BusinessMagazin

Tag: Atentie

  • Urmează petrecerea de Crăciun cu colegii de la birou? Află care sunt cele mai importante aspecte la care trebuie să fii atent

    Crăciunul e foarte aproape, aşa că începe şi sezonul Christmas Party-urilor alături de colegii de la birou. Probabil te simţi copleşit pentru că nu ştii cum să te îmbraci, la ce oră să ajungi acolo, cum să saluţi restul invitaţilor cu care nu prea petreci timp în afara biroului sau cum să te prezinţi celor care nu te cunosc încă pentru a crea o impresie bună.

    Iată care sunt cele mai importante aspecte de care să ţii cont când mergi la petrecerea de Crăciun a firmei, toate cuprinse într-un „ghid de supravieţuire în sezonul petrecerilor de la birou”, publicat de Financial Times.

    Sosirea: Pentru orice eveniment de la lucru, în special când sunt mai mult de 30 de invitaţi, ar fi indicat să nu ajungi la fix. Programează-ţi sosirea cu o oră mai târziu decât eşti invitat şi, chiar şi aşa, tot vei avea timp de un aperitiv.

    Prezentările: Odată ce ajungi la eveniment, ar fi bine să mergi să saluţi în primul rând persoana care a organizat evenimentul. În ceea ce priveşte salutul: poţi opta pentru îmbrăţişări călduroase.

    Nume: Atunci când te întâlneşti cu diferite persoane la eveniment, să nu începi niciodată cu „mă bucur să te cunosc”. Există o mare probabilitate să-i fi întâlnit deja şi să nu îţi aminteşti. E mai bine să îi saluţi cu un vesel „mă bucur să vă văd”.

    Aşezarea la masă, în cazul în care e vorba de o cină: Ai putea să trimiţi un e-mail cu puţin timp înainte de eveniment organizatorilor pentru a obţine mai multe detalii despre cum sunt aşezate locurile şi pentru a face o căutare riguroasă pe Google despre persoanele prezente, dacă nu le cunoşti. Evenimentele de lucru sunt pentru a construi contacte şi a fura idei.

    Cod vestimentar: Încearcă să îţi aminteşti vorbele celor mai în vârstă ca tine, în care ştii că poţi avea încredere, când spun lucruri precum: „oricum, nimeni nu se uită la tine”. Deşi sună ca o observaţie neplăcută, este, de fapt, adevărul – nimeni nu se uită în detaliu la tine. Poartă ceva confortabil, care te face să te simţi bine şi nu purta niciodată ceva care te strânge în talie.

    Alcoolul: Nimic nu te dă de gol mai tare drept începător decât să consumi prea mult alcool la o petrecere de la serviciu. E bine să bei apă la fiecare două înghiţituri de alcool.

    Plecarea: Probabil te întrebi când este acceptabil să pleci de la eveniment. Dacă este vorba de o cină la masă, este perfect acceptabil să te ridici şi să pleci imediat ce este servit desertul. În anumite circumstanţe speciale, s-ar putea să fii chiar primul care părăseşte masa. Acesta poate fi şi un act de generozitate faţă de cei prea timizi care îşi doresc şi ei să plece, dar nu au curaj.

    Rămas bun: Cel mai bine este să pleci fără nicio ceremonie în urma ta. Poţi pleca în linişte, cât mai repede, fără să deranjezi alte discuţii.

  • Urmează petrecerea de Crăciun cu colegii de la birou? Află care sunt cele mai importante aspecte la care trebuie să fii atent

    Crăciunul e foarte aproape, aşa că începe şi sezonul Christmas Party-urilor alături de colegii de la birou. Probabil te simţi copleşit pentru că nu ştii cum să te îmbraci, la ce oră să ajungi acolo, cum să saluţi restul invitaţilor cu care nu prea petreci timp în afara biroului sau cum să te prezinţi celor care nu te cunosc încă pentru a crea o impresie bună.

    Iată care sunt cele mai importante aspecte de care să ţii cont când mergi la petrecerea de Crăciun a firmei, toate cuprinse într-un „ghid de supravieţuire în sezonul petrecerilor de la birou”, publicat de Financial Times.

    Sosirea: Pentru orice eveniment de la lucru, în special când sunt mai mult de 30 de invitaţi, ar fi indicat să nu ajungi la fix. Programează-ţi sosirea cu o oră mai târziu decât eşti invitat şi, chiar şi aşa, tot vei avea timp de un aperitiv.

    Prezentările: Odată ce ajungi la eveniment, ar fi bine să mergi să saluţi în primul rând persoana care a organizat evenimentul. În ceea ce priveşte salutul: poţi opta pentru îmbrăţişări călduroase.

    Nume: Atunci când te întâlneşti cu diferite persoane la eveniment, să nu începi niciodată cu „mă bucur să te cunosc”. Există o mare probabilitate să-i fi întâlnit deja şi să nu îţi aminteşti. E mai bine să îi saluţi cu un vesel „mă bucur să vă văd”.

    Aşezarea la masă, în cazul în care e vorba de o cină: Ai putea să trimiţi un e-mail cu puţin timp înainte de eveniment organizatorilor pentru a obţine mai multe detalii despre cum sunt aşezate locurile şi pentru a face o căutare riguroasă pe Google despre persoanele prezente, dacă nu le cunoşti. Evenimentele de lucru sunt pentru a construi contacte şi a fura idei.

    Cod vestimentar: Încearcă să îţi aminteşti vorbele celor mai în vârstă ca tine, în care ştii că poţi avea încredere, când spun lucruri precum: „oricum, nimeni nu se uită la tine”. Deşi sună ca o observaţie neplăcută, este, de fapt, adevărul – nimeni nu se uită în detaliu la tine. Poartă ceva confortabil, care te face să te simţi bine şi nu purta niciodată ceva care te strânge în talie.

    Alcoolul: Nimic nu te dă de gol mai tare drept începător decât să consumi prea mult alcool la o petrecere de la serviciu. E bine să bei apă la fiecare două înghiţituri de alcool.

    Plecarea: Probabil te întrebi când este acceptabil să pleci de la eveniment. Dacă este vorba de o cină la masă, este perfect acceptabil să te ridici şi să pleci imediat ce este servit desertul. În anumite circumstanţe speciale, s-ar putea să fii chiar primul care părăseşte masa. Acesta poate fi şi un act de generozitate faţă de cei prea timizi care îşi doresc şi ei să plece, dar nu au curaj.

    Rămas bun: Cel mai bine este să pleci fără nicio ceremonie în urma ta. Poţi pleca în linişte, cât mai repede, fără să deranjezi alte discuţii.

  • Isarescu: Bancile trebuie sa acorde mai multa atentie creditarii firmelor si pregatirii profesionale

    Bancile trebuie sa acorde mai multa atentie creditarii firmelor,
    in conditiile in care finantarea consumului a ajuns deja la
    saturare, si sa dea o mai mare importanta pregatirii profesionale
    pe segmentul corporate, a declarat joi guvernatorul BNR, Mugur
    Isarescu. “Tara asta a avut bancheri care au stiut sa finanteze
    comertul, un business, o activitate bancara. Trebuie inceput de jos
    de la contabilitate, sa citesca omul un bilant, sa stie
    indicatorii, altfel discutam degeaba”, a afirmat seful bancii
    centrale. Isarescu a transmis bancherilor ca pregatirea
    profesionala a angajatilor din banci trebuie sa inceapa chiar de la
    citirea unui bilant de firma, competenta pe care multi dintre ei
    nici nu au fost nevoiti sa o foloseasca deoarece creditele au fost
    orientate in multe zone doar pentru consum.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Atentie, continut explicit

    Mda, stiam ca titlul o sa atraga atentia. Oricum, avertizez ca nu o sa folosesc nicio expresie care sa necesite beep-uri, blancuri, puncte-puncte sau alte artificii asemenea. Adica nu o sa injur de-a dreptul pe nimeni, desi imi cam vine sa o fac. Iar cele citite pana acum, va avertizez, nu au niciun sens daca nu cititi si ce-i in continuare.

     

    Am constatat ca lumea nu mai e dispusa sa asculte cu atentie (ma rog, eu ma plasez in capul listei, dar locul mi-e cumva fortat, pentru ca practic ruptul de realitate/ascultatul cu juma, de ureche/datul politicos din cap numai cand sunt preocupat de cine stie ce lucru). De fapt exagerez un pic, problema e cam asa: sa zicem ca scrii un set de intrebari catre un necunoscut, de regula Persoana Importanta; ca sa nu pari chiar natarau intr-o meserie unde raspunsul trebuie sa acopere chestiuni fundamentale de genul „cine, ce, cand, unde si etc.“, mai bagi o metafora, o glumita, un smiley, asa, pentru antren. Persoana Importanta este prea ocupata, pentru ca a fi Important mananca o groaza de timp si energie, astfel  incat si citeste mail-ul tau cu juma de ochi si cu emisfera nededicata, asa ca ia metafora sau glumita, intr-un mod cat se poate de concret, drept dovada de oarece idiotenie si raspunde ca atare – ingaduitor-condescendent si fara sa zica nimic, ca oricum par sa nu pricep. Ba isi ingaduie si Dumnealui o glumita, pe care in fraza urmatoare mi-o si explica, sa nu se iroseasca cumva.

     

    Nu m-am deranjat foarte rau, ba chiar m-am amuzat un pic, pentru ca activitatea de a trata condescendent/explica poantele/bate campii presupun ca implica un mai mare consum de Creier Important decat a fi pur si simplu sincer/direct/amuzant/onest in raspunsuri.

     

    Dupa istorioara asta m-am decis sa explicitez continutul unor texte pe care le scriu, sa detaliez cat de mult pot, fara a face rabat la repetitii, ba chiar sa pun cate un avertisment de genul „Atentie, urmeaza o gluma“ sau „Atentie, tocmai ati citit o metafora“, urmate, desigur de explicatia: „METÁFORA/E s.f. Figura de stil care consta in a da unui cuvant o semnificatie noua, printr-o comparatie subinteleasa. /<lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore“.

     

    Acu or sa vina alte Persoane Importante care or sa-mi reproseze faptul ca va bat la cap si va fac sa pierdeti timpul sTIMP (II, V, rar IV), timpuri, s.n. (IV, inv. si II), timpi, s.m. I. S.n. Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor…t.

     

    Le spun respectivelor Persoane Importante (care exista, sunt reale, dar nu multe si mi-au reprosat deja ca de ce scriu eu intr-o nota asa de personala cand exista alte teme mai importante pentru un editorial, cum ar fi cresterea economica si deficitele bugetare) ca lucrurile mici la fac pe cele mari si ca nimic nu este mai important decat sa pricepi clar care e rostul tau in viata si care este al celorlalti si cum se impaca ele, toate rosturile din lume.

     

    Ma gandesc la cat avem de pierdut pentru ca nu stim sa ne facem intelesi sau nu stim sa deslusim spusele celorlalti. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nimeni nu mai pare a avea timp si dedicatie sa analizeze si sa interpreteze corect ceea ce se intampla aiurea in lume.

     

    Uite, new media versus old media, care a erupt in presa clasica si electronica si in blogosfera Romania: pareri pro si contra, unii care canta prohodul presei tiparite, blogari care isi clameaza independenta, uitand ca aceasta este o stare de spirit si nu o rubrica pe statul de plata, altii care, asemeni pionierilor din Vestul salbatec, au descins pe Net inainte de gloata, si-au adjudecat cate o felie din circulatia informatiilor, iar acum fac urat la cei ce au intarziat; fiecare are cate o parere, e convins ca este cea corecta si si-o apara leieste.

     

    New media vs.old media este o problema falsa; exista o singura problema, valabila pentru orice media si aceasta nu este suportul pe care apare informatia, ci cine, de ce, cat, cum si in ce conditii este distribuita informatia, felul in care este conceputa si prezentata publicului, care sunt asteptarile si care sunt castigurile.

    Probabil ca ziarele si revistele tiparite vor disparea, pentru ca, asa cum spune cineva in acest numar al revistei, si copacii trebuie sa aiba o sansa a lor. Poate ca informatia va veni numai pe monitorul PC-ului, pe displayul telefonului sau pe lentila ochelarilor de soare. Cine va scrie informatia, intr-o lume tot mai nerabdatoare si blazata, este provocarea reala pentru new si old media. Pentru ca a avea un calculator nu te califica la statutul de distribuitor de informatie si opinie, trebuie sa ajungi in situatia sa meriti sa emiti informatie si opinie (eu sunt jurnalist in baza, desigur, unei conventii de tip invechit pe care am incheiat-o cu un publisher).

     

    Ma tot gandesc sa tatonez si new media si noile forme pe care aceasta le poate oferi: de exemplu haiku-ul stire/analiza, ceva de genul:

    „Bum, facu teroristul

    Pic, raspunse chinezul

    Davai, sari si rusul“.

  • Atentie, va rog…

    Cu ocazia celei de-a zecea aniversari, revista virtuala First Monday a organizat in „lumea reala“ o conferinta despre caracterul deschis al Internetului. Numita „FM10 Openness: Code, Science and Content“, manifestarea l-a avut printre invitati pe cel care a schitat o economie cu totul… altfel.

     

    O vreme am fost multumit de traficul rutier din orasul in care locuiesc. Fluent, linistit, destul de civilizat… insa numarul masinilor a crescut intr-un ritm constant, iar strazile au ramas aceleasi, asa incat acum situatia este mai putin luminoasa. Se intampla ca drumul cu masina intre casa si birou sa dureze mai mult decat pe jos, iar daca ora e tarzie si traficul redus, atunci cautarea unui loc de parcare imi ia mai mult decat drumul. Incetul cu incetul, masina imi devine tot mai putin utila.

     

    E clar, lumea fizica e limitata, si nu doar in privinta spatiului. De exemplu, e limitata in privinta consumului. Oricat de mult s-ar chinui industria auto sa-mi mai vanda o masina, nu va reusi prea curand. Imbracamintea, hrana, electrocasnicele si multe altele au aceeasi soarta: pur si simplu, capacitatea mea de consum este limitata. In ciuda abundentei, economia actuala ramane sub zodia penuriei.

     

    Se petrec altfel lucrurile in Internet? Intr-un fel, da. Aici „spatiul“ – capacitatea de stocare si de transport – pare nelimitat si lucrurile par sa mearga altfel. S-au elaborat deja cateva teorii despre economia in lumea digitala, dintre care una („coada cea lunga“) pune accentul tocmai pe absenta limitarilor spatiale. O alta, numita „economia darului“, incearca sa integreze economia clasica cu caracterul gratuit al multor produse informationale din Retea (de la continut liber accesibil pana la softul „liber“ sau open source). Insa cea mai surprinzatoare si totodata radicala dintre ele este cea elaborata de Michael H. Goldhaber, care pune in evidenta o anumita limitare – si, implicit, o penurie – care se manifesta in toate domeniile, dar este foarte vizibila in Internet: penuria de atentie.

     

    Goldhaber porneste de la cateva elemente preluate din psihologie, neurologie si chiar filozofie pentru a defini notiunea de atentie, insa extrem de interesant este modul in care urmareste evolutia computerelor si a Internetului pentru a pune in ecuatie atentia si valoarea informatiei. In esenta, computerele au fost concepute si dezvoltate pentru a spori productivitatea, insa se vadeste ca servesc tot mai putin acestui scop, fenomen pe care autorul il pune mai degraba in relatie cu limitele naturale ale consumului: chiar daca productivitatea ar putea creste la nesfarsit, bunurile materiale create n-ar putea creste nelimitat. In schimb, volumul informatiei poate creste aproape oricat, iar web-ul este o ilustrare perfecta. Interesant este ca dupa caderea dot-com-urilor – care poate fi pusa si ea in relatiile cu limitele consumului de bunuri materiale – numarul utilizatorilor si volumul informatiilor din Internet a continuat acelasi ritm sustinut de crestere, insa formulele de creare a informatiei au capatat un pronuntat caracter social, exemplele cele mai evidente fiind forumurile virtuale si blogurile.

     

    Pana la urma, „supra-productia“ de informatie este mult mai mare decat cea de bunuri materiale, din simplul motiv ca nu este limitata de abilitatea de consum. Insa reversul este ca o buna parte din informatia disponibila nu este utilizata – deci „consumata“, in termenii economiei traditionale. Nu facem fata acestui aflux informational, iar cresterea continua a productiei de informatii este de-a dreptul irationala din perspectiva tuturor standardelor economice actuale. Ipoteza lui Goldhaber este ca aceasta crestere continua este motivata de nevoia de a accede la o resursa limitata, singura capabila sa dea valoare informatiei: atentia noastra. Atata vreme cat nimeni nu-i acorda atentie, o informatie nu are nici o valoare. De notat ca expresia englezeasca pentru „a acorda atentie“ este „paying attention“ – adica „a plati atentie“.

     

    Pornind de-aici, Goldhaber considera ca asistam la nasterea unui nou model economic, economia atentiei, care peste vreme va ajunge sa inlocuiasca economia actuala, bazata pe productia de bunuri, pe piata si bani. Mai mult, migratia oamenilor spre ciberspatiu este asemuita cu colonizarea Americii si mutatia economica ce a insotit-o: europenii nu si-au imaginat ca Lumea Noua va fi altfel decat feudalismul tarziu in care traiau, dar noul spatiu a generat o formula noua, economia de piata. 

     

    In fine, o ultima observatie interesanta a lui Goldhaber: atentia implica memoria. Daca am fost atenti la ceva, ne amintim. Pe de alta parte, atentia implica empatie: cel caruia ii captam atentia ne „traieste“ gandurile. Daca vom crea ceva ce va capta atentia dupa ce nu vom mai fi, mintea noastra va trai din nou.

  • Atentie, cresc preturi!

    Ce legatura exista intre China, Primaria Bucurestilor si producatorii de ciment? O crestere de minim 15% a pretului constructiilor incepand cu aceasta toamna.

    Compania imobiliara Immoconsult ar fi putut economisi cam 2,5 milioane de euro daca s-ar fi grabit cu doar cateva luni sa inceapa constructia a doua cladiri de birouri in Bucuresti. Din pacate pentru ea, lucrarile vor incepe in perioada urmatoare. „Daca am fi inceput constructia acum cateva luni, cladirile ar fi fost mai ieftine cu circa 15%“, spune Laura Popa, directorul de vanzari al Immoconsult. Asa, insa, compania a reusit sa „prinda“ noile majorari de preturi ale constructiilor, colectia toamna – iarna. 

    La primul impuls, Laura Popa ar trebui sa fie suparata pe firmele de constructii. Cauzele cresterii pretului nu tin insa aproape deloc de acestea. De vina sunt, in ordine aleatorie, explozia economiei chineze in ultimii doi ani, scumpirea cimentului si mai proaspata „taxa de camion“ a lui Traian Basescu, primarul Bucurestiului.

    In plina expansiune de infrastructura, chinezii au creat o cerere fara precedent de fier, otel sau petrol pe piata mondiala. Urmare a acestei cereri, preturile diverselor sortimente de materiale de constructii din metal au crescut incepand de anul trecut cu 50 – 100%. „Chinezii au cumparat tot ce era de fier. Ne-au afectat aceste tranzactii, iar pretul tonei de fier a crescut cu 50%. Cresterea a mers in lant, de la minereuri de fier pana la produse laminate“, povesteste Cristian Tudor, directorul economic al Comnord, furnizor de otel beton fasonat. 

    La cresterea pretului fierului si otelului pe piata mondiala s-a adaugat, tot in ultimul an, si o majorare neaosa.

    „Anul trecut, pretul cimentului a crescut cu 40%, iar anul acesta s-a mai adaugat o majorare de circa 13%“, spune Liviu Daschievici, directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). 

    Potrivit oficialului ARACO, pe piata romaneasca s-a ajuns la un pret al cimentului mult peste media mondiala. Adica la 80 euro/tona fata de un pret mediu de 40 – 45 de euro in Europa de Vest si chiar din tarile vecine Romaniei.

    Si cum asta nu era suficient, la mijlocul acestei luni betonul s-a scumpit si el cu inca 10%. Iar constructorii asteapta pentru urmatoarele luni noi majorari de preturi la fierul beton.

    Toate aceste cresteri de preturi, considera Daschievici, vor conduce la majorari ale pretului de constructie pe metru patrat cu circa 15 – 20%, indiferent daca este vorba de case, cladiri de birouri, complexe comerciale sau spatii industriale.

    Constructorii spun ca din costul unei cladiri, 70% reprezinta materialele de constructii, 20% manopera si 10% utilajele (inchirierea lor, amortizarea etc.).

    De ce creste acum pretul constructiilor, cand de fapt costul cu materiile prime s-a majorat de mult timp?

    Deoarece constructorii aveau in derulare contracte ferme incheiate cu beneficiarii, la un tarif dinainte stabilit. Astfel, n-au mai putut modifica „din mers“ pretul lucrarii. Din aceasta toamna, insa, toate noile contracte vor fi adaptate la noile preturi. Sunt constructori care estimeaza o crestere mult mai mare decat 20%, pentru ca o parte din companii vor lua in calcul si eventualele majorari de preturi care vor avea loc in  cursul anului viitor.

    Constructorii vor sa-si ia astfel masuri de precautie, pentru ca, odata incheiate contractele, pretul nu mai poate fi modificat.

    „Din aceasta toamna, ne vom alinia la noile preturi ale materialelor. Constructiile se vor scumpi cu minim 20% comparativ cu aceasta perioada“, estimeaza  Nicolae Constantinescu, presedinte al CCCF Bucuresti. 

    Si Christian Musceleanu, directorul comercial al Bouygues Romania, considera ca scumpirile din ultima perioada ale betonului si fierului vor duce la majorarea pretului constructiilor. Musceleanu a evitat sa avanseze un procent de crestere. „Se vor scumpi toate cladirile. Cel mai tare vor fi afectate proiectele rezidentiale, unde este nevoie de foarte mult beton“, a adaugat el.

    O situatie speciala va fi in Bucuresti, unde pretul constructiilor va creste si mai mult comparativ cu restul tarii din cauza taxelor pentru circulatia masinilor de transport de mare tonaj.

    Pentru un mijloc de transport greu care trece prin Bucuresti, taxele impuse de Primarie ajung la 200 de milioane de lei pe luna sau 15 milioane de lei pe zi. 

    Din acest motiv, in cazul agregatelor – pietris si nisip, pretul transportului a crescut de trei ori. „In medie, taxele aplicate reprezinta de 2-4 ori costul transportului, ceea ce va insemna o scumpire a constructiilor din Bucuresti cu circa 10 – 20% numai din cauza taxei, fara a mai lua in considerare celelalte majorari“, spune directorul general al ARACO.

    De aceeasi parere este si Laura Popa de la Immoconsult, care spune ca numai aceasta taxa, care se aplica de cateva saptamani, va creste cu peste 10% pretul constructiilor din Bucuresti. „O cladire mare are nevoie de foarte multe transporturi.“ 

    O solutie ar fi ca transporturile sa fie facute noaptea, cand nu se percepe aceasta taxa, dar si atunci cheltuielile sunt foarte mari, pentru ca lucratorii trebuie sa primeasca sporuri de noapte.

    „Constructorii nu vor lucra noaptea, pentru ca este mult mai periculos pentru angajati decat ziua“, spune Musceleanu de la Bouygues.

    In urmatoarele luni, firmele de constructii vor fi prinse la mijloc intre companiile de materiale de constructii, care ridica preturile, si beneficiarii cladirilor, al caror interes este sa aiba costuri cat mai mici.

    Exista astfel doua alternative neplacute pentru constructori. Prima ar fi sa ajusteze preturile cu cresterea noilor tarife de la materiale si sa piarda astfel din clienti. A doua: sa ramana la vechile preturi, fapt care va duce la scaderea profiturilor. 

    „De fapt, anul trecut, din cauza majorarii pretului la materiile prime, din cele 24.000 de firme de constructii din tara 40% nu au avut profit sau au inregistrat pierderi. Nimeni nu va mai risca anul acesta si se va trece la cresteri generalizate“, a spus Daschievici. Opinia lui Daschievici este sustinuta si de Sorin Greu, directorul general al firmei de constructii Bog’art, una dintre cele mai dinamice din ultimii ani.

    Pentru urmatorii 3-4 ani, perspectivele sunt la fel de sumbre. De fapt, sunt doua vesti: una buna si alta proasta. Vestea buna este ca se va construi foarte mult, de fapt se asteapta o adevarata explozie pe piata constructiilor. Cea proasta: preturile vor continua sa creasca pe masura.

  • ATENTIE, CRESTE!

    Piata sporturilor pe placa pare destul de dinamica din perspectiva hipermarketurilor, „explozia“ fiind pusa pe seama produselor foarte ieftine distribuite aici.

     

    Anul

    Nr. placi vandute

    2002

    82

    2003

    160

    2004

    819

  • Atentie, drum fara anvergura!

    Pedestras prin Bucuresti, nu se poate sa nu observi ca exista la noi un soi de obicei, nu atat ciudat cat enervant: unde e locul mai ingust, acolo se ingramadesc cat mai multi. Sau mai multe.

    Un bun exemplu este unul din capetele podului de peste Dambovita din fata fostei Banci a Religiilor, unde pe trotuar se afla un suport mare, cilindric, pentru afise si o adancitura in asfalt unde se formeaza o balta nu numai la cea mai mica ploaie, ci si cand trece vreuna din masinile ce stropesc strazile. Inevitabil, exact in locul respectiv, se gaseste si cate un destept (altul in fiecare zi, am contabilizat atent) care isi parcheaza masina. Asa incat trecatorului nu-i ramane decat sa-si ude pantofii prin balta sau sa se aventureze direct pe sosea, unde soferii numai amabili nu sunt.

    Aceeasi situatie o puteti regasi usor si la usa companiei la care lucrati (cel mai potrivit loc pentru schimbat numere de telefon, amintiri din concediu sau retete de bucatarie), pe cele mai multe coridoare, la intrarea in lift sau in zona trecerii dintre vagoane la metrou. Sansele de a nimeri o astfel de aglomerare cresc, ca intr-o lege noua, nescrisa, a lui Murphy, cu cat esti mai grabit. 

    O situatie asemanatoare descoperim si in economie, unde de ani de zile ne aglomeram in stramtoare. Sa luam micile afaceri. X a constatat ca Y o duce considerabil mai bine de cand si-a incropit un mic chiosc cu tigari si bautura ieftina. L-a imitat si a amplasat noul chiosc langa X. Au venit apoi si Q, W, A, G si H, fara sa se gandeasca la ce vor sa faca si ce perspectiva vor sa capete. Si atunci cand s-a terminat alfabetul, s-a terminat si cu bunastarea, in conditiile in care clientii sunt aceiasi si nu reactioneaza entuziast la un alfabet intreg de chioscuri, ei vor numai tigari si gata.

    Daca situatia s-ar fi pastrat numai la chioscuri, n-ar fi fost nimic, dar o regasim si la niveluri mai inalte. Exista afaceristi importanti, persoane pentru care extinderea a insemnat un talmes-balmes de societati, companii, hoteluri sau participatii aiurea, luate cu toptanul, totul intr-o Romanie care o fi cea de-a doua tara din est, dar tot mica este.  Sigur, unii ar spune ca aceasta e concurenta, esenta capitalismului care va sa zica. As spune ca este intr-adevar concurenta, dar o concurenta cu ochelari de cal, adica fara anvergura.

    Anvergura, adica acea capacitate de a crea si de a impune pietei un produs, o idee sau un concept nou, trainic, de viitor, fara a fi limitat de autoimpuse bariere zonale, financiare sau de mentalitate, este ceea ce lipseste celor mai multi intreprinzatori. 

    Si atunci se prefera „tunul“ rapid, in detrimentul castigurilor mici din afaceri de reala anvergura, imitatia ieftina, balaceala in apa statuta la marginea Oceanului. Litoralul este pustiu nu numai din cauza vremii, ci si a patronilor care nu si-au propus nici o secunda sa se bata nu cu grecii, dar nici cu bulgarii; de aici lehamitea si dezinteresul. Lipsa de anvergura face ca orice intreprinzator local sa fi lipsit de un partener esential, cel cu finantarea, bancile preferand orice alt tip de afaceri in detrimentul investitiei intr-o idee, oricat de buna ar fi aceasta.

    La nivel de administratie, cel mai la indemana exemplu de ratare din lipsa de anvergura este chiar cota unica de impozitare, o masura cat se poate de corecta dar singulara, lipsita de ansamblul care sa o sustina viabil. Exista voci din mediul de afaceri care sustin ideea ca Romania sa devina un centru de afaceri zonal, din considerente dragi tuturor si des pomenite – dimensiunile pietei, capabilitati, talente, considerente ramase la stadiul de folclor. 

    Un important industrias a enuntat ideea, recent, la un talk-show iar moderatorul a replicat rapid, (ce altceva?): „..bine, dar cum e posibil asa ceva?… traim in Romania, unde stiti cum stau lucrurile…“. 

    Chiar daca a trai in Romania nu este foarte comod (daca e sa ma iau in calcul numai pe mine, care am zilnic intre trei si zece iesiri de tot felul, de la furie la neputinta, generate de numita stare), nu este nici chiar asa de rau; depinde cum privesti lucrurile. Dupa 15 ani de capitalism, asa cum l-au inteles romanii, si la a doua generatie de afaceri, putem constata ca nu mai este timp pentru resemnare mioritica si nici pentru acceptarea neconditionata a starilor de fapt. Cei mai importanti si mai rezistenti afaceristi, la noi sau la altii, au fost si sunt vizionarii, cei cu anvergura, care au incercat si au crezut ca pot reusi. 
    Sa ne propunem atunci sa devenim noul El Dorado, Wall Streetul Estului si sa facem din strada Covaci o Champs-Elysées.  

    O perioada vor urma zambetele neincrezatoare, analizele taioase care sa explice de ce nu se poate, dar pe urma… cine stie? In orice caz, nu m-as simti deloc confortabil sa aplicam la nesfarsit zicerea lui Marin Sorescu: „Locul unde cerul se imbina cu pamantul se numeste rapa, si acolo este orizontul nostru larg“.