Actorul american Ben Stiller şi soţia sa, Christine Taylor, au anunţat că se depart după 17 ani de căsătorie în care au crescut doi copii împreună. Cuplul de la Hollywood s-a despărţit amiabil. Cei doi au dezvăluit că îşi doresc să rămână prieteni.
Tag: Ben Stiller
-
DIVORŢUL ANULUI la Hollywood! Un celebru cuplu se desparte după 17 ani de căsătorie!
Este vorba de un cuplu cunoscut de actori americani. Cei doi s-au despărţit amiabil şi au dezvăluit că îşi doresc să rămână prieteni.
Actorii s-au cunoscut pe platoruile de filmare, iar în anul 2000 au hotărât să-şi unească destinele.
Cei doi au jucat în mai multe filme împreună: ‘Zoolander’ (2001), ‘Dodgeball: A True Underdog Story’ (2004), ‘Tropic Thunder’ (2008) şi cel mai recent ‘Zoolander 2’ (2016).
Află despre cine este vorba, în articol.
-
Dramă uriaşă pentru actorul Ben Stiller. Verdictul cutremurător primit de la medici. „Nu mă aşteptam la aşa ceva”
A ştiut să-şi păstreze zâmbetul pe platourile de filmare, însă acum trece prin momente momente cumplite. La un simplu control de rutină, medicii i-au dat un diagnostic cutremurător actorului Ben Stiller. ”A venit de nicăieri. Nu mă aşteptam”, a spus el
Actorul a recunoscut că diagnosticul l-a bulversat total şi că momentul în care medicii i-au dat vestea îl duce cu gândul la o scenă dintr-un film. “Doar că eram eu şi nimeni nu filma, de fapt”, a scris actorul pe Twitter.
-
Surpriza Craciunului din cinematografe – Little Fockers (VIDEO)
Premisele sunt stravezii. A cincea aniversare a “micilor
Fockeri” reuneste intregul clan Focker-Byrnes la Chicago, iar
aceasta provocare este cam singura scoasa la inaintare de catre
scenaristi. Mai mult, bunicul Jack (De Niro) ar fi dispus sa
renunte la statutul de lider (autoales) al intregii familii, daca
ginerele Greg (Stiller) s-ar dovedi demn de aceasta onoare. In rest
totul este cam la fel: Jack este la fel de bagaret si paranoic, iar
Greg la fel de patetic de obsedat sa se ridice la nivelul
asteptarilor intregii familii. Prin cadru trec si cei mai tineri
membri ai familiei, Henry si Samantha, dar contributia lor nu
justifica titlul partii a treia, unul mult mai corect fiind,
probabil, “The Same Fockers”.
Cand miza unui intreg film este organizarea unei petreceri, stii
de la inceput ca nu se va intampla mare lucru, prin urmare te poti
aseza comod in scaunul de cinematograf si chicoti (in cazurile mai
fericite), cu atentia la turatie minima, la cateva dintre gagurile
tot mai fara perdea ale seriei. Nu poti vorbi de un scenariu in
cazul acestei comedii, ci mai degraba de o succesiune de poante,
mai mult sau mai putin reusite, chiar daca lipsa de inspiratie
ajunge sa fie inlocuita la final cu doar putintica inspiratie.
Au trecut zece ani de la “Un socru de cosmar”, film care reusea,
cu un buget de 55 de milioane de dolari, sa devina al saptelea cel
mai de succes film al anului 2000 la nivel mondial, cu incasari de
330 de milioane. Patru ani mai tarziu, intra in scena Barbra
Streisand si Dustin Hoffman si, chiar daca criticii nu prea s-au
grabit sa rada la glumele seniorilor Focker, cifrele au “obligat”
studiourile sa pregateasca o a treia parte: peste 500 de milioane
de dolari incasari si un onorant loc 77 in topul celor mai mari
incasari ale tuturor timpurilor. Cu toata bunavointa publicului si
o perioada extrem de bine aleasa pentru lansarea unei comedii de
familie, sunt putine sanse ca “O familie de cosmar” sa-si intreaca
predecesorii odata trecut weekendul premierei, cand fanii
nabadaiosului cuplu De Niro-Stiller se vor ingramadi in
cinematografe.A treia parte a trilogiei (pentru moment, caci cu Fockerii nu-i
de glumit) duce lipsa de un ingredient vital – inspiratia. Filmul
iti lasa impresia unei masinarii bine unse, dar care se misca
exclusiv din inertie (sau, altfel spus, unicul motor sunt cateva
cecuri grase platite in speranta unor cecuri si mai grase), iar
acest lucru te face sa te intorci in trecut cu cateva decenii si sa
te gandesti la “Funny Girl”, in care Barbra Streisand pronunta,
printre cantece ca “Don’t Rain on My Parade”, increzatorul
auto-salut atat de folosit ulterior “Hello, Gorgeous”, la
“Rainman”, la “Vanatorul de cerbi” sau “Taxi”, sau, daca tinem
mortis sa ramanem pe domeniul comediei si sa-i bifam si pe Ben
Stiller si regizorul Paul Weitz in enumerarea de mai sus, la “Mary
cea cu vino-ncoa” si “Placinta americana”, doua comedii la fel de
ireverentioase, dar infinit mai proaspete decat “O familie de
cosmar”. -
Sfarsit de an cu adrenalina
Poate ca “Orasul” nu se va regasi printre cele zece filme
nominalizate la anul la Oscarul pentru cel mai bun film, dar asta
nu inseamna ca aceasta productie, unde Ben Affleck este regizor,
scenarist si actor principal, nu merita toata atentia amatorului de
thrillere de actiune. S-o spunem extrem de simplu: daca v-a placut
“Heat”/”Obsesia” al lui Michael Mann, cu siguranta o sa va placa si
“The Town”.Patrundem din nou in lumea spargatorilor de banci, dar parasim
Los Angelesul pentru Boston. In cateva randuri aparute pe ecranul
negru ti se prezinta premisele: un cartier de cativa kilometri
patrati din orasul american este raspunzator pentru un urias
procent din spargerile de banci locale. Meserie mostenita din tata
in fiu, jaful este ocupatia de baza a raufacatorilor din
Charlestown, iar Doug MacRay (Affleck) si banda lui se afla in
spatele unora dintre cele eficiente spargeri.Alaturi de trei tovarasi, dintre care iese in evidenta Jem (tot
mai popularul Jeremy Renner din oscarizatul “The Hurt Locker”),
Doug jefuieste o noua banca, dar un concurs de imprejurari ii
obliga pe spargatori sa o ia ostatica pe directoarea acesteia,
Claire (Rebecca Hall). Poate ca atractia simtita de Doug pentru
Claire nu suna foarte credibil la citirea sinopsisului, dar Affleck
si mai ales excelenta Hall fac ca relatia incipienta dintre cei doi
protagonisti sa decurga suficient de natural (daca nu si familiar)
pentru a complica scenariul cu directii cat se poate de
ofertante.Intensitatea lui “The Town” este putin stirbita de faptul ca
filmul pare o idee prea lung si de impresia ca, din scenariul scris
de Affleck in colaborare cu Peter Craig si Aaron Stockard (pornind
de la romanul “Prince of Thieves” al lui Chuck Hogan), s-a dorit
bifarea cam oricarei emotii posibile, intr-un film cam prea
dramatic pentru a se inscrie pur si simplu la categoria “heist
movie”. Cu toata incoerenta sa, acest al doilea proiect regizat de
Affleck te tine bine insurubat pe scaun cu scene de actiune si
urmarire gandite la marele fix, confruntari de focuri de arma, dar
si cu acea atmosfera specifica genului, care-ti sugereaza ca de
eroi nu se va alege nimic bun.Cel mai interesant aspect al lui “The Town”? Griul perfect al
personajelor sale, care te provoaca pe durata filmului, ca
spectator, sa iei o decizie importanta: cu cine tii in aceasta
batalie pe muchie de cutit a spargatorilor impotriva FBI? Nu ti se
ofera justificari, iar povestea de dragoste dintre Doug si Claire
nu romantizeaza deloc personajele, lasandu-le departe de cliseul cu
“baiatul cel rau si fata cea frumoasa”. Franchetea si lipsa de
menajamente (totul se desfasoara, pana la urma, intr-o lume “care
pe care”) se intensifica in Charlestown, unde moralitatea si un
sumbru cod al onoarei asigura cateva dintre cele mai puternice
secvente.Probabil ca membrii Academiei Americane de Film vor avea mari
probleme cu “Orasul”, principalul motiv fiind faptul ca toate
rolurile secundare ar merita recompensa unei nominalizari. Jon
Hamm, actorul transformat intr-un star de serialul “Mad Men”, este
brici in rolul agentului FBI pentru care prinderea bandei lui
MacRay devine o adevarata obsesie (ca tot pomeneam de “Heat”, un
cuvant, in sensul folosit de Michael Mann, foarte des pomenit si in
filmul lui Affleck).
Blake Lively, pe care o vom vedea la anul in blockbusterul
“Green Lantern”, arata ca se poate indeparta la infinit de “Gossip
Girl” sau de accesibilul gen al filmului cu supereroi, in rolul
dezlantuitei Krista, in timp ce Jeremy Renner isi lipeste si mai
bine de frunte eticheta actorului in stare sa dea totul in rolul
tipului de actiune fara nimic de pierdut. O aparitie meteorica a
lui Chris Cooper ridica si ea stacheta, dar impresia cea mai
puternica in ceea ce priveste rolurile foarte scurte o lasa Pete
Postlethwaite in rolul Florarului, eminenta cenusie a lumii
interlope din Charlestown si angajator, prin metode extrem de
neortodoxe, al grupului MacRay.Daca ultima zi a anului vine cu dorinta de adrenalina la cinema,
nimic nu ne opreste sa incercam “Orasul”, chiar daca filmul lui
Affleck are o concurenta puternica din directia genului de familie,
atat de popular de sarbatori. La sfarsitul lui decembrie, pana si
SF-urile sunt de familie, cu lider de pluton asteptatul “TRON:
Mostenirea”, laudat mai degraba pentru efectele speciale decat
pentru subiect. La capitolul comedie avem de-a face din 24
decembrie cu “Little Fockers”/”O familie de cosmar”, a treia
reintalnire a lui Robert De Niro cu Ben Stiller in sanul familiei
Focker, in timp ce Jack Black se joaca de-a Gulliver intr-o noua
ecranizare, de aceasta data in cheie moderna, a “Calatoriilor” lui
Jonathan Swift.Cu o saptamana mai devreme este randul comediei romantice (si de
familie) “Life As We Know It”, cu Katherine Heigl si Josh Duhamel
in rolurile principale. Printre atatea dulceturi, “Orasul” este
categoric palma care o sa va trezeasca si o sa va faca sa incepeti
2011 cu atentia treaza.