Produsul, o maşină de gătit care arată ca o rachetă, are patru funcţii – plită, grătar, cuptor de pizza şi vatră – şi are corp din beton refractar, fiind prevăzut cu trepied şi trei roţi pentru a putea fi deplasat. Modelul Noori V01 funcţionează cu lemne sau cărbuni, este destinat utilizării în aer liber şi costă de la 3.200 de dolari în sus.
Tag: beton
-
Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“
Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.
Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.
„A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC Declan Lawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.
Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.
Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).
Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.
Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.
Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.
-
Mobilier stradal contra teroriştilor
O bancă frumoasă ori un rastel de biciclete pot fi astfel nu numai nişte piese utile de mobilier stradal, ci şi o modalitate de prevenire a unor atentate cum ar fi cele în care diverşi atacatori intră cu camioane ori alte vehicule în mulţime, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani la Londra, Toronto, Nisa, Berlin sau Charlottesville, în statul american Virginia.
Dat fiind că se doreşte încurajarea oamenilor să iasă din case şi să petreacă mai mult timp în spaţii publice, să meargă mai mult pe jos ori cu bicicleta sau să facă sport şi să-şi folosească mai rar maşinile, spaţiile publice trebuie să rămână deschise şi primitoare, aşa că nu se recomandă blocarea lor cu garduri, parapete de beton ori bariere.
Arhitecţilor care se ocupă de amenajarea acestora nu le rămâne atunci decât să apeleze la soluţii precum copaci, ghivece şi mobilier stradal, care trebuie astfel amplasate încât oamenii obişnuiţi să nu-şi dea seama de scopul lor antiterorist. Apar astfel bănci, stâlpi de iluminat stradal, fântâni şi statui bine ancorate de suporţi de beton, precum şi zone supraînălţate ori coborâte în pieţe pentru a îngreuna accesul vehiculelor, iar o altă măsură propusă de arhitecţi este construirea unui număr mai mare de străzi şerpuite.
-
Sătui să aştepte ca autorităţile să-şi facă treaba, sătenii dintr-o localitate din România s-au apucat singuri să-şi facă drum. Au adunat bani şi s-au apucat de lucru
Sătenii din Trestia au pus mână de la mână şi s-au apucat de construit singuri un drum. Drumul urmează să facă legătura între Trestia, Bloaja şi Ciocotiş, în zona ‘Piatra Săpată’. Pe ploaie, drumul de pământ era impracticabil, scrie libertatea.ro.
90 de familii au adunat bani şi au cumpărat plasă sudată şi trei cife de beton şi s-au apucat de lucru. Ieri, au construit în prima etapă 56 m de drum betonat, cu o lăţime de 3 m şi un strat de beton de 15 cm. Fostul primar al comunei Cerneşti, Nelu Şovre, i-a ajutat cu un buldozer.
Oamenii din Trestia sunt prinşi la mijloc în războiul orgoliilor consilierilor locali, crede fostul primar, întrucât consilierii PNL s-au opus aprobării fondurilor pentru realizarea acestui drum. Pe reţelele de socializare, localnicii spun că se vor descurca şi cu un alt proiect ‘ tot singuri ne-om face şi Căminul Cultural’.
-
Lucrările de reparare a pistelor Aeroportului Otopeni vor demara pe 12 aprilie
Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti (CNAB) a programat pentru perioada următoare mai multe lucrări de reparaţii şi întreţinere. Acestea „vor începe din 12 aprilie şi presupun repararea dalelor de beton degradate de la platforma 1 şi a căilor de rulare aferente; lucrări de întreţinere a stratului de uzură la căile de rulare, inclusiv aşternerea unui nou strat asfaltic; lucrări pentru operaţionalizarea balizajului luminos CAT III A la pista 2”, se arată într-un comunicat al Ministerului Transporturilor.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
De ce se schimbă din nou bordurile în sectorul 4? Din cauza climei din România, o bordură normală de beton nu ţine nici un an sau doi
„O bordură normală din beton, la ciclurile normale îngheţ-dezgheţ sau din cauza materialului antiderapant se deteriorează şi nu ţine nici un an sau doi. Trebuie să refacem bordurile, dar de data aceasta să folosim materiale de calitate, ca în Vest, care să ţină în timp“.
Un alt proiect refăcut de primar este cel al spaţiilor verzi din scuarurile de pe bulevarde, deşi au fost amenajate recent de fostele administraţii. Primarul susţine că pomii au fost plantaţi în pământ insuficient, şi ieşeau din spaţiul amenajat, aşa că a trebuit scoşi şi mutaţi în alte locuri.
-
Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“
Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.
Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.
„A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC Declan Lawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.
Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.
Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).
Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.
Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.
Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.
-
Cum arată primul restaurant subacvatic din Europa, la 5m sub apă
Clădirea este construită pentru a fi un restaurant cu 100 de locuri, însă va funcţiona şi ca centru de cercetare marin şi ca recif artificial pentru midii. Odată intraţi, vizitatorii vor putea să vadă viaţa marină printr-o fereastră panoramică imensă.
”Este mai mult decât un acvariu. Structura este gândită astfel încât să se integreze perfect în mediul marin la 5 m sub apă”, au declarat reprezentanţi ai firmei Snøhetta care se ocupă de design. Zidurile din beton vor avea 1 m lăţime, iar la exterior nu vor fi finisate, asperităţile fiind perfecte pentru a le permite midiilor să se ataşeze de ei.
-
E-Distribuţie Banat: Alimentarea cu electricitate, afectată în 73 de localităţi din vestul României
Anterior, E-Distribuţie Banat a anunţat că sunt 74 de localităţi afectate.
În judeţul Timiş erau afectate 7 linii de înaltă tensiune şi 58 de linii de medie tensiune, inclusiv 3 stâlpi metalici îndoiţi şi 4 stâlpi de beton rupţi. Alimentarea cu electricitate era afectată în 28 de localităţi şi nu mai existau staţii de transformare fără tensiune.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cum se lucrează într-o „Capitală Europeană Smart”: Un bulevard considerat a fi monument istoric este distrus sistematic, iar mozaicul este înlocuit de beton turnat în bătaie de joc
Cu toate acestea, bulevardul este împărţit între trei sectoare care nu s-au pus de acord pentru întreţinerea acestuia. Dacă partea din sectorul 3, dintre Unirii şi Piaţa Alba Iulia a fost modernizată, cea dintre Unirii şi Piaţa Constituţiei este complet abandonată de autorităţi: Mozaic spart, şanţuri săpate haotic, lucrări publice realizate în bătaie de joc.
Cu toate că este zonă de promenadă, pe unde sunt deshise restaurante din segmentul superior, partea dinspre Palatul Parlamentului a „beneficiat” de o serie de lucrări la reţeaua de apă. Constructorul Acvatot, în calitate de antreprenor general, Apa Nova ca proiectant general şi beneficiar, au distrus mozaicul de pe bulevard şi l-au înlocuit cu beton.Teoretic, legea spune că trebuie să readucă trotuarul la starea iniţială, însă mozaicul nu a fost conservat, ci distrus. În toate capitalele europene astfel de lucrări ar fi fost intens supravegheate, tocmai pentru ca sunt zone vizitate de turişti, însă în Bucureşti, capitală despre care Primăria spune mai nou că ar fi „smart”, zone ce trebuie protejate sunt distruse sistematic.