BusinessMagazin

Tag: ASEAN

  • Naţiunile din zona Asia-Pacific au semnat cel mai mare acord comercial din lume

    Naţiuni din zona Asia-Pacific, inclusiv China, Japonia şi Coreea de Sud, au semnat duminică cel mai mare acord comercial din lume, în vigoare în zone reprezentând o treime din populaţia lumii şi din PIB-ul mondial, informează agenţia Bloomberg.

    Liderii din 15 naţiuni, inclusiv din Australia şi Noua Zeelandă, precum şi din cele zece state membre al Asociaţiei Naţiunilor din Sud-Estul Asiei au semnat Parteneriatul Economic Regional Complet (RCEP). Acordul a fost semnat în ultima zi a summitului Asociaţiei Naţiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN), organizat prin videoconferinţă de Vietnam.

    “Finalizarea negocierilor reprezintă un mesaj puternic pentru afirmarea rolului ASEAN în susţinerea sistemului comercial multilateral”, a declarat premierul Vietnamului, Nguyen Xuan Phuc. “Acordul va contribui la dezvoltarea reţelelor de aprovizionare perturbate de pandemie şi la stimularea relansării economice”, a precizat Nguyen Xuan Phuc.

    Pentru a intra în vigoare, Acordul RCEP va trebui ratificat de cel puţin şase state din cadrul Asociaţiei Naţiunilor din Sud-Estul Asiei (ASEAN) şi de trei parteneri din afara organizaţiei, a declarat ministrul Comerţului din Singapore, Chan Chun Sing. Guvernul din Singapore intenţionează să aprobe formal Acordul “în următoarele luni”, a precizat el.

    Susţinătorii Acordului RCEP, care va acoperi o zonă cu o populaţie de 2,2 miliarde de oameni şi cu un PIB total de 26.200 de miliarde de dolari (22.100 miliarde euro), afirmă că tratatul va stimula relansarea economică prin reducerea taxelor vamale, consolidarea reţelelor de aprovizionare şi standardizrea noilor reglementări în comerţul online.

    India s-a retras anul trecut din negocierile pentru acest acord comercial. Premierul Narendra Modi a declarat că Acordul RCEP ar afecta nivelul de trai al cetăţenilor indieni, în principal al celor mai vulnerabili. India poate adera ulterior la acest acord.

    Unii experţi cred că Acordul RCEP va modifica dinamica regională în favoarea Chinei, dar acest lucru va depinde de abordarea viitoarei Administraţii din SUA, a preşedintelui Joseph Biden. Acordul RCEP evidenţiază modul în care decizia preşedintelui în funcţie, Donald Trump, de retragere a SUA din negocierile Parteneriatului Trans-Pacific (TPP) a afectat abilităţile Washingtonului de contracarare a influenţei regionale a Chinei.

  • De ce vrea Asia un FMI al ei

    Statele asiatice trebuie să creeze mai multă cerere locală în loc să se bazeze pe exporturi ca motor de creştere economică, a spus săptămâna trecută Bahk Jae-wan, ministrul de finanţe sud-coreean, într-un discurs cu ocazia unui forum la Seul. El a cerut crearea unei plase financiare de siguranţă puternice pentru Asia, care să contracareze posibilele ieşiri de capital ca urmare a crizei din zona euro, şi a adăugat că va lua măsuri de stabilizare a pieţelor financiare dacă va fi cazul, în condiţiile incertitudinilor apărute după alegerile din Franţa şi Grecia. La începutul lunii mai, acelaşi Bahk Jae-wan vorbea despre riscurile pe care reducerea expunerii băncilor europene le creează pentru Asia şi spunea că “volatilitatea fluxurilor globale de capital ameninţă stabilitatea financiară în toată lumea”.

    Diverşi reprezentanţi ai unor bănci occidentale ca HSCB şi Credit Suisse, prezenţi alături de Bahk Jae-wan la reuniunea anuală a guvernatorilor Băncii Asiatice de Dezvoltare (ADB) de la Manila, au încercat să combată astfel de temeri, afirmând că băncile europene, care acopereau circa 10% din nevoile de finanţare ale pieţelor asiatice la sfârşitul lui martie, au de fapt tot interesul să-şi menţină prezenţa şi să dea credite în continuare în Asia, cu toate constrângerile de pe urma crizei şi a cerinţelor noi de adecvare a capitalului impuse de UE. Însuşi economistul-şef al ADB, Changyong Rhee, a fost de părere că reducerea expunerii băncilor europene nu e chiar aşa de semnificativă şi că nu sunt motive ca previziunile de creştere pentru pieţele din Asia-Pacific să fie înrăutăţite. Dar fapt e că, după un calcul al ING, valoarea creditelor bancare sindicalizate către pieţele emergente a scăzut brusc în primul trimestru, cu 51% faţă de precedentul, la 105 mld. dolari. Ritesh Maheshwari, analist la Standard & Poor’s, a declarat pentru publicaţia Emerging Markets că o retragere a capitalurilor bancare europene va afecta deopotrivă creditarea pe pieţele de trade finance, produse financiare derivate şi împrumuturi sindicalizate, reducând oferta de credit în special în Hong Kong, Singapore şi Japonia.

    Plasa de siguranţă de care vorbea ministrul sud-coreean a fost vedeta reuniunii de la Manila. Denumit Chiang Mai Initiative Multilateralization (CMIM, după Chiang Mai, mare centru cultural şi al doilea oraş ca mărime din Thailanda), fondul de protecţie contra crizei a fost lansat în urmă cu 10 ani, dar până acum importanţa lui a rămas mai mult simbolică. Miniştrii de finanţe din 13 ţări participante la reuniune – China, Japonia, Coreea de Sud şi Asociaţia Ţărilor din Asia de Sud-Est (ASEAN – Indonezia, Thailanda, Singapore, Filipine, Cambodgia, Laos, Brunei, Malaezia, Myanmar şi Vietnam) – au convenit să dubleze capacitatea fondului, de la 120 la 240 mld. dolari, prin contribuţia ţărilor membre, pentru ca această parte a lumii să se poată proteja mai eficient de o eventuală criză regională. “Sigur, noi avem încredere în judecata FMI, însă a aştepta o decizie de finanţare a FMI ne ajută mai puţin decât dacă am mobiliza noi înşine resurse financiare pentru a ajuta rapid ţările care au nevoie”, a declarat Kittiratt Na-Ranong, ministrul de finanţe thailandez.

    Oficialii asiatici admit că nu e iminentă vreo criză de lichiditate care să facă necesară folosirea banilor CMIM, însă creşterea importanţei fondului are un scop pe alt plan: eliberarea ţărilor de povara economică a menţinerii unor rezerve valutare cât mai mari – o povară care le-a scos peri albi în epoca teribilului “război mondial al valutelor” din 2010, când tiparniţa de bani a Rezervei Federale americane a inundat pieţele emergente cu capitaluri speculative care au apreciat excesiv monedele naţionale, din Brazilia până în Asia, deteriorând competitivitatea economiilor locale şi silind băncile centrale să cheltuiască miliarde de dolari ca să readucă în limite normale cursul valutar.