Tag: Barroso

  • Cum au ajuns liderii Europei pioni în strategia Chinei de a cuceri bucată cu bucată bătrânul continent?

    Între timp, o altă putere încearcă să-şi construiască capete de pod pe piaţa europeană şi să penetreze clasa politică de aici: China. Iar Beijingul şi-a racolat deja pioni din rândul politicienilor europeni. Despre ei scrie Bloomberg.

    David Cameron şi Romano Prodi vin din capetele opuse ale spectrului politic al Europei, dar au multe în comun. Ambii au plecat din funcţii înalte, şi-au creat o reţea extinsă de conexiuni şi acum lucrează într-o anumită măsură pentru China.
    Foştii premieri ai Marii Britanii şi Italiei sunt departe de a fi singuri: în întreaga Europă politicieni ai trecutului şi prezentului ocupă poziţii în strategia de acoperire globală a Chinei.

    Unii, cum ar fi Anders Fogh Rasmussen, fost premier danez şi fost şef al NATO, avertizează că Europa trebuie să se protejeze împotriva ascensiunii Chinei. Însă mult mai mulţi înoată pe val şi ajută China în marşul său spre inima Europei.
    David Cameron, care a fost prim-ministru al Marii Britanii din 2010 până la demisia sa în 2016, forţată de pierderea referendumului pentru Brexit, a făcut din China un element central al mandatelor sale. El a anunţat o „epocă de aur“ a relaţiilor britanico-chineze, menite să stimuleze comerţul şi investiţiile bilaterale şi a aprobat o înţelegere controversată care să permită implicarea Chinei în dezvoltarea centralei nucleare de la Hinkley

    Cum au ajuns liderii Europei pioni în strategia Chinei de a cuceri bucată cu bucată bătrânul continent? 

  • Cum şi-a pavat China drumul spre Europa cu mâna politicienilor de top

    Barroso, Prodi, Schröder şi Cameron sunt nume de politiceni europeni de top.  Barroso şi Prodi au fost preşedinţi ai Comisiei Europene, în timp ce Schröder şi Cameron au fost premierii Germaniei şi Marii Britanii. Toţi patru au ocupat funcţii în care una dintre cele mai mari răspunderi era să-şi apere cetăţenii de interesele corporaţiilor şi guvernelor străine. Acum ei lucrează pentru companii şi guverne străine cu interese mari în Europa. Lista celor ca ei este lungă.

    Jose Manuel Barroso a stârnit critici aprige când s-a angajat ca preşedinte nonexecutiv la Goldman Sachs, un uriaş grup bancar american implicat în marea criză financiară. Barroso era preşedintele Comisiei Europene când criza devasta Europa.
    Critici a stârnit şi Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei între 1998 şi 2005, care a acceptat funcţii importante la două companii de importanţă strategică pentru Rusia – Nord Stream şi Rosneft. Doi dintre cei mai puternici politicieni s-au angajat în slujba celor de care ei ar fi trebuit să protejeze Europa.

    Citiţi aici continuarea 

  • Politicieni şi executivi europeni de top ca deschizători de drumuri pentru interesele Chinei şi Rusiei în Europa

    Jose Manuel Barroso a stârnit critici aprige când s-a angajat ca preşedinte nonexecutiv la Goldman Sachs, un uriaş grup bancar american implicat în marea criză financiară. Barroso era preşedintele Comisiei Europene când criza devasta Europa.
    Critici a stârnit şi Gerhard Schröder, cancelarul Germaniei între 1998 şi 2005, care a acceptat funcţii importante la două companii de importanţă strategică pentru Rusia – Nord Stream şi Rosneft. Doi dintre cei mai puternici politicieni s-au angajat în slujba celor de care ei ar fi trebuit să protejeze Europa.

    Între timp, o altă putere încearcă să-şi construiască capete de pod pe piaţa europeană şi să penetreze clasa politică de aici: China. Iar Beijingul şi-a racolat deja pioni din rândul politicienilor europeni. Despre ei scrie Bloomberg.
    David Cameron şi Romano Prodi vin din capetele opuse ale spectrului politic al Europei, dar au multe în comun. Ambii au plecat din funcţii înalte, şi-au creat o reţea extinsă de conexiuni şi acum lucrează într-o anumită măsură pentru China.
    Foştii premieri ai Marii Britanii şi Italiei sunt departe de a fi singuri: în întreaga Europă politicieni ai trecutului şi prezentului ocupă poziţii în strategia de acoperire globală a Chinei.

    Unii, cum ar fi Anders Fogh Rasmussen, fost premier danez şi fost şef al NATO, avertizează că Europa trebuie să se protejeze împotriva ascensiunii Chinei. Însă mult mai mulţi înoată pe val şi ajută China în marşul său spre inima Europei.
    David Cameron, care a fost prim-ministru al Marii Britanii din 2010 până la demisia sa în 2016, forţată de pierderea referendumului pentru Brexit, a făcut din China un element central al mandatelor sale. El a anunţat o „epocă de aur“ a relaţiilor britanico-chineze, menite să stimuleze comerţul şi investiţiile bilaterale şi a aprobat o înţelegere controversată care să permită implicarea Chinei în dezvoltarea centralei nucleare de la Hinkley

    Point. În octombrie 2015, în timpul unei vizite în Regatul Unit, preşedintele Xi Jinping a prezentat un selfie cu Cameron pe terenul de joc al echipei de fotbal Manchester City. Doi ani mai târziu, după demisie, Cameron a devenit şeful unui fond chinezo-britanic de un miliard de dolari care sprijină uriaşa iniţiativă chineză Belt and Road prin care China îşi construieşte infrastructura necesară cuceririi comerciale a lumii.
    În calitate de ministru al afacerilor externe al Franţei, Dominique de Villepin a ajuns la proeminenţă globală în 2003, când a susţinut la Naţiunile Unite în New York cazul contra războiului dus de SUA în Irak. De Villepin a continuat să servească Franţa din funcţia de prim-ministru sub preşedintele Jacques Chirac şi a devenit de atunci un avocat obişnuit al afacerilor chinezeşti şi consiliază companiile chinezeşti cu privire la planurile lor internaţionale de extindere prin intermediul firmei de consultanţă Villepin International.

    Un alt francez, şi el premier, Jean-Pierre Raffarin, are o poziţie în boardul Forumului Boao pentru Asia (BFA), un summit anual al liderilor mondiali care se vrea răspunsul Chinei la Davosul elveţian. Preşedintele Xi a ales ediţia din acest an a Forumului Boao pentru a-şi exprima mesajul despre o „nouă fază de deschidere“. Un avocat proeminent al Chinei, Raffarin este, de asemenea, membru al comitetului strategic al Fundaţiei Franţa-China, o organizaţie care reuneşte lideri francezi şi chinezi, susţinută printre altele de Bank of China.
    Romano Prodi a servit două mandate ca prim-ministru al Italiei la o distanţă de zece ani unul de celălalt, iar între timp a fost cinci ani preşedinte al

    Comisiei Europene. Economist şi fost consilier la Goldman Sachs, Prodi este şi el membru al Forumului Boao. Politicianul a fost citat în ziarul China Daily, în care a salutat discursul lui Xi la ediţia din aprilie a summitului. Prodi a explicat că apreciază „hotărârea fermă a preşedintelui chinez de a proteja globalizarea, comerţul liber şi economia deschisă“. Prodi este de asemenea membru al consiliului de conducere al Şcolii Internaţionale de Afaceri China Europa.

    Danny Alexander a fost secretar-şef al Trezoreriei Marii Britanii din 2010 până în 2015, în timpul primului guvern de coaliţie cu liberal-democraţii al lui David Cameron. Prin urmare, a făcut parte din administraţia care a anunţat epoca de aur a relaţiilor cu China. Într-un interviu acordat agenţiei chineze de ştiri Xinhua, Alexander a spus că, în cadrul guvernului, „a susţinut cu tărie că Marea Britanie ar trebui să se alăture AIIB“, aşa cum este cunoscută Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură. AIIB a fost înfiinţată la iniţiativa Beijingului ca o contramăsură la instituţiile financiare internaţionale cu sediul la Washington – Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Numit cavaler după ce şi-a pierdut poziţia parlamentară în alegerile din 2015, Sir Danny a fost ales vicepreşedinte al AIIB în februarie 2016. Acţionari ai băncii chineze sunt multe guverne din lumea occidentală. 

    Philipp Roesler a suportat vremuri tulburi cât timp a fost partener de coaliţie inferior în cabinetul cancelarului german Angela Merkel, mai întâi ca ministru pentru sănătate şi apoi ministru al economiei germane şi vicecancelar. După ce şi-a pierdut poziţia în alegerile din 2013 împreună cu toţi parlamentarii Partidului Liber Democrat, Roesler s-a retras din politică şi s-a alăturat consiliului de administraţie al Forumului Economic Mondial. În decembrie, el a devenit CEO al organizaţiei de caritate Hainan Cihang Charity Foundation Inc. din New York a HNA Group, una dintre companiile chineze cu cea mai mare poftă de expansiune internaţională prin achiziţii. Organizaţia nonprofit deţine 29,5% din HNA, care avea active în valoare de aproximativ 180 de miliarde de dolari în momentul numirii lui Roesler.

    Rudolf Scharping a fost ministrul german al apărării din 1998 până în 2002 sub cancelarul social-democrat Gerhard Schroeder. Sub supravegherea sa, armata germană a luat parte la atacul condus de NATO asupra Iugoslaviei, prima misiune de luptă germană de după al doilea război mondial. Firma sa de consultanţă, Rudolf Scharping Strategie Beratung Kommunikation AG (RSBK), se mândreşte cu „anii lungi de contact cu factorii de decizie chinezi şi germani“ şi este specializată în dezvoltarea afacerilor pentru companii şi instituţii din China. RSBK s-a implicat într-o conferinţă economică germano-chineză care va avea loc la Frankfurt, în noiembrie, axată pe iniţiativa Belt and Road.

    Fostul cancelar german Gerhard Schroeder a fost desemnat în toamna anului trecut membru al boardului Rosneft, cel mai mare producător de petrol din Rusia, în condiţiile în care gigantul rus încearcă să-şi dezvolte operaţiunile din Germania. „Răsplata” vine după ce Schroeder a lucrat mai mulţi ani pentru Gazprom, cel mai mare exportator de gaze din lume. În ianuarie 2017, Rosneft a preluat controlul asupra unei rafinării din oraşul german Schwedt şi a obţinut participaţii minoritare la alte două rafinării din sudul Germaniei. Gigantul, descris de The New York Times ca instrumentul de politică externă al Kremlinului, a deschis, de asemenea, o reprezentanţă în Berlin, anunţând investiţii de 600 de milioane de euro.
    De altfel, a devenit o obişnuinţă ca politicieni de top din Germania şi foşti executivi la companii mari germane să ocupe acum funcţii de conducere în businessul strategic rusesc.

    Matthias Warnig, fost agent în poliţia secretă Stasi, este prima persoană care a primit permisiunea de a deschide o bancă străină în Sanht Petersburg, notează Deutsche Welle. Îl ştie pe Putin, agent KGB, de când acesta se afla la începutul carierei politice. A ocupat funcţii de conducere la banca Rossiia, a fost CEO la Nord Stream şi este acum directorul executiv al Nord Stream 2, proiect rusesc controversat care contravine intereselor Poloniei şi Ucrainei, dar aduce siguranţa importurilor de gaze ruseşti pentru Germania. În plus, fostul agent al poliţiei secrete est-germane ocupă poziţii importante la banca VTB (membru în consiliul de supraveghere şi al comisiei de strategie), la Rosneft, Transneft şi Rusal. VTB este una dintre cele mai mari bănci ruseşti şi este deţinută de stat. Warnig a fost decorat de Putin.

    Burckhard Bergmann, executiv la E.ON-Rurhgas, a fost director la Gazprom înainte de a intra în boardul de directori al Novatek, un alt mare producător de gaze din Rusia. Şi el a fost decorat în Rusia. Harmut Mehdorn, prieten apropiat al lui Schröder şi fost şef al Deutsche Bahn, este acum în boardul companiei naţionale de transport  feroviar a Rusiei. El a plecat din Germania după un scandal legat de spionarea angajaţilor. Ernst Welteke, fost preşedinte al Bundesbank, lucrează în Rusia la Centr-Invest. A plecat de la banca centrală germană după un scandal de corupţie. Mai mulţi manageri de top germani, foşti angajaţi ai Deutsche Telekom, lucrează la furnizorul rus de telefonie mobilă MTS.

  • Respingerea independenţei scoţiene este “bună pentru o Europă mai puternică”, apreciază Barroso

    “Salut decizia poporului scoţian de a menţine unitatea Regatului Unit. Acest rezultat este bun pentru Europa unită, deschisă şi mai puternică pe care o susţine Comisia Europeană”, a declarat Barroso, citat într-un comunicat.

    “Comisia Europeană salută faptul că în timpul dezbaterii (asupra acestui referendum), în ultimii ani, Guvernul şi poporul scoţiene nu au încetat să-şi reafirme angajamentul european”, a continuat Barrsoso.

    El a promis că CE “va continua să menţină un dialog constructiv cu Guvernul scoţian, în domeniile aflate în responsabilitatea acestuia, care sunt importante pentru viitorul Scoţiei”, şi anume crearea de locuri de muncă, creşterea economică, energia, schimbările climatice, mediul şi îmbunătăţirea reglementărilor.

    Anterior, preşedintele Parlamentului European (PE) Martin Schulz a salutat, la rândul său, votul împotriva independenţei scoţiene.

    “Este o decizie bună, într-o perioadă în care unitatea este supusă unor probe şi provocări cu care ne confruntăm”, a declarat el, citat într-un comunicat.

    Reprezentanţii europeni au avertizat că, în caz de independenţă, Scoţia urma să fie considerată o ţară din afara Uniunii Europene (UE) şi că era necesar să parcurgă o procedură de aderare.

    Barroso a apreciat, în februarie, că va fi “foarte dificilă obţinerea acordului tuturor celorlalte state membre” faţă de aderarea Scoţiei la UE.

    Aderarea unui nou stat necesită unanimitatea Celor 28, iar o ţară ca Spania, care se confruntă cu tendinţe separatiste în Catalonia, ar fi putut să blocheze Scoţia, pentru a da un exemplu.

  • Jose Manuel Barroso le cere Rusiei şi Ucrainei să facă un efort pentru a ajunge la un acord

     “Aş vrea, încă o dată, să le cer celor două ţări să facă un efort şi să se angajeze”, “pentru credibilitatea lor”, a declarat el în cadrul unui forum economic la Santander (nordul Spaniei), la scurt timp după anunţul întreruperii efective de către Moscova a livrărilor de gaz spre Ucraina.

    “Comisia joacă rolul intermediarului în această problemă”, a declarat el, precizând că Guenther Oettinger, comisarul european pentru Energie, este în contact cu cele două ţări şi cu gigantul energetic Gazprom.

    “Ne-ar plăcea ca Rusia să poată accepta această propunere de acord”, a insistat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Barroso îndeamnă forţele proeuropene să se “reunească”

     El a considerat “foarte important” faptul că forţele politice “reprezentate în cadrul Comisiei”, şi anume conservatorii, socialiştii şi liberalii, “au câştigat din nou, la nivel global”, adăugând, citat într-un comunicat, că o “majoritate solidă este posibilă”.

    Ţinând cont de ascensiunea eurofobilor, extrema dreaptă şi stânga radicală, singura majoritate posibilă ar putea fi formată de o mare coaliţie între conservatori şi socialişti, cu un posibil sprijin al liberalilor.

    Cele trei forţe “nu sunt de acord pe fiecare detaliu, dar împărtăşesc un consens fundamental pentru o Europă care ar trebui în prezent reconsolidată”, apreciază Barroso.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soluţia rusească pentru Ucraina

    Iniţiativa de pace a lui Putin a eşuat – separatiştii vor ţine referendumul, iar Kievul a continuat acţiunile militare contra acestora – însă din punct de vedere diplomatic era obligatoriu ca ea să aibă loc. Kremlinul are tot interesul să ceară o amânare a referendumului, din raţiuni de simetrie cu atitudinea sa faţă de alegerile prezidenţiale din 25 mai, despre care a sugerat că ar trebui să fie amânate până la liniştirea ţării, pentru că nu poate recunoaşte rezultatul unui scrutin ţinut “când armata este desfăşurată contra populaţiei”, cum a spus ministrul de eterne Serghei Lavrov. O amânare a alegerilor (dacă nu şi a referendumului din Donbass) ar putea facilita obişnuirea treptată a Vestului cu ideea neclintită a Moscovei că soluţia pentru Ucraina este nu destrămarea teritorială, ci federalizarea.

    Oligarhul ucrainean Petro Poroşenko, favoritul net în sondaje pentru prezidenţiale, a avertizat însă că reprimarea separatiştilor va continua tocmai ca să se poată ţine scrutinul: “Sperăm să încheiem operaţiunile contra teroriştilor înainte de alegeri. Dacă nu, atunci vom înconjura fiefurile lor şi nu le vom permite să tulbure alegerile”.

    Poroşenko, 48 de ani, este unul dintre cei mai bogaţi oligarhi din Ucraina, cu o avere de cca 1,5 mld. dolari, proprietarul celui mai mare producător de dulciuri din ţară, grupul Roşen (de unde şi porecla de “regele ciocolatei”), precum şi al unui post de televiziune şi al unor uzine auto. A fost şef al consiliului Băncii Naţionale, ministru de externe în perioada când Iulia Timoşenko era prim-ministru, dar a fost şi ministru al dezvoltării economice în guvernul lui Nikolai Azarov, în 2012, sub regimul Ianukovici. A făcut parte din ambele părţi ale spectrului politic: a fost cofondator al Partidului Regiunilor, prorus, dar în 2005 s-a alăturat opoziţiei, susţinând “revoluţia portocalie”. În 2010 şi-a schimbat iar poziţia, trecând de partea regimului Ianukovici, pentru ca anul trecut să devină un finanţator al manifestaţiilor contra aceluiaşi regim.

    Acum, Poroşenko se prezintă drept cel mai proeuropean candidat, beneficiind ca atare de o cotă de 48,4% din intenţiile de vot. Boxerul Vitali Kliciko, unul dintre liderii Euromaidanului, a renunţat la propria sa candidatură la prezidenţiale ca să-l susţină pe Poroşenko. Miercuri, oligarhul a făcut deja o vizită la Berlin cancelarului Angela Merkel, cerând Vestului să impună o a treia rundă de sancţiuni contra Rusiei dacă referendumul din 11 mai are loc. El s-a declarat însă dispus să discute posibilitatea unei reforme constituţionale care să includă schimbări în legislaţia privind minorităţile şi chiar să accepte, însă numai după alegeri şi după ce situaţia se va fi stabilizat în şară, orice eventual referendum pentru deciderea viitorului anumitor regiuni.

    Cert e că atitudinea conciliantă a lui Putin, corelată cu decizia lui de a-şi retrage o parte din trupe de la graniţa cu Ucraina, le-a dovedit comentatorilor vestici că perspectiva unei intervenţii în forţă a Rusiei în ţara vecină se îndepărtează. Generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor NATO în Europa, a afirmat deja că Moscova ar putea să-şi atingă scopurile în Ucraina fără să recurgă la o invadare convenţională a ţării.

    Cât despre liderii UE, aceştia s-au liniştit de fapt de tot, în ciuda avertismentelor lor continue privind noi sancţiuni dacă referendumul de duminică va avea loc. Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy (foto stânga) s-a declarat deschis unei a doua runde de negocieri la Geneva pentru pace în Ucraina cu participarea Rusiei, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso (foto dreapta), s-a limitat la promisiuni că UE va susţine securitatea energetică a Ucrainei.

  • Barroso către Putin: UE acceptă consultări cu Moscova pe tema aprovizionării cu gaze

     “Uniunea Europeană vă acceptă propunerea de consultări cu Federaţia rusă şi Ucraina în domeniul securităţii aprovizionărilor cu gaze (naturale) şi tranzitului”, afirmă preşedintele Comisiei Europene (CE) Jose Manuel Barroso într-o scrisoare adresată lui Vladimir Putin

    “Este interesul nostru comun să angajăm rapid aceste discuţii incluzând Ucraina”, adaugă el, precizând că acestea ar urma să “ajute la evitarea unui scenariu extrem şi la garantarea securităţii aprovizionărilor şi tranzitului, creând totodată condiţiile unei cooperări în vederea modernizării sistemului ucrainean de tranzit al gazelor” naturale.

    Preşedintele rus a ameninţat pe 10 aprilie cu oprirea livrărilor de gaze naturale către Ucraina, în cazul în care Kievul nu-şi rezolvă problema datoriei. El a anunţat joi, la Moscova, că dă Ucrainei termen o lună să-şi soluţioneze acest diferend cu Moscova asupra gazelor naturale, altfel ameninţând cu introducerea unui sistem de plată în avans a livrărilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Barroso: România şi Bulgaria s-ar fi aflat sub presiunea Rusiei, dacă n-ar fi aderat la UE

     “Îmi dau seama că multe lucruri nu sunt în regulă în cele două ţări”, a declarat el, potrivit site-ului Novinite.com.

    “De aceea, menţinem o supraveghere atât de strânsă asupra situaţiei de acolo, în cadrul (Mecanismului de) Cooperare şi Verificare (MCV)”, a subliniat şeful Comisiei.

    “Care ar fi fost alternativa? Să lăsăm Bulgaria şi România într-o zonă (de tip) no man’s land (teritoriul nimănui)? Să devină instabile ca alte ţări din afara UE?”, a continuat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • CE anunţă un plan de ajutorare a Ucrainei în valoare de cel puţin 11 miliarde de euro

     “Comisia Europeană a identificat astăzi (miercuri) un program de ajutorare a Ucrainei. Aceasta este contribuţia noastră la summitul şefilor de stat şi de guvern de mâine (joi). În total, pachetul ar putea aduce o susţinere în valoare de cel puţin 11 miliarde de euro, în următorii doi ani, (sumă) provenind de la bugetul UE şi instituţiilor financiare europene”, a declarat preşedintele CE José Manuel Barroso.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro