BusinessMagazin

Tag: aparitii

  • Ce invenţii au pus capăt unor afaceri de milioane (GALERIE FOTO)

    Lista este însă mult mai lungă iar CNBC relatează despre cele mai noi invenţii care, prin apariţia lor, au şters din lumea business-ului afaceri altădată înfloritoare.

  • Ce directori apar cel mai des în presă (GALERIE FOTO)

    Studiul “Şefii din economia românească în media” îl clasează pe Dominic Bruynseels, CEO al BCR, pe primul loc în topul celor mai mediatizaţi directori executiv, cu 60 de apariţii. El a apărut cu precădere în articole care fac referire la industria bancară, dar şi datorită unor materiale în care se anunţă înlocuirea sa din funcţia de preşedinte executiv al BCR. Bruynseels a fost urmat în top de către manageri din acelaşi sector – Steven van Groningen (Raiffeisen Bank), cu 53 de apariţii, şi Radu Gheţea (CEC Bank), 40 de apariţii.

    În perioada 4 noiembrie 2011 – 3 februarie 2012 au fost publicate 364 de articole care au făcut referire la şefii celor mai mari companii din România. În topul primilor 10 manageri cu cea mai largă expunere în presă apar şi CEO ai companiilor din alte industrii, precum Mariana Gheorghe (Petrom) – 30 apariţii, Jerome Olive (Automobile Dacia) – 12 apariţii sau Inaki Berroeta (Vodafone) – 11.

    Dintre şefii de companii din raportul realizat de mediaTRUST, Mariana Gheorghe a avut patru apariţii negative, Robert Rekkers două apariţii, iar Jerome Olive şi Sanda Nicoară câte o apariţie negativă. În perioada 4 noiembrie 2011 – 3 februarie 2012, cea mai activă platformă de comunicare în ceea ce priveşte apariţiile media ale directorilor executivi din cele mai importante companii româneşti a fost Ziarul Financiar.

    Studiul “Şefii din economia românească în media” prezintă directorii executivi ai celor mai importante companii din România (listate de către Ziarul Financiar în anuarul celor mai mari companii în funcţie de active în 2010), care apar cel mai des în presa scrisă. Raportul se bazează pe apariţiile media în care apare numele şi prenumele CEO-ului uneia din companiile incluse în studiu. Au fost luate în considerare informaţii despre şefii monitorizaţi, cât şi comentarii ale acestora apărute în media. Materialele promoţionale şi publicitatea de orice fel nu au fost luate în calcul.

  • Strategia PD-L pentru revenirea la tv: cheama in ajutor UDMR-ul

    Dupa o luna in care au fost absenti de la dezbaterile
    televiziunilor de stiri, printr-un “boicot” impus de premierul Emil
    Boc, pedelistii isi pregatesc revenirea pe micile ecrane. Nu
    oricum, insa. Democrat-liberalii nu sunt dispusi sa accepte
    invitatiile Antenei 3 si Realitatii TV, decat daca vor fi insotiti
    de partenerii lor de guvernare.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Pesedistii, suparati pe Ponta pentru ca numai unii apar la TV

    Acestia s-au plans presedintelui PSD, Victor Ponta, la sedinta
    de grup parlamentar, de luni, ca in desemnarea reprezentantilor
    partidului la emisiunile de dezbateri nu se tine seama de
    activitatea in comisii si in plen.

    Potrivit unor surse participante, Ponta le-a explicat ca
    majoritatea celor care apar la televiziuni sunt mai tineri, ceea ce
    le permite sa raspunda unor invitatii si la ore foarte matinale sau
    foarte tarzii. El le-a transmis ca, daca exista si alti deputati
    care doresc sa participe la emisiuni, pot solicita acest lucru,
    cererea lor fiind analizata de conducerea operativa a partidului si
    de responsabilii cu comunicarea.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Americanii si frica politica

    Cartea lui Corey Robin incearca sa destrame acest val tesut din ignoranta si din prejudecati, realizand o analiza provocatoare a fenomenului fricii, o analiza generos intampinata la aparitia ei in SUA, in 2004: Publishers Weekly o considera una dintre cele mai bune carti ale anului, iar American Political Science Association ii decerna “Best First Book Award in Political Theory”. Conjugand o analiza istorica a ideii de frica (de la Hobbes – frica si monarhia – la Hannah Arendt – teroarea totala a tiraniilor din secolul XX; trecand prin Montesquieu – teroarea despotica – si Tocqueville – nelinistea democratica) si descrierea lipsita de complezenta a vietii politice americane actuale, Robin demonstreaza cum frica poate constitui o parghie fundamentala a puterii, chiar si in democratiile liberale avansate. Autorul are ambitia de a denunta mecanismele care leaga manipularea fricii si elitele aflate la putere, dorind sa demonstreze ca nici constitutia si nici organizarea civila a tarii sale nu ii apara pe cetatenii americani de Frica. Ba chiar Statele Unite par, in viziunea autorului, unul dintre cele mai propice spatii, din punct de vedere cultural, politic si social, pentru dezvoltarea acestei derive. Desi consacra un amplu epilog felului in care administratia Bush a exploatat ideea de frica, mai ales dupa evenimentele din 11 septembrie, analiza lui Robin este centrata pe perioada anilor ‘50 si pe descrierea maccarthysmului, arhetip machiavelic al utilizarii spaimei generalizate intr-o democratie. In acei ani, pentru delicte politice, cel mult 200 de persoane, barbati si femei, au petrecut in inchisoare nu mai mult de unul sau doi ani, iar numarul de condamnari si de puneri sub acuzare a ajuns la cateva sute. Violenta de stat in perioada maccarthysmului a fost practic neinsem­nata, insa perioada a fost caracterizata printr-un climat de frica profunda.
     
    Corey Robin – “Frica, istoria unei idei politice”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Disconfortul de a fi genial
     
    Rumika, zisa Rumi, fiica a unor indieni emigrati in Marea Britanie, este un copil supradotat, care din frageda pruncie a manuit cifrele cu incredibila indemanare. Pentru ea, totul devine un pretext de a-si perfectiona acest har, iar tatal ei, traind sub amenintarea marginalizarii intr-o societate straina, o impinge la randul lui sa-si dezvolte capacitatile, organizandu-i un sever program extrascolar (in fiecare zi, dupa scoala, Rumi trebuie sa stea cel putin doua ore in biblioteca si sa studieze). Incet-incet, apropiindu-se de varsta adolescentei, fata va simti acut nevoia sa evadeze din acest univers rigid, sa-si gaseasca prieteni si descopere realele placeri ale vieti, spre dezaprobarea totala a parintilor ei.
     
    Nikita Lalwani “Harul”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009
     
     
    Cum vrea tatal
     
    Despre Niccolo Ammaniti, liderul miscarii literare italiene a “canibalilor”, se spune ca, fiind student la biologie, si-a transformat schitele lucrarii de diploma in ceea ce avea sa fie primul sau roman, “Branhii”, publicat in 1994. Si-a abandonat studiile stiintifice si s-a dedicat exclusiv literaturii, devenind un autor multipremiat, tradus in zeci de limbi si caruia prozele i-au fost adaptate in pelicule cimetografice de succes. Romanul “Cum vrea Dumnezeu” (premiul Strega, in 2007), descrie aventura apocaliptica a lui Rino Zena si a fiului sau, Cristiano. Somer, alcoolic si cu puternice convingeri fasciste, Rino traieste sub stricta supraveghere a serviciilor sociale, care il ameninta sa-i retraga custodia fiului. In ciuda dragostei viscerale pe care i-o poarta lui Cristiano, il educa in spiritul violentei si al fortei brute. 
     
    Niccolo Ammaniti – “Cum vrea Dumnezeu”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Ciuma vremii noastre

    Consideratiile de mai sus sunt o comparatie pe care Paul Krugman, reputatul laureat al premiului Nobel 2008 pentru economie, a construit-o ca sa vorbeasca despre declinul economiei mondiale la care tocmai asistam. Marea criza a anilor ’30 (ciuma) a ajuns sa fie considerata in zilele noastre o boala pentru care exista toate remediile posibile, de la interventiile de stat la politica Fondului Monetar International. Iata insa ca nu a fost asa, desi preventia ar fi fost posibila, pentru ca semnalele existau, iar declinul putea fi banuit, fie si daca am fi privit cu mai multa atentie recesiunea din Asia din anii ‘90. “Acum cincisprezece ani, nimanui nu i-ar fi trecut prin cap ca natiunile moderne vor fi obligate sa indure caznele cumplite ale unei recesiuni doar de teama speculantilor valutari”, scrie Krugman. Nimeni nu banuia ca marile natiuni avansate se vor trezi repetat incapabile sa genereze suficiente cheltuieli pentru a-i tine ocupati pe oameni. “Sistemul economic mondial s-a dovedit a fi un loc mult mai primejdios decat ne-am inchipuit.” Autorul nu se multumeste sa constate, ci vorbeste si despre ce e de facut – adica despre masurile de urgenta. Intai, “responsabilii politicilor de guvernare din toata lumea trebuie sa realizeze doua lucruri: sa puna iarasi in miscare creditarea si sa stimuleze cheltuielile”; “Solutia evidenta este sa se introduca in sistem cat mai mult capital”; “Banuiala mea este ca recapitalizarea va trebui in cele din urma sa devina mai consistenta si mai ampla si ca va trebui in cele din urma sa existe o asumare in grad mai mare a controlului guvernamental – in fapt se va apropia mai mult de o nationalizare temporara, dar completa a unei portiuni semnificative din sistemul financiar”. Si din punctul nostru de vedere: “Propagarea crizei financiare spre pietele emergente face ca un efort global de salvare pentru tarile in curs de dezvoltare sa reprezinte parte din solutia la criza”.
     
    Paul Krugman – “Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Medic in jurul lumii
    Fara sa aiba sansa pionieratului, ca un Mihai Tican Rumano, dar beneficiind de un remarcabil talent de povestitor, Corneliu Nicolae Dimache a izbutit sa inchege un jurnal de calatorie care ne poarta din cele mai inaccesibile colturi ale Africii pana in cele mai exotice tari ale Asiei si in cele mai pitoresti tinuturi ale Australiei. Absolvent al Facultatii de Medicina din Bucuresti, doctorul Dimache a emigrat in Italia in 1969. S-a specializat in endocrinologie la Pavia si practica medicina interna in nordul Italiei. Pasionat de munte, a facut numeroase ascensiuni in Alpi si a escaladat cele mai inalte varfuri alpestre din Europa. A participat la mai multe expeditii extraeuropene.
    Corneliu Nicolae Dimache – “O privire dincolo de orizont. Jurnal de calatorie in jurul lumii”,
    Editura Vremea, Bucuresti, 2009
     
    Detectivi ai propriului trup
    Uneori este imposibil sa trecem cu vederea anumite simptome precum durerea, febra sau sangerarile. Alteori, insa, corpul nostru trimite mesaje atat de misterioase si de greu de interpretat, incat ni se pare mai simplu sa nu le bagam in seama. Cu toate acestea, parul, dintii, pielea, unghiile sau orice alta parte a trupului ne comunica foarte multe despre starea noastra de sanatate, ajutandu-ne sa identificam tulburari benigne, usor de tratat, sau, dimpotriva, afectiuni grave. Spre a decripta mesajele pe care ni le transmite corpul, autoarele acestui volum ne indeamna sa invatam sa ne folosim toate cele cinci simturi. 
    Joan Liebmann-Smith, Jacqueline Nardi Egan – “Semnele trupului”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009

  • Viata in China lui Mao

     

    Nu este doar drama ei, ci a intregii lumi in care a trait: China anilor ‘60-’70, China sangeroasei revolutii culturale, China tuturor privatiunilor, tara unde nimeni dintre muritorii de rand nu avea privilegiul liberului arbitru si unde toti erau siliti sa indure consecintele alegerilor facute de oamenii desemnati sa aleaga, ale partidului si ale lui Mao Zedong.Sa incepem cu un happy-end: Anchee Min, autoare si personaj principal al Azaleei Rosii, traieste acum in SUA, la San Francisco si este o scriitoare de succes (romanele sale, “Imparateasa Orhidee” si “Ultima imparateasa”, au fost traduse in peste 20 de limbi si au avut tiraje de best-seller). Nascuta in 1957, a emigrat in SUA in 1984 gratie sprijinului pe care i l-a acordat actrita de origine chineza Joan Chen. Primul ei volum, “Azaleea rosie” (tradus acum la Polirom), este o carte de memorii care descrie episoadele cele mai semnificative din copilarie, adolescenta si prima tinerete, descriind in acelasi timp viata de zi cu zi din China, absurdul ca politica de stat, perfidele si neiertatoarele procedee prin care autoritatea de partid si de stat patrundea in intimitatea oamenilor. Puterea de seductie a cartii vine din simplitatea cu care este scrisa, din aerul de jurnal de bord. Fiica de intelectuali, Anchee Min a “devenit adult la varsta de cinci ani”, aidoma tuturor copiilor de conditia ei, care erau siliti sa aiba grija de toata liota de frati si surori, in timp ce parintii se aflau la serviciu. La 9 ani face deja parte din Micile Garzi Rosii. Indurand foamea, mizeria materiala, promiscuitatea unui trai la comun, dar, mai presus de orice, si umilinta de a nu putea cracni si de a nu avea idei proprii, tanara este trimisa, la varsta de 17 ani, la ferma “Focul rosu”, unde era obligata sa munceasca de dimineata de la ora 5 pana seara la 9. Intr-un tarziu este aleasa sa joace intr-un film (intitulat chiar “Azaleea rosie”) pe care urma sa il produca faimosul studio cinematografic al doamnei Mao, Jiang Ching. Exact cand viata parea sa i se schimbe in bine, in 1976, Mao moare, iar sotia sa devine, sub efectul propagandei noului conducator iubit, Hua Kuo-fen, oaia neagra a poporului chinez. Odata cu ea, toti cei care ii fusesera alaturi sunt stigmatizati, in ciuda faptului ca prezenta lor in compania doamnei Mao nu fusese alegerea lor.
     
    Anchee Min – “Azaleea Rosie”,
    Editura Polirom, Iasi, 2009
     
    Noutati
     
    Jocul de-a Dumnezeu
    Jacob Levy Moreno este una dintre cele mai importante figuri ale psihologiei moderne. A fost alaturat lui Freud, Jung si Adler si va ramane in istoria gandirii moderne drept fondator al psihodramei. Aceasta carte autobiografica a celui care, copil fiind, se juca de-a Dumnezeu, ii reface intreg traseul existential intr-o povestire plina de umor, dar si de tandrete, al carei compas geografic se deschide intre Marea Neagra si Statele Unite. Fiu al unui mic negustor evreu sefard, Moreno s-a nascut pe un vapor care mergea dinspre Turcia spre Romania. Primii ani ai vietii si i-a petrecut la Bucuresti, dar a fost scolit la Viena, unde l-a cunoscut pe Sigmund Freud. Devenit medic, emigreaza in America, in 1926, unde ezita intre teatru, sociologie si medicina, pentru a deveni apoi unul dintre pionierii psihoterapiei de grup.
    Jacob Levy Moreno – “Povestea vietii mele”,
    Editura Trei, Bucuresti, 2009
     
    Moartea In direct
    Dorind sa califice acest bestseller al lui Suzanne Collins, amestec de thriller si de fantasy, Stephen King a dat glas unui entuziasm ado­les­centin: “Pur si simplu am citit fara sa ma pot opri! O lectura in­­robitoare”. Volumul a inspirat rapid niste jocuri video, iar drepturile de adaptare cinematografica au fost deja cumparate. Despre ce este vorba? Candva, intr-un viitor sumbru, peste ruinele Americii de Nord are loc un concurs sangeros: Jocurile foamei. 24 de adolescenti sunt rapiti de langa familiile lor si aruncati intr-o lupta pe viata si pe moarte, televizata in direct.  
    Suzanne Collins – “Jocurile foamei”,
    Editura Nemira junior, Bucuresti, 2009

     

     

  • Invataturile lui Branson

    Indemnuri banale, demonetizate prin repetitie excesiva, pe care le-am auzit de mii de ori, fie in viata de zi cu zi, fie in avalansa de carti care au invadat in ultimele decenii spatiul public. Ele inceteaza sa fie vorbe goale si capata o rezonanta particulara atunci cand sunt alaturate experientelor de viata si afacerilor de succes personale pe care miliardarul britanic Richard Branson ni le istoriseste in acest volum cu titlu imperativ: „Screw It, Let’s Do It”. Nascut in 1950, in Shamley Green, Marea Britanie, Branson a fost un copil dislexic, cu rezultate scolare mediocre, caruia se pare ca unul dintre dascalii sai timpurii i-a spus: „Fie o sa ajungi la puscarie, fie o sa devii miliardar!”. Partea cu puscaria, in paranteza fie spus, de-abia a ocolit-o (atunci cand, la inceputurile sale, era sa intre dupa gratii pentru evaziune fiscala), insa a ajuns, cu tenacitate, cutezanta si inteligenta, unul dintre cei mai bogati oameni ai lumii. A inceput sa faca afaceri in domeniul presei, la revista Students, s-a lansat fara succes in cresterea de brazi si de papagali, a vandut discuri prin corespondenta si apoi, din pricina unei greve a serviciilor postale britanice, si-a deschis un prim magazin la Londra. Ulterior investeste banii castigati intr-un studio de inregistrari, care isi propune sa promoveze doar artisti valorosi, insa necunoscuti. Este momentul cand afacerea sa este botezata Virgin, nume ce reia fraza uneia dintre colaboratoarele sale: „In materie de afaceri, suntem cu totii virgini”. Primul succes rasunator este reprezentat de lansarea discului „Tubular Bells” al necunoscutului, pe atunci, Mike Oldfield. Au urmat Sex Pistols, Phil Collins, Culture Club si o ploaie de jamaicani obscuri, interpreti de reggae. In anii ’80, casa Virgin face progrese uluitoare si isi diversifica activitatile: carti, productii video, restaurante.   
     
    Richard Branson – “Lectii din Scoala vietii”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Graal-ul muzicii clasice
     
    Joseph Gelinek a fost un pianist virtuoz pe care Ludwig van Beethoven l-a surclasat intr-un celebru duel muzical, desfasurat la Viena, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In semn de omagiu subtil pentru personalitatea titanului din Bonn, numele lui Gelinek a devenit pseudonimul unui muzicolog, interpret si compozitor spaniol contemporan, care s-a concentrat asupra reconstituirii si a popularizarii repertoriului mai putin cunoscut al lui Beethoven. Pornind de la intrebarea daca acesta a compus sau nu Simfonia a X-a (intrebare intemeiata pe anumite aluzii din corespondenta muzicianului, care, se pare, planuia ca ultima lui compozitie simfonica sa fie in intregime instrumentala), ibericul Gelinek a scris un roman in care diverse grupuri – de la obscuri oameni de afaceri pana la descendenti ai lui Napoleon – se lupta, ajungand uneori si la la crima, pentru a intra in posesia „Sfantului Graal” al muzicii clasice, partitura Simfoniei a X-a.
     
    Joseph Gelinek – “Simfonia a X-a”,
    Editura Rao, Bucuresti 2009
     
     
    Calatoare intre doua lumi
     
    „Ca majoritatea oamenilor, am trait multa vreme cu mama si tatal meu. Tatei ii placea sa se uite la lupte greco-romane la televizor, iar mamei ii placea sa se ia la tranta; n-avea importanta cu ce sau cu cine.” Dusmanii personajului care isi incepe astfel confesiunea sunt Satana (in multiplele-i infatisari), Vecinii de alaturi, Trantorii; iar prietenii: Dumnezeu, Cainele nostru, Matusa Madge, romanele lui Charlote Brönte si Insec­ticidele. Intr-un univers de o ciudata severitate, in care viata graviteaza in jurul Bibliei, al predicatorilor, Jeanette (romanul autoarei britanice este in mare masura autobiografic) este o fata adoptata de o familie de evanghelisti din nordul Angliei, care creste in preajma unei mame adoptive excentrice ce a hotarat sa faca din fiica ei o aleasa a lui Dumnezeu, o misionara insarcinata sa raspandeasca cuvintele Domnului. Ajunsa la varsta maturitatii, o legatura amoroasa secreta a fiicei prici­nuieste un scandal urias, care o obliga sa rupa atat relatiile cu mama ei, cat si cu biserica sub idealurile careia slujise pana atunci.
     
    Jeanette Winterson – “Portocalele nu sunt singurele fructe”,
    Editura Humanitas Fiction, Bucuresti, 2009

  • Masina de gandit

    In 2004, Time Magazine l-a inclus pe lista celor mai influenti 100 de ganditori ai lumii contemporane. „How the Mind Works”, volumul sau din 1996, tradus acum la editura All, a primit distinctia New York Times pentru cartea anului si reprezinta o sinteza a celor doua preocupari majore ale autorului: popularizarea stiintifica (o antologare si explicare clara a ceea ce deja stim in privinta mintii umane) si cercetarea propriu-zisa (care propune noi definitii personale asupra subiectului). Pinker opereaza o selectie a teoriilor provenite din numeroase discipline (de la economie la neurostiinte si de la psihologie la biologie) pentru a discuta despre structura complexa a mintii, iar ideea sa principala poate fi exprimata intr-o singura fraza: mintea este un computer natural ce utilizeaza un set de reguli sau de algoritmi pentru a procesa datele din mediu, proiectat prin selectie naturala sa solutioneze acelasi gen de probleme cu care s-au confruntat si stramosii nostri, in intelegerea si manipularea naturii, dar si a oamenilor din jur. Scrisa cu umor si verva, reabilitand cu putere de convingere idei clasice pe care ne-am obisnuit sa nu le mai consideram la moda (ca, de pilda, vechea teorie a lui Rousseau potrivit careia omul este bun, dar a fost corupt de societate), folosind exemple plastice si ilustratii pentru evocarea misterelor perceptiei, cartea lui Pinker explica o sumedenie dintre imponderabilele vietii noastre cotidiene: De ce ni se pare ca o fata fardata arata mai bine decat una necosmetizata? De ce gandul de a manca viermi ni se pare atat de dezgustator? De ce barbatii se provoaca intre ei la duel si isi ucid fostele sotii? De ce ne simtim emotionati in fata operelor de arta? De ce sunt copiii, in general, nazurosi si prost-crescuti? De ce creativitatea este esentialmente irationala?  
     
    Steven Pinker – “Cum functioneaza mintea”,
    Editura All, Bucuresti, 2009
     

    Noutati
     
    Noul rol al planificarii
    Henry Mintzberg este profesor de strategie si organizare, titular al catedrei de studii de management la Universitatea McGill din Canada. A primit de doua ori premiul McKinsey pentru cel mai bun articol din publicatia Harvard Business Review. Prezentul volum infatiseaza povestea de marire si decadere a planificarii strategice si incearca sa clarifice raportul dintre planificare si strategie. In ultima instanta, el defineste trei erori fundamentale ale procesului de planificare: credinta ca discontinuitatile pot fi prevazute, ca strategii se pot detasa de partea operationala a unei organizatii si ca procesul insusi de creare a strategiei poate fi formalizat. O carte care stimuleaza gandirea strategica si care ii pune in evidenta noul rol in cadrul gandirii manageriale.
    Henry Mintzberg – “Ascensiunea si declinul planificarii strategice”,
    Editura Publica, Bucuresti, 2009
     
    Manual de autodepasire
    Pornind de la premisa ca in interiorul nostru colcaie forte adormite, niste forte uimitoare care ne-ar revolutiona viata daca le-am trezi si le-am pune la lucru, doctorul Robert K. Cooper a alcatuit o carte despre autodepasire, despre credinta in viitorul potentialului uman. Cele cinci chei (sau alegeri) la care se rezuma aceasta teorie a ameliorarii personale, bazata pe doua decenii de cercetari, sunt: 1. directie, nu dinamica; 2. concentrare, nu timp; 3. capacitate, nu conformism; 4. energie, nu efort; 5. impact, nu intentii. Aplicandu-le in viata cotidiana, cititorul poate intelege ce se petrece in propriul sau creier, ce anume il conduce cu adevarat, care sunt acele parti contraproductive ale mintii si care sunt partile eficiente. Plina de istorisiri cu talc despre o sumedenie de situatii reale despre imposibilul devenit posibil, cartea confirma ca prima frontiera ce ne sta in cale se afla nu in fata, ci in interiorul fiecaruia dintre noi.
    Robert K. Cooper – “Nu-ti sta in cale”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2009

  • Brandingul, de la A la Z

    Mai putini sunt insa aceia care cunosc cu adevarat semnificatia brandului si inca si mai putini cei care stiu cum se face brandingul. Cel care sustine aceasta este britanicul Wally Olins, el insusi un brand, un guru al identitatii corporatiste, probabil cea mai experimentata autoritate contemporana in domeniul brandingului. Profesor universitar si consultant pentru organizatii mondiale de top, presedinte si cofondator al firmei Saffron Brand Consultants, a scris mai multe carti esentiale in aria brandingului. Intre ele se detaseaza acest Manual, o carte cu idei si metodologii inspirate din experienta autorului la Saffron si la fostele sale locuri de munca (Ogilvy & Mathers, intre altele) si conceput sa sprijine intelegerea adecvata a notiunii de brand. Daca, pana prin anii ’80, brandul se referea la bunurile perisabile din supermarketuri si se adresa consumatorilor, sfera sa s-a largit in zilele noastre; termenul se poate referi atat la corporatie, in totalitatea ei, cat si la produsele si serviciile ei (in acest sens, poate inlocui sau completa termeni precum „identitate”, „imagine” sau „reputatie”). Tot asa, brandingul nu s-a limitat la sfera comertului, pentru ca traim intr-o lume in care ansamblurile de opera, orchestrele, companiile de film si cluburile sportive sunt si ele branduri. „Guggenheim in domeniul artelor sau Manchester United in cel sportiv sunt adevarate branduri globale”, spune Olins. Meritele Manualului sunt claritatea, absenta jargonului profesional si a complicarilor inutile si faptul ca beneficiaza de o organizare a materialului care nu lasa loc niciunei confuzii (1. Ce este brandingul; 2. Cum functioneaza brandingul; 3. Increderea in branding). La sfarsitul majoritatii sectiunilor sunt sugerate idei ce trebuie avute in vedere (asa-numitele „Take away”).
     
    Wally Olins – “Manual de branding”,
    Editura Vellant, Bucuresti, 2009
     
    Noutati
     
    Despre (s)nobilimea britanica
    Julian Fellowes, autorul acestei atat de aclamate carti, este nu doar scriitor, ci si actor si regizor. In 2002 a primit Oscarul pentru cel mai bun sce­nariu („Gosford Park”, in regia lui Robert Altmann). In 2006, regiza el insusi filmul „Separate Lies”. Punctul comun al acestor aventuri artistice sunt micile si marile ticuri si obsesii ale burgheziei/aristocratiei engleze contemporane. Fellowes si-a continuat critica si in 2007, cu romanul „Snobii”, best-seller in Marea Britanie timp de mai multe saptamani, o opera despre care Stephen Fry a rostit o cugetare memorabila: „Acest roman trebuie devorat. El reflecta toate nuantele pe cat de exasperante, pe atat de de seducatoare ale societatii engleze si constituie un regal delicios de vinovat”. Citindu-l, veti avea senzatia ca toate figurile aristocratice descrise traiesc inca in epoca victoriana si ca s-au teleportat in ziua de azi, aducand cu ele toate anacronismele si viciile de perceptie ale unui timp revolut.
    Julian Fellowes – “Snobii”,
    Editura Nemira, Bucuresti, 2009
     
     
    Libertate, egalitate, gastronomie
    Faptul ca Peter Mayle iubeste Franta nu mai este demult o noutate. A scris „Un an in Provence”, dupa care s-a mutat cu arme, bagaje si familie in regiunea franceza pe care o adora. Au urmat alte trei romane care se invarteau in cerc (de fapt in Hexagon), incercand sa epuizeze tema dragostei fata de tara lui Molière. Nici ultima lui isprava literara, desi iese din forma romanesca si devine un eseu autobiografic sub forma de jurnal gastronomic, nu paraseste spatiul francez. Autorul – un englez cu desavarsire atipic si un gourmet de exceptie – ne poarta de aceasta data din chermeza in paranghelie si din restaurant in han, invatandu-ne sa degustam melcii de Bourgogne, sa cautam cele mai aromate trufe, sa nu ne speriem de carnatii negri, sa intelegem ca broastele sunt nu doar obiect de studiu la orele de anatomie, ci si o reala delicatesa, si, desigur, sa nu ostenim participand la maraton. E vorba de Maratonul vinului din Bordeaux, unde se castiga doar durere de cap (a doua zi) si experienta. Dar ce experienta!
    Peter Mayle – “Lectii de franceza, Aventurile mele cu furculita, cutitul si tirbusonul pe meleagurile Frantei”,
    Editura RAO, Bucuresti, 2009