din ce în ce mai puţine procente”.

    Prima jumătate de an a culminat însă cu o mutare la 9.000 de kilometri. Şi nu distanţa ar fi problema, ci stilul complet diferit de a face business. Aventura în arhipelagul nipon a început în preajma Crăciunului, iar după şase luni Bitdefender se află între cele mai vândute cinci produse de software de pe piaţa locală – “dacă intraţi într-un magazin, atunci veţi vedea că domină culoarea roşie”. Talpeş o descrie ca fiind una cu nivel ridicat, dat fiind că acolo clienţii sunt obişnuiţi să plătească, spre deosebire de România, unde modelul practicat este cel gratuit.

    Bitdefender a atacat întâi piaţa de consumer şi a ales să folosească o companie care a intrat cu un nou concept – produsul pe viaţă. În general, în zona de securitate, produsele se vând cu licenţe de un an sau uneori de doi ani. În Japonia, compania a încercat ca antivirusul să fie de folos pe toată durata de viaţă a sistemului de operare, deci antivirusul s-ar schimba doar la înlocuirea sa. În cazul Americii de Sud sau al României, durata de viaţă a unui calculator este de chiar cinci sau şase ani, însă pe pieţe mature precum cea nord-americană sau cea japoneză nivelul e de trei-patru ani.

    “Un model pe viaţă pe piaţa sud-americană n-are avea succesul pe care l-ar avea în Japonia.” El explică faptul că piaţa japoneză e acomodată cu acest model, în timp ce în altele e nevoie de educaţie pentru a înţelege sistemul. Partenerul nipon al Bitdefender este un distribuitor local de produse de software, iar exceptând online-ul şi vânzările directe în cantităţi mari, antivirusul se vinde indirect prin acest tip de parteneriat, nu doar pe piaţa niponă, ci şi la nivel global. Marketingul e o componentă importantă pentru succesul businessului, de aceea agenţiile de comunicare locale şi accesul produsului în fabricile de conţinut sunt luate în calcul din start chiar şi pentru un produs de tip software.

    La capitolul conştiinţei consumatorului, Australia, loc în care nu are un partener regional, e un punct forte pentru antivirusul românesc – “ca o minge de zăpadă care creşte spectaculos” -, asta deşi îl comercializează doar online. Totuşi Talpeş admite că, de regulă, calitatea partenerilor e decisivă în timpul şi dimensiunea succesului obţinut. La capitolul costuri salariale, piaţa japoneză e una dintre cele mai scumpe, spune şeful Bitdefender, justificând astfel intrarea prin partenerul nipon şi nu prin deschiderea unui birou local – “e întotdeauna un joc între ce marje oferi partenerilor şi ce investiţii îţi asumi tu” – deci, în mod logic, o investiţie mai redusă atrage după sine un plus din adaos oferit partenerului.

    Drumul către pieţe noi este firesc în parcursul afacerii pornite după Revoluţie de unul dintre cei mai admiraţi 100 de CEO din România, potrivit catalogului cu acelaşi nume realizat de BUSINESS Magazin. După România şi ofensiva asupra pieţelor anglofone – America de Nord, Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie, India, “când mergi la drum cu aplicaţii software ataci în primul rând” – antivirusul românesc a ajuns şi pe piaţa din China, unde Bitdefender are câteva parteneriate de unde a survenit un volum mare de utilizatori ai tehnologiilor. În piaţa chinezească de consumer domină însă serviciul oferit gratuit, de aceea şi modelul de business se schimbă uşor, tendinţa fiind aceea de a oferi îmbunătăţiri contra cost la pachetul oferit iniţial fără costuri.

    În cifre, creşterea de 30% din zona de online, unul dintre businessurile consistente în segmentul consumer, este motivul de bucurie pentru prima jumătate a lui 2012. “Explozia” de care vorbeşte Talpeş pentru a doua jumătate a anului vine din zona de enterprise. “Aici este boomul. Cartea cea mare pe care o jucăm e în zona virtualizării şi a cloudului. Putem ataca zona de mari organizaţii pentru că tehnologiile pe care le oferim sunt calitatea noastră principală.” Talpeş mai spune că cererea care se naşte dinspre sectorul companiilor i-ar putea face pe jucătorii din tehnologie să nu facă faţă. Practic, prezenţa pe piaţă trebuie să fie deja bifată pentru a absorbi cât mai repede cererea, iar pentru asta e nevoie de bani. Aplicaţiile software “din nori”, disponibile fără licenţă prin internet, sunt o afacere de câteva zeci de miliarde de euro, iar expertiza deţinută de companie poate fi decisivă în protejarea sistemelor care le accesează. “Avem mari aşteptări şi mari şanse să reuşim”, descrie Talpeş noua eră în care ar putea intra Bitdefender dacă va şti să-şi joace cărţile.