Dacă businessul şi economia, dacă România în ansamblu au rezistat în anul 2025 cu multe semne de întrebare la nivel politic, guvernamental, social, cu creşteri de taxe şi impozite, cu o dublare a inflaţiei şi o scădere a puterii de cumpărare având în vedere că creşterea salarială medie a fost sub creşterea preţurilor, dacă am rezistat presiunii pieţelor financiare şi agenţiilor de rating, nu vom rezista în 2026, când multe din aceste lucruri nu mai sunt la ordinea zilei?
Pornim în 2026 cu mult mai puţine semne de întrebare şi cu o speranţă că economia va reîncepe să crească, că businessul va reîncepe să crească după un an şi jumătate de îngheţare a investiţiilor, pornim cu speranţa că investiţiile străine vor mai găsi motive să se localizeze din nou în România.
În 2026 ar trebui să vedem mai multe lucruri pozitive decât negative, dar pentru asta trebuie să se îndeplinească câteva condiţii, în special legate de stabilitatea politică internă, percepţia creditorilor şi pieţelor financiare care împrumută România, având în vedere că guvernul trebuie să finanţeze şi să refinanţeze împrumuturi de aproape 40 de miliarde de euro.
Ar trebui să vedem o îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene care să se vadă în buget, în finanţarea statului, în rezervele valutare ale Băncii Naţionale, deci în stabilitatea cursului valutar leu/euro, în rezultate mai bune în business şi într-o creştere economică mai accelerată.
La începutul lui 2026 pun pe listă câteva teme pe care le vom urmări de-a lungul anului şi vom vedea ce s-a întâmplat cu ele la finalul lui 2026.
1. Stabilitatea politică la nivel guvernamental dar şi la nivel de preşedinţie – reţelele sociale, de toate tipurile, comentariile şi comentatorii vor pune o presiune continuă asupra guvernului Bolojan, asupra actualei coaliţii de guvernare, asupra preşedintelui Nicuşor Dan. Retorica naţionalistă, suveranistă va rămâne acolo, dar nu cred că va câştiga atât de mult teren încât să dea jos actuala guvernare proeuropeană. Chiar dacă mulţi de la guvernare vor avea o retorică de opoziţie, aşa cum au avut-o în 2025, actuala coaliţie, actualul guvern, actualul premier, actualul preşedinte sunt obligaţi să rămână împreună atât de către Uniunea Europeană, marii creditori internaţionali ai României, pieţele internaţionale, cât şi de propriul interes, mai mult financiar decât politic.
Nimeni nu vrea instabilitate politică în România, mai ales că acest război din Ucraina va continua indiferent dacă va fi pace sau nu între Putin şi Zelenki.
2. Ar trebui să avem o creştere economică mai mare decât în 2025, care, în ciuda percepţiei generale, nu a fost un an prost din punct de vedere economic şi de business. Poate a fost un an prost pentru populaţie, dar din punct de vedere statistic vom vedea în februarie şi martie că în ciuda retoricii negative închidem anul cu o creştere economică pozitivă.
În 2026 ar trebui să se vadă în rezultatele economice statistice mai multe proiecte care au fost începute în anii anteriori, ar trebui să vedem mai mult business adus de intrarea în Schengen, ar trebui să vedem mai mult business românesc.
România nu are o problemă de bani, pentru că sunt bani, ci are o problemă de încredere, care ar trebui să se mai amelioreze în 2026.
3. Inflaţia va scădea, dobânzile vor începe să se mai reducă, iar cursul valutar leu/euro va rămâne stabil, mai ales că a scăpat de “povara” psihologică a trecerii peste 5 lei a euro.
De la aproape 10% în 2025, inflaţia ar trebui să scadă spre 5% începând din a doua parte a acestui an, ceea ce va determina, chiar din primăvară, începerea procesului de scădere a dobânzilor la lei.
Nu trebuie să avem mari speranţe că dobânzile la lei se vor înjumătăţi, adică BNR să reducă dobânda de referinţă de la 6,5% la 3%, dar vom vedea câteva reduceri de dobândă, ceea ce va avea un efect pozitiv în business, în economie, în percepţia publică.
Nu cred că trebuie să ne îndoim de stabilitatea cursului valutar leu/euro, mai ales că vor intra mai multe miliarde de euro din fonduri europene, vor reîncepe să reintre banii plecaţi afară după criza alegerilor politice din 2024 şi 2025, vor intra miliarde de euro în titluri de stat care vor finanţa deficitul bugetar.
4. Businessul privat, atât al companiilor româneşti cât şi al multinaţionalelor, îşi va reveni, nu semnificativ, dar cifrele vor fi pe plus, pe măsură ce condiţiile macroeconomice şi cele politice se vor îmbunătăţi.
Războiul din Ucraina, investiţiile legate de acest conflict, în special din zona de infrastructură publică, vor băga oxigen în businessul privat şi în economie în ansamblu.
Chiar dacă vor fi câteva semne de întrebare legate de începutul de an, când se aşteaptă o prudenţă în ceea ce priveşte consumul, după primăvară s-ar putea să vedem o revigorare a puterii de cumpărare şi a consumului, mai ales dacă nu se întâmplă nimic din punct de vedere politic şi macroeconomic, adică nu urmează noi taxe şi impozite.
5. Gazele din Marea Neagră vor fi un subiect din ce în ce mai discutat şi disputat din punct de vedere politic, mai ales că se apropie anul 2027, când ar trebui să iasă prima moleculă.
Din păcate, nu cred că în acest moment România, de stat şi privată, poate consuma integral gazele care vor ieşi din Marea Neagră pentru că nu există suficientă cerere internă şi nu ştiu dacă poate fi făcută într-un an – combinate chimice care să apară sau să fie resuscitate peste noapte, o reţea de gaze de retail sau proiecte majore care să consume gaze în afara centralei de la Mintia, care ar trebui să înceapă să producă energie în bandă. Ce se întâmplă cu gazele din Marea Neagră, cui vor fi vândute va reprezenta un subiect extrem de disputat la nivel politic, social etc. (Să nu se facă vreo analogie cu Venezuela!!!)
6. Preţurile la energie ar trebui să scadă, nu mult, dar măcar să arate o scădere, şi asta datorită proiectelor de energie verde, eoliană şi solară şi proiectului de la Mintia. Nu cred că România are suficientă cerere de energie în acest moment pentru câte proiecte are. Mulţi vor da în preţuri ca să reuşească să vândă energia pe care o vor produce. Ar trebui să se mai amelioreze şi partea de necesar de energie seara, odată ce vom vedea proiecte de stocare şi va începe să producă şi Mintia. Va fi interesant de văzut preţul de vânzare a acestei mari capacităţi de energie în bandă.
7. Combinatul Liberty Galaţi, fostul Sidex, va fi un subiect extrem de urmărit în 2026, dacă va reuşi să îşi găsească un alt investitor, un alt cumpărător, dacă va putea fi resuscitat acest combinat care necesită investiţii foarte mari – un necesar de cash de peste 50 de milioane de euro pe lună şi nu în ultimul rând o piaţă de desfacere. Dacă Sidexul va reîncepe să producă, iar aici discutăm de cifre mari, de peste o sută de milioane de euro pe lună, acest lucru va resuscita o întreagă zonă. Dar există acest dacă.
8. Piaţa de IT va fi sub presiune groaznică pentru că nu există suficient business pentru toată lumea, pentru că inteligenţa artificială schimbă disruptiv un întreg sector care o ducea bine, pentru că salariile nu vor mai creşte, ci chiar s-ar putea să scadă. În afară de banii din PNRR, de investiţiile în securitate cibernetică şi în cloud, nu prea vor fi bani în exces pentru altceva. Nimeni nu mai vrea să cheltuie bani pe IT, mai ales că există o investiţie continuă, fără să vadă înainte rezultate certe în reduceri de cheltuieli. Va fi un război al ratelor orare în sensul scăderii acestora, iar reducerile de personal, mai ales dacă nu sunt proiecte noi, vor continua.
9. Piaţa imobiliară va fi mixtă: la nivel de proiectelogistice şi de birouri vom vedea o revenire, dar vor fi semne de întrebare pe piaţa rezidenţială, acolo unde, chiar dacă preţurile s-ar putea să nu mai crească, vânzările nu vor fi atât de grozave. Vom vedea o presiune pe dezvoltatori mai mare să găsească soluţii şi nu în ultimul rând oferte mai bune pentru a-şi revigora vânzările.
De mai bine de un an, cu excepţia lunii august, înainte de creşterea TVA, piaţa rezidenţială a început să piardă teren la nivel de vânzări nu pentru că nu ar fi bani în piaţă, ci pentru că îşi pun clienţii multe semne de întrebare legate de viitor, având în vedere că retorica publică este aceea că suntem în criză şi mai ales că salariile şi câştigurile nu mai au ritmurile de creştere ca în trecut. Nu ştiu dacă preţurile în zona rezidenţială vor scădea semnificativ, aşa cum speră cumpărătorii, dar sigur nu vom mai vedea rate de creştere semnificative.
10. Salariile vor fi mai mult îngheţate în 2026, creşterile urmând să fie doar excepţii şi în cazuri extreme. Piaţa muncii s-a răcit considerabil, adică cererea de angajare nu mai este atât de mare ca în anii anteriori, iar numărul celor care îşi caută un job este în creştere.
Cel puţin în prima parte a anului nu ştiu dacă vom vedea multe creşteri salariale, mai ales că salariul minim pe economie nu creşte de la 1 ianuarie, ci de la 1 iulie. Sunt domenii care altădată porneau anul cu nişte creşteri salariale semnificative pentru a-şi ţine resursa umană să nu plece la concurenţă (cum ar fi IT-ul, retailul, HoReCa sau automotive), dar acum nu mai este cazul.
Dacă în trecut IT-ul conducea plutonul creşterilor salariale, acest sector având şi cele mai mari salarii, acum, industria de petrol şi gaze, la care se adaugă cea de energie verde, vor fi în creştere.
11. Bursa de la Bucureşti îşi va continua creşterea, cel puţin în prima parte a anului. Zona de retail va fi tot mai activă şi va pune bani pe Bursă în aşteptarea dividendelor care vor fi date de către companiile mari de stat şi bănci.
Chiar dacă acţiunile de la Bucureşti ar părea că sunt puţin supraevaluate, ele vor atrage în continuare bani pentru că nu există alternativă. Înainte o parte din bani se duceau în crypto, dar acum aceasta este o piaţă în scădere. Mulţi puneau banii în depozite bancare şi în titluri de stat, dar în momentul în care vor scădea dobânzile se vor căuta alte alternative. Problema Bursei de la Bucureşti este că nu are suficientă ofertă pentru câţi bani sunt în piaţă, pentru câţi bani pot fi adunaţi din zona de retail, care începe să-şi facă loc şi care mai mult se duce “cu turma” decât cu evaluarea.
Pilonul II de Pensii produce din ce în ce mai mulţi bani, dar nu are unde să-i investească pe Bursa de la Bucureşti pentru că deja sunt supraexpuşi.
De partea cealaltă, mă aştept ca pe modelul Cris-Tim să vină mai multe companii antreprenoriale româneşti la Bursă, în căutarea unor alternative de finanţare sau de cash-out.
Dacă zona de retail intră din ce în ce mai mult la cumpărare, atunci investitorii mari, care se bazează mai mult pe evaluare şi businessul companiilor, vor avea cui să-şi vândă acţiunile acumulate până acum.
12. Dacă Dedeman va reuşi să cumpere Carrefour, va fi un mesaj puternic şi pentru alţi antreprenori români care au acumulat resurse financiare importante să iasă la cumpărare de businessuri şi mai puţin de real-estate. Grupul Pavăl Holding, adică cei care deţin Dedeman, ar trebui să ofere un preţ de nerefuzat pentru Carrefour, astfel încât francezii să decidă să vândă şi să iasă din România. Aici mai este de discutat dacă fraţii Pavăl vor supralicita, mai ales că ei sunt cunoscuţi ca fiind investitori care preferă businessurile şi activele luate mai degrabă la discount.
Economia şi businessul României au rezistat în 2025, în piaţă sunt bani şi vor mai intra bani, există acumulări importante şi la nivelul persoanelor fizice, încă există oportunităţi legate de războiul din Ucraina (războiul din Ucraina este mai mult un punct pozitiv pentru România decât unul negativ), există interesul Uniunii Europene ca România să crească economic, astfel încât să nu devină o problemă politică şi socială într-o zonă geopolitică tensionată, cu implicaţii majore pentru viitorul Europei şi al lumii occidentale.
Toate punctele de mai sus depind însă şi de evoluţia geopolitică mondială, lumea intrând în 2026 şi mai tensionată după evenimentele din Venezuela.
Lumea occidentală încearcă să vadă dacă îşi găseşte un viitor împreună ca până acum, şi aici mă refer la SUA şi Europa, sau dacă va fi „război“ peste tot, odată cu schimbarea modelelor politice şi geopoplitice. Bine măcar că economiile şi businessurile occidentale rezistă la aceste tensiuni şi schimbări geopolitice.
