BusinessMagazin

Tag: bautura

  • Povestea farmacistului care a transformat Coca-Cola într-una dintre cele mai iubite băuturi de pe planetă

    Dacă nu ar fi întâlnit omul potrivit la locul potrivit, Poate că Asa Griggs Candler ar fi rămas un simplu farmacist. A avut însă norocul de a-şi fi intersectat destinul cu cel al lui John Stith Pemberton, inventatorul Coca-Cola, de la care a cumpărat cunoscuta reţetă care avea să îl transforme într-unul dintre cei mai importanţi magnaţi din istoria Statelor Unite, după ce a pus bazele imperiului cunoscut astăzi în toată lumea drept The Coca-Cola Company.

    Asa Griggs Candler s-a născut pe 30 decembrie 1851 în Villa Rica, Georgia, în familia Marthei şi a lui Samuel Charles Candler, şi a avut zece fraţi. În 1888, pe când lucra ca farmacist, Asa Griggs Candler l-a întâlnit pe John Stith Pemberton (8 iulie 1831 – 16 august 1888), inventatorul Coca-Cola, care crease în mai 1886 o versiune timpurie a celebrei băuturi. Intrigat de băutura dulce, carbonatată a lui Pemberton, antreprenorul i-a oferit acestuia suma vehiculată la 1.750 de dolari (circa 47.000 de dolari la valoarea din prezent a monedei) pentru a cumpăra reţeta.

    Unele surse menţionează suma de 2.300 de dolari ca fiind adevărata valoare a tranzacţiei. Grav bolnav şi în pragul falimentului, Pemberton a acceptat, cu toate că anticipase succesul pe care îl va avea băutura şi dorise să lase reţeta moştenire fiului său, care a preferat însă banii.
    Patru ani mai târziu Candler a fondat The Coca-Cola Company. În anul următor, brandul a devenit marcă înregistrată şi a început distribuţia primelor dividende către acţionari.

    Până în 1895 compania distribuia Coca-Cola pe tot teritoriul Statelor Unite, iar în 1899 a început exportul în Cuba, doi ani mai târziu businessul extinzându-se în Europa. Antreprenorul a lansat de asemenea faimosul „contract de un dolar”, prin care vindea dreptul de a îmbutelia Coca-Cola în SUA pentru doar un dolar. La început, compania a promovat băutura drept un remediu pentru durerile de cap, dar şi ca o soluţie pentru ameliorarea oboselii psihice şi fizice.

    În 1903 Candler a decis să scoată cocaina din frunzele de coca înainte de a le amesteca cu băutura şi să vândă extractul de cocaină companiilor farmaceutice. În 1911 compania a investit 1 milion de dolari în publicitate. După patru ani, Root Glass Co. a creat sticla iconică a brandului. În 1916, când antreprenorul a fost ales primar al Atlantei, s-a retras din managementul afacerii. În timpul mandatului, el a depus eforturi considerabile pentru a reconstrui peste 1.500 de locuinţe distruse în marele incendiu din Atlanta din anul 1917. De asemenea, a făcut mai multe împrumuturi personale pentru a extinde reţeaua de apă şi canalizare, precum şi infrastructura oraşului. Candler a fost, de asemenea, şi un cunoscut filantrop, dotând numeroase şcoli, universităţi şi spitale cu cele necesare.

    În 1917 reprezentanţii businessului au decis să scadă cu 50% cantitatea de cafeină din băutură. Doi ani mai târziu fondatorul a cedat un procent majoritar din acţiunile pe care le deţinea în companie celor cinci copii ai săi (patru fii şi o fiică), care la rândul lor le-au vândut unui grup de investitori condus de omul de afaceri american Ernest Woodruff.

    În 1926 antreprenorul a suferit un accident vascular cerebral, iar pe 12 martie 1929 a murit în spitalul Wesley Memorial Hospital din Atlanta, Georgia.În 2018 The Coca-Cola Company a avut venituri de 31,85 de miliarde de dolari şi o echipă de circa 60.000 de angajaţi. În prezent compania deţine în jur de 500 de branduri răspândite în peste 200 de ţări.

  • Cum să transformi un lucru fără de care nimeni nu poate trăi într-o afacere de 100 de milioane de dolari

    Kara Goldin, fondatoarea unui imperiu în domeniul băuturilor non-alcoolice evaluat la peste 100 de milioane de dolari, a acordat un interviu amplu într-o emisiune BBC, în care a povestit modul în care i-a venit ideea businessului. Ea spune că în trecut a dezvoltat o dependenţă care a avut un impact negativ asupra sănătăţii ei: obişnuia să bea până la 10 doze de Cola dietetică în fiecare zi.

    La vremea aceea, în 2001, lucra într-o companie din Silicon Valley. „Până atunci băusem Cola dietetică timp de ani de zile, fiind convinsă că fac ceea ce trebuie”, spuen ea. „Ascultam ce spun reprezentanţii industriei: bea produse dietetice şi totul va fi grozav”.

    Din nefericire, Kara spune că a ajuns la concluzia că să bea până la 3 litri şi jumătate de lichid îndulcit artificial, cu cofeină, o făcea să fie letargică. Pune pe seama acestei băuturi şi faptul că ajunsese să se îngraşe şi să aibă probleme cu tenul.

    După ce a renunţat la un rol de top management pe care îl avea în cadrul grupului AOL pentru a avea grijă de cei patru copii ai săi, a decis să îşi schimbe cu totul stilul de viaţă.

    A renunţat să bea sucuri şi a început să bea doar apă. Pretinde că astfel, în aproximativ două săptămâni şi jumătate, nu a mai avut probleme cu tenul, şi-a redobândit energia şi a pierdut mai mult de 9 kg.

    Îmbunătăţirile bruşte au reprezentat un şoc pentru ea. „Am început să fiu atentă. Sunt o persoană deşteaptă, dar sunt păcălită de cuvântul <dietă>, gândindu-mă că acele produse sunt mai sănătoase şi mai bune pentru mine.”

    Această experienţă a determinat-o pe Kara să creeze, în 2005, afacerea Hint – un brand de apă cu arome naturale din fructe.  Acesta generează vânzări de 100 de milioane de euro. Produsele nu conţin zahăr sau vreun alt tip de îndulcitor.

    Folosind propriile economii, şi-a început afacerea în bucătăria ei din San Francisco. Băutură ei nu s-a născut însă doar din dorinţa de îmbunătăţire a sănătăţii ei. Plictiseala a fost un alt factor.

    Se săturase să bea apă simplă, astfel că a început să adauge acesteia căpşuni, zmeură şi alte fructe. „Am avut ideea aceasta şi apoi am realizat că nimeni nu îmbuteliază un produs similar. M-am gândit că dacă aş putea să îi conving pe oameni să se bucure din nou de apă, în loc să bea toate celelalte lucruri care nu conţin doar zahăr, ci şi alte tipuri de îndulcitor, aş putea să îi fac să fie mai sănătoşi”.

    Principala provocare a constat în găsirea unei variante de producţie în masă a apei sale cu fructe fără să îi adauge acesteia conservanţi. A făcut cercetări referitoare la modul în care sucul din fructe este pasteurizat pentru extinderea vieţii sale la raft şi a căutat modalităţi similare de a face asta pentru apa sa. Aici a avut un rol important şi soţul său, Theo, avocat în domeniul dreptului de proprietate intelectuală.În prezent, el este COO-ul companiei.

    Următoarea provocare a fost să îşi facă intrarea pe o piaţă dominată de giganţi precum Coca-Cola şi Pepsi, care deţin şi branduri de apă, precum şi alte tipuri de băuturi.

    Primul pas în această direcţie a fost să convingă reprezentanţii unui lanţ de supermarketuri local să se aprovizioneze cu Hint. A lăsat câteva baxuri din băutura ei la magazin chiar înainte ca cel de-al patrulea său copil să se nască – acestea s-au vândut peste noapte.

    A dat însă marea lovitură datorită conexiunilor pe care le avea în Silicon Valley. A participat la un interviu de angajare la Google şi i-a povestit executivului care o intervieva despre celelalte priorităţi ale sale; dintr-una în alta, a ajuns ca astfel să aprovizioneze gigantul cu apă – livrând chiar ea personal baxurile la sediul central al Google.

    Ulterior, şi alte companii din Silicon Valley au început să consume produsele ei: se spune că în Facebook a început să se bea Hint după ce COO-ul companiei, Sheryl Sandberg, a venit să lucreze acolo de la Google.

    „În prezent suntem în continuare cel mai mare producător de băuturi care vinde în Silicon Valley”, spune Kara, care are 51 de ani.
    Ulterior, Hint s-a extins însă şi dincolo de Silicon Valley. Este în prezent cel mai mare producător de bături non-alcolice din Statele Unite. Compania are sediul central în San Francisco şi peste 200 de angajaţi.
     

  • O galaxie de băut. Cum arată ceşcuţele care dau impresia că sorbi o galaxie întreagă

    Colecţia Cocoro, creată de un meşteşugar din nord-vestul ţării, Hiromi Sato, este alcătuită din ceşcuţe confecţionate din oţel dat cu lac cu reflexe irizante şi praf de aur care dau impresia băutorului că soarbe o întreagă galaxie atunci când sunt pline cu lichid. Cum fiecare ceşcuţă este pictată manual, nu există două la fel, astfel că şi galaxiile din ele sunt unicat.

  • Bautura românească care este vândută cu 2000 de euro în străinătate. Este ambalată cu fir din aur

    În Satu Mare, la Mediesul Aurit, familia Zetea duce mai departe tradiţia preparării celei mai bune pălinci de peste 100 de ani. O sticlă de colecţie va ajunge în ţările din vestul Europei! Este ambalată cu fir din aur. Aur curat este şi pe limba străinilor.

    “E chiar din cireşe amare care se vinde chiar şi la preţuri considerate exorbitante. În momentul de faţă se vinde la peste 2000 euro pe litru.”, a declarat Silviu Zetea, producător, citat de gazetaromaneasca.com

    Din Satu Mare palincă ajunge în toată Europa şi bate chiar şi celebrul calvados franţuzesc. Laurenţiu Tibru, patron magazin Austria: “Cumpără din toată Germania şi din toată Austria şi prin magazinul nostru online. O sticlă se vinde şi cu 20 de euro.”Preţurile pornesc în străinătate de la 20 de euro şi pot să ajungă până la 2 mii de euro.

    La Sfântul Gheorghe doi oameni de afaceri şi-au amenajat o distilerie modernă, cu dispozitive care au costat peste 100.000 de euro. Fac palincă de caise şi de scoruşe, nişte fructe comestibile, asemănătoare cireşelor şi apreciate în Ardeal. Dar regina va rămâne mereu palincă de prune.
    Singurul român care produce palincă din nuci este un profesor pensionar de 66 de ani din Satu-Mare. A primit reţeta de la un episcop din Debrecen, Ungaria, cu care a lucrat acum 20 de ani. Că să-i spună secretul licorii parfumate, l-a pus să jure că va intră în afaceri numai după moartea lui.

    Iar romanul i-a respectat dorinţa. La începutul acestui an a participat la un concurs în Ungaria.

  • De ce este România invizibilă pe pieţele externe, deşi este un producător de vin de calibru mondial

    Vinul roşu de Bordeaux şi şampania sunt perlele coroanei în ceea ce priveşte licoarea lui Bacchus, dar nici vinurile din Toscana sau Rioja nu se lasă mai prejos, iar un riesling de Rin sau un vin de Porto pot oricând să stea la masă cu toate cele de mai sus, în orice colţ al lumii.
    Între aceste nume mari îşi fac loc şi Feteasca Neagră sau Albă, soiuri româneşti care local ţin capul de afiş, dar care la nivel internaţional sunt încă necunoscute.

    De altfel, România este invizibilă pe pieţele externe, deşi este un producător de calibru mondial. Astăzi, mai puţin de 5% din totalul celor 5,2 milioane de hectolitri de vin „made in Romania” ajung pe pieţele externe, pondere ce poziţionează statul pe ultimele locuri în UE (între ţările care produc vin). Prin comparaţie, statisticile europene arată că marii jucători precum Spania, Portugalia sau Italia exportă circa jumătate din ce produc. În cazul Franţei ponderea este la 30%, arată datele biroului de statistică european, Eurostat.

    România este privită pe pieţele din afară ca un producător ieftin, de volum. Totuşi, în ultimii ani, producătorii mici cu vinuri premium au făcut paşi la export şi încearcă să schimbe percepţia străinilor asupra vinurilor locale. Este nevoie de timp şi de multe evenimente organizate în această direcţie. Soiurile româneşti sunt însă pariul producătorilor locali când vine vorba de a cuceri noi orizonturi.

    „Trebuie să redescoperim soiurile româneşti de viţă-de-vie. România are un potenţial enorm, avem zeci de soiuri pe care le putem transforma într-un atu. Dacă pierdem această diferenţiere, vom fi uşor de înlocuit ca ţară producătoare de vin“, spunea recent Oliver Bauer, enologul cramei Ştirbey din Drăgăşani şi coproprietarul cramei Bauer, fondată alături de soţia sa în aceeaşi regiune viticolă.

    În România, mai puţin de un sfert din suprafaţa cu viţă-de-vie este acoperită cu soiuri româneşti, conform datelor Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole (ONVPV) citate pe platforma revino.ro, un agregator de tipul Trip Advisor care le oferă vizitatorilor toate informaţiile de care au nevoie pentru a organiza vizite la crame.

    Suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie pentru producţia de vin în România este de circa 183.000 de hectare, poziţie ce plasează piaţa locală pe locul zece la nivel mondial şi pe poziţia a cincea în UE.

    „Suprafaţa totală cultivată cu viţă-de-vie a fost anul trecut de 182.500 de hectare. Viile locale continuă să treacă printr-un amplu proces de restructurare şi reconversie, ajutate de fondurile UE din programul naţional de sprijin. An de an, în exerciţiul bugetar 2014-2020, România primeşte 47,5 milioane de euro”, spun oficialii Asociaţiei Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri (APEV).

    Anterior – şi în perioada 2007-2013 – România a beneficiat de fonduri europene nerambursabile în acest scop. Pentru fiecare hectar, antreprenorii primeau circa 14.000 de euro, potrivit datelor ZF. Odată cu fondurile de la UE au fost realizate investiţii importante în domeniu şi au apărut şi tot mai mulţi jucători de nişă, specializaţi pe segmentul premium. Acest segment a devenit de altfel printre cele mai efervescente, cu nume precum Catleya sau Rasova care şi-au făcut loc pe această piaţă în ultimii ani.

    Pe piaţa din România, în total, există peste 180 de crame care produc vin îmbuteliat, numărul lor fiind pe o tendinţă ascendentă continuă în ultimul an, arată datele portalului de specialitate crameromania.ro. Cele mai multe nume care apar sunt crame butic, ce îşi concentrează atenţia pe producţia de vinuri premium.

    Această schimbare de paradigmă vine în contextul în care şi comportamentul de consum s-a schimbat, iar românii s-au orientat tot mai mult către licoarea lui Bacchus şi tot mai mult către vinuri premium. Mai mult, în ultimii ani, alegerea vinurilor a devenit o activitate tot mai documentată, astfel că un consumator se uită atât la cramele producătoare sau soiurile de struguri, cât şi la culoarea vinului – alb, rosé sau roşu.

    Dezvoltarea apetitului pentru vin, accesul la informaţie şi creşterea puterii de cumpărare au făcut ca românii să îşi schimbe comportamentul de consum, astfel că preferă din ce în ce mai mult vinuri seci, în detrimentul celor demiseci. Totodată, câştigă teren vinurile roşii, rosé şi spumantele în detrimentul vinurilor albe liniştite, care au ţinut mulţi ani capul de afiş.

    Astfel, treptat românii încep să se asemene tot mai mult cu consumatorii din ţările dezvoltate precum Franţa sau Italia, două nume cu tradiţie şi greutate în lume în domeniul vinului. În aceste ţări şi consumul de vin este pe măsură, licoarea lui Bacchus fiind consumată la masă, cu ocazia unor evenimente sau în timpul liber.

    În România cultura vinului nu este la fel de dezvoltată, ba chiar există o scindare între urban şi rural. În timp ce în Bucureşti şi în marile oraşe ale ţării consumul este pe un trend ascendent, în mediul rural se consumă alte tipuri de băuturi alcoolice sau vin produs în casă. În Capitală însă şi în oraşe precum Cluj-Napoca şi Timişoara, pe fondul creşterii puterii de cumpărare, consumatorii ies mai des în oraş şi cheltuie mai mult. Ba chiar se reorientează de la bere către vin.

    Un român consumă în medie 20 de litri de vin pe an, la fel de mult ca un grec sau un britanic. Prin comparaţie, marii consumatori ai lumii vin din Portugalia, Franţa şi Italia, unde consumul mediu este dublu, arată calculele BM pe baza datelor OIV – Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului. Cei mai mari consumatori de vin sunt de regulă şi cei mai mari producători.

    Cea mai mare parte a vinului „made in Romania” rămâne pe piaţa internă, fiind destinat consumului local. Ponderea exportului este astfel de nici 5%. În acest context, o bună parte din consumul local de vin provine din producţia internă. Acest lucru este normal pentru o ţară care are o producţie semnificativă, cum este cazul României sau al Franţei şi Italiei, spunea recent Victor Ciupercă, vicepreşedintele APEV – Asociaţia Producătorilor şi Exportatorilor de Vinuri.

    „Cererea internă foarte mare îi determină pe producătorii români să îşi orienteze eforturile către România şi nu către export. Mai mult, preţul de export este mai mic decât cel de pe piaţa locală, astfel că situaţia are o explicaţie clară”, afirma şi Dan Balaban, antreprenorul care deţine împreună cu oenologul Bogdan Costăchescu producătorul de vinuri premium Davino.

    Producţia locală este suficient de mare pentru a acoperi consumul intern. Mai exact, 2018 se prefigurează a fi cel mai bun an din ultimul deceniu pentru producţia de vin, cu un total de 5,2 milioane de hectolitri. Această valoare plasează România pe locul 12 la nivel mondial şi 6 european, suflând în ceafa Portugaliei, unul dintre marile nume în ceea ce priveşte producţia licorii lui Bacchus. Producţia de vin a României a crescut cu peste 20% anul trecut, jucătorii vorbind de un an excepţional din punct de vedere cantitativ. Calitativ, mai e nevoie de câteva săptămâni pentru a se da un verdict.

    „A fost un an excepţional pentru producţia de vin – cantitativ vorbind. Un astfel de an vine cam o dată la un deceniu. Însă este greu să corespundă acest nivel şi cantitativ, şi calitativ, de regulă ai cantităţi mici şi calităţi excepţionale şi invers”, spunea recent Cristian Podar, administrator al Villa Vinea, producător de vin din zona Transilvaniei.

    Pe piaţa din România există 37 de podgorii care au fost reunite în opt regiuni viticole, dintre care cea mai extinsă este cea a Dealurilor Moldovei, care se întinde pe aproape 70.000 de hectare. Pe poziţia a doua se află Dealurile Munteniei şi Olteniei, cu peste 50.000 de hectare. Podiumul este încheiat de Podişul Transilvaniei.

    Dincolo de cifre şi de businessul din spatele lor, unii zic că vinul este un obiect de cult şi o experienţă culturală, la fel ca arta. Alţii spun că „iubirile, anii şi paharele de vin nu se numără niciodată”. Sunt şi „poeţii” care afirmă că vinul este ca un puzzle pentru că fiecare consumator trebuie să îi studieze culoarea şi claritatea, trebuie să îl respire, iar apoi să îl deguste, pentru ca în final să se contureze o imagine clară şi de ansamblu. Nu degeaba vinul este supranumit „băutura zeilor”, deşi astăzi muritorii sunt cei care se bucură de el.

  • Incolor, dar nu insipid

    Unul dintre motive îl reprezintă cererea în creştere a publicului pentru apă îmbuteliată cu diverse arome, scrie Wall Street Journal.
    De asemenea tratament nu a scăpat nici berea fără alcool, pe care producătorul Suntory dorea să o promoveze drept sigură pentru consum şi la birou, dar care fusese întâmpinată cu reticenţă de publicul ţintă, care se temea să nu fie suspectat de consum de băuturi alcoolice la locul de muncă. Acelaşi producător are în portofoliu ceaiul cu lapte incolor, iar rivalul Asahi vinde ceva numit Clear Latte, precum şi o băutură incoloră cu gust de ceai verde. Până şi Coca-Cola şi-a pierdut culoarea caracteristică, în versiunea „Coca-Cola Clear” disponibilă în această ţară. 

  • Băutura de 50 de lei pe care o poţi cumpăra din supermarket deşi a câştigat medalia de aur la un important concurs

    Totuşi, puţini s-ar aştepta să audă că unul dintre cele mai bune ginuri din lume costă doar 9.99 lire sterline, adică sub 12 euro. Premiul a fost câştigat la mai puţin de un an de când a obţinut aceeaşi medalie la Competiţia Internaţională de Vinuri şi Băuturi Spirtoase (IWSC), fiind ales cel mai bun gin din lume. După câştigarea competiţiei, a ajuns imediat out of stock.

    Supermarketul nemţesc cu preţuri reduse a relansat, recent, şi popularul vin Exquisite Collection Côtes de Provence Rosé, la doar 6,69 lire sterline (7,66 euro), care a câştigat anul trecut medalia de aur în cadrul competiţiei International Wine Challenge, la categoria cel mai bun vin rose sub 8 lire (9,16 euro). 

    Aldi a avut în total opt băuturi premiate cu medalii de aur, argint şi bronz.

  • A murit unul dintre cei mai buni bucătari ai lumii

    “Cu extraordinară tristeţe confirmăm decesul prietenului şi colegului Anthony Bourdain”, a transmis CNN într-un comunicat, vineri dimineaţă.

    “Dragostea lui pentru aventură, noi prieteni, mâncare şi băutură bune şi poveştile remarcabile despre lume au făcut din el un povestitor unic. Talentele sale nu au încetat să ne uimească şi îi vom simţi lipsa foarte mult. Suntem alături de fiica şi familia lui în aceste extrem de dificile momente”, se arată în acelaşi comunicat.

  • Gigantul Coca-Cola atacă piaţa băuturilor alcoolice. Compania a lansat prima băutură alcoolică din istoria ei de peste 125 de ani

    Coca-Cola a intrat pe piaţa băuturilor alcoolice din Japonia cu o băutură cu aromă de lămâine, în încercarea de a-şi mări cota de piaţă cu un nou segment de business, potrivit BBC.

    Într-o premieră pentru gigantul din Statele Unite, trei sortimente de băuturi alcoolice carbogazoase cu aromă de lămâie au început să fie comercializate astăzi în Japonia.

    Produsul ţinteşte tinerii şi în special clienţii de sex feminin.

    Descris de companie ca un produs „unic” în istoria de peste 125 de ani a companiei, alcoolul din cele trei băuturi variază între 3% şi 8%.

    Potrivit tradiţiei companiei, reţeta băuturilor este ţinută secret, însă băuturile sunt gândite după modelul celor mai populare băuturi din ţară – Chu-Hi – care sunt de obicei un mix de alcool cu o gamă variată de fructe.

    Chu-Hi este un produs care serveşte drept alternativă pentru bere, care s-a dovedit popular în special printre femei.

    Companii locale precum Suntory, Asahi şi Kirin domină în prezent segmentul de piaţă al Chu-Hi.

    Coca-Cola spune că nu plănuieşte să lanseze această gamă în afara Japoniei.

    Băuturile de acest gen au prins la consumatorii europeni în anii 90, când nume precum Smirnoff Ice şi Bacardi Breezer au devenit populare în Marea Britanie.

     

  • Gigantul Coca-Cola atacă piaţa băuturilor alcoolice. Compania a lansat prima băutură alcoolică din istoria ei de peste 125 de ani

    Coca-Cola a intrat pe piaţa băuturilor alcoolice din Japonia cu o băutură cu aromă de lămâine, în încercarea de a-şi mări cota de piaţă cu un nou segment de business, potrivit BBC.

    Într-o premieră pentru gigantul din Statele Unite, trei sortimente de băuturi alcoolice carbogazoase cu aromă de lămâie au început să fie comercializate astăzi în Japonia.

    Produsul ţinteşte tinerii şi în special clienţii de sex feminin.

    Descris de companie ca un produs „unic” în istoria de peste 125 de ani a companiei, alcoolul din cele trei băuturi variază între 3% şi 8%.

    Potrivit tradiţiei companiei, reţeta băuturilor este ţinută secret, însă băuturile sunt gândite după modelul celor mai populare băuturi din ţară – Chu-Hi – care sunt de obicei un mix de alcool cu o gamă variată de fructe.

    Chu-Hi este un produs care serveşte drept alternativă pentru bere, care s-a dovedit popular în special printre femei.

    Companii locale precum Suntory, Asahi şi Kirin domină în prezent segmentul de piaţă al Chu-Hi.

    Coca-Cola spune că nu plănuieşte să lanseze această gamă în afara Japoniei.

    Băuturile de acest gen au prins la consumatorii europeni în anii 90, când nume precum Smirnoff Ice şi Bacardi Breezer au devenit populare în Marea Britanie.