Autorul acestui volum de istorie tematica se straduieste sa ne
comunice ca omenirea a incercat, de mii de ani incoace, sa-si
rezolve problemele politice (si) prin intermediul asasinatelor.
Uneori a izbutit, alteori nu, de fiecare data insa consecintele
acestor gesturi violente au fost vizibile si au schimbat cursul
istoriei. “Uciderea dusmanului era vazuta, si in unele tari inca
mai este, ca o modalitate acceptabila de rasturna guverne. Nu-ti
place conducatorul? Impusca-l. Arunca-l in aer. Injunghie-l.
Otraveste-l. Metodele de a ucide sunt aproape nelimitate.”
Portretul fiecarui astfel de asasinat incepe printr-o biografie a
personalitatii ucise (sau care a fost victima unei incercari de
asasinat: presedintele Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea), o
fixare a cadrului politic al vremii si a locului unde s-au
desfasurat evenimentele, continua prin descrierea asasinului si a
mobilurilor sale (politic sau psihiatric explicabile) si se incheie
printr-o incercare de delimitare a urmarilor. In secolul trecut,
natura asasinatului a cunoscut o noua schimbare, cand terorismul
sponsorizat de stat a inceput sa fie folosit pentru atingerea
scopurilor politice.
De aici si intrebarea fundamentala: este oare drept din punct de
vedere moral ca un lider ales democratic sa ordone asasinarea
conducatorului altei natiuni? O intrebare pertinenta, daca stam sa
ne gandim fie si numai la recenta scoatere din joc a lui Osama bin
Laden, o intrebare careia Donnelley ii ofera un raspuns in coada de
peste: “Oricat de greu ne-ar fi sa recunoastem, asasinatul politic
poate uneori sa functioneze. Dupa cum demonstreaza aceasta carte,
bombele si gloantele pot fi infinit mai puternice decat urna de
vot”.
Paul Donnelley, “Asasini si asasinate”, Editura Litera,
Bucuresti, 2011