Tag: bancher

  • Un bancher povesteşte cum a ajuns să îşi urască jobul atât de tare încât să-şi dea demisia şi să cânte pe stradă

    Stephen Ridley a terminat una din cele mai bune universităţi din marea Britanie şi a lucrat la o mare bancă europeană, în cadrul diviziei de investiţii. După nici un an şi jumătate a demisionat.

    În urmă cu doi ani Stephen şi-a prezentat experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire. Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de “e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

    La fel ca mulţi alţii Ridley a crezut iniţial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile băneşti, vor compensa minusurile. Dar nu a fost aşa: “Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă.

    Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider.

    În cele din urmă tânărul a demisiont şi, o câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.

  • ”Oraşul iubirii” în ipostaze pe care nu le vei mai vedea vreodată – GALERIE FOTO

    Colecţia conţine peste 72.000 de fotografii expuse la muzeul Albert Kahn din Paris. Proiectul a fost început de Kahn în 1909 când bancherul a trimis un grup de fotografi în peste 50 de ţări şi a fost oprit odată cu prăbuşirea Wall Street din 1929.

    Parisul, “oraşul iubirii” avea nişte locuri pe care turiştii din ziua de azi nu le vor mai vedea. Iată câteva dintre acestea:

  • Bancherul care explică de ce îşi ura slujba aşa de tare încât a demisionat, preferând să cânte pe stradă

    În urmă cu doi ani el şi-a prezentat experienţa pe Wall Street Oasis Forum, o relatare cinstită, dar brutală, cu accente filozofice despre viaţă şi fericire. Viaţa de bancher a lui Ridley a fost un şir nesfârşit de “e-mailuri, excel, PowerPoint, întâlniri, proiecte interminabile, modificări, proiecte, modficări, proiecte, print, ia de la imprimantă, dă curierului, întâlniri, mai mult de lucru, multitasking, plictiseală, plictiseală, plictiseală, oboseală, plictiseală, evită-l pe şef vinerea, mai mult de lucru, depresie, oboseală, oboseală, oboseală, al naibii de mizerabil”.

    La fel ca mulţi alţii Ridley a crezut iniţial că plusurile intrării în zona de investment Banking, în special bonusirile băneşti, vor compensa minusurile. Dar nu a fost aşa: “Chiar dacă am fost bine plătit, nu te poţi gândi să cumperi câte un elicopter pe weekend, să te îmbraci în haine de designer, să spargi 30.000 de lire sterline într-o noapte şi să te plimbi în locaţii exotice în vacanţă.

    Vei fi peste medie, dar numai puţin peste medie. Sigur, poţi cumpăra un MacBook air fără ă te gândeşti la preţ şi poţi folosi taxiul în loc de autobuz. Dar numai asta. Am fost uimit de cât de modeşti erau oamenii din bancă, cu toată aura care îi înconjoară. Inşi trişti, cu vieţi lipsite de senzaţional şi perspective la fel de lipsite de senzaţional. Un grup de tocilari prinşi într-o cuşcă de vise şi bani şi lăcomie, din care nu au ieşti niciodată. Trebuie să fie o viaţă mai bună decât aceasta”, scrie Ridley, citat de Business Insider.

    În cele din urmă tânărul a demisiont şi, o câteva luni de zile, a cântat pe străzile Londrei. El înregistrat primul său album anul trecut, iar astăzi este un artist apreciat.

  • Soţia unui bancher elveţian de top, acuzată de insider trading

    Şi soţia sa este implicată în acest scandal, fiind acuzată de insider trading, după ce s-a descoprit că a făcut tranzacţii valutare avantajoase cu doar trei săptămâni înainte ca soţul său să acţioneze pentru protejarea monedei naţionale, pentru prima oară în ultimii 30 de ani.

    Revista Weltwoche, citată de cotidianul britanic Daily Mail, a relatat că Hildebrand însuşI a comunicat decizia de a proteja francul elveţian şI că extrasele sale de cont arată că a obţinut un profit de 75.000 de franci elveţieni în luna octombrie, după ce, în august, a cumpărat 504.000 de dolari americani.

    În aceste condiţii, acum toată lumea aşteaptă demisia lui Philipp Hildebrand. Şi soţia sa, Kaysha, a cumpărat în luna august aproximativ 500.000 de dolari, pe care i-a vândut două luni mai târziu, obţinând, astfel, un profit de 61.000 de franci, adică 65.000 de dolari.

    Kaysha Hildebrand a declarat că a cumpărat jumătatea de million de dolari pentru simplul fapt că a observat un minim istoric şI s-a gândit că nu poate pierde, negând că ar fi avut informaţii de la soţul său cu privire la evoluţia francului în raport cu dolarul. Chiar dacă acum conduce o galerie de artă, este de formaţie tot finanţistă, lucrând anterior pentru un fond de investiţii. Se pare că banii cu care a cumpărat jumătatea de milion de dolari ar fi venit de pe urma vânzării unei case de vacanţă din Gstaad.

    Reprezentanţii Băncii Naţionale a Elveţiei, inclusiv preşedintele Philipp Hildebrand, nu au făcut până acum nicio declaraţie publică pe marginea acestui subiect.

    Kaysha Hildebrand s-a născut în Rawalpindi, Pakistan, tatăl său fiind pakistanez, iar mama americancă. La vârsta de patru ani a venit cu familia în Statele Unite ale Americii şI mai târziu s-a angajat la un fond de investiţii din New York, unde l-a şI cunoscut pe cel cu care avea să se căsătorească. După ce s-au mutat în Elveţia, aceasta şi-a deschis galrii de artă în Zurich, New York şI Veneţia, renunţând la cariera corporatistă. Cuplul are o fată şI locuieşte în Zurich.

  • Lucas Papademos, economist, bancher şi fost vicepreşedinte al BCE, devine premier al Greciei

    Lucas Papademos, în vârstă de 64 de ani, este un economist care în ultimii doi ani a fost consilierul fostului premier Giorgios Papandreou, notează CNN. Papademos a depus vineri jurământul de învestitură, urmând să conducă un Guvern de coaliţie considerat de mulţi analişti ca fiind unul mai degrabă tehnocrat decât politic.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ceausescu, bancherul lumii

    “Ai nostri nu mananca masline”. Opt ani de foame, pentru plata
    datoriei externe. Povestea incepe in anii ’70, cand statul roman se
    imprumuta masiv pentru industrializarea fortata a tarii dar si
    pentru investitii externe megalomanice. Dorinta lui Ceausescu era
    ca Romania sa devina o putere politica si economica importanta, iar
    el – un lider mondial.

    La inceput, totul parea sa mearga bine, dar in urma unor
    tranzactii speculative cu grau si petrol, tara intra in blocaj
    financiar si incetare de plati. In septembrie 1981, Romania lui
    Ceausescu atingea varful datoriei externe: 10,17 miliarde de
    dolari. Stefan Andrei, vice-prim ministru cu probleme de comert
    exterior la acea vreme, isi aminteste foarte clar momentul. Statul
    comunist nu mai avea bani nici pentru cele mai elementare plati.
    “Atunci ne gaseam in situatia in care si pilotii primeau bani in
    servieta, ca sa plateasca aterizarea si decolarea de pe
    aeroporturile straine”, spune fostul ministru.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • A acceptat un bancher german cea mai mare mita din istorie?

    Gerhard Gribkowsky (52 de ani), un fost membru executiv al
    bancii germane de stat BayernLB, a fost arestat saptamana trecuta,
    fiind suspect de luare de mita. Este vorba despre 39 de milioane de
    euro (50 de milioane de dolari) care au fost virati in doua transe,
    din Insulele Virgine Britanice si din Mauritius, in contul unei
    fundatii private din Salzburg, Austria, numita “Raza de soare” si
    fondata de bancherul german, potrivit publicatiei Spiegel.

    De la cine provin insa banii? Nici Gribkowsky si nici avocatul
    sau nu au vrut sa raspunda acestei intrebari, dar procuratura din
    Munchen crede ca suma are legatura cu vanzarea unei companii, anume
    Formula 1. BayernLB a devenit actionarul majoritar al Formulei 1, o
    afacere de miliarde de euro, mai degraba din intamplare – a acordat
    imprumuturi mogulului media german Leo Kirch, garantate cu actiuni
    la Formula 1, iar cand Kirch a intrat in faliment, Griblowsky s-a
    ocupat sa vanda pachetul de actiuni, ceea ce a si facut in
    2005.

    Procurorii spun insa ca tranzactia s-a facut la un pret
    neactualizat al actiunilor, implicit sub pretul pietei, iar
    bancherul german a primit astfel un “bonus” de 39 de milioane de
    euro (50 de milioane de dolari) pentru consultanta. “Suma este de
    departe cea mai mare pe care un executiv german a incasat-o ca
    parte a unei tranzactii obscure, daca nu chiar ilegale”, scria
    cotidianul german Suddeutsche Zeitung, care a depistat transferul
    bancar in cauza.

    A fost sau nu unul dintre cele mai serioase cazuri de coruptie
    in istoria recenta a economiei germane sau a fost evaziune fiscala?
    Mai multi prieteni de-ai lui Gribkowsky sunt destul de suspiciosi
    pentru ca, desi bancherul n-a facut niciodata un secret din
    activitatile fundatiei sale din Salzburg si nici din contractele de
    consultanta legate de Formula 1, a fost intotdeauna secretos legat
    de sume si de implicarea lui Bernie Ecclestone (80 de ani), unul
    dintre cei mai discreti executivi din lumea sportului. Pe de alta
    parte insa, la momentul tranzactiei, bancherul german a cerut chiar
    un bonus pentru tranzactia realizata, lucru care n-ar mai fi
    trebuit sa se intample daca la mijloc era o mita de cateva zeci de
    milioane de euro.

    Ecclestone, a carui avere se ridica la 4 miliarde de dolari
    potrivit Forbes, neaga acuzatiile de dare de mita si implicarea in
    tranzactii ilegale, desi pare destul de plauzibil ca acesta sa-l fi
    rasplatit pe Gribkowsky pentru contributia pe care a avut-o la
    salvarea Formulei 1. “In fond, 50 de milioane de dolari sunt un
    mizilic pentru Bernie”, spunea proprietarul unei echipe de F1.

    Procurorii inca nu au luat o decizie cu privire la investigatia
    demarata in 2006 si intrerupta de-a lungul ultimilor patru ani.

    In defavoarea bancherului cantareste acum faptul ca incasarile
    nu au fost declarate in Germania si, prin urmare, nu au fost
    platite taxele aferente celor 39 de milioane de euro. In loc sa
    plateasca taxe echivalente cu 40% din suma acolo, Gribkowsky a
    platit doar 25% statului austriac.

  • Seful Raiffeisen: „A fi bancher in conditiile actuale este aproape ca si cum ai fi criminal“

    Acesta a aratat ca unul dintre efectele negative ale crizei este
    faptul ca s-a intensificat presiunea din partea inspectorilor
    fiscali. “Esti banca, ei bine, atunci esti vinovat de criza, nu
    poate fi in alt fel. (…) Ar trebui sa luam case sau birouri
    inspectorilor fiscali din unele state in care activam pentru ca
    practic s-au mutat la noi de peste 365 de zile”, a spus seful
    Raiffeisen International.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info

  • Messi a castigat in 2009 de 2,5 ori mai mult decat cel mai bine platit bancher de pe Wall Street

    Spre comparatie, cel mai bine platit bancher de pe Wall Street,
    John Stumpf, seful Wells Fargo, a castigat anul trecut 18,7
    milioane de dolari (13,8 mil. euro). James Dimon, directorul
    executiv al JP Morgan, a castigat 17 mil. dolari (12,6 mil.
    euro).


    Cititi mai multe
    pe www.zf.ro