In primele patru luni din 2010 au fost incepute aproape 8.000 de
proceduri de insolventa, echivalentul numarului de dosare deschise
in întreg anul 2007, a declarat Stanescu, la emisiunea “Dupa 20 de
ani”, transmisa duminica de ProTV.
“Anul 2009 a avut circa 20.000 de dosare deja, si daca ritmul se
va pastra, sa speram că nu, (…) probabil ca vom ajunge undeva
peste”, a afirmat presedintele UNPIR.
Mai multe amanunte pe
www.mediafax.ro
“Vreau sa fiu optimist”, spune Arin Stanescu, presedintele UNPIR
(Uniunea Nationala a Practicienilor in Insolventa si Restructurare)
si coordonatorul casei de insolventa Reconversie si Valorificare
Active (RVA Insolvency). Stanescu se refera la sansele pe care le
au cele peste 21.000 de dosare deschise anul trecut de a evita
falimentul. Avocatul, unul dintre cei mai experimentati practicieni
in insolventa de pe piata, crede ca, din cele 21.000 de cazuri
deschise anul trecut, 98% sunt de fapt dosare de faliment.
Termenul de insolventa, care a devenit foarte popular anul
trecut, odata cu deschiderea acestei proceduri de catre companii
mari si foarte mari din Romania, suna mai bine si putin mai
optimist fata de faliment. A intra in insolventa inseamna ca o
firma sa se adreseze tribunalului pentru a se proteja de creditori
si de a-si continua activitatea, intre timp incercand sa isi achite
datoriile. Procedura cuprinde trei pasi: observatia, reorganizarea
si falimentul – asadar o firma in insolventa se poate afla in
oricare din cele trei etape, dar nu in faliment.
Experienta anilor trecuti a aratat insa ca mai putin de 2% din
firmele care au ajuns in insolventa au reusit sa evite lacatul pe
poarta din fata. “Falimentele au dominat piata pana in 2008. La un
moment dat era un procent de 1% reorganizari cu succes, adica
foarte putin. |n conditiile in care situatia economica nu se
imbunatateste si nu vad cum s-ar putea intampla asta in urmatoarele
luni, cu siguranta companiile vor alege sa se puna sub protectia
legii insolventei, asta daca vor sa supravietuiasca, iar daca nu,
vor intra direct in faliment. Dar cred ca vom mai asista la niste
cazuri rasunatoare”, este de parere Geanina Oancea, practician in
insolventa la BDO Business Restructuring.
Reorganizarile nu reusesc, de cele mai multe ori, cam din
aceleasi motive, legate de faptul ca firmele nu aplica legea
corect, dupa cum spune Arin Stanescu. Mai precis, nu se adreseaza
instantei imediat ce observa ca nu mai au cu ce-si plati datoriile,
nu urmaresc litera planului de reorganizare, dar, cel mai
important, nu au surse de finantare din exterior sau, cum se spune
in limbajul practicienilor in insolventa, “fresh money”. “Cel mai
important aspect al planului de reorganizare este legat de bani; de
fapt, dosarul de restructurare nici nu ar trebui aprobat daca nu se
face dovada unei surse de finantare, eventual externe, care sa
acopere problemele. Asadar, insolventa e de cele mai multe ori
artificiala”, explica Stanescu, motivand astfel de ce cea mai mare
parte din dosarele de insolventa sunt de fapt dosare de
faliment.