BusinessMagazin

Tag: articole

  • The New York Times publică în regim de gratuitate 50 dintre cele mai bune articole ale sale

    Articole, editoriale şi materiale video au fost selecţionate de un grup de editori din conducerea cotidianului The New York Times (NYT) şi reprezintă un “tribut” adus jurnalismului favorizat şi susţinut de abonaţii digitali ai ziarului, a precizat Clifford Levy, asistent-editor al publicaţiei americane.

    Lista conţine 50 de materiale jurnalistice care evidenţiază cel mai bine spiritul de la The New York Times, incluzând corespondenţă externă, articole de opinie, reportaje culturale şi anchete aparţinând jurnalismului de investigaţie.

    “Vrem ca abonaţii noştri online să ştie că aceasta este o parte din jurnalismul pe care ei îl susţin. Nu am fi putut să facem toate aceste lucruri fără abonaţii noştri online. Este o listă uimitoare”, a adăugat Clifford Levy.

    Cele 50 de articole care pot fi citite în regim de gratuitate sunt prezentate într-un editorial scris de Dean Baquet, executive-editor al cotidianului american, şi vor rămâne disponibile spre consultare, gratuit, timp de câteva săptămâni. În această perioadă, editorii publicaţiei vor solicita un feedback de la cititori, pentru a determina felul în care aceştia au fost afectaţi de stilul jurnalistic practicat de The New York Times. Comentariile ce vor fi primite de la cititori vor fi folosite pentru a ilustra un al doilea “pachet” de articole publicate de NYT, ce vor putea fi consultate tot gratuit, pe 5 octombrie, într-o altă iniţiativă care va celebra succesul obţinut de programul de abonamente digitale.

    Programul abonamentelor digitale a reprezentat o strategie importantă pentru The New York Times, care s-a confruntat cu o scădere considerabilă a veniturilor din publicitate, la fel ca restul publicaţiilor din industria presei scrise. Margaret Sullivan, public-editor la The New York Times, a spus că depăşirea pragului de 1 milion de abonamente digitale reprezintă “un mare succes”, dar că succesul acestora nu va asigura de unul singur viitorul financiar al ziarului. În august, NYT a anunţat o scădere cu 13% a veniturilor din print, însă acea pierdere a fost compensată de veniturile din creşterea numărului de abonamente digitale.

     

  • Câteva dintre cele mai bune articole din 2012 (SPECIAL)

    Renault nu pleacă

    Strategia Renault pentru România e să rămână aici, să-şi consolideze poziţia şi să-şi folosească eficient capacităţile de producţie, afirmă Carlos Tavares, directorul de operaţiuni al grupului Renault: nu numai că nu se pune problema ca francezii să plece, dar România e un exemplu de urmat pentru celelalte uzine ale grupului, iar locul ei în strategia grupului va rămâne foarte important.

    2011, cel mai bun an. Cine au fost cei care au doborât toate recordurile în timp ce alţii dădeau faliment

    Clienţi mai mulţi, profit mai mare, vânzări mai mari. În vreme ce pentru alţii aceste ţinte par imposibile în prezent, câţiva antreprenori şi companii declară că pentru ei 2011 a fost cel mai bun an.

    Capital străin vs. capital românesc

    Valoarea adăugată creată de companiile străine din România, cea mai scăzută din Europa Centrală, este mai mică decât cea a firmelor locale. Investiţiile străine au ajuns în 2011 la nivelul primilor ani de după 2000, iar multe dintre companiile care au ales cândva România pentru a-şi dezvolta afacerile s-au mutat pe alte meleaguri. În ce domenii ar mai putea atrage statul român capital din afara ţării? Ar trebui guvernul să protejeze afacerile autohtone, dat fiind că cele străine îşi îndreaptă atenţia către ţările mai ieftine?

    Leul românesc în jungla cu euro

    În România ultimilor ani, discuţiile despre cursul de schimb au plecat fie de la temerea că leul cade, fie de la nemulţumirea că nu scade destul. În ianuarie, riscul de recesiune din zona euro şi tensiunile de pe pieţe au adus un puseu de nervozitate şi pe piaţa valutară, iar temerile legate de curs au revenit. Ce se va întâmpla cu moneda românească?

    Manager străin vs. manager român. De ce nu suntem în stare să ne conducem singuri?

    Despre români se spune că sunt oameni primitori, inventivi, descurcăreţi şi inteligenţi. Sunt însă şi cei mai buni lideri? Numărul mare de expaţi aflaţi la conducerea celor mai importante companii din românia arată că gena conducerii nu a fost inventată la noi. De la Carol I până la şefii de acum ai giganţilor din economie, am avut în permanenţă nevoie de pumnul de fier din mănuşa de catifea occidentală.

    Cum se vede criza prin ochii unui constructor

    Vremurile grele nu prea se simt în biroul lui Raul Doicescu, proprietarul şi preşedintele celei mai mari companii de construcţii civile de pe piaţă. 2011 a fost un an de scădere, dar 2012 se anunţă mai bun, proiectele curg şi planurile la fel: Catedrala Neamului, Africa, parcurile eoliene şi dezvoltările imobiliare sunt primele pe listă.

    Antrenorul naţionalei de business

    A pierdut de două ori tot ce a investit, a treia oară a plecat la drum cu un chioşc, iar afacerile sale depăşesc azi 80 de milioane de euro. Radu Timiş a construit din temelii CrisTim, a inventat marca Salam Săsesc şi ţinteşte vânzări de cinci ori mai mari până în 2022. Antreprenorul vrea să lanseze mezeluri fără conservanţi, vinuri, lactate bio, să împânzească ţara de căruţe vieneze sub marca La Matache, să exporte tot mai mult şi să transforme CrisTim într-o companie regională.

    Colapsul pieţei de energie. Mit sau realitate?

    Exploziile de conducte de gaze, penele de curent şi o privire într-un viitor apropiat lipsit de rezerve şi de perspective realiste de echilibrare a domeniului, dar şi marcat de îmbătrânirea producţiei şi a reţelelor de distribuţie sunt cele mai presante teme de discuţie pe tema energiei la început de 2012. Care dintre aceste probleme este mai gravă şi care ne va afecta mai curând? Este legitim sau nu să ne întrebăm dacă ne aflăm în pragul unui colaps al pieţei de energie? Şi, mai ales, este legitim să ne întrebăm cât valorează cu adevărat piaţa de energie în lipsa investiţiilor?

    Cât de greu e să fii manager şi mamă: carieră vs. copil

    Conceptul “De trei ori femeie” a fost în ultimul deceniu atât de dezbătut încât s-a transformat într-un clişeu, rămânând, în mod ciudat, mereu de actualitate. Cine este femeia care le poate face pe toate în acelaşi timp? Ce o stimulează, cât de greu îi este şi cum reuşeşte să nu fie doborâtă de extenuare? Şi, mai ales, la ce renunţă atunci când cele două dimensiuni esenţiale ale vieţii sale – rolul de mamă şi cel de femeie de carieră – ajung să-şi ceară deopotrivă monopolul? Care este raportul de putere între carieră şi copii?

    Cum să faci milioane de euro din afaceri cu jumătatea uitată a României

    Oamenii din mediul rural nu intră, de regulă, în vizorul companiilor, dar sunt principalii clienţi ai afacerii dezvoltată de Horia Cardos. Timişoreanul, care controlează cea mai mare reţea de magazine pentru micii fermieri, a încercat mai multe business-uri şi chiar şi lanţul Agroland a avut un traseu sinuos. Criza însă a fost pentru el o veritabilă salvare, iar în ultimul timp afacerea a înflorit, vânzările crescând, cu un sfert, de la an la an.

    Cum luptă antreprenorul român cu multinaţionalele

    Antreprenori români se duelează în variate domenii cu multinaţionalele, iar în luptă, adesea inegală, nu câştigă mereu cei mai mari. Dovadă este chiar evoluţia lui Augustin Russu, un antreprenor care a construit Baumix, firmă producătoare de materiale de construcţii. A plecat de la zero, fără capital de investit, s-a lovit de tot felul de piedici, a fost la un pas de faliment. Însă acum este pe locul doi, conform propriilor spuse, în piaţa de adezivi după Henkel.

    Şef bun vs. şef rău. Cât are de pierdut o companie pe seama unui şef toxic?

    Orice greşeală de management s-a putut vedea mult mai uşor după debutul crizei. Astfel a căpătat amploare discuţia despre calităţile managerilor şi a început să fie cu adevărat apreciată abilitatea acestora de a fi şefi buni şi constructivi. Un manager toxic aflat în fruntea unei companii livrează rezultate mai slabe, mai puţin profit, iar angajaţii săi sunt demotivaţi şi neproductivi. Ce face diferenţa între un şef bun şi unul rău? Cum ajung managerii să devină tirani şi cât plăteşte o companie pentru eşecul unui CEO?

    De ce este Dobrogea viitorul pol energetic al României

    Aproape 130 de parcuri eoliene în valoare de 10 miliarde de euro vor să pornească elicele în această regiune care are cea mai bună briză din ţară. Printre ele ar putea răsări încă două reactoare nucleare. Exxonmobil, cea mai mare corporaţie petrolieră din lume, şi ruşii de la lukoil răscolesc adâncurile sărate ale mării în căutarea de aur negru. Gazele de şist sunt tot aici. Tehnologie de ultimă oră şi bugete care depăşesc toată valoarea pieţei de energie la un loc se bat pentru a avea un loc în regiunea ce ar putea deveni noul pol energetic al României.

    Finala Europa League, afacerea

    Organizarea la Bucureşti a finalei Europa League, una dintre cele mai mari competiţii fotbalistice din lume, pune România pe harta lumii sportive pentru prima oară în istorie. Zecile de mii de fani care vor însoţi Athletic Bilbao şi Atletico Madrid pe stadionul National Arena vor aduce, dincolo de plusul de imagine, circa 30 de milioane de euro. Cine are de câştigat cel mai mult pe seama meciului din 9 mai?

    Călin-san. Cum a ajuns un român să conducă afacerile Coca-Cola din Japonia

    Călin Drăgan s-a consacrat în mediul de business local drept primul român care a ţinut frâiele filialei Coca-Cola HBC. Mai mult, a condus organizaţia în perioade de creştere economică, dar şi în criză, iar pentru rezultatele sale a fost promovat, anul trecut, la filiala japoneză a sistemului Coca-Cola. După mai puţin de un an a fost promovat iar, tot în cadrul companiei nipone, care are o cifră de afaceri de 4,5 miliarde de dolari. Călin Drăgan îşi povesteşte experienţa japoneză într-un interviu pentru BUSINESS Magazin.

    A şaptea generaţie de tineri pe care o oferim României

    100 de tineri manageri sau antreprenori care, la nici 40 de ani, conduc companii cu afaceri de milioane euro sunt puşi anual, încă din 2006, în lumina reflectoarelor de jurnaliştii BUSINESS Magazin. Indiferent că sunt formaţi în multinaţionale sau au dobândit experienţă clădind propriile afaceri, ei sunt nu numai etalonul mediului de business românesc, ci şi cei care trasează direcţiile economiei. Cum au ajuns aici, care sunt atuurile lor, ce le-a marcat cariera? Cât de pregătiţi sunt tinerii manageri să schimbe românia, care sunt ţelurile pe care le urmăresc şi cum le-a încurcat criza planurile?

    Povestea eşecului listării Facebook

    Listarea Facebook s-a transformat rapid dintr-un eveniment văzut de Wall Street ca aducător de încredere şi de noi investitori la bursă într-un fiasco de proporţii, cu o prăbuşire a acţiunilor, procese şi investigaţii ale autorităţilor. Dincolo de spectacolul de moment al pariurilor pierdute rămâne însă problema de fond: cât de viabil este modelul de business al Facebook şi cum va influenţa acest eşec viitorul afacerilor pe internet?

    Radu Georgescu: Vreau o companie de un miliard

    Antreprenorul, cu A mare. A creat produse pe care le-a vândut, a creat afaceri pe care le-a vândut, a creat echipe de specialişti, a angajat expaţi şi a mutat o afacere românească, una din puţinele afaceri româneşti cu anvergură internaţională, peste ocean. Vrea, doar pentru a-şi dovedi că poate, să creeze şi să fie implicat într-o companie de software care să valoreze un miliard de dolari la bursa americană.

    Cele 50.000.000.000 de euro care nu interesează pe nimeni

    A făcut vâlvă evaluarea din primăvara trecută a şefului curţii de conturi, Nicolae Văcăroiu, după care economia subterană din România trece de 50 mld. euro anual. Strategiile de îmbunătăţire a colectării veniturilor la buget arată pe hârtie la fel de frumos precum arată pe sticlă descinderile cu mascaţi ale DIICOT pentru ridicarea evazioniştilor. România continuă să rămână însă păgubită de enorma resursă pe care i-ar aduce-o scoaterea la lumină măcar a unei părţi din economia subterană – o resursă de care are nevoie ca de aer.

    Reţetă de tânăr milionar

    Fondurile europene, investiţiile cu credite bancare şi formula “de la furcă la furculiţă” au fost catalizatorii CarmOlimp, care a ajuns, în 20 de ani, de la un magazin generalist la o afacere de zeci de milioane de euro. Doar divizia de prelucrare a mezelurilor a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 25 de milioane de euro, iar previziunile pentru anul în curs indică o creştere de peste 30%. Grupul mai are 110 magazine, ferme de vaci, porci şi păsări, o fabrică de lactate, 4.500 de hectare de teren şi “mărunţişuri”, cum sunt laboratorul de prăjituri şi linia de producţie a mâncărurilor gata preparate. Valentin Şoneriu, fiul fondatorilor, este, la 30 de ani, directorul general al afacerii şi vede clar direcţiile de dezvoltare: export, investiţii cu fonduri nerambursabile şi produse mai sofisticate, cu valoare adăugată mare.

    Unde ne tratăm, la Viena sau la Bucureşti?

    Sistemul public de sănătate învechit şi lipsit de dotări a fost principalul punct de plecare în dezvoltarea clinicilor private din România în ultimii ani, afacerile de profil ajungând la jumătate de miliard de euro. Vizate sunt mai ales specialităţile medicale profitabile – naşteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară – şi mai puţin cele de mare complexitate, precum chirurgie, neurochirurgie, transplant, oncologie şi recuperare. În cât timp vom recupera distanţa faţă de spitalele private din vest? Unde concurăm de la egal la egal cu occidentalii şi unde mai avem minusuri? Cât de ieftin e să te tratezi în România? Şi, cel mai important, când va exista un spital privat autohton capabil să rezolve orice problemă de sănătate?

    Afacerea Parcarea. Cine câştigă milioane de euro în oraşul unde parcarea e un calvar

    Să locuieşti într-un oraş ca Bucureştiul înseamnă să trăieşti zi de zi calvarul găsitului unui loc de parcare. Locuitorii capitalei pierd zilnic zeci de minute şi mai ales nervi, fie că vor să-şi parcheze maşina acasă, în oraş, la birou sau când merg în vizite. Câţi bani se câştigă anual din afacerile cu parcări? Cât au de câştigat dezvoltatorii din vânzarea locurilor din complexurile rezidenţiale? De ce au trecut deja 20 de ani până la construcţia primei parcări şi ce strategie are municipalitatea? Vom scăpa vreodată de problemele pe care alte ţări le-au rezolvat de ani buni?

    Gourmet de criză. Poveştile pasionaţilor de mâncăruri şi băuturi rafinate

    În magazinele şi restaurantele cu produse gourmet şi băuturi scumpe, în ciuda crizei, nu numai că nu scad vânzările, ci cresc an de an. Caviar, foie gras, şampanie, vinuri fine sau dulciuri rafinate, sosuri, mirodenii exotice sau carne de vită de 400 de euro kilogramul – toate îşi găsesc tot mai mulţi cumpărători pe piaţa românească. O evoluţie atipică, de vreme ce sub umbrela gourmet intră deopotrivă produse de lux, dar şi unele accesibile ca preţ. Cât de mare este apetitul pentru gourmet în România?

    Fondurile care ar fi trebuit să ne salveze de criză

    Dacă guvernul român aplica reţeta poloneză, poate că salariile angajaţilor n-ar fi fost tăiate, investiţiile străine nu ar fi atins minime istorice, iar creşterea preţului la benzină nu ar fi supărat atât de tare. Din păcate însă, la mai bine de cinci ani şi jumătate de când s-a dat drumul la “robinetul” cu bani europeni, România a atras mai puţin de 10% din cele aproape 20 de miliarde de euro oferite gratis de Uniunea Europeană.

    Bicicletele Pegas, în zodia capitalismului

    A vrut să îşi cumpere o bicicletă ieftină şi – spune chiar el – cool, după ce i s-au furat mai multe biciclete scumpe. A sunat la fabrica Pegas din Zărneşti şi cineva i-a spus că nu se mai produc de ani buni. Aşa s-a născut ideea unei afaceri cu biciclete Pegas, pe care Andrei Botescu, un tânăr de 35 de ani, a vrut să o pună în practică încă din 2008. După numeroase încercări, atelierele pegas au ajuns să producă două modele. O bicicletă Pegas “made in Romania” costă acum între 1.100 şi 1.300 de lei şi este produsă într-o parcare dezafectată din Bucureşti. Cine sunt tinerii care au reînviat o marcă definitorie pentru Epoca de Aur?

    Drumul de la Micul Paris la Bucureştiul de astăzi

    Acum circa un secol, pe la 1900, Micul Paris avea propriul Montmartre şi încerca să îşi construiască şi Champs Elysées-ul autohton, după chipul şi asemănarea originalului aflat în marele Paris. Tot atunci Calea Victoriei era artera emblematică a Bucureştiului, locul unde damele “bine” mergeau să îşi cumpere haine de blană şi să îşi croiască rochii după ultima modă. Era locul unde trebuia să fii văzut. Astăzi puţine sunt clădirile, restaurantele sau magazinele care mai stau să povestească vremurile de mult apuse.

    Costurile eşecurilor de la bacalaureat. Încă o generaţie pierdută?

    Mai bine de 150.000 de elevi nu au reuşit să treacă de examenul de bacalaureat în ultimii doi ani, iar soluţiile pe care piaţa muncii şi societatea le oferă tinerilor care au lăsat de mult timp educaţia pe plan secund sunt puţine şi nu le dau prea multe şanse. Ce viitor are un tânăr de nici 20 de ani să reuşească în viaţă fără examenul de maturitate şi cât pierde economia României de pe urma unei generaţii pe care mulţi o consideră pierdută?

    În căutarea cloştii cu puii de aur

    Peste jumătate de miliard de lei este cifra de afaceri consolidată a nouă firme reunite sub umbrela Agricola Bacău, axate pe producţia de carne de pui, ouă şi salamuri. Cu o istorie de peste jumătate de veac, firma moldoveană a învăţat din mers regulile capitaliste şi a constatat că trebuie să se reinventeze. Şi nu numai o dată. Grigore Horoi, preşedintele grupului, povesteşte de ce Agricola îşi schimbă acum şi hainele în care stau îmbrăcate produsele la raft, dar, mai ales, ce va însemna transformarea.

    Cum să-ţi construieşti reputaţia de manager

    “- Cât valorează reputaţia ta de manager? – Reputaţia mea? Ce vrei să spui? – Tabloul acela a fost pictat de julian opie. Valorează un sfert de milion. Este făcut din cercuri şi linii. Colorit monoton, fără textură. Ceea ce îl face să valoreze un sfert de milion este reputaţia artistului. – La fel şi cu managerii? – Exact. De aceea nu vei obţine slujba aceasta. – ?! – Dumnezeule, te-ai introdus aici, singur. – Cum aş fi putut proceda altfel? – Să determini pe altcineva să ne vorbească despre tine. Să pari că habar n-ai despre ce este vorba când te-am fi contactat. Totul este doar un joc, Lander.”

    De ce a refuzat Luchi Georgescu 60 de milioane de euro

    Proprietarei Vincon, Luchi Georgescu, nu-i pare rău că a refuzat o ofertă de 60 de milioane de euro pentru vânzarea companiei sale, cel mai mare producător de vinuri de pe piaţa românească. Nu s-a putut despărţi nici de celelalte afaceri, iar pentru Meda, compania procesatoare de carne, a declinat “Îngrozitor de multe” propuneri. Antreprenoarea munceşte 12 ore pe zi Şi ÎŞi Împarte timpul şi Între celelalte afaceri – două hoteluri de pe litoral şi o firmă de construcţii.

    Omul care mişcă o cincime din agricultură

    Jabbar Kanani a venit de 27 de ani în România, iar de atunci a clădit Agricover, companie care a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 200 de milioane de euro. Concret, Agricover este veriga dintre agricultură şi fabrici, având mai mult de 3.000 de clienţi fermieri, fiecare dintre ei cu zeci de hectare de teren.Acelaşi grup are şi 110 clienţi în industria procesatoare – de la morărit şi panificaţie până la furaje şi industria cărnii. în cinci ani afacerile ar urma să se dubleze, iar antreprenorul de origine azeră se gândeşte să-şi listeze afacer-ile la bursa din Bucureşti.

    Metroul hi-tech. Urmează staţia: Angry Birds

    Modul în care comunicăm, interacţionăm sau consumăm se schimbă drastic, iar anvergura transformărilor poate fi observată într-o simplă călătorie cu metroul: din ce în ce mai mulţi pasageri au câte un companion digital, fie că vorbim despre un reader, un smartphone, o tabletă sau alt dispozitiv electronic. Asistăm la un fenomen al transformării spaţiului public în spaţiu privat, la afirmarea unui statut, a unei nevoi de izolare sau, pur şi simplu, la o mare deschidere faţă de tehnologie şi internet?

    Ce nu vor spune politicienii în campanie

    “Nu am probleme cu cutele, nu am albit, nu este comparabilă situaţia”, a răspuns rapid Victor Ponta la observaţia presei că programul de guvernare USL e până la urmă cam totuna cu programul de guvernare al ARD, atâta vreme cât ambele propun relaxări fiscale, dar fără a fixa o dată anume pentru aplicarea lor. Replica lui Ponta, care s-a referit la o zicere a lui Mihai-Răzvan Ungureanu (“îmi reproşează mulţi că s-a înmulţit numărul cutelor pe fruntea mea”) necunoscută celor care nu urmăresc zilnic scena politică, exemplifică bine modul cum actualii candidaţi la alegerile din 9 decembrie se raportează la guvernare: ca la un meci de orgolii unde fiecare tabără trebuie să pară mai deşteaptă decât cealaltă.

    Gangnam Style: dansul controversat care produce milioane de euro

    A câştigat milioane de dolari în mai puţin de jumătate de an, producătorii şi firmele relaţionate s-au îmbogăţit la rândul lor, iar la nivel mondial a produs o veritabilă isterie. Efectele muzicii lui Psy se propagă însă dincolo de industria muzicală, dovadă că acţiunile firmei tatălui său au crescut cu 500%, vânzările de băuturi şi mâncare coreeană sunt pe pantă ascendentă, iar artistul a fost numit de oficialii ţării “un exemplu de creativitate şi competitivitate internaţională”. Mai spun şi că “Psy face parte din strategia economică”, de vreme ce ţara aşteaptă mai mulţi turişti anul viitor numai pentru că măcar o parte din fanii artistului s-ar putea simţi îndemnaţi să calce graniţa Coreei de Sud.

  • Personalitatea anului, povestea

    ERA, AŞADAR, CINEVA CARE ÎN 2007 să se fi remarcat printr-o realizare, o tranzacţie, o iniţiativă cu impact concret la nivelul societăţii ca întreg? Pe atunci, economia termina anul cu puţine semne bune, cu o creştere dezechilibrată, bazată pe consumul pe credit şi, cum suna textul articolului nostru din decembrie, “părăsită de căpşunarii care acum sunt lipsă la apel când se construiesc în România şosele ori când se deschide o fabrică”. În schimb, acei căpşunari, estimaţi deja la trei milioane, trimiteau în ţară în total circa 7 miliarde de euro, o sumă echivalentă cu cea a investiţiilor străine directe în acelaşi an.

    Într-un astfel de context, Căpşunarul a fost desemnat de BUSINESS Magazin personalitatea anului 2007, ca simbol colectiv al performanţei individuale a românului, dar şi al lipsei de performanţă a economiei româneşti. Articolul se încheia cu speranţa că poate în 2008, personalitatea anului va fi un antreprenor cu anvergură ori un politician cu viziune. N-a fost să fie; din 2007 până acum, titlul de “personalitatea anului” a fost în fiecare an, cu o singură excepţie, confiscat de un personaj colectiv. A fost FMI în 2009, când România a reintrat sub zodia îndatorării la Fond. A fost Exportatorul în 2010, când companiile care au vândut la export au salvat economia de la o cădere şi mai mare. Şi a fost Cuponarul în 2011, când afacerile cu reduceri de preţuri acordate prin cupoane pentru produse şi servicii au rămas singurele capabile să mai producă o creştere spectaculoasă şi cu impact în economie.

    Privind acum retroactiv lucrurile, ne dăm seama că nici în anii anteriori n-am fi izbutit să identificăm un Om al Anului. Probabil că în 2004, “personalitatea anului” ar fi trebuit să fie Uniunea Europeană pur şi simplu, pentru că valul extinderii cu zece ţări – chiar dacă ne-a ocolit atunci – a avut ca efect un salt uriaş al investiţiilor străine, la 5,18 mld. euro, de la 1,94 mld. euro în anul anterior. În 2005 putea fi Politica, după ce venirea la putere a Alianţei D.A. a adus o nouă filozofie – cota unică, ruperea acordului cu FMI pentru că guvernanţii nu înţelegeau de ce ne trebuie un deficit bugetar mic, precum şi certuri în coaliţie care ne făcuseră în vară să publicăm chiar un material de copertă cu titlul “Ajunge! Apel către guvernanţi”. În 2006 ar fi fost rândul Capitalului străin – după introducerea cotei unice şi liberalizarea contului de capital, investiţiile străine directe au sărit de la 5,21 mld. euro la 9,06 mld. euro.

    Excepţia de care pomeneam mai sus am avut-o în 2008, când începutul crizei financiare ne-a prins într-o perioadă când autorităţile erau ocupate strict cu campania electorală, aşa încât singura instituţie care a rămas să abordeze criza a fost Banca Naţională, condusă de guvernatorul Mugur Isărescu. E de prisos să amintim episodul apărării leului din toamna lui 2008, ca şi rolul de cap limpede într-o atmosferă fie politică, fie financiară înfier-bântată, pe care Isărescu şi BNR l-au jucat nu doar în 2008, ci de atâtea ori din anii ’90 încoace. Iar memoria colectivă recunoaşte asta, judecând după primul loc pe care guvernatorul BNR îl ocupă constant în toate sondajele de încredere a populaţiei.

    În realitate, singularitatea lui Mugur Isărescu e întristătoare, ca şi faptul că politicienii l-au tot tras de mânecă să ocupe fotoliul de prim-ministru de fiecare dată când vedeau că n-au oameni. Dacă încă ducem lipsă de lideri politici care să ştie şi altceva decât să-şi vâneze adversarii, la capitolul figurilor publice reprezentative e o mândrie că avem antreprenori ca Dan Şucu, Radu Georgescu, Florin Talpeş, Radu Timiş, Raul Ciurtin, Gabriel Cârlig sau fraţii Pavăl, creatori de branduri locale care nu şi-au crescut afacerile pe spinarea statului şi nici nu le-au vândut. Dar un top al celor mai mari companii controlate de oameni de afaceri români, realizat de ZF în 2010, releva că primele 100 avuseseră la un loc în 2009 o cifră de afaceri de cca 10 mld. euro, adică 4% din rulajul tuturor companiilor din ţară, în timp ce numărul lor total de angajaţi, aproape 90.000, reprezenta doar 3% din efectivul salarial existent în mediul privat.

    BUSINESS Magazin i-a urmărit, mai ales în ultimii ani, pe antreprenorii români care rezistă în concurenţa cu multinaţionalele, dar într-o perioadă când investiţiile străine scad, iar problema unor resurse de capital autohton capabil să atenueze exodul de forţă de muncă se pune mai intens ca oricând, bilanţul nu e chiar glorios. Evident, nu căutăm o figură mesianică sau un tătuc al naţiunii pe post de “personalitatea anului”. Doar că nu e o bucurie să ai de ales aproape numai între simboluri şi personaje colective. Revista Time, care face din 1927 un asemenea exerciţiu anual, a avut de atunci şi până acum numai 14 ani când a procedat aşa.

  • Ce articole personale şi-au scos românii la vânzare pentru a face rost de bani

    Articolele de îmbrăcăminte, maşinile şi apartamentele au fost produsele cele mai des date spre vânzare de către români la început de 2012, conform unui studiu realizat de site-ul de anunţuri gratuite mercador.ro.
    Cele mai ofertate produse la începutul anului 2012 au fost cele înregistrate în categoria “Modă şi Frumuseţe”, cu un procent de aproximativ 50% din totalul anunţurilor. Produsele cel mai frecvent date spre vânzare, din această categorie, au fost cele vestimentare destinate femeilor, urmate de încălţăminte şi accesorii.

    Categoria auto-moto ocupă un loc secund în rândul celor mai ofertate produse, cu un procent de 20%. La început de an, Opel, BMW şi Ford au fost mărcile cel mai des oferite spre vânzare. Piesele şi accesoriile auto au fost şi ele în topul celor mai listate produse din această categorie.

    11% dintre anunţurile postate s-au încadrat în secţiunea de imobiliare, cel mai des listate spre vânzare fiind apartamentele, urmate de case şi terenuri intravilane. Produsele din categoria casă şi grădină însumează 3% din numărul total de anunţuri. Instalaţiile termice şi sanitare alături de produsele de design şi decoraţiuni au fost cele mai ofertate produse din această categorie. La polul opus, s-au situat ofertele din categoria de produse bio şi alimente, acestea înregistrând sub 1% din numărul total de anunţuri.

    în prima lună a anului, bucureştenii au fost cei mai activi în ceea ce priveşte vânzarea de produse, anunţurile date de aceştia însumând aproximativ 23,5% din totalul ofertelor. Pe locul doi se află judeţul Ilfov, cu 5,31%, urmat de Braşov, cu puţin peste 5%. Cei care au avut cele mai puţine produse de vânzare, la început de an, au fost românii din judeţul Tulcea, anunţurile date de aceştia reprezentând un procent de aproximativ 0,4% din numărul total de anunţuri.

  • Business Magazin împlineşte 5 ani şi grupează într-un cover story cele mai relevante poveşti de afaceri din istoria revistei până atunci

    Articolul a fost publicat pe coperta primului numar al revistei BUSINESS Magazin. Tot in urma cu cinci ani, in sala de sedinte a Consiliului de Administratie al BNR intra pentru prima data un fotoreporter, iar articolul rezultat in urma acestui demers aducea in lumina cateva dintre secretele celor mai puternici oameni din Romania, cei care influenteaza dobanzile, cursul euro sau al dolarului si modul de acordare a creditelor.

    Au urmat articole privind cele mai importante tranzactii din economia romaneasca de pana atunci, de la preluarea Connex pana la privatizarea BCR, dar si materiale despre antreprenorii locali, precum Ciolan (Ambient), Raul Ciurtin (Albalact), Gabriel Carlig (Jolidon) sau Nicolae Petrov (Carpatair), care au beneficiat din plin de anii de boom economic. Altii, precum Zoltan Prosszer (fondatorul grupului Paneuro) si Razvan Petrovici (Univers’all) isi inchideau afacerile. Esecurile povestite chiar de cei doi antreprenori pot constitui oricand studii de caz pentru scolile de afaceri.

    De fapt nu dupa cinci ani, ci poate mai corect BUSINESS Magazin la cinci ani – fiindca orice publicatie, la cinci ani de la aparitie, e intr-adevar la varsta copilariei, cand invata sa numere si se tine bine de ce-a invatat.

    Mai exact, ce am numarat vedeti in aceste pagini – procente de crestere a PIB, someri, magazine din reteaua unor firme, milioane de euro trimise in tara de capsunari, metri patrati de suprafata construita, ani de la inceputul unei afaceri care in timp a ajuns o forta in economie, procente de crestere a preturilor, megapixeli de camere foto performante, kilometri de autostrada (nu neaparat din Romania), milioane de dolari pierdute pe pietele financiare intrate in criza, cate 25, 50 sau 100 de firme in topul celor mai profitabile sau al celor cu cele mai mari cifre de afaceri, milioane de abonati la telefonia mobila, hectare de teren cumparate de dezvoltatorii imobiliari, sute de mii de masini vandute de dealeri, puncte de baza cu care BNR a crescut sau a scazut dobanda, MB de trafic pe internetul mobil, tone de marfa tranzitate prin porturi, sute de ordonante si legi schimbate sau promise. Adica (aproape) tot ce s-a intamplat in economie de cinci ani incoace.

    Si am mai numarat sferturi de ora consumate cu gasirea unui titlu de articol, ore de sedinte cu discutii aprinse intre redactori, zeci de tineri care au lucrat in aceasta redactie, zile de concediu petrecute tot cu ochii dupa subiecte, pagini de reclama in plus sau in minus de la o editie la alta, sute de oameni intervievati pentru articole, mii de poze de unde am incercat sa le alegem pe cele mai bune si, mai important decat toate, zecile de mii de cititori care ne-au cumparat, ne-au comentat, ne-au criticat si ne-au apreciat. Cam asa ne-am petrecut cinci ani din viata. Am incercat sa crestem. Şi o sa crestem si de-acum inainte.

    CARE CREZI CA A FOST CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ULTIMILOR CINCI ANI? COMENTEAZA PE BLOGUL BUSINESS MAGAZIN SI POTI CASTIGA O CARTE SAU UN CONT DE E-LEARNING

    Mai jos se afla o selectie a celor mai importante materiale publicate in BUSINESS Magazin in ultimii cinci ani.

    2004

    Cat costa Romania

    Culisele Bancii Nationale

     

     

     

    2005

    Codul lui Da Vinci

    Bancherii cuprului

    Invazia Vodafone

    Batalia pentru averea SIF

    Cel mai bogat roman din SUA

    Cum divorteaza avocatii

    Primul roman miliardar in euro

    Romania non-stop

    Viata pe datorie

    Un pret astral

     

     

     

    2006

    Fabrica de CEO

    Cand vom trai ca ei

    Paradisul expatilor

    E-Birocratia

    Garnizoana call-center

    Herr BCR

    Generatia multitasking

    100 de companii 2005

    IT-lionarii

    Marirea si decaderea Univers’all

    Upgrade de viata

    Radiografia unei fuziuni bancare

    A treia venire a lui Renault

     

     

     

    2007

    Ambient, gata de lupta

    YouTube de Romania

    Magia low cost

    Cum a ajuns Zuzu milionar

    Croitorul Jolidon

    Cine administreaza pensiile private

    Cum pilotezi trei miliarde de euro

    Bancnota de un baril

    Cat mai tine cursa importurilor auto

    Cea mai buna reteta de afacere imobiliara

    Stapanii internetului

    Bogat din bursa

    Personalitatea anului: capsunarul

     

     

     

    2008

    Bancherul Zapp

    Omul din umbra Carpatair

    Cel mai mare proprietar de hoteluri

    Castigatorii crizei

    Popoviciu, miliardarul tacut

    Lectii de afaceri cu Gica Popescu

    Cel mai puternic strain din Romania

    Cei mai mari vanzatori de credite

    Micii milionari din imobiliare

    Milionari dintr-o industrie falimentara

    America in faliment

    Cel mai mare petrolist independent

    Doi romani care au privit criza in direct

    Cei mai puternici romani de la Moscova

    Personalitatea anului: Isarescu

     

     

     

    2009

    Imobiliarele, pariul ratat

    Blocaj financiar

    Consum de criza

    Marirea si decaderea unui broker

    Trofeul eMag

    Cum vede criza un miliardar

    Adio Rompetrol

    Meciul Crizei

    Un an de la caderea Lehman Brothers

    Mostenitorii miliardarilor romani

     

     

     

    Bursa

    Lectia Bursei

    Bursa, masina facut de bani

    Ponturi pentru Bursa

    Bursa in picaj

    Ghid de investitii la Bursa

     

     

     

    Investitii

    Cand si cum se vinde o afacere?

    Gazonul cu milionari

    Think big

    De unde incepe bogatia?

    Afacerea ISO

    Cum faci fata succesului

    Mirajul eolian

    Idei de furat

    Averea din pivnita

    A sosit vremea sa cumperi?

    Cum am supravietuit esecului

    Cineva care sa ma cumpere

    Ghid de supravietuire pe timp de criza

  • Articolele la control

    Wikipedia a starnit atatea controverse, incat poate ca are sens sa revenim putin la fundamente si sa incercam sa clarificam cateva lucruri simple. In primul rand, cu cine avem de-a face: Wikipedia este un proiect colaborativ care are scopul de a crea prin contributii voluntare o resursa informationala la dispozitia tuturor. Oricine poate aduce contributii iar continutul rezultat este „liber”, in sensul ca oricine il poate folosi in conditiile unei licente Creative Commons BY-SA.

    Aceasta este un dintre cele mai liberale variante de licentiere, deoarece pretinde doar specificarea sursei (BY – atribuire) si distribuirea operelor derivate sub aceeasi licenta (SA – share alike). Chiar si utilizarea in scopuri comerciale este permisa, iar preluarea continutului de catre diferite situri web este o practica comuna. Intregul proiect este sustinut de un software open source numit MediaWiki, bazat pe modelul software numit wiki – o specie de programe care permit crearea rapida de pagini web printr-un limbaj simplu de editare, cel mai adesea prin colaborarea mai multor autori. Finantarea proiectului este asigurata prin donatii colectate de Wikimedia Foundation (care dezvolta o serie intreaga de proiecte inrudite, printre care si Wiktionary).

    Continutul propriu-zis insumeaza peste 13 milioane de articole in 260 de limbi, dintre care engleza aduna circa 3 milioane, iar romana in jur de 130.000. In spatele articolelor exista intreaga istorie a versiunilor, precum si liste de discutii in care autorii au posibilitatea sa se consulte si sa gaseasca solutii de compromis in chestiuni controversate. Nu exista editori, dar colaboratorii cu experienta au adesea o anumita autoritate, acceptata de comunitate. Este Wikipedia o enciclopedie? In opinia mea, singura asemanare intre Wikipedia si o enciclopedie este organizarea pe articole. Tot restul este diferit, incepand cu metodologia de redactare si terminand cu absenta „editiilor”.

    Este Wikipedia o resursa credibila? Aceasta este fara indoiala problema cea mai controversata si cea mai mare parte a comunitatii academice este de parere ca nu. Fiind o resursa creata de amatori, exista desigur multe articole tratate superficial, informatii eronate si chiar articole care dezinformeaza deliberat. Mai mult chiar, caracterul deschis lasa loc, inevitabil, actelor de vandalism, unele cu vadita tenta politica sau rasiala. Cu toate acestea, imensa majoritate a articolelor cuprind informatii pertinente si suficiente trimiteri la surse pentru ca cititorul sa poata sa-si faca o idee despre subiect si, daca are dubii, sa poata consulta resurse aditionale. Pe de alta parte, toata informatia din spatele paginii este disponibila, iar cititorul interesat poate afla din discutiile purtate de autori care sunt eventualele aspecte controversate sau discutabile. Anumite articole sunt explicit marcate ca fiind controversate.

    Parerea mea este ca in general se poate da crezare informatiei, dar cu precautie. Chiar daca toata lumea pare sa fie de acord ca Wikipedia nu este o resursa „cu autoritate”, atractia pe care o exercita este irezistibila. E vorba mai inainte de toate de cantitate, diversitate si actualitate. Va intereseaza pastele? Wikipedia va prezinta o lista de 162 de feluri, impartite pe categorii, fiecare cu descriere, majoritatea cu poze si o buna parte beneficiind de articole dedicate, unde gasiti si ingredientele cele mai potrivite. Va intereseaza discografia formatiei The Pogues? Nu doar ca o gasiti, dar fiecare album are articol propriu. Evenimentele prezentului sunt reflectate in cateva zile in articolele relevante. De foarte multe ori Wikipedia este mai eficienta decat Google la cautarea unei informatii.

    De exemplu, cea mai bogata sursa de informatie despre criticile aduse Wikipediei este chiar Wikipedia (care mai are si un voluminos articol despre credibilitatea Wikipediei, in care toate punctele de vedere sunt trecute in revista). Insa principala acuza adusa Wikipediei este ca submineaza – chiar si involuntar – centrele de autoritate. Cartea lui Andrew Keen „The Cult of the Amateur” este un adevarat rechizitoriu si multe dintre opiniile sale sunt justificate. Dar lucrurile par sa evolueze in mod firesc in aceasta directie. Accesul larg al publicului la mijloace de exprimare este un fenomen cultural comparabil poate doar cu accesul publicului la litera tiparita. Daca tiparnita lui Gutenberg a marcat profund intreaga istorie a Europei, este rezonabil sa ne asteptam la efecte de aceeasi amploare, iar Wikipedia poate ca este unul dintre primele.

  • Al 77-lea Plus

    Noul magazin de proximitate are o suprafata de 1.200 mp, dintre care 900 mp zona de vanzare, gama de produse incluzand 1.500 de articole. Magazinul este o constructie de tip „freestander” si dispune de 60 de locuri de parcare. Aprovizionarea magazinului se face zilnic, din centrul logistic situat la Ploiesti

    Compania are un program de expansiune la nivel national ce vizeaza toate orasele cu peste 15.000 de locuitori.

    Pe segmentul discout, Plus concureaza cu reteaua germana Penny Market, lantul autohton Minimax Discount si magazinele Profi.
     

  • Minimax deschide 2 magazine ajungand la 25 de spatii

    Reteaua Minimax va ajunge astfel la 25 de magazine. Spatiul din Ramnicu Sarat va fi deschis in urma continuarii parteneriatului cu Wini Imobili.Filiala din Avrig reprezinta o constructie noua, un magazin individual ridicat pe proiectul companiei, cu o suprafata utila de 767 mp si 10 de locuri de parcare. Investitia in constructie si dotari se situeaza la nivelul a 750.000 euro, valoare ce exclude achizitia terenului.

    Unitatea din Ramnicu Sarat este urmarea reamenajarii spatiului de 960 mp inchiriat de la Wini Imobili la subsolul centrului comercial Victoria, cu o investitie de 250.000 euro. „Daca in anii precedenti, analizam indelung sau refuzam ofertele de terenuri si spatii prezentate la preturi nerealiste, acum a sosit, finalmente, vremea sa trecem peste etapele de multiple negocieri si sa trecem la actiune. Am fost asaltati de oferte din partea multor companii si broker-i interesati de extinderea noastra, ceea ce inlesneste alegerea celor mai bune variante in conditiile in care au devenit accesibile locatii centrale in orase importante, iar ofertarile au atins pragurile valorilor adevarat”, declara Rainer Exel, director general si actionar in cadrul Minimax Discount.

    Magazinele au 3 sau 4 case de marcat, iar oferta cuprinde 1.700 de articole. Administratia centrala a companiei se afla in Bucuresti, unde are de un depozit de 15.000 mp.Pe segmentul discount sunt prezente si retelele Plus, Penny Market si Profi.

     

  • Pescarii incep sa faca sport

    “Sportul va fi a doua mare divizie din cadrul Gipo, dupa cea de pescuit si vanatoare”’, explica Horia Galateanu, directorul general al Gipo, de ce din doua firme separate va ramane pe piata una singura.

    Din 2006, de cand a fost preluata de fondul de investitii Gemisa, Gipo s-a dezvoltat pe patru directii: pescuit si vanatoare, sport, camping si gradinarit, dintre care segmentul de produse de pescuit si vanatoare inseamna in jur de jumatate din afacerile companiei.

    “Iar intarirea in special a diviziei de sport ar asigura venituri ridicate companiei indiferent de sezon”, afirma Galateanu. Sport Distribution Group a avut vanzari de 1,6 milioane de euro anul trecut.

    Cele doua companii urmeaza sa finalizeze proiectul de fuzionare in cel mult trei luni, in functie “de cat dureaza birocratia oamenilor din birouri”, spune directorul general al Gipo.

    In noul format, tinta Gipo pentru urmatorii trei ani vizeaza afaceri de 50 de milioane de euro, de peste trei ori mai mari decat obiectivul de circa 15 milioane de euro fixat pentru anul in curs. Astfel de cifre sunt extrem de ambitioase, dat fiind ca in 2007, compania a avut o cifra de afaceri de doar circa sapte milioane de euro.

    Pentru a-si urmari aceasta tinta, Gipo are in plan sa isi extinda reteaua de magazine proprii, dar totodata si pe cea de francize. Compania a deschis luna trecuta primul magazin in franciza la Petrosani, iar Galateanu sustine ca pana in 2011 va mai deschide alte 30 de francize, plus circa 25 de magazine proprii, care sa completeze reteaua actuala de 19 magazine.

    Cea mai recenta investitie a Gipo este insa la Baneasa Shopping City, unde vor fi deschise saptamana viitoare doua magazine. Unul dintre ele va fi primul monobrand al producatorului japonez de echipament sportiv Asics, care ocupa un spatiu de 50 de metri patrati, iar cel de-al doilea va comercializa exclusiv brandul Diadora pe un spatiu dublu. Ambele magazine au necesitat o investitie totala de aproximativ 200.000 de euro.

    Sport Distribution Group opereaza deja doua magazine Diadora, in Bucuresti si Pitesti, iar in trei ani numarul lor ar urma sa se dubleze. “Vom deschide inca trei magazine, toate in Bucuresti, in Lake Park Plaza, Sun Plaza si probabil Grand Arena. In primele doua dintre aceste centre comerciale intram si cu brandul Asics”, precizeaza Horia Galateanu. In ceea ce priveste magazinele Gipo, compania si-a bugetat investitii de circa jumatate de milion de euro pentru deschiderea a trei magazine proprii in acest an, pe suprafete de 200-400 mp.

    Dezvoltarea prin magazine proprii si prin francize urmareste sa creasca ponderea retailului in afacerea Gipo, de la 25%, cat este acum, la 50% in urmatorii trei ani. Anul trecut, contributia distributiei a fost de 75% din totalul cifrei de afaceri. Prin retea proprie de distributie, compania vinde in retele ca Selgros, Carrefour sau Metro atat produsele care au consacrat-o, adica articole de pescuit, cat si schiuri, role, produse de gradinarit sau de camping. Divizia sportiva a Gipo concureaza cu magazine precum Nike, Lotto, Reebok, Adidas, Puma sau Hervis, in timp ce in segmentul ustensilelor de pescuit si vanatoare, Gipo isi imparte piata cu Arrow International (vanzari de peste 9 milioane de euro anul trecut) si Energofish (vanzari de circa 3 milioane de euro anul trecut).