BusinessMagazin

Tag: AREST LA DOMICILIU

  • Curtea Constituţională: Durata arestului la domiciliu şi a arestului preventiv nu trebuie să depăşească 180 de zile

    Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere, marţi, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.222 alin. (10) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: “Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale”.

    În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art.222 alin.(10) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale.

    Curtea a reţinut că măsura arestului la domiciliu este similară măsurii arestului preventiv, atât sub aspectul includerii sale de către legiuitor în categoria măsurilor preventive, cât şi sub aspectul naturii sale privative de libertate. De asemenea, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor două măsuri preventive cu privire la cauzele şi condiţiile în care acestea pot fi dispuse sau prelungite.

    Aşadar, având în vedere că măsura arestului la domiciliu a fost reglementată, prin dispoziţiile Legii nr.135/2010, la o dată ulterioară revizuirii Constituţiei şi că la data revizuirii Legii fundamentale singura măsură preventivă privativă de liberate, în afara reţinerii, era arestarea preventivă, Curtea a conchis că dispoziţiile art.23 alin.(5) din Legea fundamentală, care fac referire doar la arestarea preventivă, atunci când stabilesc o durată maximă a acestei privări de libertate (180 de zile), vizează toate măsurile preventive privative de libertate prevăzute de normele procesual penale în vigoare.

    Prin urmare, dispoziţia criticată care prevede că durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive contravine normei constituţionale menţionate, concluzionează CC.

    Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanţei care a sesizat Curtea Constituţională, respectiv Tribunalul Dolj – Secţia penală.

  • Senat: Durata maximă a arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, 180 de zile

    Senatorii au aprobat, marţi, proiectul de lege de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu 86 de voturi “pentru”, două abţineri şi ” 24 de voturi “împotrivă”.

    Senatul este prima camera sesizată, Camera Deputaţilor fiind for decizional pe acest proiect de lege.

    Guvernul a decis, în 30 iunie, prin Ordonanţă de Urgenţă, că măsura arestului la domiciliu în timpul urmăririi penale poate fi luată pentru cel mult 30 de zile şi prelungită tot cu cel mult 30 de zile, dar durata maximă a măsurii nu poate depăşi 180 de zile.

    Prin Ordonanţa de Urgenţă, care la acest moment este în vigoare, au fost modificate prevederile referitoare la durata arestului la domiciliu incluse în Codul de procedură penală. Legislaţia a fost pusă astfel în acord cu decizia Curţii Constituţionale din 7 mai, referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 222, privind durata arestului la domiciliu, din Codul de procedură penală.

    În actul normativ adoptat de Guvern se menţiona că acesta creează cadrul normativ necesar aplicării arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în primă instanţă, în limite şi coordonate constituţionale. Prin modificările decise a fost reglementată durata maximă de dispunere a măsurii arestului la domiciliu, cu posibilitatea prelungirii acesteia pentru durate care, de asemenea, au maximum prevăzut în mod expres.

    Astfel, în cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi stabilit pentru o durată de cel mult 30 de zile şi prelungit numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau dacă au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

    Prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin cinci zile înainte de expirarea duratei acesteia, potrivit modificărilor aprobate de Guvern.

    Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

    “Modificarea legislativă este necesară în regim de urgenţă şi cu precădere întrucât, în lipsa acesteia, nu poate funcţiona instituţia arestului la domiciliu pentru faza de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în primă instanţă. O intervenţie legislativă rapidă, printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, a fost solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de către Consiliul Superior al Magistraturii”, arăta Guvernul.

    În 12 iunie, în Monitorul Oficial a fost publicată decizia Curţii Constituţionale din 7 mai, prin care s-a admis excepţia de necostituţionalitate a dispoziţiilor articolului 222 din Codul de procedură penală.

    Astfel, Curtea a constatat că “normele procesual penale ale art. 222 cu denumirea marginală «Durata arestului la domiciliu», prin faptul că nu reglementează nici termenele pentru care poate fi dispusă şi nici durata maximă a acestei măsuri în procedura de camera preliminară şi de judecată în primă instanţă, sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă, fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri”.

    Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că “o asemenea restrângere este neconstituţională, întrucât încalcă principiul proporţionalităţii, afectând substanţa drepturilor fundamentale vizate, nerezumându-se la restrângerea exerciţiului acestora”.

  • Radu Mazăre, în arest la domiciliu. Decizia poate fi contestată de procurori

    Hotărârea de joi a instanţei nu este definitivă, motiv pentru care ea poate fi contestată de procurorii anticorupţie.

    Până la rămânerea definitivă a sentinţei, edilul suspendat va sta în Arestul central al Poliţiei.

    Radu Mazăre a fost arestat în 2 aprilie, în dosarul în care este acuzat că a luat mită nouă milioane de euro de la firme pe care le-a sprijinit în obţinerea de autorizaţii. Tot atunci a fost emis un mandat de arestare şi pentru Strutinsky, însă acesta era deja arestat preventiv într-un alt dosar.

    Radu Mazăre este acuzat că, în perioada 2006 – 2009, beneficiind de ajutorul lui Strutinsky, a solicitat şi primit circa două milioane de euro de la reprezentanţii a două societăţi comerciale, în scopul facilitării emiterii documentaţiilor de urbanism necesare construirii unor mall-uri în Constanţa.

    Sumele de bani au fost transferate sub forma unor contracte de publicitate fictive încheiate de reprezentanţii societăţii respective cu o firmă controlată de Mazăre, atât direct, cât şi prin intermediul lui Strutinsky, potrivit procurorilor.

    Mazăre mai este acuzat că, în perioada 2008 – 2014, tot cu ajutorul lui Strutinsky, a primit de la o societate comercială, peste şapte milioane de euro pentru că a asigurat acesteia câştigarea unei licitaţii organizate de Primăria Constanţa pentru delegarea gestiunii serviciului de salubrizare a oraşului. În acelaşi timp, între firma respectivă şi primărie a fost încheiat un contract având ca obiect delegarea serviciului de salubrizare pentru o perioadă de 25 de ani, cu un cost total estimat de 1.194.056.850 de lei (335 milioane de euro).

    Şi în acest caz, mita ar fi fost primită prin intermediul unor contracte de publicitate fictive încheiate între societatea respectivă şi aceeaşi firmă controlată de cei doi inculpaţi, susţin procurorii.

    Din analiza procedurii de achiziţie care a precedat semnarea acestui contract au rezultat o serie de încălcări ale legislaţiei aplicabile, imputabile lui Mazăre, referitoare la: impunerea condiţiei ca ofertanţii să prezinte fizic dotarea minimală de utilaje şi echipamente în orice locaţie de pe teritoriul municipiului Constanţa, în perioada desfăşurării procedurii, utilajele şi echipamentele urmând a fi prezentate, staţionate, pe toată perioada menţionată, sub sancţiunea descalificării ofertanţilor, modul de estimare a valorii contractului, alegerea modalităţii de delegare a serviciului public de salubrizare al municipiului Constanţa prin gestiune delegată, inexistenţa numărului minim de oferte care până în luna februarie 2008 impuneau un minim de două oferte, iar din luna februarie 2008, era prevăzut un număr de minim trei participanţi, şi tariful de salubritate.

    Ca urmare a acestor acţiuni a fost produs un prejudiciu în sumă de 112.557.288 de lei (circa 26 de milioane de euro), sumă care constituie în acelaşi timp un folos necuvenit obţinut de societatea comercială beneficiară a contractului, mai spun procurorii.

    Mazăre mai este acuzat că, în perioada noiembrie 2006 – 2013, în calitate de primar al municipiului Constanţa, a participat la încheierea a 12 contracte între primărie şi societatea controlată de el şi Strutinsky, în valoare totală de peste 6 milioane de lei. În perioada noiembrie 2008 – 2012, în aceeaşi calitate, Mazăre a mai semnat 13 contracte, acorduri cadru şi contracte subsecvente încheiate între Primăria Municipiului Constanţa şi o societate comercială la care era asociat Strutinsky, în valoare totală de peste 23 milioane lei.

    Aceste contracte au vizat, printre altele, achiziţia unor servicii artistice desfăşurate cu diverse ocazii, organizarea unor spectacole artistice, serviciul de pază a bunurilor publice şi private aparţinând municipiului Constanta, serviciul de protecţie a funcţionarilor Primăriei Constanţa aflaţi în exerciţiul funcţiunii în perioada 15 februarie 2009 – 15 februarie 2012.

    În ambele cazuri, au fost obţinute foloase atât pentru sine, prin societatea pe care o controla şi cu care Mazăre s-a aflat în raporturi comerciale în ultimii cinci ani înainte de comiterea faptei, cât şi pentru Sorin Strutinsky, au mai arătat anchetatorii.

    Potrivit unor documente ale procurorilor, obţinute de MEDIAFAX, cercetările în acest dosar au la bază sesizarea făcută de Agenţia Naţională de Integritate, care cerea DNA să îl verifice pe Radu Mazăre pentru conflict de interese, după ce Primăria Constanţa a acordat contracte în valoare de aproape 4,6 milioane de euro firmelor Conpress Holding şi Soti Cable Neptun, al căror asociat, Sorin Strutinsky, este în relaţii comerciale cu Mazăre în opt societăţi.

    În prezent, omul de afaceri este arestat şi judecat în dosarul de trafic de influenţă în care este acuzat că a primit aproximativ două milioane de euro ca să intervină la instituţii publice pentru plata unor lucrări.

    Radu Mazăre a fost suspendat în 6 aprilie din funcţia de primar al municipiului Constanţa, pe care o ocupă de 15 ani. Ordinul de suspendare a fost dat atunci de prefectul Constantin Ion.

    Radu Mazăre a fost trimis în judecată, în 3 aprilie, de DNA Constanţa, într-un alt dosar în care este cercetat pentru vânzarea unor terenuri din Mamaia la preţuri subevaluate, procurorii stabilind că în acest caz bugetul Primăriei Constanţa a fost prejudiciat cu peste patru milioane de euro.

    Radu Mazăre este primar al Constanţei din anul 2000, când a candidat ca independent, reuşind să-l învingă în turul al doilea pe candidatul PSDR, Tudor Baltă, cu 66% din sufragiile electoratului constănţean. A fost singura dată când Mazăre a avut nevoie de un al doilea tur de scrutin pentru a fi ales primar. Începând cu 2004, el a câştigat din primul tur toate alegerile pentru Primăria Constanţa, ajungând acum la cel de-al patrulea mandat.

  • Primarul din Beiuş, scos din arest preventiv şi plasat în arest la domiciliu

    Magistraţii Curţii de Apel Oradea au admis, marţi seară, contestaţia formulată de Adrian Domocoş la decizia Tribunalului Bihor care dispusese arestarea preventivă a primarului.

    ”Dispune luarea faţă de inculpatul contestator Domocoş Adrian Nicolae a măsurii arestului la domiciliu pe o durată de 23 de zile, începând din 23 decembrie 2014 până în 14 ianuarie 2015 inclusiv”, se arată în decizia instanţei orădene.

    Sentinţa Curţii de Apel Oradea este definitivă, astfel că Adrian Domocoş a fost eliberat din arestul Poliţiei Judeţene Bihor şi plasat în arest la domiciliu.

    Primarul din Beiuş, reţinut iniţial de DNA pentru mai multe fapte de corupţie, a fost arestat preventiv de Tribunalul Bihor, în 16 decembrie.

    Tot atunci, instanţa a decis ca administratorul Episcopiei Greco-Catolice a Oradiei, Mircea Ovidiu Constantin, reţinut în acelaşi dosar, să fie cercetat sub control judiciar.

    Primarul Adrian Domocoş este acuzat de luare de mită, efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia îndeplinită de primar, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, deţinerea fără drept a unei arme neletale din categoria celor supuse autorizării şi deţinerea fără drept a muniţiilor.

    Potrivit procurorilor, în perioada 2011-2014, primarul din Beiuş a pretins şi primit de la o persoană din conducerea Bisericii Greco-Catolice Beiuş un imobil, proprietatea bisericii, cu titlu de concesiune, pentru o perioadă de 29 de ani, în favoarea societăţii comerciale SC Alge Dom Com SRL Beiuş. Pentru aceasta, primarul urma să asigure protecţie Bisericii Greco-Catolice, prin neîndeplinirea atribuţiilor de primar, să nu dea sancţiuni pentru faţadele deteriorate ale clădirilor acesteia din Beiuş şi să o sprijine pentru a beneficia în continuare de scutiri de impozite pentru clădiri.

    Ulterior, contractul a fost reziliat şi s-a întocmit, în acest an, un alt contract, pentru închirierea aceluiaşi imobil pentru 30 de ani, de către aceeaşi firmă. De data aceasta, edilul, pe lângă “serviciile” menţionate, ar fi promis că va elibera o autorizaţie de funcţionare pentru un magazin de comercializare a peştelui, aflat în proprietatea episcopiei.

    În perioada 2011-2014, Adrian Domocoş a reprezentat în fapt SC Alge Dom Com SRL Beiuş, desfăşurând activităţi şi operaţiuni financiare realizate ca acte de comerţ, specifice funcţiei de administrator de fapt al unei societăţi comerciale, incompatibilă cu funcţia de primar, nota DNA.

    Astfel, el a negociat în numele firmei, a încheiat şi semnat contracte, a achiziţionat marfă, a achitat sume de bani aferente, a facturat serviciile prestate şi a retras sume de bani din conturile bancare ale societăţii, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.

    În plus, în 17 septembrie 2014, cu ocazia percheziţiei la locuinţa primarului din Beiuş, în legătură cu contracte de achiziţii publice, organele de urmărire penală au ridicat o armă cu aer comprimat, neletală, din categoria celor supuse autorizării, şi o cantitate de muniţie, deţinute de inculpat fără drept.

    Adrian Domocoş, preşedintele PNL Beiuş, a fost ales primar al municipiului Beiuş în 2008, înainte fiind consilier judeţean, tot pe listele PNL Bihor, şi director al sucursalei Bihor a Loteriei Române. În 2012, el a obţinut un nou mandat de primar.