Tag: Arto Paasilinna

  • Bun venit in Anul iepurelui!

    Eroul cartii, Vatanen, este jurnalist la un ziar din Helsinki.
    Un individ blajin si fara mari drame existentiale, care isi face
    sarguincios, dar plictisit meseria. Plecat pentru un reportaj in
    provincie, impreuna cu un coleg fotograf, loveste cu masina, in
    plina pustietate, un iepure, iepurele nostru titular. Plecat pe
    urmele lui, il gaseste, ii ingrijeste labuta zdrobita si se
    ataseaza de el intr-atat, incat hotaraste, sub imperiul unei
    decizii aparent nesabuite, sa-si abandoneze nu doar colegul, ci
    toata viata lui anterioara. Adica nevasta (o femeie artagoasa si
    acra, care, pe deasupra, il mai si inselase), prietenii, casa si
    slujba calduta din capitala finlandeza. Fara regrete, dar si fara
    mari sperante de viitor, Vatanen isi vinde, telefonic, barca cu
    panze acostata intr-un fiord si, cu banii primiti la sediul unei
    banci din provincie, porneste intr-o veritabila odisee ecologista
    spre Cercul Polar, insotit de iepurasul vatamat.

    Cuplul om-iepure starneste hazul si rascoleste, intr-o maniera
    cu totul neobisnuita, resursele de tandrete ale cititorilor. Caci
    ce poate fi mai induiosator decat grija pe care si-o poarta unul
    altuia, maniera aproape stiintifica in care ziaristul hraneste
    animalul si felul cum animalul ii da omului tarcoale dupa fiecare
    scurta disparitie? Tandemul, in ciuda a tot soiul de oprelisti (o
    arestare la sediul politiei rurale, o urmarire ca-n filme, dupa ce
    a trecut fraudulos granita cu URSS, incendiul unei paduri) isi
    urmeaza impacat periplul spre niciunde si intalneste o galerie
    absolut fermecatoare de personaje (un doctor dus cu pluta, un
    buldozerist sinucigas, o pseudo-avocata, un fost politist paranoic
    si multi, multi altii, care mai de care mai nazdravani). Oriunde
    ajunge, Vatanen gaseste adapost, ba chiar si cate o slujba
    temporara, este intampinat cu solicitudine, se apropie hamesit de
    miracolul naturii si pare, in ciuda atmosferei suprarealiste prin
    care inoata, ca poate in sfarsit respira liber. Toate astea
    datorita, evident, micutului iepure schiop.

    Arto Paasilinna, “Anul iepurelui”, Editura Humanitas Fiction,
    Bucuresti, 2010