Pe langa valoarea data de vechimea lor, ceasurile au si o
valoare istorica, fiind fabricate dupa moda orologera la momentul
respectiv.
Cele mai vechi ceasuri disponibile dateaza de pe la sfarsitul
anilor 1700. Demnitarii chinezi preferau ceasuri de buzunar cu
scene pastorale care erau la moda in Europa acelor vremuri, in stil
Ludovic al XV-lea sau Empire, batute cu perle si prevazute cu
secundar, element constructiv rar in Occident pe atunci. Pe de alta
parte, ceasurile din aceeasi vreme pentru Imperiul Otoman aveau
pictate pe ele peisaje, erau decorate cu pietre pretioase, iar ora
era afisata cu cifre turcesti. Cele mai cautate erau peisajele
exotice inspirate din picturi orientale.
Casele de licitatii inregistreaza in ultima vreme o cerere din ce
in ce mai mare pentru antichitati din domeniul orologer, iar
valoarea la care se adjudeca si ea a crescut semnificativ, dupa cum
explica oficialii casei de licitatii Christie’s, care a vandut anul
trecut la Geneva un ceas de buzunar cu aur, email, diamante si
pietre pretioase fabricat in 1783 pentru piata otomana de Daniel
Vaucher, un cunoscut ceasornicar elvetian stabilit la Paris, pentru
suma de 699.000 de franci, aproape de trei ori mai mult decat se
estimase initial.
Cererea de ceasuri vechi este sustinuta mai ales de colectionari
din China, Taiwan sau din Orientul Mijlociu. Ei cauta insa si alte
exemple ale maiestriei ceasornicarilor de altadata, cum ar fi
automatele muzicale, cu care se delecta inalta societate din
Europa, China si Rusia. Un astfel de obiect realizat in secolul al
XIX-lea de catre Isaac Daniel si Henri Capt, fabricanti celebri de
ceasuri si automate muzicale, si care a facut parte din colectia
ultimului rege al Egiptului, Farouk, a fost vandut anul trecut la
casa Sotheby’s. Automatul lucrat din aur in trei culori, email si
perle, inchipuind o pastorita cu doua oi, s-a vandut pentru suma de
746.000 de franci.