Într-o adresă transmisă Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA), Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale (ARCA) spune că acest proiect de lege, supus avizului Consiliului (şi aflat pe ordinea de zi a şedinţei CNA de marţi, n.r.), prin care se vizează interzicerea publicităţii în radio şi în televiziune pentru medicamente şi tratamente medicale, reprezintă o limitare atât a dreptului la informaţie al publicului, garantat de articolul 31 al Constituţiei României, cât şi a libertăţii comerţului, drept garantat de Constituţie, prin articolul 135.
“Această dublă limitare poate avea efecte negative extrem de importante, având în vedere că domeniul vizat, respectiv publicitatea la produse medicamentoase şi tratamente medicale disponibile fără prescripţie medicală, are o pondere importantă în piaţa de publicitate radio şi televizată şi, în mod corespondent, în domeniul accesului publicului la informaţia de specialitate. În plus, restricţia vizată de proiectul de lege ar excede cadrului Directivei serviciilor media audiovizuale, care se limitează la a interzice publicitatea la «anumite produse medicamentoase sau tratamente medicale care sunt disponibile numai pe bază de prescripţie medicală în statul membru sub a cărui jurisdicţie se află furnizorul de servicii mass-media», abordare preluată şi în legea actuală a audiovizualului”, se spune în acest document semnat de George Chiriţă, director executiv al ARCA, care a fost transmis şi agenţiei MEDIAFAX.
Potrivit ARCA, limitarea în Directiva serviciilor media audiovizuale a restricţiei pentru publicitatea produselor şi tratamentelor medicale menţionate arată că legiuitorul european a considerat că publicitatea realizată dincolo de aceste restricţii este utilă societăţii.
Această limitare a interdicţiei este corelată cu cadrul general de reglementare a publicităţii la medicamente de uz uman, care este stabilit de directiva 2001/83/CE unde, la articolele 87 şi 88, se precizează natura interdicţiei. Astfel, articolul 86 prevede că “Statele membre interzic orice publicitate pentru un medicament pentru care nu a fost acordată o autorizaţie de introducere pe piaţă în conformitate cu dreptul comunitar”, în timp ce articolul 88 (1) spune că “Statele membre interzic publicitatea destinată publicului larg având ca obiect medicamente care: (a) sunt disponibile numai pe baza unei prescripţii medicale, în conformitate cu dispoziţiile titlului VI; (b) conţin substanţe definite drept psihotrope sau narcotice de convenţiile internaţionale, precum convenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1961 şi 1971”.
De asemenea, ARCA spune că Directiva 2001/83/CE nu prevede posibilitatea ca statele membre să introducă în legislaţia internă reglementări mai stricte decât cele formulate de această directivă. “De altfel, considerentul (43) al directivei arată că eventualele discrepanţe din reglementările naţionale privind publicitatea la medicamente pot avea impact asupra funcţionării pieţei interne. «Toate statele membre au adoptat măsuri speciale suplimentare privind publicitatea pentru medicamente. Există discrepanţe între aceste măsuri. Aceste discrepanţe pot avea impact asupra funcţionării pieţei interne, deoarece publicitatea difuzată într-un stat membru poate avea efecte în alte state membre»”, mai afirmă ARCA.
Totodată, asociaţia spune că Directiva a avut ca scop, între altele, tocmai eliminarea discrepanţelor şi unificarea în piaţa internă europeană a reglementărilor privind publicitatea la medicamente. “Această înţelegere a textului directivei este confirmată de Decizia Curţii Europene de Justiţie în Cazul C-374/05 (Gintec), unde se arată explicit, în raport cu afirmaţia guvernului polonez că «legiuitorul comunitar a înţeles să stabilească criterii minime care au un caracter fundamental», că «O astfel de interpretare nu ar putea fi admisă. Într-adevăr, redactarea prevederilor din Directiva 2001/83 privind publicitatea pentru medicamente, precum şi structura generală a acestora şi finalitatea lor demonstrează că această directivă urmăreşte să stabilească criteriile substanţiale obligatorii pentru reglementarea domeniului respectiv»”, precizează ARCA.
În plus, potrivit asociaţiei, Curtea arată astfel că regulile stabilite prin directivă nu sunt criterii minimale şi că directiva prevede în mod expres cazurile în care statele membre pot deroga de la directivă. Astfel, Curtea afirmă că directiva 2001/83 “a realizat o armonizare completă în domeniul publicităţii pentru medicamente, cazurile în care statele membre sunt autorizate să adopte prevederi care să se îndepărteze de normele stabilite prin această directivă fiind în mod explicit enumerate”, mai afirmă ARCA.
“Ca urmare, o restricţionare suplimentară, dincolo de cadrul comun stabilit prin directiva 2001/83/CE, care ar viza domenii care nu sunt în mod explicit enumerate în directivă, cum ar fi cea pe care proiectul de lege o vizează, ar contraveni directivei. Adoptarea ei ar pune Romania în situaţia de a fi acţionată la instanţa Curţii europene de justiţie”, mai spune ARCA.
Totodată, ARCA precizează că în expunerea de motive a proiectului se afirmă că interzicerea publicităţii radio TV la medicamente ar fi necesară pentru a elimina publicitatea mascată (ascunsă) la aceste produse: “Venim cu această iniţiativă datorită amplorii pe care a luat-o publicitatea ascunsă la medicamente şi influenţa negativă şi înşelătoare pe care o are asupra populaţiei, aspect care se datorează în principal publicităţii prin televiziune şi radio”.
“Această abordare dovedeşte o necunoaştere a legislaţiei în vigoare, dat fiind că, prin chiar articolul 29 al Legi audiovizualului, publicitatea mascată este deja sub interdicţie în radio şi TV, iar prin articolul 798 din legea 95/2006 privind reforma sănătăţii publice este interzisă publicitatea înşelătoare la medicamente. Aceasta face ca proiectul să rămână fără obiect şi fără justificare”, mai spune ARCA.
Asociaţia precizează că o altă prevedere a proiectului, respectiv alineatul 3 al articolului 17, “dovedeşte din nou o abordare eronată a procesului de legiferare”, dat fiind că acest alineat constituie o reluare a unei prevederi deja existente la articolul 799 din legea 95/2006 privind reforma sănătăţii publice.
“În acest mod se contravine art. 16 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă care prevede că «În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere». Proiectul de lege propune o interdicţie generală, respectiv interdicţia publicităţii în radio şi televiziune la medicamente disponibile fără prescripţie medicală, interdicţie care intră în contradicţie cu directiva servciiilor media audiovizuale şi cu directiva 2001/83/CE, cu scopul declarat de a realiza o interzicere subsecventă a două practici, respectiv publicitatea mascată şi publicitatea înşelătoare, care sunt însă deja interzise de legea audiovizualului şi de legea reformei în sănatate”, mai spune ARCA.
“În consecinţă, singurele efecte ale acestui proiect de lege ar fi acelea de a produce o problemă a României în raport cu legislaţia europeană şi o limitare neconstituţională a dreptului la informaţie şi a libertăţii comerciale”, concluzionează ARCA.
Senatorul UDMR Vegh Alexandru a propus, într-o iniţiativă legislativă, să se interzică publicitatea explicită pentru produsele medicamentoase în programele radio-TV, dar şi interzicerea publicităţii pentru farmacii care induce ideea că acestea ar fi un model pentru alte farmacii, după cum agenţia MEDIAFAX a relatat pe 14 iunie.
Poiectul prevede că se interzice publicitatea explicită pentru produsele medicamentoase în cadrul programelor de televiziune şi radiodifuziune.
Publicitatea pentru alte modalităţi decât cea explicită este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripţie medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenţia Naţională a Medicamentului.
În propunerea legislativă se mai prevede că este interzisă publicitatea pentru farmacii difuzată în cadrul programelor de televiziune şi radiodifuziune, care induce ideea că farmacia respectivă reprezintă un model sau un etalon pentru celalte farmacii, precum şi publicitatea la farmacii care reprezintă publicitate mascată la medicamente. Comunicările comerciale audiovizuale destinate produselor şi tratamentelor medicale sunt interzise, se mai arată în proiect.
“Venim cu această iniţiativă dată fiind amploarea pe care a luat-o publicitatea ascunsă la medicamente şi influenţa negativă şi înşelătoare pe care o are asupra populaţiei, aspecte care se datorează, în general, publicităţii prin televiziune şi radiodifuziune, surse de informaţii care ajung la un număr foarte mare de persoane”, susţine iniţiatorul, în expunerea de motive.
El mai apreciază că “automedicaţia poate duce la complicaţii grave de sănătate, iar pacienţii nu ar trebui să se trateze «după ureche», în baza celor auzite la radio sau la televizor despre un medicament, exagerarea proprietăţilor terapeutice ale unor medicamente în cadrul reclamelor încurajând automedicaţia, prin inducerea în rândul populaţiei insuficient educate medical a ideii că boli grave pot fi tratate fără intervenţia medicului”.
Proiectul se află în consultare publică la Camera Deputaţilor.