BusinessMagazin

Tag: Au

  • Cei care au speriat vestul

    Nouriel Roubini, profesor de economie la Universitatea din New York

    Roubini, supranumit “Doctor Doom” (doctorul dezastru), a anuntat cu ocazia unei intalniri organizate de Fondul Monetar International pe 7 septembrie 2006 ca o criza ia nastere. El a declarat atunci ca Statele Unite ale Americii vor infrunta un colaps al pietei imobiliare, un soc al petrolului si caderea drastica a increderii consumatorilor, lucruri care vor duce, in final, la o puternica recesiune. Proprietarii de case nu aveau sa mai fie capabili, spunea el, sa isi plateasca ipotecile, efecte in valoare de trilioane de dolari garantate prin ipoteci urmau sa fie eliberate la nivel mondial, pentru ca, in cele din urma, intregul sistem financiar sa fie cuprins de cutremur. Aceste desfasurari de evenimente aveau sa paralizeze in final principalele institutii financiare, ca Fannie Mae si Freddie Mac. Replica moderatorului intalnirii la finalul discursului tinut de Roubini a fost: “Cred ca vom avea nevoie de o bautura tare dupa asta”.

    Vince Cable, vicepresedintele Partidului Liberal Democrat britanic

    In noiembrie 2003, Cable i-a adresat lui Gordon Brown, atunci ministru de finante, urmatoarea intrebare: “Cresterea economica din UK e sustinuta de consum, bazat pe niveluri record ale datoriilor care, la randul lor, sunt garantate prin preturile locuintelor. Pe acestea din urma, Banca Angliei le considera cu mult peste nivelul de echilibru. Ce actiuni aveti de gand sa luati in legatura cu problema gradului de indatorare al populatiei?”. Brown nu a dat un raspuns, afirmand ca liberalul greseste in privinta situatiei datoriilor.

    Christopher Wood, Chief Strategist la firma de brokeraj CLSA pe pietele din Asia-Pacific

    In octombrie 2005, Wood i-a sfatuit pe investitori sa vanda toate expunerile la piata ipotecara din America. Doi ani mai tarziu, tot el preciza ca unele institutii se comportasera pana atunci mai degraba ca speculatori decat ca banci, anuntand si un declin brusc al economiei Marii Britanii. “Ramane doar de vazut cat de rau va fi”, spunea atunci Wood.

    Stephen Roach, Senior Executive la Morgan Stanley

    In noiembrie 2004, Roach a prezis un “Armageddon economic”, cauzat in parte de deficiturile-record ale contului curent, balantei comerciale si bugetului Statelor Unite ale Americii. Opinia sa a fost primita cu neincredere. Cand s-a dovedit ca a avut dreptate, Roach a acuzat bancile centrale ca “au adormit la volan” in loc sa stopeze escaladarea crizei. “Lipsa disciplinei monetare a devenit marca unei globalizari descatusate”, spune el.

    Nikolai Kondratiev, economist marxist de origine rusa

    La inceputul anilor ’20, Kondratiev a propus o teorie conform careia economiile capitaliste din vest prezinta cicluri lungi (de 50-60 de ani) de boom, urmate de depresiune. Aceste cicluri economice sunt numite acum “ciclurile Kondratiev”. El a prezis o cadere iminenta a economiei, cu putin inainte de Marea Criza din 1929-1939. Actuala criza, cea mai puternica de dupa anii ’30, vine cu un deceniu mai tarziu decat a prezis teoria lui Kondratiev, deloc rau pentru un om care a murit in 1938.

  • Banii au miros

    Cam ce savoare ar trebui sa aiba un gust erotic? In calitatea ei de aromatist principal al companiei International Flavors & Fragrances, Marie Wright este platita sa stie raspunsul la aceasta intrebare. Profesia ei consta in combinarea si asortarea nenumaratilor compusi chimici naturali sau artificiali astfel incat esentele inchipuite de ea sa se potriveasca profilelor de gust ce corespund unor nume eterogene ca Virgin sau Muskberry sau mai obisnuitelor arome ca zmeura sau artarul.
    Nu ar reusi sa duca la capat o asemenea sarcina, nu foarte usoara, recunoaste ea, fara diploma de licenta in chimie obtinuta de la Universitatea Kings din Marea Britanie si fara inspiratia pe care si-o ia periodic din domenii ca moda, design, fotografie sau arhitectura. “Cea mai mare parte a muncii mele are de fapt foarte putin de a face cu munca de laborator, in schimb imi pretinde sa gandesc si sa-mi pun imaginatia la contributie”, spune Wright. I.F.F. este unul dintre cele mai mari nume din industria aromatica, fiind responsabila pentru o mare parte din aromele utilizate de marile companii din industria alimentara. Aromele inchipuite de IFF se regasesc astfel in mai toate produsele de pe rafturile supermarkeurilor, in afara fructelor si legumelor proaspete sau a produselor din carne, de la chipsuri la pasta de dinti sau inghetata. Industria aromelor este de altfel una cat se poate de puternica, generand anual o cifra de afaceri mai bine de 18 miliarde de dolari.
    Iar profesia de aromatist este una cat se poate de plina de provocari. Pentru asta poate depune marturie chiar Wright care s-a trezit intr-o dupa-amiaza oarecare ca trebuie sa descopere ce aroma si ce gust ar trebui sa aiba eroticul, pentru o linie japoneza de dulciuri realizate din branza tofu. Confruntata cu o asemenea provocare, intr-o prima faza ea incearca sa-si imagineze ce gust ar trebui sa aiba o anumita aroma, pornind de la numele acesteia si ceea ce ii evoca acesta, iar apoi incepe sa suprapuna tot felul de straturi de arome in incercarea de a obtine ceva cat mai apropiat de imaginea olfactiva pe care si-a construit-o. La sfarsitul acestui proces, Wright s-a hotarat ca dulciurile “erotice” ar trebui sa aiba o aroma completa, un mix de transpiratie, frisca, vanilie, mosc si miere.
    “Pentru mine ideea de erotic trebuie sa aiba ceva dulce, dar si usor murdar in ea si de aceea am inclus niste note animalice, ce aduc a transpiratie, a chemare primara”, spune Wright. “O provocare in plus a fost faptul ca aroma construita de mine trebuia sa acopere nota puternica a aromei de soia din dulciuri.”
    Wright si-a inceput cariera cu un post de chimist in cadrul unei companii din industria alimentara, analizand compozitia aromelor din diversii agenti indulcitori inainte de a obtine primul ei job ca aromatist in cadrul firmei de top Bush Boake Allen, care mai tarziu a fost cumparata de I.F.F. “Aici am descoperit pentru prima oara cat de vasta este de fapt lumea aromelor”, spune ea. A urmat un program de traininig care s-a intins de-a lungul a doi ani, timp in care a invatat totul despre compusii chimici care intra in componenta aromelor alimentare si cum interactioneaza acestea cu diferitele produse, de la bauturi la dulciuri si .paste de dinti. “Ce am invatat in acei doi ani reprezinta cam toata partea teoretica cuprinsa de aceasta profesie. Restul este, in proportie de 99%, creativitate si experienta”, spune ea. Simtul gustului lui Wright este acum atat de ascutit incat poate recunoaste imediat persoana responsabila pentru fiecare aroma din produsele pe care le degusta. In acelasi fel in care pictorii isi dezvolta o semnatura cromatica personala, unica, “exact la fel se intampla si in cazul aromatistilor”, crede ea. De exemplu “pot recunoaste oriunde aroma de vanilie creata de Mike Zampino”, spune sigura pe ea Wright, facand referire la un coleg de breasla recunoscut ca expert in ceea ce priveste aromele vanilate. “De acum o pot repera oriunde.”
    “Biroul” lui Wright este un laborator intesat de sticlute maronii si canistre albe impodobite cu etichete ce poarta nume precum cis-3-hexanol sau gamma-decalactone, doi dintre principalii compusi care alcatuiesc ispititoarea aroma de capsuni. Masa de lucru este imaculat de curata, populata doar de instrumentele strict necesare – cantare, pahare de masurat si alte cateva echipamente indispensabile. Un element aparte diferentiaza laboratorul lui Wright de altele: intreaga incapere miroase apetisant a zmeura proaspat culeasa. Asta deoarece unul dintre asistentii ei tocmai a eliberat o mica picatura de lichid colorat din imensa pipeta pe care o tine in mana intr-un pahar gradat, iar in doar cateva secunde aroma bogata de gem de zmeura invadeaza toate colturile incaperii. “El tocmai adauga acum notele fructate in aroma”, explica Wright. “Sulfitul de dimetil este responsabil pentru acest miros”, spune ea. Desi o mare parte din timp il petrece in laborator, o parte importanta din munca lui Wright este constituita de intalnirile cu clientii si de sedintele cu marketerii si dezvoltatorii de produse in care discuta teme precum studiul consumatorilor si pietele-tinta vizate. “Din punctul meu de vedere as putea spune ca in aceasta industrie nu este loc pentru prototipul omului de stiinta antisocial”, spune ea. Desi are in spate o lunga si glorioasa cariera, Wright spune ca nu evita niciodata o noua provocare. “De ce nu ar exista un biscuite sub forma varfului lui Empire State Building si daca ar exista asa ceva, ce gust ar trebui sa aiba? Nu ma pot opri sa ma gandesc la lucruri de genul acesta”, spune ea.

    Aromatist
    Companii care angajeaza: marile companii producatoare de arome, precum International Flavors & Fragrances, Givaudan sau Firmenich; sau companii mai mici ca Aromatech si Flavor & Fragrance Specialties; ori diviziile de arome ale companiilor din industria alimentara, cum sunt Cadbury, Schweppes sau Kraft.
    Unde sa cauti posturi libere: cercul aromatistilor este unul relativ inchis, iar aderarea la acesta aduce oarecum cu intrarea intr-o societate secreta, insa unele posturi libere din aceasta bransa sunt uneori anuntate online pe site-urile specializate, cum este de exemplu perfumerflavorist.com.
    Nivel salarial: novicii in bransa sunt platiti cu circa 50.000 de dolari pe an, in timp ce superstarurile in materie castiga pana la 250.000 de dolari pe an.
    Abilitati necesare: aspirantii au nevoie de o diploma in chimie sau chimie alimentara, un ascutit si precis simt al mirosului si o imaginatie nemarginita.
    Numarul de posturi similare: cei mai multi aromatisti se gasesc pe continentul american, acolo unde lucreaza circa 500 de asemenea profesionisti, iar in restul lumii inca alti 500 de profesionisti completeaza lista.

    Aromele lui Wright
    Virgin: creata pentru a promova lansarea filmului “Parfumul”, in 2006, aceasta aroma a fost incorporata in trufe de ciocolata si a fost construita dintr-o serie de ingredienti secreti, pornind de la o analiza a aromei extrase din – fara nici o gluma – buricul unui virgine.
    Aroma de pere Generessence: linia de arome “Generessence”, produsa de IFF, este realizata exclusiv din componentele gasite in fructul insusi.
    Aroma Muskberry pentru o marca high-end de ciocolata si inghetata: aroma de stafide, intensa si adanca, este imbogatita de notele senzuale si relaxante ale notelor de mosc. Spune Wright despre crearea acestei arome neobisnuite: “Cateodata chiar simti ca fortezi limitele imaginatiei in incercarea de a captura aspectele emotionale ale unei arome”.

  • Au cimentat piata

    Vremea a tinut cu producatorii de ciment, care au inregistrat vanzari record in primul trimestru al anului, in urma numarului mare de lucrari de constructii derulate. Cei trei mari jucatori de pe piata romaneasca, Lafarge, Heidelberg Cement si Holcim, si-au triplat vanzarile, in continuarea unui trend inceput anul trecut, cand in lunile de vara vanzarile de ciment au crescut cu pana la 40%. Valoarea vanzarilor de ciment inregistrate de Lafarge pe piata romaneasca a crescut in primul trimestru cu un ritm record de 182,7%. Practic, Lafarge Ciment a realizat in primul trimestru cea mai mare crestere dintre toate diviziile grupului francez.
    Acelasi ritm de crestere a fost realizat de grupul german Heidelberg Cement care si-a triplat vanzarile in primul trimestru, pe fondul cererii masive de ciment din sectorul privat odata cu incalzirea vremii resimtita la inceputul anului.
    Un alt jucator prezent pe piata locala de ciment, grupul elvetian Holcim, a inregistrat, in primul trimestru, o crestere de 117,3% a volumului vanzarilor de ciment in Romania, comparativ cu perioada similara din 2006, cel mai mare avans consemnat pe o piata europeana. Valoarea pietei de ciment ar putea ajunge anul acesta la peste 600 de milioane de euro, impinsa de investitiile din sectorul privat, in crestere cu circa 20% in volum, ritm la care se va adauga o majorare de 4-5% a preturilor, potrivit datelor din piata. In prezent, consumul de ciment din Romania este de 334 kg pe cap de locuitor si va ajunge in 2007 la 385 de kilograme pe cap de locuitor, media consumului in tarile Uniunii Europene fiind de 538 kg, desi in tari ca Portugalia sau Grecia nivelul consumului ajunge la circa o mie de kilograme, raportat la populatie. Per ansamblu, industria cimentului este una dintre cele mai dinamice de pe piata constructiilor.

  • Au spart tiparele

    Din plutonul oamenilor de afaceri in costume sobre, tot timpul au tinut linia intai cateva personaje imbracate mai colorat. Cel mai adesea, coloratura vesela nu se datoreaza stilului vestimentar, ci ideilor nonconformiste pe care ei le-au impus in businessuri conformiste. Asa au procedat Albert Roggemans, care si-a asumat mutarea romanilor de pe culoarele bancilor in Self’Bank, Petru Berciu, care si-a construit un brand dintr-un club exclusivist, sau Alina Gavrila, care a pus clientul fata in fata cu creativul in agentia de publicitate. Julia Kristensen a adus croitoria de lux pe Calea Victoriei, Alexandre Eram a redesenat spatiul comercial clasic, in timp ce Vlad Seitan a reinventat benzinaria sub forma de cafenea.

    Cafeaua e un concept in sine, pentru multi consumatori, iar pronuntarea cuvantului duce cu gandul la aroma imbietoare a bauturii din ceasca aburinda servita in decorul cochet al unei cafenele din centrul orasului. In 1998, un grup austriac din industria petroliera a impins limitele notiunii de cafea dincolo de tipare. Pana la usa benzinariilor, mai exact.
    In 1999, OMV, liderul pe piata de petrol si gaze naturale din Europa Centrala, deschidea prima statie de alimentare cu carburanti OMV din Romania, pe strada Vasile Milea din Bucuresti. In incinta benzinariei – cafeneaua Viva, brand propriu, care a fost, pentru o perioada, un adevarat trend. In cateva zile devenise deja o practica uzuala si o moda sa mergi la o cafea la OMV. “La inceput asezam singuri produsele pe rafturi”, isi aduce aminte Vlad Seitan, directorul de retail al companiei si unul dintre oamenii care au pus prima caramida la temelia retelei OMV din tara noastra. “La prima petrecere de Craciun eram 14 oameni in total, iar acum doar echipa din sediul central este formata din 100 de persoane”, indica Seitan sugestiv evolutia din 1999 si pana astazi a sucursalei romanesti a grupului OMV. In prezent, reteaua OMV cuprinde 73 de statii pe teritoriul Romaniei, avand o cota de piata de 9% in sectorul de retail pentru carburanti.
    In toate cele 13 tari unde exista statii OMV, serviciile gastronomice si magazinele au fost asociate cu brandul VIVA, prezent in reteaua din Romania inca de la inceput. “Reteta” de business face parte din conceptul international OMV, care priveste statiile de alimentare ca adevarate centre multifunctionale de servicii orientate catre satisfacerea celor mai diverse cerinte ale clientului.
    Benzinaria-cafenea a fost un element de noutate pe care OMV l-a adus pe piata romaneasca, intrucat in anul 1999 nu existau competitori care sa ofere servicii gastronomice in toate statiile. Seitan apreciaza contextul lansarii drept unul avantajos: “Cu siguranta, un avantaj important a fost lipsa unei competitii reale in momentul respectiv pentru acest tip de servicii, ceea ce ne-a permis sa castigam o pozitie de trend-setteri. Dificultatile au existat, dar nu au fost majore. De exemplu, pe masura ce reteaua s-a dezvoltat, a devenit o provocare sa optimizam gama de produse avand la dispozitie un spatiu relativ limitat”. In prezent, structura vanzarilor din reteaua OMV Romania este de 75% carburanti si 25% servicii aditionale. Avand in vedere tendinta de crestere a proportiei serviciilor non-oil in totalul volumului de vanzari, se pare ca reteta cu gust de cofeina a prins la consumatori.
    Seitan apreciaza ca nu este usor sa faci pionierat, pentru ca trebuie sa mentii si sa imbunatatesti continuu standardele cu care i-ai obisnuit pe clienti.

    Ad-telierul

    O masa pe care zac ravasite multe foi, cani de cafea si pachete de tigari, in jurul carora se invart nervos niste oameni cu multe nopti nedormite la activ. Cand spui publicitate, aceasta este imaginea care vine, involuntar, in minte.
    De la avantul pe care l-a cunoscut in anii ’90, publicitatea s-a manifestat ca un business cu atitudine, “publicitarul” a devenit el insusi un brand, iar nonconformismul sau, un lait-motiv al industriei.
    Alina Gavrila, director general la Gavrila & Asociatii, are si fler de manager, dar si spirit artistic, tradat de studiile de balet si de design vestimentar. Pasiunea pentru moda a Alinei Gavrila se concretizeaza intr-un proiect ce vizeaza deschiderea unui departament in agentie dedicat creatorilor de moda. Dupa clienti de talia Zapp, Avon Cosmetics, IPPU si Transavia, nume celebre din moda romaneasca vor intra in portofoliul companiei: Razvan Ciobanu, cu linia vestimentara Preciouss, si Irina Schrotter, cu noul sau brand, Mellow.
    In peisajul actual al advertisingului, Gavrila & Asociatii au avut curajul sa abordeze o formula de lucru care pastreaza feeling-ul creativ mai aproape de munca efectiva, in care weekendul e pentru relaxare si noaptea pentru somn, iar dupa ora 19 nimeni nu mai lucreaza. Compania independenta fondata de Alina Gavrila si Octav Gheorghe este printre primele ateliere de creatie din Romania, care se bazeaza pe o singura veriga din lantul de activitati al unei agentii full-service obisnuite, si anume creatia, flancata de strategie si productie.
    “Nu consider ca publicitatea e un trend in sine. Sunt trenduri in grafica, in imagistica, dar publicitatea poate fi considerata cel mult un trend pentru tinerii aspiranti la statutul de publicitar”, incepe Alina Gavrila discutia despre directiile principale in mediul business romanesc. Pentru ea, publicitatea are mai mult rolul de a da tonus unei industrii, decat de a o restructura. “De la bun inceput publicitatea a adus culoare si sclipici printre programele TV din anii ’90. A existat o perioada in care telespectatorii asteptau pauza de publicitate. Nu stiu daca acum s-a ajuns la saturatie, dar Romania are sansa sa deschida un drum nou in publicitatea internationala si pentru acest lucru agentiile nu trebuie sa umble la sertar dupa retete. Este loc suficient pentru idei cu adevarat inovatoare, care sa implice renuntarea la mediile traditionale si adoptarea unor idei proaspete si revolutionare.”
    Gavrila crede ca, desi este mai greu de inghitit, formula in care clientul se intalneste direct cu creativul este mult mai eficienta: “La inceput, experienta este privita cu curiozitate, dar relatia directa pe care o faciliteaza duce in final la un client mai relaxat si mai multumit. In plus, cand crezi cu adevarat intr-o idee, o vinzi cu siguranta”.

    Cocteil de branduri

    Numele lui Petru Berciu se leaga de un adevarat portofoliu de branduri, construit impreuna cu prietenul sau, Ion Biris. Lista cuprinde primul lounge din Romania, The Office, devenit el insusi un brand, urmate de o multime de produse premium si superpremium importate prin intermediul companiei de import si distributie BDG Import, pe care au fondat-o impreuna: Evian, Jack Daniel’s, Corona Extra, Budweiser Budvar, Finlandia, Heinz si sampania Laurent Perrier. De la 1 aprilie, compania a adaugat cocteilului de branduri o aroma care lipsea: scotch-ul Cutty Sark, singurul premium scotch whisky a carui culoare se obtine natural si nu prin adaos de caramel.
    Totul a inceput in 1994, la scurt timp dupa ce Berciu si-a finalizat studiile la The American College in Londra, el s-a hotarat sa investeasca intr-un produs de care consumatorul roman nu auzise, dar in al carui potential a crezut din start: berea servita cu lamaie.
    “De Corona am aflat prima data la Londra si mi s-a parut de la bun inceput un produs destept si de viitor”, marturiseste Petru Berciu, cofondator al BDG Import. “La intoarcerea in tara, eu si partenerul meu Ion Biris am hotarat sa aducem si in Romania aceasta bautura produsa exclusiv de Cerveceria Modelo din Mexic. Cand a venit primul transport de Corona, nu aveam nici macar o strategie de distributie. Prin urmare, am luat cateva baxuri cu bere in portbagajul masinii proprii si am inceput sa contactam proprietarii cluburilor si pub-urilor din Bucuresti.”
    Pe o piata unde cererea pentru produse premium nu era conturata si in care oferta de bauturi era zgarcita in sortimente, Corona a fost o marca inedita si primita cu destul de mult scepticism la inceput.
    “Oamenii ne credeau nebuni cand le spuneam ca bem bere cu lamaie”, povesteste despre inceputuri Berciu. Pentru ca nu reuseau sa convinga proprietarii de cluburi si baruri sa cumpere noul tip de bautura, tinerii antreprenori si-au rugat prietenii sa mearga in cluburile-tinta si sa comande sortimentul de bere controversat. La scurt timp dupa, bateau palma cu cel mai mare club al momentului respectiv, iar de acolo contractele s-au tinut lant.
    O poveste similara a avut-o si momentul lansarii Red Bull pe piata romaneasca. La momentul respectiv, piata locala nu cunoscuse termenul de energizant, iar brandul Red Bull era consolidat doar in Austria. Cei doi au a investit, ca si in cazul Corona Extra, mult timp si multa energie pentru licoarea care astazi e prietenul cel mai bun al consumatorilor in momente de maxima oboseala si partenerul perfect de pahar al lui Jack Daniel’s.
    Si cum o bautura speciala se bea intr-un cadru desavarsit, nasterea conceptului The Office a venit de la sine. “Am dorit sa aducem un suflu nou, sa cream un loc ceva mai mic si mai primitor, in care oamenii sa se simta in largul lor.” Asa s-a nascut clubul din Bucuresti, pionierul unui concept ce ar putea fi catalogat drept exclusive clubbing.
    De noua ani, ambianta clubului e neschimbata, si multi “adepti” ajung sa spuna “The Office” ori de cate ori spun Bucuresti, Mamaia, Predeal sau Sinaia.
    De la lansarea conceptului The Office, multi proprietari de cluburi au replicat ideea in alte locatii. Despre aceste initiative, Berciu spune, cu nonsalanta primului venit pe piata: “Probabil considera ca ceea ce facem noi e bine”. Si pentru ca ideea a prins atat de bine, se cauta deja locatii si parteneri pentru lansarea conceptului The Office Lounge la nivel national.
    In timp ce Corona Extra a devenit un status simbol al consumatorilor de bauturi rafinate, si conceptia romanilor de distractie cu stil s-a mai schimbat, ceea ce denota ca asumarea unui risc intr-un business “virgin” poate crea foarte usor un brand aspirational.

    Afacere cu concept

    O vizita la sediul SonyaMod din Bucuresti este o incantare pentru cei care iubesc frumusetea, moda si designul. Gazda, Alexandre Eram, presedintele companiei, intra usor in rolul de ghid, fiindca multe dintre finisajele, decoratiunile si accesoriile cladirii au fost ideile sale.
    Compania-umbrela SonyaMod inglobeaza fabrica de la Galati de confectii pentru femei, magazinele Z de haine pentru copii, reteaua de distributie de produse cosmetice si Melkior Concept Store.
    Melkior Concept Store a transformat un proiect indraznet in realitate. Ideea construirii unui concept store a venit de la magazinul Colette din Franta, pe care Eram il considera lider in domeniu.
    “Un concept store e locul unde afli tot ce e in trend, unde colectiile sunt prezentate in avanpremiera si de unde reprezentantii mass-media pot afla ce noutati pregateste compania. Pentru ca deschide o viziune, lanseaza o idee, un concept store trebuie prin urmare sa fie unic”, surprinde, in cateva cuvinte, Alexandre Eram ideea pe care a lansat-o pe piata.
    Piesele unicat, produsele exclusiviste, seriile limitate si obiecte rare din intreaga lume prezentate in avanpremiera la Melkior decoreaza acum sediul SonyaMod, spre deliciul clientilor care vin in salonul de manichiura – pedichiura, in magazinul cash & carry sau la Centrul de formare si perfectionare Peggy Sage, singura scoala acreditata din Romania pentru meseria de stilist protezist de unghii.
    Alexandre Eram este de parere ca in beauty & fashion trebuie sa fii tot timpul la curent cu noutatile, cu ce apare in lume, mereu in tendinte, chiar cu un pas inainte. Ideea unui concept store a fost lansata cu succes, iar azi ea capata alte forme si valente. Melkior Concept Store este acum folosit ca un motor de cautare care participa la dezvoltarea SonyaMod si asa se face ca multe din obiectele decorative sunt in noua cladire, iar clientii stiu ca au de-a face cu un trendsetter.
    “Un concept store aduce, in primul rand, imaginea. Spre deosebire de pietele ajunse la o anumita saturatie, pe o piata aflata inca in crestere, ca Romania, e prematur sa cuantifici in bani valoarea adaugata a unui concept store.”
    Tot sediul companiei SonyaMod s-a bazat si s-a dezvoltat pe acest concept original. De pilda, fiecare din cele cinci etaje are propria culoare definitorie. Astfel au fost despartite zone de interes diferite: un showroom cu produse profesionale pentru saloanele de coafura, un salon de manichiura-pedichiura, o scoala de manichiura-pedichiura, o sala de conferinte unde saptamanal vin specialisti din Franta pentru seminarii tematice, diferite birouri si spatii specifice.
    Alexandre Eram nu a lasat nimic la voia intamplarii. Spatiul este destinat afacerilor, dar a fost decorat pentru a sublinia ideea de beauty & fashion. Un alt concept store, la o alta scara.

    Masura unui barbat

    Eticheta in business conteaza de multe ori mai mult decat orice altceva. Iar pentru adevaratii cunoscatori in materie de etichete numele Scabal are o rezonanta aparte, regala aproape. Asta deoarece firma belgiana, cunoscuta ca Rolls-Royce-ul producatorilor de stofe de lux, a pionierat cu 25 de ani in urma conceptul “made to measure” si este furnizorul principal al celor mai prestigiosi croitori londonezi ca Brioni sau Oxxford.
    In Romania, croitorul personal a inceput sa devina o necesitate de putin timp, dupa ce omul de afaceri roman a inceput sa inteleaga ca la capitolul imagine personala nu isi poate permite sa faca economie si ca o afacere de succes cu costum fin se tine. Insa putini stiu ca pentru un costum perfect, realizat dupa toate regulile artei croitoriei si din cea mai scumpa tesatura din lume, nu trebuie neaparat sa se urce intr-un avion cu destinatia Saville Row. Asta deoarece cateodata muntele vine si singur la Mahommed iar exclusivistele stofe Scabal sunt ascunse intr-o vila eleganta si discreta prin apropiere de Calea Victoriei.
    “Luxul nu este opulent, este doar perfect”, spune Julia Kristensen, femeia de afaceri care a adus cu 10 ani in urma brandul Scabal in Romania. De aceea, boutique-ul Scabal ramane, la fel ca in nuvelele lui Eliade, un spatiu inchis pentru neinitiati, neanuntat de nicio firma luminoasa sau vreo vitrina colorata. “Nu exista reclama sau promovare atunci cand vine vorba despre un brand atat de exclusivist ca Scabal. Clientii vin pentru ca au fost trimisi de alti clienti, recomandarea personala fiind cea mai sincera reclama.” Dupa 10 ani de activitate Scabal are 200 de clienti fideli, care revin in fiecare sezon pentru a-si reinnoi garderoba de business.
    Si cu toate ca tendintele se schimba in fiecare sezon, tema centrala la Scabal ramane aceeasi: respectarea gusturilor si a personalitatii fiecarui client in parte. In cei 10 ani de cand se ocupa de Scabal, Julia Kristensen a ajuns sa cunoasca masurile si gusturile tuturor clientilor ei, ceea ce ii fidelizeaza pe acestia din urma. “Tot mai multi barbati incep sa caute sentimentul de confort si exclusivitate pe care doar un costum sau o haina personalizata, realizata de un croitor renumit, il poate da. Clientul isi construieste singur costumul, beneficiind de consilierea si experienta noastra. El isi poate alege o stofa din cele 5.000 de mostre, dintre care cele mai scumpe sunt unice si cele mai rafinate din intreaga lume, cum este Summit Super 250 care costa 3.000 de euro pe metru. Apoi isi alege stilul, croiala, nasturii si butonii, precum si captuseala si celelalte “dotari optionale”, cum ar fi un buzunar interior mai mic pentru telefonul mobil sau mai mare pentru biletele de avion. Initialele sale pot fi brodate in interiorul sacoului sau in interiorul gulerului pentru a asigura unicitatea.”
    Kristensen recunoaste ca toate dificultatile din lume nu ar putea-o impiedica sa duca mai departe acest business. Insa tot ea recunoaste ca nu stia cat de greu va fi sa aduci un brand atat de exclusivist pe o piata care nu a fost obisnuita cu asa ceva. “In anul 2000 eram la Bruxelles la Scabal, si atunci Gregor Thissen, CEO-ul Scabal m-a intrebat ca daca as fi stiut cat de grea este aceasta afacere, as mai fi luat aceeasi decizie? Eu tind sa cred ca da.”

    Un soi de foaiere, cu un soi de automate

    Albert Roggemans, CEO al diviziei de retail al lantului ING si artizanul conceptului de self bank in Romania, si-a inceput cariera in domeniul bancar in 1973, atunci cand in intreaga lume un nou concept curajos lua nastere. “Cand mi-am inceput eu cariera la ING Belgia, in 1973, serviciile de self banking de-abia se nasteau. In anii ’80 insa acestea au cunoscut o explozie si un succes fenomenal in intreaga lume.” Totul a inceput cu clasicul ATM, care raspundea nevoii de a dispune de bani cat mai rapid, iar dupa ce acesta a prins la public, cuvantul de ordine in lumea bancara a ramas viteza de reactie.
    Grupul olandez ING era deja prezent de 10 ani in Romania in anul 2004, atunci cand a decis ca este timpul sa isi faca intrarea si pe piata de retail banking, introducand pentru prima data in Romania acest concept inedit.
    “In Romania serviciul de self banking functioneaza chiar mai bine decat in Belgia. A evoluat atat de bine, incat am vrut sa mergem chiar un pas mai departe si ne-am spus ca daca serviciul nostru este perfect, atunci nu mai avem nevoie de casieri. Timpul ne-a demonstrat ca am avut dreptate. La inceput, cand ne gandeam sa introducem conceptul de Self’Bank in Romania, multa lume ne-a spus ca automatele de incasat bani nu vor prinde niciodata aici, fiindca romanii nu isi vor incredinta niciodata banii unei masini. Insa noi am fost convinsi ca va functiona si ca accesibilitatea acestui serviciu va atarna mai greu decat orice retineri sau suspiciuni.” In ceea ce priveste rolul de trendsetter al ING pe piata bancara romaneasca, Roggemans este rezervat, insa admite ca lansarea serviciului Self’Bank a zguduit puternic industria in 2004, moment din care numeroase banci au inceput sa-si amenajeze “un soi de foaiere, cu un soi de automate”. Insa recunoaste ca acest lucru era cat se poate de natural, avand in vedere atractia unui asemenea serviciu si puternica competitie de pe piata bancara romaneasca. “Self banking-ul nu este ceva ce clientul foloseste in mod natural. Insa dupa ce invata cum se foloseste, clientii se indragostesc de simplitatea si accesibilitatea acestui serviciu si nu-si mai pot inchipui cum ar fi sa se intoarca la ghiseu pentru operatiunile pe care le pot face si singuri. Satisfactia clientului este mult mai mare atunci cand foloseste serviciile de self si PC banking decat cand interactioneaza cu casierii.”
    Bancile din intreaga lume cauta alchimia perfecta in relatiile cu clientii lor. Pentru majoritatea, ingredientele sunt apropierea de client, accesibilitatea si conexiunea la Internet. “Trendul actual care domina piata bancara din Romania poarta numele de proximitate. In acest moment principala preocupare a tuturor bancilor din Romania este sa isi extinda suficient reteaua de sucursale pentru a fi cat mai aproape de fiecare client. Trendul international se refera la echilibru, pentru a gasi formula echilibrului dintre banking-ul fizic, reprezentat de sucursale, si cel administrat de client prin servicii de tip self si PC banking.” In ceea ce priveste viitorul industriei bancare, Roggemans are insa certitudinea ca nevoia oamenilor de a se consulta cu privire la finantele lor nu va lasa tehnologia sa subjuge domeniul.

  • Au inceput recrutarile de toamna

    Grupul belgian Fortis si banca portugheza Millennium BCP, fosti competitori pentru BCR, se pregatesc sa patrunda pe piata din Romania.Ambele companii sunt in faza de recrutare, insa portughezii sunt cu un pas inainte, fiind avansati si cu procedurile legale, potrivit unor surse bancare. O posibila varianta ar fi ca Fortis sa opereze chiar prin intermediul subsidiarei pe care o vor deschide cei de la Millennium, cunoscut fiind parteneriatul existent intre cele doua grupuri financiare – Fortis detine un pachet de 4,99% din Millennium. Mai mult, acum aproape un an, in momentul retragerii din cursa pentru BCR, unul din argumentele belgienilor a fost perspectiva exploatarii parteneriatului cu Millennium, in cazul in care portrughezii ieseau invingatori.Belgienii de la Fortis sunt in plina campanie de recrutare, dar se arata deja interesati de proiecte de finantare in Romania – Fortis ar intentiona sa finanteze extinderea Centralei Nucleare de la Cernavoda. Daca Fortis primeste CV-uri si pana la sfarsitul lui octombrie ar putea sa-si aleaga top managementul, portughezii de la Millennium sunt pe punctul de a lansa structura de la zero. Printre bancherii contactati deja de Millennium se numara si Dan Sandu, care a parasit de curand pozitia de vicepresedinte al Citibank Romania.Dupa integrarea in UE, nicio banca nu va mai avea nevoie de licenta din partea BNR pentru a-si incepe operatiunile locale, dar pe fondul unei concurente serioase, dezvoltarea unei noi structuri bancare ar putea fi foarte dificila.