Pornite din nevoie în anul 1961, când Egiptul avea nevoie de fonduri pentru lucrări de protecţie a siturilor arheologice ameninţate de inundaţii, expoziţiile itinerante cu astfel de obiecte au devenit un magnet pentru vizitatori, care stau ore în şir la coadă ca să intre la ele şi o sursă importantă de venituri pentru muzee şi proprietarul exponatelor. Mai mult, popularitatea acestor evenimente a dus şi la dezvoltarea unei pieţe înfloritoare de expoziţii de copii ale celor mai bine de 1.000 de obiecte găsite în mormântul lui Tutankamon.
Tag: arheologie
-
Arheologie de viitor
El a creat astfel o serie de obiecte cum ar fi telefoane fixe, mobile, casete, aparate foto, ceasuri gândite să arate ca nişte vestigii găsite de arheologii viitorului. Pentru cel mai recent proiect al său şi-a îndreptat atenţia spre o maşină DeLorean din seria de filme Înapoi în viitor (Back to the Future), folosită de personajele principale pentru călătoria în timp, transformând-o într-un vestigiu arheologic ficţional. Maşina este confecţionată din cenuşă vulcanică, selenit şi cuarţ şi are caroseria găurită pe alocuri şi scaunele rupte, ca şi cum ar fi stat abandonată foarte multă vreme.
-
Institutul de Arheologie, o “epavă” în mijlocul Bucureştiului. Casa Macca, povestea unei clădiri donate de o familie de origine greacă – GALERIE FOTO
Poziţionată într-o zonă superbă a Capitalei, între strada Henri Coandă şi Calea Victoriei, în imediata apropiere a străzii Nicolae Iorga, Casa Macca este una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucureşti. Construită în stil eclectic cu influenţe baroce, clădirea te uimeşte prin frumuseţea arhitecturală, dar te şi şochează prin strarea ei de degradare extrem de avansată, fiind ascunsă după un gard ponosit, cu o curte respingătoare, plină de bălării. Aici funcţionează, însă, de foarte mulţi ani, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, iar 16 oameni lucrează zilnic în frumoasa clădire lipită de Ambasada Italiei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
O specie misterioasă de hominid cu creier complex precum omul modern duce la regândirea teoriei evoluţiei oamenilor
H. naledi a fost descoperit în 2015, cauzând o revoluţie în domeniul cercetării evoluţiei omului prin combinaţia de caracteristici primitive şi avansate, scrie The Independent.
„Am precizat atunci că H. naledi prezintă unele trăsături foarte complexe”, a precizat Lee Berger de la Universitatea Witwatersrand, unul dintre savanţii din spatele descoperirii iniţiale.
Cea mai importantă trăsătură a fost aceea că hominizii îşi îngropau morţii într-o manieră ritualică, ceea ce sugerează un nivel de sofisticare ce nu a mai fost egalat în lumea hominizilor. „Acest lucru a cauzat dezbateri în mediul ştiinţific pentru că toată lumea zicea ‘nu se poate, are creierul prea mic’”, a adăugat Berger.
Pentru a afla ce se întâmpla în capetele indivizilor din specia Homo naledi, Berger a apelat la ajutorul colegilor săi pentru a reconstrui digital, pe baza fragmentelor de craniu descoperite, interiorul craniilor. Astfel, în frunte cu Ralph Holloway, autorul principal al studiului de la Universitatea Columbia, s-a putut determina structura (exterioară a) creierului. Descoperirile au fost publicate în jurnalul Proceedings of the National Academy of Sciences.
Printre altele, s-a confirmat că, într-adevăr, Homo naledi avea un creier foarte mic, dar a prezentat complexităţi în multe regiuni, inclusiv în cele asociate cu emoţiile şi un lob frontal mare asociat cu limba.
„Este prea devreme pentru a specula cu privire la limbă şi comunicare la Homo naledi”, a precizat co-autorul studiului, Shawn Hurst de la Universitatea Indiana.
-
Altă Lara, aceeaşi Croft
Facem cunoştinţă cu o Lara Croft tânără, pasionată de arheologie, care nu e însă foarte sigură de cum va arăta viitorul ei. În urma unui incident cu autorităţile, ea ajunge în compania Anei Miller (Kristin Scott Thomas), cea care conduce compania pornită de tatăl Larei. Acesta lipseşte de ani buni, fiind dat dispărut în timp ce încerca să găsească mormântul pierdut al lui Himiko, o puternică regină din Japonia; Lara nu acceptă însă că tatăl său a murit şi pleacă în căutarea acestuia.
Diferenţa majoră faţă de filmele ce o aveau ca protagonistă pe Angelina Jolie este că Roar Uthaug se concentrează mai mult pe defectele Larei, aşa cum ar fi statura ei, decât pe abilităţile ei ieşite din comun.
Alegerea Aliciei Vikander pentru rolul Larei Croft e una corectă din punctul meu de vedere, pentru că franciza avea nevoie de o faţă nouă, care să nu fie încă asociată multor filme. Poate părea surprinzător ceea ce am scris, având în vedere că Vikander a câştigat deja un premiu Oscar pentru interpretarea sa din The Danish Girl; ea nu a fost însă imaginea vreunui blockbuster, preferând rolurile complexe în locul celor superficiale. A fost o decizie bună până acum, zic eu, şi sunt curios cum va evolua cariera ei după episodul Tomb Raider.
Aici, Vikander îşi face treaba destul de bine, găsind echilibrul între agresivitate şi fragilitate. Nu e aceeaşi Lara Croft pe care spectatorii şi-o aminteau din filmele cu Jolie, iar asta e foarte bine; filmele care tratează originea personajelor trebuie să îţi prezinte omul de dinainte de erou, cel care ezită şi îşi pune semne de întrebare înainte de a se arunca în cine ştie ce aventură.
Şi pentru că am vorbit la început la apetitul americanilor pentru relansarea unor filme de succes, anul acesta vă mai puteţi aştepta la versiuni noi ale unor poveşti vechi cu Peter Pan, Grinch, Corbul, The Grudge, Re-Animator, Robin Hood sau Sherlock Holmes.
Revenind la Tomb Raider, am remarcat că multe scene spectaculoase din film seamănă extrem de mult cu cele folosite pentru a promova seria de jocuri Tomb Raider. Nu ştiu dacă e o întâmplare şi nu ştiu cât din acţiunea prezentată în joc se regăseşte şi în film, dar mi s-a părut o idee bună.
Pe de altă parte, vorbim de un film bazat pe un joc, iar asta înseamnă că la un moment dat va trebui să renunţi la sentimentul de realism şi să le dai oamenilor spectacolul pentru care au plătit biletul de acces. Lara Croft trebuie să sară din avioane în flăcări şi să doboare, de una singură, câte 10-20 de adversari, altfel n-ar mai fi Lara Croft.
O să concluzionez spunând că Tomb Raider e un film care va fi pe placul celor care urmăresc aventuri nerealiste, cu personaje care au puteri supranaturale şi cu întâmplări care pun la grea încercare logica. Pe scurt, ar trebui să aibă destul de mulţi fani.Nota: 7/10
-
Imperiul pe care lumea l-a uitat: cum arăta “oraşul celor 1.001 biserici” – GALERIE FOTO
Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.
Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.
La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.
-
Imperiul pe care lumea l-a uitat: cum arăta “oraşul celor 1.001 biserici” – GALERIE FOTO
Ani, cândva adăpost pentru zeci de mii de oameni, s-a transformat într-un oraş al fantomelor şi al ruinelor. Devenit un centru cultural important în timpul dinastiei armene Bagradit, rămăşiţele oraşului sunt astăzi împrăştiate pe un platou din nord-estul Turciei.
Cei care vizitează ruinele acestui imperiu de mult apus sunt întâmpinaţi de privelişti ce amintesc de istoria bogată a oraşului Ani, întinsă de-a lungul a trei secole şi cinci dinastii – armenă, bizantină. turcă, georgiană şi otomană.
La apogeul său, în secolul XI, oamenii de ştiinţă estimează că Ani adăpostea nu mai puţin de 100.000 de oameni, fiind cunoscut ca “oraşul celor 1.001 biserici”. Cifra era mult exagerată, dar studiile arheologice au scos totuşi la iveală peste 40 de locuri de cult.
-
Comuna din România în care nimeni nu poate construi o casă fără avizul Ministerului Culturii. Comoara pe care se află localitatea
În satul Reşca, din comuna Dobrosloveni, au fost descoperite foarte multe obiecte antice, aici fiind amplasată fosta capitală a provinciei Dacia Manvensis, Romula Malva.
Consilierul superior din cadrul Direcţiei de Cultură Olt, Laurenţiu Comănescu, a declarat, pentru MEDIAFAX, că situl arheologic din satul Reşca se întinde pe toată localitate şi pe extravilanul acesteia. El a explicat că cei care vor să construiască trebuie să obţină aviz de la Ministerul Culturii, altfel riscă chiar dosare penale.
Citiţi mai multe pe www.gandul.info
-
Vinovaţii pentru lipsa drumurilor din România sunt nucii bătrâni sau peşterile cu lilieci
Cel mai nou caz este cel al centurii ocolitoare de la Mihăileşti, Giurgiu. Proiectul a demarat în 2011 când a fost organizată prima licitaţie, însă la acea vreme constructorul nici măcar nu a venit pe şantier pentru a construi ce promisese. La 6 ani de la prima tentativă de a construi drumul de 3 km noul constructor, a demarat lucrările cu doar câteva săptămâni înainte de expirarea deadlineului – iulie 2017, moment în care s-au descoperit arbori din specia nuc, „vinovaţii” de întârzierea lucrărilor.