Primul director al FMI, industrias si politician belgian,
arhitect al planului de reforma monetara care a facilitat
redresarea Belgiei dupa razboi.Revansa pe care Franta a
binemeritat-o dupa maniera rusinoasa in care s-a incheiat mandatul
lui Dominique Strauss-Kahn la conducerea FMI pune Parisul intr-o
pozitie de forta in mecanismele de gestionare a organismelor
financiare internationale. Coincidenta face ca Franta sa detina
inca pentru cateva luni presedintia G20, iar obiectivele ambitioase
de reformare a sistemului monetar global enuntate anterior de
presedintele Nicolas Sarkozy pot capata un nou suflu, odata cu
numirea carismaticei Christine Lagarde (55 de ani) la conducerea
FMI.
Desi Strauss-Kahn era si el francez, intre el si presedintele
Sarkozy exista o clara rivalitate politica, asteptata sa se
concretizeze intr-un duel de forta la prezidentialele de anul
viitor. Christine Madeleine Odette Lagarde este una dintre cele mai
fidele colaboratoare ale lui Sarkozy, impreuna cu care a si
creionat prioritatile mandatului francez la sefia G20, intre care
primeaza rediscutarea influentei dolarului in schimburile
internationale in favoarea “monedei” FMI – drepturile speciale de
tragere (DST), respectiv a unui cos de valute care sa cuprinda
euro, dolarul, yenul si lira sterlina.
Vezi aici cine au fost predecesorii Christinei
Lagarde la conducerea FMI (GALERIE FOTO)
Lagarde nu a inselat increderea actualului ocupant al Palatului
Elysée, care i-a oferit portofoliul Agriculturii inca din primele
zile de mandat, desi ea facuse parte din echipa rivalului lui din
interiorul dreptei franceze, fostul premier Dominique de Villepin.
In guvernul condus de François Fillon, ca ministru de finante inca
din 2007, Lagarde a stralucit atat prin aparitiile ei sobre, dar
elegante, cat si prin talentul de negociator demonstrat in perioade
dificile pentru economia mondiala. La intalnirile internationale,
Lagarde s-a remarcat prin imaginea de femeie puternica, fara
complexe in mijlocul unei asistente aproape cu totul masculine.
Statura ei impresionanta (fosta atleta are 1,80 m inaltime) i-a
facut pe jurnalisti sa asemene plastic intalnirile G8, ale celor
mai mari economii ale lumii, cu imaginea Albei-ca-Zapada si a celor
sapte pitici.
Sperantele Europei legate de Lagarde se leaga de rezolvarea
crizei datoriilor suverane din UE, tinand cont ca Fondul are o
expunere de 78,5 miliarde de euro in cele mai indatorate dintre
statele europene. Or, dupa ce a oferit bani pentru ca intreaga
constructie monetara europeana sa nu se prabuseasca, FMI era
asteptat sa puna acum conditii mai aspre pentru a fi sigur ca-si
recupereaza participatiile. Cu Lagarde in fotoliul executiv de la
Washington, liderii europeni privesc cu ceva mai mult optimism la
sansele ca Fondul sa ramana un partener rezonabil de negocieri, mai
ales ca ea este considerata printre arhitectii salvarii Greciei
prin pachetul de credite de 110 miliarde de euro si ai planului
european de asistenta financiara de 750 de miliarde de euro,
initiat anul trecut si folosit pana acum pentru Irlanda si
Portugalia. Iar in plina criza greceasca, o atitudine rigida din
partea FMI era chiar ultimul lucru de dorit.
Fosta avocata de succes, specializata in litigii de munca,
legislatie antitrust si fuziuni si achizitii, Lagarde a parut a fi
optiunea ideala pentru inlocuirea lui Strauss-Kahn, dupa ce din UE
nu s-a ridicat nicio alternativa, iar statele emergente s-au
aliniat, unul cate unul, in randul sustinatorilor ei, dupa un
turneu fulger al candidatei franceze care a inclus opriri la
Brasilia si la Beijing. Cutuma care face ca Europei sa-i revina
sefia Fondului, iar Statelor Unite cea a Bancii Mondiale, a fost
respectata si de aceasta data, desi vocile BRIC (China, Brazilia,
India si Rusia) se aud tot mai tare in corul international,
cerandu-si dreptul la reprezentare. Agustin Carstens (53 de ani),
contracandidatul mexican al lui Christine Lagarde in aceasta cursa,
s-a recunoscut invins de la inceput, spunand despre disputa ca “e
ca si cum ai incepe un meci de fotbal de la 5-0”.