Cu multiple companii private de transport şi cu peisaje de poveste la tot pasul, călătoritul cu trenul în Bavaria poate deveni o experienţă în sine – o traducere ad litteram a popularului citat „Bucură-te de călătorie, nu de destinaţie”. Nici destinaţiile nu sunt însă mai prejos. Luând ca punct de plecare Münchenul, capitala bavareză, există o mulţime de locuri în care să vă petreceţi timpul, ideale pentru o excursie de o zi sau de weekend.
Trenul suburban este varianta de preferat când vine vorba de călătorii în jurul Munchenului (înspre lacurile Starnberg sau Amersee de exemplu, aflate la aproximativ o oră distanţă de centrul oraşului).
Dacă doriţi să faceţi excursii mai lungi pentru a descoperi Bavaria, este recomandat să cumpăraţi un bilet valabil pentru o zi, în toată regiunea, pentru toate mijloacele de transport: trenuri regionale (în care nu sunt incluse însă trenurile rapide), metrouri, tramvaie, autobuze. Acest bilet, denumit Bayern Ticket, poate fi cumpărat de la automatele prezente în orice staţie de metrou sau de la gară şi costă 25 de euro pentru o persoană. Acesta poate fi achiziţionat însă şi în variante pentru grupuri. Spre exemplu, pentru un grup de cinci persoane, preţul este de 53 de euro. Cu acest bilet puteţi ajunge şi în oraşul Salzburg din Austria, aflat la 140 km distanţă faţă de Munchen.
La aproximativ o oră sud-vest de München, imediat ce am coborât din tren, am descoperit o faleză cu nisip, şezlonguri, monitoare pe care erau dublate valurile lacului imens de lângă, imaginea îndepărtată a Alpilor la orizont. Imaginea descrie districtul rural Starnberg, unul dintre cele mai bogate nu doar din Bavaria, ci din întreaga Germanie: acesta este locul cu cea mai mare putere de cumpărare din ţară: 33.102 euro pe persoană, cu 44% mai mult decât media naţională.
Cel mai bine se vede acest lucru în vilele de dimensiunea unor castele, înconjurate de adevărate fortăreţe, alcătuite atât din pădurea naturală de stejari, cât şi din zidurile imense. Le veţi putea admira pe toate mergând printr-un traseu în pădure, în jurul lacului întins pe 20 de kilometri – la pas sau pe bicicletă. Mai mulţi oameni de afaceri cunoscuţi locuiesc la Starnberg – printre care mai mulţi membri ai familiei Siemens, de pildă. Mergând mai în urmă în istorie, am aflat că lacul ascunde şi o serie de poveşti mai puţin fericite: regele Ludwig al II-lea al Bavariei s-a înecat în mod misterios aici.
Drumeţiile pe multiplele rute special amenajate, plimbarea cu bicicleta sau cu barca (oricine poate închiria o barcă cu motor pe care să o conducă singur) nu trebuie ratate. Cel mai bun mod de a încheia o zi de primăvară: pe şezlongurile de lângă lac, ascultând valurile şi muzica de la terasa aflată lângă gară. Destinaţia se află în inima regiunii cunoscute drept Ţara celor Cinci Lacuri (celelalte sunt Ammersee, Wörthsee, Pilsensee şi Wesslinger See).
Acestea nu sunt însă toate „see”-urile (lacuri, în limba germană) din Bavaria. Un alt exemplu de oraş unde se pot practica drumeţii este Schliersee, aflat pe ţărmul nord-estic al lacului cu acelaşi nume, la o distanţă de circa 2 ore de mers cu trenul. Chiar dacă lacul de aici este mai mic (are circa 2,2 kilometri lungime), imaginea Alpilor este mai aproape. Staţiunea este vizitată mai ales iarna, dar locul este renumit şi pentru drumeţiile montane care se pot organiza aici pe timp de vară.
Există însă opţiuni şi pentru cei care preferă activităţile mai relaxante: printre punctele de interes de aici se numără biserica Sfântul Sixtus, cunoscută drept o bijuterie arhitecturală, în stil baroc, care include fresce pictate de artistul german Johann Baptist Zimmerman, dar şi tablouri ale pictorului gotic Jan Pollack. Teatrul Fermierilor din Schliersee (înfiinţat în 1892) este teatrul cel mai vechi de acest tip. Muzeul Schliersee (construit în jurul anilor 1500) oferă aspecte referitoare la viaţa şi munca în ultimii 500 de ani într-una dintre cele mai vechi case din sat. Iar cei care îşi doresc exclusiv o vacanţă de relaxare au la dispoziţie mai multe complexuri turistice tip spa – unul dintre ele oferind chiar o privelişte asupra lacului.
Mirosul de wurst la grătar şi câteva note portugheze cântate la chitară, chiar lângă podul peste Dunăre, au fost primele aspecte de care am dat în Regensburg, un oraş aflat în sud-estul Germaniei, la confluenţa dintre Dunăre şi râurile Naab şi Regen. Oraşul este situat în cel mai nordic punct al Dunării şi este al patrulea cel mai mare oraş din Bavaria, după München, Nürnberg şi Augsburg.
Mirosul care te loveşte imediat ce cobori din tren vine de la Wurstkuchl, cel mai vechi restaurant de wurst din lume; pe uşa bucătăriei de dimensiuni reduse, vizitatorii pot vedea cum este gătită mâncarea specific bavareză pe cuptoarele şi grătarele aflate la interior. Wurstul, sauerkratul (varza folosită de ei cel mai des ca garnitură) şi berea pot fi savurate pe băncile din lemn, chiar pe malul Dunării.
Mergând spre interiorul oraşului, am descoperit că acesta are mai degrabă un aer latin – dacă ne uităm la străzile înguste, pietruite, ascultăm muzica muzicienilor ambulanţi şi ne oprim la gelateriile italiene răspândite aici.
Centrul vechi al oraşului, cu biserici şi case aristocrate din secolele XIII şi XIV, fac parte din patrimoniul UNESCO. Din rândul cele mai cunoscute clădiri de aici se numără Domul – un exemplu al goticului pur german, principala operă specifică arhitecturii gotice din Bavaria. Interiorul include numeroase monumente – inclusiv una dintre operele de artă ale lui Peter Vischer. Adler-Apotheke, află în apropierea catedralei, a fost deschisă în 1610 – chiar şi azi vizitatorii pot admira spiţeria antică.
În apropierea Regensburgului se află două clădiri alese ca monumente naţionale dedicate patriotismului şi măreţiei de Ludwig I din Bavaria: Walhalla şi Befreiungshalle; am văzut-o pe prima, descrisă drept cea mai impresionantă. Aflată la 10 kilometri est, este un fel de Atena în mijlocul Bavariei – cu cântăreţi, persoane înşirate pe scări sau relaxându-se pe iarbă în apropierea templului – care chiar aduce a templu al păcii. În interior, sunt expuse busturi ale personalităţilor germane.
La Eibsee am ajuns după ce am citit că este „cel mai fotogenic lac din Bavaria”. Este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase lacuri din regiune – mai ales că în luciul acestuia se reflectă cel mai înalt munte german – Zugspitze (cu o înălţime de 2.962 metri, parte din munţii Wetterstein). Cea mai apropiată gară este Grainau – iar de aici există un autobuz care circulă înspre Eibsee şi care ajunge acolo în aproximativ o jumătate de oră. Lacul Eibsee, de culoarea turcoazului mediteranean, oferă un adevărat paradis pentru iubitorii de natură, precum şi un loc foarte liniştit pentru relaxare. Eu m-am limitat la înot şi un picnic lângă acesta, însă există mai multe variante pentru cei dornici de activităţi în aer liber: un traseu de bicicletă de circa 7 km şi care poate fi făcut în 1 oră şi 40 de minute, trasee pentru drumeţii în pădurea de lângă lac, precum şi un restaurant unde se găteşte peşte în aer liber şi alte specialităţi bavareze.
Eu am văzut aceste destinaţii în ocazii diferite – într-un sejur mai lung le veţi putea vizita pe îndelete pe toate – adăugând, evident, şi obiective mai des analizate în ghidurile turistice, precum castelul Neufschwenstein, memorialul lagărului de concentrare de la Dachau, castelul Nymphemburg şi pădurea care îl înconjoară din München, microberăriile sau oraşul lui Mozart – Salzburg – şi lista poate continua, toate fiind accesibile cu transportul public. Şi, chiar dacă se spune că trenurile germane nu întârzie niciodată, o vorbă între germani spune că „1 din 3 trenuri” va întârzia întotdeauna. Nu vă alarmaţi însă, întârzierile nu depăşesc 2 minute, de cele mai multe ori.