BusinessMagazin

Tag: Anuar Energie 2025 – Revenirea la santier

  • Răzvan Popescu, CEO Romgaz: Fără o energie sigură şi un preţ competitiv este foarte greu să ai o industrie în creştere în România şi în Europa

    ♦ Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, a intrat în cea mai intensivă perioadă de investiţii din istoria sa, susţinerea proiectului Neptun Deep fiind scopul în care compania îşi canalizează eforturile pentru atragerea capitalului ♦ Emisiunea de obligaţiuni de 500 de milioane de euro de anul trecut a fost un success, dar Romgaz mai vrea încă două astfel de runde pentru care timingul contează enorm în volatilitea extremă din piaţa energiei.

    „Avem cel mai mare program de investiţii, peste 1 mld. euro, iar 75% se duc în Neptun Deep. Nu putem finanţa doar din activitatea curentă. Am avut o primă rundă de finanţare şi ne aşteptăm ca anul acesta să mai emitem obligaţiuni de încă 500 milioane de euro în toamnă şi încă una anul viitor. Există o competiţie din partea Fidelis şi va trebui să reevalăm şi noi nivelul dobânzii”, a spus Răzvan Popescu, CEO-ul Romgaz, în ultima ediţie a conferinţei ZF Capital Market Summit.

    Prima emisiune de obligaţiuni corporative din sectorul de gaze naturale din România, a Romgaz (simbol bursier SNG), derulată în toamna anului trecut, prin care compania de stat va susţine investiţiile în proiectul Neptun Deep din Marea Neagră, a fost un succes în contextul în care cererea marilor investitori a acoperit oferta de nu mai puţin de 12 ori, arată datele agregate de ZF. Suprasubscrierea reflectă interesul mare al investitorilor – precum bănci internaţionale, fonduri de pensii, fonduri mutuale, investitori de calibru mare din Europa şi nu numai – pentru proiectele legate de exploatarea gazelor naturale şi confirmă faptul că gazul rămâne o componentă strategică în economie şi în asigurarea securităţii energetice. Şi mai arată un lucru, încrederea în managementul companiei.

    Mai departe, Răzvan Popescu este sigur că aşa cum compania a atras investitorii, şi cumpărătorii vor fi interesaţi de ”marfa” din Marea Neagră.

    „Nu avem nicio temere că în momentul în care va apare gazul din Marea Neagră nu vom avea cumpărători. Înainte ca o companie producătoare de gaz să înceapă aceste vânzări, stabileşte contacte cu jucătorii mari din zonă, cu traderii, cu consumatorii mari. Toate aceste întâlniri au avut loc. Am văzut care este apetitul pieţei, ştim care ar fi termenele de livrare. Nu cred că vor fi probleme pentru vânzare”, a mai spus Popescu, de data aceasta în calitate de speaker la ZF Power Summit 2025. „În momentul în care vom comercializa gazul din Marea Neagră, o vom face printr-o procedură transparentă, respectând toate prevederile Legii Offshore. Urmează ca această procedură să fie elaborată în cadrul sucursalei Romgaz Black Sea Limited şi când vom face aceste demersuri vom anunţa piaţa.”

    Şi deşi Neptun Deep atrage toată atenţia, evoluţia producţiei pe uscat a companiei a produs anul trecut o surpriză.

    „În paralel cu proiectul Neptun Deep, anul trecut s-au văzut realizările Romgaz în ceea ce priveşte producţia de gaze naturale. Am avut o producţie în creştere de peste 3,6%, după câţiva ani de scădere. O mare parte din această producţie provine din investiţiile care au fost efectuate pe parcursul anilor precedenţi, în special în proiectul Caragele, care rămâne prioritar pentru Romgaz. În ianuarie, a fost finalizată încă o sondă de mare adâncime la Caragele, care sperăm s-o punem în producţie în curând.

    „Suntem în foraj cu încă două sonde de mare adâncime, una la 4.910 metri. Pentru a putea păstra acest ritm şi acest nivel ridicat de producţie, aceste investiţii sunt absolut necesare nu numai în foraj, ci şi în infrastructura de suprafaţă productivă.”

    Cu un profil de business care funcţionează pe termen lung, Popescu a subliniat necesitatea predictibilităţii la nivelul reglementările interne.

    „În această îndustrie investiţiile sunt pe perioade lungi. Aceste proiecte trebuie menţinute, trebuie menţinute investiţiile, iar companiile care derulează aceste proiecte trebuie să aibă predictibilitate pentru a le putea implementa. Astfel vom putea aduce securitatea pe care toţi ne-o dorim şi preţuri competitive în România.”

    Dar mai este un domeniu în care Romgaz s-ar putea dezvolta, cu impact direct în aducerea de valoare adăugată a producţiei de gaze. În martie, Romgaz a publicat un anunţ în Sistemul Electronic de Achiziţii Publice (SEAP) pentru servicii de consultanţă în evaluarea, negocierea şi achiziţia activelor Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din ţară.

    „În cazul Azomureş, am ieşit în consultare pe piaţă pentru a vedea cât ar costa achiziţia unui consultant pentru Romgaz. Vom face o analiză tehnică a activelor, ne vom uita la piaţa de îngrăşăminte. Sinergia e clară. Gazul care va intra în producţia internă trebuie să aibă valoare adăugată pe teritorul României, dar trebuie să se încadreze în strategia Romgaz”, a atras atenţia Răzvan Popescu.

    Piaţa spune, la rândul său, că mişcarea are sens din toate punctele de vedere, rămâne de văzut ce vor arăta evaluările. Dincolo de aceste planuri, încă într-o fază incipientă, certitudinea Neptun Deep există, iar e ava aduce un plus de valoare Romgaz.

    „Neptun Deep va creşte semnificativ producţia Romgaz şi uitându-mă şi la companiile similare din Europa, aş zice că acţiunea Romgaz e subevaluată.”

     

  • Dosar de ţară Ungaria. Ungaria este campionul solar al Europei şi caută să devină un centru regional al gazelor naturale. Deocamdată e dependentă de importurile de electricitate

    Energia solară a explodat în Ungaria şi în doar câţiva ani această ţară săracă în resurse minerale a ajuns campionul Europei la electricitate produsă de panouri solare. Aşa reiese dintr-o analiză recentă a think-tankului britanic Ember etalată prompt de guvernul maghiar. În 2024 Ungaria a întrecut mai însorita Grecie cu contribuţia de 25% a energiei solare la generarea de electricitate. Cu o pondere de 22%, Grecia a rămas vizibil în urmă, rămânând totuşi pe locul doi în Europa. Pe locul trei s-a plasat Spania. Ceea ce este remarcabil la Ungaria este saltul. În 2019, doar 4% din electricitate era generată de panourile fotovoltaice, ceea ce face ca această ţară să aibă cea mai rapidă ascensiune din regiune de-a lungul a cinci ani.  Potrivit Ember, Ungaria se mai poate mândri cu ceva: în timpul perioadelor de vârf ale producţiei, fermele solare au reuşit să acopere peste 80% din nevoia de electricitate de pe piaţa internă timp de mai mult de 70 de zile. În 2023, suma a fost de numai 10 zile. Doar Olanda se mai poate mândri cu o astfel de performanţă.  Circa 80% din capacitatea solară totală din Ungaria – de 7.550 MW la începutul acestui an – a fost instalată începând din 2020. Ţara şi-a depăşit deja cu 25% ţinta stabilită anterior pentru 2030. Noul obiectiv a fost ridicat la 12.000 MW.

     

    300.000 de mici producători de energie solară

    Sprintul a fost posibil inclusiv mulţumită producătorilor casnici, încurajaţi să instaleze panouri solare printr-un program numit SolarĂ, lansat în ianuarie anul trecut prin care peste 21.000 de proprietari de locuinţe au primit de la stat subvenţii medii de 4,1 milioane forinţi (10.270 euro) pentru investiţii în panouri solare şi instalaţii de stocare a energiei în baterii. Bugetul total depăşeşte 100 miliarde forinţi (250,5 milioane euro). Statul a acoperit pâna la 66% din costuri. În aceste condiţii, numărul de instalaţii fotovoltaice rezidenţiale este aşteptat să depăşească 300.000 în următoarele luni, după cum a anunţat guvernul. Capacitatea solară rezidenţială instalată se apropie de 2.700 MW, ceea ce echivalează cu mai mult de o treime din capacitatea fotovoltaică totală. În 2010, numărul de instalaţii fotovoltaice rezidenţiale era de 1.000 de ori mai mic. Povestea celorlalte două treimi este şi ea interesantă. O companie chineză a construit în Ungara ceea ce în 2021 era cea mai mare fermă solară din Europa Centrală şi de Est. În general de explozia energiei solare din Ungaria şi din întreaga Europă profită China deoarece este principalul furnizor de panouri pentru piaţa globală. Apoi, odată cu reindustrializarea grăbită a Ungariei prin dezvoltarea industriei auto a apărut o nevoie record de energie. O parte din fabricile noi, inclusiv aparţinând unor furnizori chinezi din sector, şi-au construit propriile ferme solare. Criticii guvernului spun că proprietarii fabricilor nu au mai avut răbdare să aştepte ca executivul să-şi îndeplinească promisiunile. Iar criticile nu se opresc aici.

     

    Importurile de electricitate scad, dar rămân mari

    Comparată cu restul Europei, Ungaria s-a plasat ani la rând pe penultimul loc în ceea ce priveşte ponderea electricităţii produse intern în totalul consumat. Aceasta înseamnă că Ungaria importă masiv electricitate, scrie 24.hu. Potrivit datelor MAVIR, compania de stat responsabilă cu operarea reţelei naţionale de distribuţie a electricităţii, 25,4% din consumul brut de electricitate a fost acoperit din importuri în 2023. Ponderea importurilor a fost de 27,2% în 2021. Dependenţa energetică totală de importuri este estimată la peste 60%. Înainte de 1990, Ungaria era autosuficientă la electricitate. Astfel de calcule depind de producţie, dar şi de consum. Economia ungară a trecut printr-o recesiune prelungită, iar în recesiuni consumul de energie scade. Însă pentru a avea o imagine mai clară a sectorului energetic maghiar trebuie spus că în ultimii 10-15 ani nu a fost construită, practic, nicio altă capacitate de generare a electricităţii în afară de cea solară. Iar guvernul maghiar este conştient că importurile ridicate de electricitate reprezintă un risc de securitate naţională. Însă chiar şi din acest risc Ungaria încearcă să facă un avantaj şi este ajutată în acest sens de actualul context geopolitic. Iar un rol principal aici îl joacă gazele naturale. Este ajutată şi de dorinţa Ucrainei de a lovi economia atacatorului Rusia prin privarea acesteia de bani din exporturile de energie. Ungaria nu este mare producător de gaze, ci un mare importator. Are un contract pe termen lung cu Gazprom,  monopolul rus al exporturilor de gaze de care mai toate ţările membre ale UE se feresc. Importă, de asemenea, din 2024  gaze din Turcia şi Azerbaidjan şi are acorduri care-i permit să importe gaze naturale lichefiate descărcate la un terminal de GNL din Croaţia. Cum Ucraina a sistat de la începutul anului transportul de gaze ruseşti către UE printr-un gazoduct rusesc de pe teritoriul său, Ungaria s-a trezit peste nopate o verigă importantă în alimentarea cu combustibil a regiunii. O ajută şi faptul că şi-a construit interconectori cu reţelele de gaze ale vecinilor. Unii analişti spun că actualul context geopolitic a triplat valoarea infrastructurii de gaze a Ungariei. Un rol important îl au gazele ruseşti, aşa cum în dezvoltarea sectorului energiei solare un rol principal îl au panourile importate din China. Ungaria premierului Viktor Orban este apropiată de Rusia lui Vladimir Putin şi de China lui  Xi Jinping. De luat în considerare este că, după cum a observat 24.hu, din cauza restricţiilor impuse de guvernul Orban nicio instalaţie de energie eoliană nu a fost construită în Ungaria din 2011 încoace. La nivel internaţional se consideră că între energia solară şi cea eoliană trebuie să existe un echilibru deoarece panourile solare produc electricitate când este soare, iar eolienele iarna.

     

    Blocurile de apartamente devin centrale solare

    Şi totuşi guvernul ungar insistă pe energie solară. În decembrie anul trecut a decis să permită proprietarilor de apartamente să instaleze în comun pe acoperişurile clădirilor panouri solare începând din iulie 2025. O condiţie este ca instalaţiile să fie echipate cu invertoare conectate la reţeaua electrică. În felul acesta, blocurile pot fi transformate în comunităţi energetice. O comunitate poate avea cel puţin doi proprietari şi poate fi formată cu acceptul scris a cel puţin doi vecini. Invertoarele au rolul de a furniza date mai complete privind producţia de energie solară a panourilor de pe acoperişuri şi de a ajuta la echilibrarea cererii şi ofertei. Guvernul ungar insistă şi pe gaze pentru producerea de electricitate, pe uriaşe centrale pe gaze, şi pe extinderea singurei centrale nucleare a ţării. Sunt investiţii mari şi proiecte controversate. La fel de controversat este şi efortul autorităţilor de a moderniza reţeaua. 2024 a fost prezentat de guvern ca an de căpătâi în acest sens, statul alocând echivalentul a 403 milioane euro pentru sprijnirea proiectelor, care includ construirea de substaţii noi, extinderea celor existente şi dezvoltarea liniilor de transmisie.

     

    Guvernul forţează companiile private să participe la modernizarea reţelei de electricitate

    Modernizarea reţelei se impune din cauza creşterii cererii rezidenţiale şi industriale şi a extinderii capacităţilor de energie regenerabilă. Prin creşterea electrificării, spune guvernul, se asigură suveranitatea şi securitatea energetică. La acest lucru participă şi companiile private, inclusiv prin investiţii în panouri fotovoltaice. E.On, din Germania, este una din aceste companii. Într-un interviu acordat în primăvara anului trecut site-ului maghiar de ştiri şi analize economice Portfolio, CEO-ul Guntram Würzberg a precizat că E.On Ungaria este pregătită să investească un miliard de euro din resursele sale în dezvoltarea reţelei naţionale de distribuţie a energiei electrice a ţării. Însă el s-a plâns că „reglementările din Ungaria permit doar cele mai mici randamente ale investiţiilor din Europa“ în domeniul distribuţiei de electricitate, statul cerând în acelaşi timp modernizări ale reţelei de o amploare nemaivăzută de decenii. E.On cerea, la rândul lui, tarife corecte. Ungaria lui Orban se visează exportator net de energie. Se estimează că în următorii cinci ani ţara va avea parcuri solare cu o capacitate de 12.000 MW, depăşind cererea internă de consum de electricitate. Deocamdată, exporturile maghiare de energie electrică cresc pe fondul războiului din Ucraina. Şi trebuie lucrat la reducerea importurilor. Parcurile de panouri solare contribuie deja semnificativ la reducerea ponderii importurilor în consumul de electricitate. Indicatorul a marcat cel mai scăzut nivel din ultimii 12 ani în 2024, de 22%. Ţinta guvernului este de 20% şi aceasta ar trebui atinsă până în 2030. Centralele de stocare a energiei în baterii vor ajuta. Oficialii maghiari laudă Ungaria că până în 2030 va ajunge să ocupe locul patru mondial la capacitatea de stocare a energiei regenerabile, după China, SUA şi Germania. Ar avea cu ce. Anul trecut, ministrul afacerilor externe Péter Szijjártó a anunţat că Ungaria se plasează pe locul patru în lume la producţia de baterii electrice şi în curând va ajunge pe locul doi. Această performanţă se datorează fabricilor construite în ţară de producătorii chinezi şi sud-coreeni de baterii electrice. Producţia lor este destinată în principal industriei auto, pentru maşini electrice. Însă cu baterii funcţionează şi centralele moderne de stocare a energiei. Iar maşinile electrice pot fi considerate şi ele unităţi de stocare a energiei. Cea mai mare facilitate de stocare a energiei în baterii din Ungaria este în construcţie, iar la proiect, estimat la 21 de milioane euro, participă gigantul chinez de tehnologie Huawei. Centrala cu baterii va avea o putere de 20 MW şi o capacitate de 60 MWh, potrivit companiei care dezvoltă proiectul, Forest Vill. Centrala de la Szolnok, aşa cum stau lucrurile acum, va fi una dintre cele mai mari din regiune. Huawei va furniza echipament. Guvernul alocase până la finalul anului trecut pentru dezvoltarea de facilităţi de stocare a energiei în baterii circa 260 miliarde forinţi (651,3 milioane euro), din care 100 miliarde forinţi pentru facilităţi industriale şi 160 miliarde forinţi pentru companii şi gospodării. Ţinta este ca până în 2030 să se ajungă la o capacitate de înmagazinare de cel puţin 1 GW. Producătorii de baterii şi furnizorii lor continuă să vină în Ungaria. Tot mai mulţi sunt din China.

     

    Gazul rămâne rege

    Iar tranziţia la energie verde, care se anunţă a nu fi totală, se face cu gaz rusesc. Ungaria a rămas cu voia ei dependentă de gazele ruseşti, pe care le consideră o sursă de energie sigură şi ieftină. Dacă reactoarele nucleare de la Paks generează 45% din electricitate – la reactoarele de la Paks 2 se lucrează cu bani şi tehnologie din Rusia -, centralele pe gaze contribuie cu 20%, cam cât parcurile fotovoltaice. Două treimi din importurile de gaze ale Ungariei vin din Rusia. Anul acesta, ţara a început să importe şi din Azerbaidjan, care recent a importat gaze tot din Rusia. Ungaria s-a abonat şi la gazele extrase de România din Marea Neagră. Cu atâtea surse de combustibil la dispoziţie, guvernul a deschis licitaţii pentru construirea a două centrale pe gaze lângă sau pe locul a două termocentrale. Una, de 650 MW, va fi construită lângă gigantul termoenergetic Mátrai, care arde cărbune şi gaze. Perioada de funcţionare a bătrânei centrale a fost prelungită recent. Ea fost cumpărată de un om de afaceri apropiat premierului Viktor Orban. O altă centrală pe gaze va fi construită pe locul termocentralei Tisza, scoasă din funcţiune. Acolo ar putea fi instalate două unităţi pe gaz de până la 500 MW fiecare. Guvernul speră ca noile centrale să înceapă să producă în 2028. În viitor, energia nucleară va fi baza. Se preconizează că în anii 2030 Paks şi Paks 2 vor acoperi jumătate din cererea internă de electricitate.

  • Dosar de ţară Polonia. Turbine eoliene pe mare, prima centrală nucleară şi investiţii record: 2025 este anul în care începe revoluţia energetică din Polonia

    Cele mai mari companii energetice din Polonia s-au angajat să-şi majoreze cheltuielile cu dezvoltarea infrastructurii de distribuţie a electricităţii cu 70%, la echivalentul a 17,1 miliarde euro, în perioada 2023-2028 faţă de intervalul similar anterior. Tendinţa de a aloca fonduri şi resurse noi pentru reţele se observă de câteva luni şi reflectă impulsul puternic pe care Polonia l-a dat dezvoltării energiei din surse regenerabile, în special eoliane.

    Anul acesta, Orlen, cea mai mare companie din sector, a început construcţia primei ferme eoliene offshore a ţării, Baltic Power, devenită simbolul transformării industriei energiei poloneze. Cu un cost estimat la 4,73 miliarde euro, proiectul este aşteptat să producă suficientă electricitate pentru a alimenta 1,5 milioane de gospodării. Ar fi un pas mare pentru o ţară care deşi a făcut eforturi pentru a-şi aduce gaze naturale printr-un gazoduct propriu, Baltic Pipe, tocmai din Norvegia, este încă dependentă de combustibilul care produce cea mai poluantă energie, cărbunele.

    Orlen a anunţat în februarie că 11 nave au pornit pe mare pentru a începe construcţia parcului eolian Baltic Power în apele poloneze, potrivit TVP World. 

    „Baltic Power este primul şi cel mai avansat proiect de energie eoliană offshore din apele baltice poloneze”, a explicat compania.

    Proiectul, un joint venture între Orlen şi Northland Power din Canada, va avea o capacitate de 1,2 GW, iar conectarea la reţeaua de energie electrică ar trebui să se facă în 2026. Ferma va genera anual aproximativ 4.000 GWh de energie electrică cu emisii zero, reducând emisiile de CO2 cu aproximativ 2,8 milioane tone pe an, comparativ cu sursele convenţionale de energie. Şantierul acvatic află la 23 km nord de coasta poloneză, în apropiere de oraşele Choczewo şi Leba. Acesta se va întinde pe aproximativ 130 de kilometri pătraţi, o dimensiune comparabilă cu oraşul-port polonez Gdynia, potrivit companiei.

    „În 2026 energia produsă pe Marea Baltică va ajunge către consumatori pentru prima dată.” Primii monopiloţi, structuri de 100 de metri pe care se vor monta turbine de 15 MW, au fost deja instalaţi. Vor fi 78 în total. Fiecare are peste nouă metri în diametru şi cântăreşte până la 1.700 de tone, fiind nevoie de o macara plutitoare specială pentru a-i aşeza la 40 de metri adâncime, pe fundul Mării Baltice.

    „În 2026 energia produsă pe Marea Baltică va ajunge către consumatori pentru prima dată”, a declarat CEO-ul Orlen, Ireneusz Fafara. Compania a precizat că proiectul urmăreşte, de asemenea, să maximizeze utilizarea furnizorilor locali pe parcursul ciclului de viaţă de 30 de ani al parcului eolian. Orlen şi Northland Power au semnat un acord de parteneriat pentru Baltic Power în 2021. Anul acesta însemană un mare salt înainte pentru tranziţia Poloniei la energia regenerabilă după ani de planificare.

    Tot în februarie, premierul Donald Tusk a anunţat că proiectul unui alt  parc eolian offshore, realizat de compania de energie de stat PGE şi Ørsted din Danemarca, urmează să intre şi el în faza de construcţie. Baltica 2 este o investiţie şi mai mare, care costă aproximativ 7,4 miliarde de euro şi are o capacitate de 1,5 GW, suficientă pentru a alimenta 2,5 milioane de locuinţe, potrivit prezentării oficiale, şi este aşteptat să devină operaţional în prima jumătate a anului 2027.

    Până în 2040, Polonia va avea parcuri eoliene cu o capacitate de 18 GW, cât patru centrale nucleare, a declarat premierul. Baltica 2 va fi construită la 40 km de coasta poloneză, va acoperi 190 de kilometri pătraţi, va avea 107 turbine, fiecare cu o capacitate de 14 MW, şi va furniza 5.000 GWh de electricitate anual, sau 3% din producţia actuală de electricitate a ţării, se arată pe site-ul BERD.  Tusk lăudat proiectul ca stabilind noi standarde pentru energia eoliană. Baltica 2, aşa cum este în prezent situaţia în sector, este considerată una dintre cele mai mari ferme eoliene pe mare din Europa. Unii o consideră cea mai mare. „Vorbim despre cele mai mari turbine din lume şi despre viitorul energiei poloneze, deoarece această investiţie uriaşă este doar o parte a unui proiect gigantic în energia poloneză”, a explicat Tusk. „Poloniei nu-i va lipsi energia şi, în consecinţă,  energia va fi mai ieftină.” BERD participă la  Baltica 2 cu un credit de 200 milioane euro.

     

    Cărbunele este încă rege, dar în declin. Tranziţia energetică se face cu gaze

    Mult timp Polonia, cât a fost guvernată de partidul conservator şi naţionalist PiS, a fost reticentă să investească în proiecte de energie regenerabilă. Însă s-a angajat ca până în 2030 să ajungă să genereze 58% din energie din surse curate. Anul trecut, cărbunele a reprezentat aproape 57% din mixul energetic al acestei economii. Procentul, cel mai mare din Uniunea Europeană, scade de la an la an, însă cărbunele rămâne o problemă, mai ales din cauza importanţei pe care industria mineritului încă o are pentru regiuni întregi şi comunităţi. Sectorul are peste 70.000 de angajaţi. Un investitor străin chiar a propus deschiderea de noi exploatări de cărbune, ultramoderne, care să asigure materia primă pentru sectorul energetic şi industria grea, în agonie din cauza energiei scumpe. Este puţin probabil ca ideea lui să aibă succes. Gazele sunt cele care vor sta la baza tranziţiei energetice.

    În noiembrie anul trecut  în Polonia a fost pusă în funcţiune cea mai mare centrală electrică pe gaze din ţară, care va putea furniza suficientă electricitate pentru a acoperi 5% din cererea internă. Facilitatea, PGE Gryfino Dolna Odra, a costat 856 milioane euro şi este prima dintr-o serie de cinci centrale pe gaze de generaţie nouă.

    Aceasta a fost descrisă de către operatorul PGE ca fiind una dintre cele mai moderne din Europa, potrivit Notes from Poland. Emisiile de praf şi de dioxid de sulf sunt aproape zero, iar eficienţa nominală a centralei Gryfino depăşeşte 63%, ceea ce înseamnă că aceasta este cu peste 70% mai eficientă decât o centrală veche pe cărbune. Combustibilul este, însă,  unul scump pentru că o bună parte din gazele utilizate în Polonia sunt importate sub formă de gaze naturale lichefiate. PGE insistă pe partea pozitivă. Investiţia „va întări securitatea energetică a Poloniei şi va asigura o sursă stabilă de energie pentru mai mult de 3 milioane de locuinţe“, a spus CEO-ul Dariusz Marzec.

    Regenerabilele au avut anul trecut ponderea record de 26% în producţia de energie, faţă de 19% în anul anterior.  Gazele vor juca un rol central în tranziţia energetică, ponderea acestui combustibil în mixul energetic urmând să crească de la 8,5% în 2023 la 15-31% în 2030, potrivit proiecţiilor Institutului Economic Polonez. Seria de cinci centrale pe gaz avută în vedere pentru construire în următorii câţiva ani vor dubla capacitatea de generare de energie prin arderea gazelor. Dintre acestea, în afară de Gryfino, în construcţie sunt unităţile de la Grudziadz şi Ostroleka.

    Ultima este într-un stadiu mai avansat. Dar cea cea mai mare şi mai modernă centrală pe gaze va fi construită la Rybnik. Va avea o capacitate de 900 MW (faţă de 700 MW cât este cea a Gryfino) şi va costa 640 milioane euro. La Rybnik, gazele vor înlocui cărbunele. Unele analize arată că această strategie este la limita viabilităţii economice. Polonia trebuie să facă cele mai mari, şi costisitoare, eforturi din regiune pentru a-şi înverzi economia deoarece este singura ţară din regiune care a ieşit din comunism fără o centrală nucleară.

     

    Viitorul va fi şi nuclear

    Însă există planuri şi în acest sens. Prima centrală nucleară a ţării va fi construită în Lubiatowo-Kopalino, voievodatul Pomerania, de companiile americane Westinghouse şi Bechtel.

    Acestea şi-au plasat deja primele comenzi pentru furnizori polonezi, scrie The Warsaw Voice. Westinghouse, aleasă de Polonia ca partener în 2022, apreciază că lucrul împreună cu companiile poloneze va aduce echivalentul a peste 23 milioane euro la PIB-ul Poloniei şi va crea mii de locuri de muncă în timpul construirii centralei nucleare şi în deceniile în care reactoarele vor funcţiona.

    Cea mai recentă versiune a programului nuclear polonez, cea din 2020, prevede construirea a două centrale. Prima va avea trei reactoare de tipul Westinghouse AP1000. Reprezentanţii guvernamentali au indicat că primul „beton nuclear“ va fi turnat în 2028, iar contractorii apreciază că vor avea nevoie de şapte ani pentru construirea primei unităţi.

    Guvernul polonez a anunţat la începutul anului o investiţie de 14 miliarde euro  pentru dezvoltarea primei centrale nucleare, care ar urma să înceapă să producă energie în 2036. Aceasta va reprezenta la final cea mai mare investiţie din istoria ţării. Faza 2025-2030 este estimată să coste 14 miliarde euro, acestea reprezentând 30% din costurile totale. În fazele ulterioare vor veni şi fonduri americane, odată cu tehnologia. Finanţare de 1,45 miliarde dolari ar putea veni şi din Canada, de unde sunt o parte din furnizori. Pentru a fi grăbit proiectul, în parlament a fost introdus un proiect de simplificare a investiţiilor în sector. Munca de pregătire pentru şantierul de la Lubiatowo-Kopalino a început deja. Anul viitor va fi ales locul pentru construirea celei de-a doua centrale nucleare. Sunt avute în vedere patru regiuni, toate având cândva o industrie a cărbunelui înfloritoare. Pe lângă reactoare tradiţionale, în Polonia există şi planuri pentru instalarea de reactoare nucleare modulare, mici, dar acestea avanseaza mai încet.

     

    4.850 de kilometri de linii de înaltă tensiune noi şi acumulatori uriaşi de stocare a energiei

    Cu această explozie viitoare de energie se explică de ce operatorul naţional al sistemului de transport de electricitate Polskie Sieci Elektroenergetyczne (PSE) intenţionează să investească 15 miliarde de euro în linii noi de înaltă tensiune până în 2034 şi pentru conectarea viitoarelor reactoare nucleare şi instalaţii eoliene şi solare. Planul prevede construirea a 4.850 de kilometri de linii noi de 400 kV care să lege de reţea printre altele capacitate solară de 45 GW, capacitate eoliană onshore de 19 GW şi capacitate eoliană offshore de 18 GW. Energia nucleară este sigură. Cea verde, dacă vine de la soare sau vânt, depinde de capriciile vremii. De aceea, pentru stabilitatea reţelei de electricitate este nevoie de instalaţii de înmagazinare a energiei. PGE Polska Grupa Energetyczna a semnat în martie un contract cu LG Energy Solution Wroclaw pentru a construi o instalaţie de stocare a energiei electrice în Zarnowiec, Pomerania, cu o capacitate de 262 MW. Valoarea contractului se ridică la 372 milioane euro, iar finalizarea va fi în al doilea trimestru din 2027.

    „Ne pregătim să începem construcţia celui mai valoros proiect de stocare a energiei din Polonia şi unul dintre cele mai mari din Europa”, a declarat Dariusz Marzec, Preşedintele Consiliului de Administraţie al PGE Polska Grupa Energetyczna. „În practică, aceasta înseamnă că în doi ani, când seara creşte cererea de energie electrică în Polonia, vom putea transfera energie curată în reţea pentru până la 250 de mii de gospodării.”

    Instalaţia de stocare a energiei în baterii din Żarnowiec va fi construită în apropierea celei mai mari centrale electrice cu pompare din Polonia, deţinută de PGE Energia Odnawialna, care va fi responsabilă cu supravegherea implementării acestui proiect. Ca parte a finanţării, Grupul PGE va solicita fonduri din Planul Naţional de Redresare. LG Energy Solution Wroclaw a început producţia de baterii pentru maşini electrice în fabrica poloneză din Biskupice Podgorne în urmă cu 8 ani.

  • Dosar de ţară China vs SUA. Poziţionări globale: care sunt abordările energetice ale Chinei şi SUA, puterile care dau tonul unei lumi

    ♦ China a împânzit lumea cu panouri solare, îşi construieşte chiar şi o staţie solară spaţială, investeşte în păduri de eoliene, ridică centrale noi pe cărbune şi reactoare nucleare unul după altul ♦ Din SUA, cel mai tare se aude „Drill, baby, drill!”

    Anul trecut, China, a doua economie ca mărime a lumii şi cel mai mare emitent de gaze cu efect de seră, a conectat la reţea cea mai mare fermă solară din lume. Energia solară este energia curată cu cel mai rapid ritm de dezvoltare pe glob, iar China este campioană la acest capitol. Când ţara a depăşit Uniunea Europeană în 2017 pentru a deveni lider mondial, avea 130 GW de panouri instalate în total. SUA au ajuns la această capacitate în 2023, când China a adăugat 200 GW, scrie The Washington Post.

    Povestea se repetă cu energia eoliană. China a fost doar marginal în faţa UE până în 2019. În 2023, parcurile eoliene chineze puteau genera 450 GW, dublu faţă de Uniune. Dacă ar fi folosite la capacitate maximă, turbinele ar avea o capacitate cumulată egală cu capacitatea tuturor surselor de energie din India, o altă economie emergentă în plină ascensiune. Un salt uriaş China a făcut şi cu vehiculele electrice. În 2020, un pic peste un milion de maşini cu baterii sau hibride au fost vândute pe această piaţă, reprezentând 5% din vânzările de maşini din ţară. Anul trecut, 40% din toate maşinile vândute în China, cea mai mare piaţă auto a lumii, au fost electrice.

    China eclipsează oricare altă ţară a lumii, inclusiv SUA, la tehnlogiile verzi ale viitorului. A avansat la început doar gradual, apoi în forţă.  Performanţa se datorează unei culturi intense a antreprenoriatului şi sprijinului guvernamental continuu, inclusiv prin subvenţii de sute de miliarde de dolari. În cursa de a stăpâni tehnologiile viitorului, energia verde este un domeniu despre care mulţi observatori sunt de acord că China a întrecut SUA în aproape toate sectoarele esenţiale, de la vehicule electrice la panouri solare. Analiştii spun că decalajul este probabil să se lărgească în timpul mandatului preşedintelui american Donald Trump. Aceasta deoarece în timp ce conducătorul american se concentrează pe creşterea producţiei de combustibili fosili şi tăierea finanţării pentru tehnologiile care dau energie regenerabilă, China majorează investiţiile. „Este dificil de supraestimat poziţia de lider absolut a Chinei la tehnologii pentru energie curată. Decalajele sunt atât enorme, cât şi fără precedent din punct de vedere istoric”, spune Milo McBride, asociat la Carnegie Endowment for International Peace. Politicile recente din SUA, Europa şi India pentru susţinerea industriilor verzi au creat o mână de concurenţi, dar dinamica fundamentală nu s-a schimbat. „Pentru a împiedica ascensiunea Chinei va costa mulţi bani, şi va fi dificil”, a explicat McBride. În primul rând deoarece China domină lanţurile de aprovizionare pentru materiile prime necesare revoluţiei verzi. Este, de departe, cel mai mare producător al celor mai procesate materii prime, precum cobalt, nichel şi grafit, esenţiale la fabricarea bateriilor şi panourilor solare. În vreme ce depozitele naturale de astfel de materii prime ale Chinei sunt semnificative, Beijingul şi companiile chineze şi-au creat avantaje prin investiţii masive în procesul de rafinare a acestor materiale. Începând cu anii 1990, în timp ce economiile în curs de dezvoltare îşi înăspreau  regulile privind protecţia mediului, statul chinez a preluat gradual aceste procese de producţie toxice pentru a-şi asigura ceea ce consideră a fi resurse strategice, fără a acorda prea mare importanţă poluării sau sănătăţii muncitorilor. Acum, China este regele: rafinează trei sferuri din cobaltul lumii şi 90% din grafit. De asemenea, produce 92% din toate pământurile rare procesate, metalele dificil de extras folosite la scară largă în industria high-tech. Acest lucru a adus producătorilor chinezi acces ieftin şi facil la componente esenţiale, iar Beijingului un instrument politic.

     

    Subvenţii, investiţii

    Industria a înflorit datorită sprijinului guvernamental. În anii 2010, atitudinea Beijingului faţă de „noua energie”, aşa cum o numea, s-a schimbat brusc. Până atunci era văzută ca o modalitate de nişă de a reduce dependenţa de cărbunele şi petrolul importat. Dintr-o dată, a devenit o modalitate de a crea companii competitive la nivel global pe o piaţă în care rivalii americani şi europeni aveau avans de doar câţiva ani.

    Beijingul a identificat 13 tehnologii ale viitorului pe care le consideră de importanţă strategică, iar politica rezultată a avut un succes deosebit în asigurarea progresului rapid al Chinei în ceea ce priveşte bateriile litiu-ion, vehiculele electrice şi panourile solare.

    Planificatorii au încurajat aceste industrii cu subvenţii directe, stimulente fiscale şi sprijin financiar prin fonduri de investiţii de stat şi împrumuturi bancare ieftine. Au fost şi obstacole pe drum. Subvenţiile generoase i-au ispitit pe mulţi şi sute de companii s-au înregistrat ca mărci noi de maşini electrice. Multe au produs doar cărucioare ieftine alimentate de baterii sau au umflat fictiv vânzările pentru a obţine bani mai mulţi.

    Beijingul a redus subvenţiile, dar a menţinut sprijinul politic. Aceasta înseamnă că ţările dezvoltate se confruntă cu sarcina descurajantă de a ajunge din urmă liderul. Pe lângă faptul că au sisteme politice foarte diferite, statele occidentale sunt şi întârziate pe piaţa tehnologiilor curate, care a fost evaluată la 700 de miliarde de dolari la nivel global în 2023.

    Este dificil de comparat nivelul de sprijin pe care companiile chinezeşti – inclusiv producătorul de maşini electrice BYD, gigantul de baterii CATL, producătorul de turbine eoliene Goldwind şi producătorul de panouri solare Longi – îl primesc cu cel al liderilor de piaţă din Statele Unite, nu în ultimul rând pentru că multe forme de sprijin din China sunt indirecte, cum ar fi reducerile de taxe.

    Însă rapoartele financiare ale companiilor arată că sprijinul guvernului chinez a rămas ridicat din 2020, deoarece instalaţiile şi vânzările s-au accelerat, chiar şi după ce unele subvenţii au fost oprite. Tehnologia curată alimentează economia chineză. De fapt, pentru că economia chineză încetineşte brusc, energia din surse regenerabile este unul dintre puţinele puncte luminoase într-un moment în care consumul, ocuparea forţei de muncă şi piaţa imobiliară rămân în criză. Tehnologia ecologică a reprezentat mai mult de 10% din creşterea Chinei anul trecut, o contribuţie record, potrivit Centrului de Cercetare pentru Energie şi Aer Curat, un think-tank din Finlanda.

    Acest lucru face ca Beijingul să fie profund angajat în protejarea dominaţiei sale globale. Revoluţia verde oferă locuri de muncă şi investiţii într-un moment în care ambele sunt extrem de necesare pentru a compensa încetinirea din alte sectoare.

     

    Verde înseamnă bani, locuri de muncă şi export

     „De ce toată lumea din China este atât de dornică să dezvolte aceste industrii? Desigur, sunt durabile, dar motivul principal este că oamenii pot câştiga bani”, a spus Yang Lei, vicepreşedintele Institutului de Energie al Universităţii din Beijing. „Nu doar factorii de decizie politică, ci acum şi oamenii obişnuiţi pot simţi că aceste industrii sunt un nou motor uriaş al creşterii economice.”

    În 2023, tehnologia verde a contribuit semnificativ mai mult la economia Chinei decât în ​​UE, Statele Unite sau India, potrivit unei analize a Agenţiei Internaţionale pentru Energie. China a investit aproape 680 de miliarde de dolari în producţia de tehnologie curată în 2024, potrivit AIE. Este aproape la fel de mult ca Statele Unite şi UE împreună.

    China şi-a creat şi alte avantaje. Combinaţia dintre sprijinul puternic al statului, o piaţă internă vastă şi o reţea uriaşă de furnizori a făcut ca înfiinţarea unei fabrici în China să fie mult mai ieftină decât în ​​Statele Unite, Europa sau chiar India, potrivit AIE. Chiar şi excluzând formele ascunse de sprijin, cum ar fi preţul scăzut al terenului, împrumuturile bancare ieftine sau creditele fiscale, costurile reduse ale echipamentelor şi materialelor de construcţii, China tot primeşte mai multă energie per dolar investit în energie solară, eoliană sau baterii. Cea mai mare diferenţă este la energia solară. Costurile sunt sub 200 dolari per kilowatt în China, faţă de aproape 450 dolari în Statele Unite.

    Un alt avantaj al Chinei sunt oamenii de ştiinţă şi inginerii chinezi, care produc acum cercetări mult mai des citate despre tehnologii curate decât colegii din Statele Unite. 

    Toate acestea înseamnă că China câştigă la jocul exportului. Companiile sale de top se grăbesc să vândă în străinătate. Exporturile de panouri solare, vehicule electrice şi baterii litiu-ion aproape s-au triplat între 2020 şi 2023. AIE a estimat că exporturile de tehnologie curată ale Chinei vor ajunge la o valoare mai mare de 340 de miliarde de dolari până în 2035 – aproximativ la fel ca veniturile din exporturile de petrol ale Arabiei Saudite şi ale Emiratelor Arabe Unite combinate în 2024.

    Tarifele impuse de Statele Unite, Europa şi de alte economii avansate au încetinit uşor această creştere, dar companiile chinezeşti se adaptează rapid concentrându-se pe pieţele emergente din Africa, Asia de Sud-Est şi America Latină. În 2024, exporturile chineze de vehicule electrice, baterii şi produse solare şi eoliene către Sudul Global au crescut pentru a reprezenta un record de 47% din total. Cursa pentru dominaţie în tehnologiile pentru energie curate este doar o parte dintr-o altă cursă, cu aspecte mai întunecate. Industria energetică chineză a început anul trecut construcţia unor centrale pe cărbune cu o capacitate de aproape 100 GW, cel mai mult din aproape un deceniu, scrie AP. De aceea, observatorii notează că energia verde este doar un strat al unui sistem energetic care are la bază combustibilii fosili. Apoi, un număr semnificativ de centrale vor fi construite în următorii 2-3 ani, consolidând rolul cărbunelui în sistemul energetic al ţării. Think-tankul pentru energie Ember estimează că în 2023 combustibilii fosili aveau o pondere de 65% în mixul de electricitate al Chinei. Panourile solare şi eolienele au generat 16% din electricitate. Energia curată, care o include şi pe cea nucleară, reprezenta doar 35%. Beijingul insistă şi pe tehnologia nucleară chineză. În acest sens, Anul Nou chinezesc a adus o noutate. Atunci a devenit operaţional comercial pentru prima data un reactor nuclear chinez din generaţia a treia, Hualong One. Centrala din Zhangzhou, provincia Fujian, va deveni cea mai mare facilitate nucleară care foloseşte tehnologie de generaţia a treia, planurile prevăzând şase reactoare cu o capacitate de peste 1 GW fiecare. Tot anul acesta, cercetătorii chinezi au anunţat planuri de a construi o staţie spaţială solară uriaşă, care va fi amplasată pe orbită bucată cu bucată cu noile rachete de transport greu spaţial ale ţării. Instalaţia va avea o lungime de 1 km şi va transmite energie către Pământ în mod continuu prin microunde. Proiectul a fost comparat cu ridicarea în spaţiu pe o orbită geostaţionară la 36.000 km altitudine a Barajului celor Trei Defileuri, cel mai mare baraj hidroenergetic din lume şi o mândrie inginerească a Chinei.

     

    Soare cu nori

    În SUA, cea mai mare economie a lumii, administraţia noului preşedinte Donald Trump taie sprijinul statului pentru dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon. În felul acesta, spun analiştii, sunt descurajate afacerile care dezvoltă energie solară şi eoliană şi autovehicule electrice. Industria manufacturieră americană merge cu frâna trasă de ani de zile din cauza dobânzilor ridicate la credite şi a dolarului puternic, care face exporturile mai puţin competitive. În timpul administraţiei lui Joe Biden, un impuls a venit sub forma investiţiilor de miliarde de dolari în construirea de fabrici. Este vorba de subvenţii care au mers în două direcţii: construirea de uzine uriaşe pentru semiconductori şi producţia de echipament necesar pentru dezvoltarea energiei regenerabile. Investiţiile au fost încurajate prin celebrul Inflation Reduction Act din 2022, un pachet de scutiri fiscale, credite, granturi directe şi discounturi, care a atras în SUA investiţii în fabrici inclusiv din partea companiilor europene. Unul din primele lucruri făcute de administraţia Trump a fost să blocheze autorizaţiile pentru proiecte solare şi eoliene, să reducă personalul şi cheltuielile la agenţiile federale şi să încurajeze industria auto să continue producţia de maşini pe benzină, scrie The New York Times. Înainte de Trump au fost făcute pariuri mari pe un viitor solar şi eolian – investiţii private de 89 miliarde dolari s-au dus în industria instalaţiilor de producţie a energiei curate în perioada de doi ani încheiată în septembrie, potrivit Rhodium Group. Companiile auto şi-au retehnologizat uzinele pentru a produce maşini electrice şi au intrat în parteneriate pentru fabricarea de baterii, în timp ce mine şi facilităţi de procesare au fost pregătite pentru aprovizionarea pieţei cu minerale. Unele din proiecte au intrat deja în faza de operare, altele sunt în construcţie, însă multe sunt doar planuri. Unele proiecte au fost oprite înainte de alegerile din noiembrie. Pentru altele, victoria lui Trump şi campania lui contra a ceea ce susţinătorii acestuia numesc „Noua înşelătorie verde” au fost ultima picătură. Spre exemplu, producătorul german de piese auto ZF a primit granturi de 158 milioane dolari pentru retehnologizarea unei uzine pentru a produce componente necesare maşinilor electrice în statul Michigan. Compania a renunţat la plan în decembrie, dar a explicat că nu din cauza alegerilor. Totuşi, în sectorul mineralelor critice persistă optimismul deoarece mesajele venite de la Casa Albă au fost încurajatoare. De tarifele impuse de Trump pe importurile de minerale pot profita companiile care produc în SUA. Cele mai recente date arată că în pofida atacurilor lui Trump, industria energiei curate creşte, cel puţin anul acesta. Este aşteptat ca în 2025 peste 90% din energia nouă să vină de la proiectele solare, eoliene şi de baterii, spun analiştii guvernului.

    „Drill, baby, drill”

    Preşedintele vrea, totuşi, ca SUA să domine la energie lumea şi a făcut din acest lucru o prioritate. „Drill, baby, drill” este sloganul său pentru sectorul energetic. Fraza este împrumutată de la alţi republicani. Interesul investitorilor străini pentru industria energetică americană continuă să vină, notează Reuters. Interesul este dat de promisiunile lui Trump de a dereglementa şi de a susţine combustibilii fosili. Preşedintele şi-a retras ţara din acordul climatic de la Paris şi a cerut companiilor de energie să majoreze producţia de combustibili fosili, promiţând că va reduce preţurile pentru consumatori. Industria petrolului şi gazelor a salutat noua politică, deşi preţurile mici de regulă sunt problematice pentru profit. Gigantul energetic ADNOC din Emiratele Arabe Unite a anunţat recent că intenţionează să investească semnificativ în SUA, unde are active de 80 de miliarde de dolari. Un sector vizat este lanţul de aprovizionare cu gaze naturale. Ca ADNOC mai sunt câteva companii mari străine. Este o schimbare faţă de îngheţul din ultimii ani, datorat şi politicilor promediu ale administraţiei Biden. Cu petrolul este aceeaşi poveste. Anul acesta, Chevron anunţase planuri de restructurare şi reduceri de personal. CEO-ul de la ConocoPhillips anticipează că producţia de petrol a SUA îşi va atinge vârful până la finalul acestui deceniu. „America va avea o oportunitate de piaţă enormă, aş spune oportunitate pe piaţa globală de a aduce cu adevărat securitate energetică lumii”, a spus Toby Rice, CEO-ul producătorului de gaze naturale EQT Corp, într-un interviu pentru Reuters. SUA, ca orice economie dezvoltată, va avea nevoie de energie din orice sursă deoarece cererea va creşte. Centrele de date şi producţia industrială avansată tehnologic înghit multă energie. SUA vor trebui să accelereze construirea de centrale nucleare, proiecte geotermale, centrale pe gaze şi să întârzie retragerea centralelor pe cărbune, spun analiştii. Un ajutor mare poate veni de la energia regenerabilă deoarece instalaţiile pot fi uşor de construit. Apoi, SUA pot continua ceea ce tot Trump a început: să exporte Europei „gazele libertăţii”, care le-au înlocuit pentru o bună parte a continentului pe cele ale Rusiei. Din gaze naturale a fost produsă 43% din electricitatea Americii în 2023, potrivit Bloomberg. Cărbunii au contribuit cu 16%. În ceea ce priveşte energia „curată”, SUA au pus în operaţiune anul trecut primul reactor nuclear de după 2016. Administraţia Biden a stabilit ca ţintă triplarea capacităţii nucleare a ţării până în 2050, adică majorarea acesteia cu 200 GW. Observatorii spun că Trump va ajuta la renaşterea „nucleară” a Americii. Energia nucleară a avut o contribuţie de aproape 19% la producţia de electricitate a Americii în 2023. Energia regenerabilă – 21,4%, din care vântul 10% şi soarele 4%.

  • Tranziţia energetică, un drum întortocheat între ambiţii şi pragmatism

    ♦ Adoptarea unei datorii comune la nivelul statelor UE ar putea debloca fonduri semnificative pentru finanţarea infrastructurii energetice ♦ Tranziţia energetică nu va fi un proces liniar, ci unul caracterizat de fluctuaţii, regrese şi salturi înainte ♦ Gazul va continua să joace un rol în mixul energetic, pentru o perioadă mai îndelungată de timp ♦ Fiecare stat are un punct de pornire diferit şi un drum diferit, chiar dacă avem acelaşi scop ♦ Este imperativ ca România să-şi construiască propria securitate energetică.

    Tranziţia energetică la nivelul Europei se conturează ca un demers ambiţios, dar plin de contraste, în care avansul regenerabilelor şi desprinderea de gazul rusesc sunt neutralizate în parte de costuri ridicate, disparităţi regionale şi necesitatea unor soluţii temporare care să menţină industria europeană competitivă faţă de rivalii de pe alte pieţe.

    Deşi emisiile nete de gaze cu efect de seră din UE au scăzut cu 37% până în 2023 faţă de 1990, conform datelor European Environment Agency (EEA) şi CE, progresele variază semnificativ între statele membre, iar costurile pentru atingerea ţintelor climatice s-ar putea dovedi mult mai mari decât estimările iniţiale. 

    Un document al Comisiei Europene, citat de Financial Times, arată că atingerea obiectivului de emisii nete zero până în 2050 va necesita investiţii anuale de aproximativ 1,5 trilioane de euro începând din 2031.

    „Realitatea economică începe să prindă din urmă ambiţiile politice”, notează FT, subliniind că lipsa de coordonare între statele UE, concurenţa industrială cu SUA – unde costurile energiei sunt mai mici – şi cu China – care domină lanţurile de aprovizionare pentru tehnologii curate – accentuează urgenţa, iar fără o reevaluare pragmatică a priorităţilor, tranziţia energetică europeană riscă să se trasforme într-un ideal, mai degrabă decât într-o realitate palpabilă.

     

    Care ar fi soluţiile?

    Experţi în domeniu, precum Marcin Lewenstein, innovation officer la EIT InnoEnergy, susţin că măsura unei datorii comune la nivelul statelor UE ar putea debloca fonduri masive pentru a finanţa infrastructura energetică necesară tranziţiei, reducând presiunea asupra bugetelor statelor şi stimulând investiţiile private.

    „Statele Unite şi China pot concura mult mai eficient în privinţa preţurilor la energie, ceea ce plasează Europa într-un dezavantaj semnificativ din punct de vedere industrial. Cred că Europa va trebui să accepte necesitatea emiterii unei datorii comune, măsură care ar putea finanţa sectoare strategice ale economiei, începând cu investiţiile în apărare şi extinzându-se spre transformarea industrială şi asigurarea autonomiei europene în sectoare critice – fie că vorbim de energie, materii prime esenţiale sau alte resurse vitale pentru supravieţuirea economică a continentului”, spune Marcin Lewenstein.

    În opinia sa, tranziţia energetică nu va fi un proces liniar, ci unul caracterizat de fluctuaţii, regrese şi salturi înainte, ceea ce va impune un grad mai mare de adaptabilitate. Iar unul dintre aspectele de care Europa trebuie să ţină cont este că, în ciuda eforturilor de a renunţa la combustibilii fosili, gazul natural va continua să joace un rol în mixul energetic, pentru o perioadă mai îndelungată de timp. „Nu sugerez că gazul va reveni în prim-plan, dar în comparaţie cu alţi combustibili ai viitorului, acesta oferă flexibilitate şi necesită investiţii iniţiale mai reduse, ceea ce poate fi esenţial pentru menţinerea costurilor pe care ni le-am stabilit în procesul de tranziţie”.

    Disparităţile regionale în tranziţia energetică a Europei sunt evidente: în timp ce ţări precum Germania şi Danemarca accelerează adoptarea energiei eoliene şi solare, state din Europa de Est, precum Polonia, rămân încă puternic dependente de cărbune, în timp ce România, deşi beneficiază de un mix energetic diversificat, întâmpină dificultăţi în atragerea investiţiilor.

    „Ne aflăm într-un moment în care fiecare stat are un punct de pornire diferit şi un drum diferit, chiar dacă avem acelaşi scop. Impactul climatic ne afectează zilnic, deci trebuie să găsim răspunsurile corecte. Ce mi se pare important este să revenim la trei puncte pertinente: primul este să fim pragmatici; al doilea este să vedem cum putem planifica în etape drumul spre net zero; iar al treilea este să profităm de atuurile pe care le are fiecare stat. În cazul României, vedem un viitor în care gazul şi electricitatea se combină pentru a realiza tranziţia energeticăß”, spune Nicolas Richard, CEO, Engie România.

    În februarie, Comisia Europeană a decis să amâne prezentarea propunerii legislative privind obiectivul climatic pentru 2040. Executivul UE convenise să publice până la începutul lunii martie o modificare a legislaţiei climatice a blocului comunitar, împreună cu o strategie pentru consolidarea şi decarbonizarea industriilor europene aflate în dificultate.

    Conform declaraţiilor oficialilor europeni, modificarea legislativă propusă ar formaliza recomandarea Comisiei din 2024, de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, comparativ cu nivelurile din 1990. Măsura este considerată esenţială pentru ca Uniunea Europeană să îşi atingă obiectivul de neutralitate climatică până în 2050, stabilit în cadrul programului Green Deal.

    „Indiferent de orientarea politică, fie că eşti de partea drill, baby, drill, sau susţinător al decarbonizării, realitatea este că fiecare ţară, în acest moment, trebuie să-şi găsească propria securitate energetică”, a punctat Mark Beacom, CEO al Black Sea Oil & Gas (BSOG), la ZF Power Summit 2025.

    Cu colosul american Carlyle în spate, BSOG a devenit al treilea cel mai mare producător de gaze din România, cu o pondere de 10% în total după începerea exploatării din perimetrul marin Midia Gas Development (MGD).

    „Pentru România, este imperativ să-şi găsească propria securitate energetică. Unul dintre lucrurile pe care le are România, un lux, sunt resursele de gaze şi regenerabile”, a adăugat Mark Beacom.

    În replică, Christina Verchere, CEO al OMV Petrom, singurul producător local de petrol şi gaze din România şi cel mai mare producător integrat de energie din sud-estul Europei, susţine că tranziţia energetică rămâne un subiect constant de dezbatere în cadrul UE, în special în ceea ce priveşte durata acestui proces şi ritmul optim de implementare.

    „Există o dezbatere constantă despre durata tranziţiei energetice. Care este ritmul potrivit pentru implementare? Dacă ne uităm la strategia noastră, din programul de investiţii de 11 miliarde de euro pe care l-am propus pentru perioada 2022-2030, 35% este alocat surselor de energie cu emisii reduse sau zero, iar 65% încă provine din combustibili fosili. Din acest 65%, o componentă majoră este reprezentată de gaz. Încercăm să reducem emisiile de carbon. În ceea ce priveşte cei 35% dedicaţi surselor de energie cu emisii reduse şi zero, am accelerat unele iniţiative şi am încetinit altele”

    O provocare majoră, discutată deja la nivelul Comisiei Europene, se referă la gradul ridicat de reglementare, birocraţia excesivă şi complexitatea sistemului, factori care reduc competitivitatea la nivel global.

    „Pentru ca industria să rămână competitivă, este esenţial să existe un mediu favorabil investiţiilor – o provocare majoră pentru România. Observăm o scădere a producţiei, iar două aspecte esenţiale trebuie analizate: reglementările privind preţurile şi sistemul de impozitare. România are cea mai ridicată taxare a producţiei de gaze onshore din UE, ceea ce afectează semnificativ sectorul energetic. Deşi factorii geologici joacă un rol important, climatul investiţional este la fel de determinant. Taxarea excesivă, lipsa de predictibilitate şi absenţa unui dialog constant în procesul legislativ şi de reglementare sunt obstacole majore care trebuie abordate urgent”, spune Christina Verchere.

    În 2024, investiţiile globale în energie verde au atins 2.000 de miliarde de euro, cu o concentrare semnificativă în China şi SUA. China a atras 800 de miliarde de euro, iar SUA 400 de miliarde.

    Aproximativ o treime din această sumă a fost direcţionată către sursele regenerabile, iar o altă treime către electrificare, reflectând o tranziţie accelerată către soluţii sustenabile.

    La nivel european, pentru prima dată, ponderea energiei solare în mixul energetic a depăşit cărbunele. De asemenea, energia eoliană a depăşit gazul, iar alături de combustibilii verzi, sursele regenerabile reprezintă acum aproape jumătate din totalul energiei utilizate în Europa.

    „Tranziţia energetică este o realitate şi este calea pe care vom merge. Trebuie doar să fim pragmatici în alegerea următorilor paşi în acest program de decarbonizare” subliniază Cristian Buzan, Executive Vice President în cadrul ENGIE România. 

    În final, rămâne de văzut dacă Europa va reuşi să îmbine obiectivele sale de mediu cu realităţile economice, astfel încât să transforme tranziţia energetică într-un proces sustenabil şi benefic pentru toate statele membre.

  • Povestea unui campion: Cum au reuşit polonezii de la R.Power să devină un business internaţional şi cel mai mare producător de energie solară independent la el acasă?

    ♦ Prin utilizarea experienţei acumulate pe piaţa internă, Polonia, R.Power a devenit un business internaţional, pentru ca anul trecut să fie compania care a reuşit să securizeze cele mai multe contracte pentru diferinţă oferite de statul român în prima licitaţie de acest gen de pe piaţa locală ♦ Ce a contribuit la această dezvoltare şi ce urmează de acum încolo?

    R.Power este una dintre companiile din sectorul energiei verzi cu cea mai rapidă dezvoltare în ultimii ani şi cu un portofoliu de investiţii în pieţe precum Polonia, România, Germania, Italia, Spania sau Portugalia. Potrivit celor mai recente rapoarte financiare, la jumătatea anului trecut, aproape 17% din acţiunile companiei erau deţinute de Tomasz Sek, cel care a fondat R.Power în 2013. CV-ul de pe LinkedIn al lui Sek arată că înainte de a-şi lansa propria firmă, a avut angajatori precum eBay, McKinsey sau Quanta Energy. Pe lista de acţionari ai R.Power se află mai multe fonduri de investiţii, ascensiunea companiei fiind alimentată de sprijinul unor coloşi. La finalul anului 2023, BERD a anunţat că va investi 75 de milioane de euro în R.Power, alături de Fondul de Investiţii al Iniţiativei celor Trei Mări (FI3M), prima co-investiţie a celor două entităţi. Mai devreme în 2023 însă, în martie, Fondul de Investiţii al Iniţiativei celor Trei Mări (FI3M) anunţase că va investi 150 de milioane de euro pentru achiziţia unei participaţii minoritare în cadrul companiei R.Power, cu opţiunea de a creşte sumele la 250 milioane de euro. 3SIIF (Three Seas Initiative Investment Fund – FI3M) este un fond comercial dedicat investiţiilor în infrastructura energetică, de transport şi digitală din statele membre ale Uniunii Europene care se învecinează cu Marea Baltică, Marea Adriatică si Marea Neagră. Regiunea celor Trei Mări cuprinde 12 state membre ale UE din Europa Centrala si de Est.

    Polonezii au reuşit ca la prima licitaţie de Contracte pentru Diferenţă (CfD), finalizată de statul român în decembrie anul trecut, să obţină preţ garantat la energie pentru 15 ani pentru 5 proiecte solare din cele 11 câştigătoare. Astfel, R.Power a devenit compania cu cel mai mare număr de proiecte câştigătoare la prima licitaţie de CfD oragnizată de România.

    „Vrem să participăm la runda a doua de CfD din 2025 din România, dar urmărim şi PPA-uri comerciale. Vrem să facem o combinaţie de CfD şi PPA. În viitorul apropiat vom putea anunţa primele PPA-uri pentru România”, a spus Rafał Hajduk, Chief Commercial Officer, R.Power, în cadrul ZF Power Summit 2025.

    Hajduk spune la rândul său că ascensiunea R.Power a început pe piaţa poloneză a proiectelor de energie solară, în urmă cu 10 ani. De la un dezvoltator de proiecte, R.Power a trecut în zona de producător independent de energie (IPP).

    „Avem 1,1 GW de proiecte PV operaţional sau în construcţie, Pipeline-ul total este de 29 GW.”

    Pornind de la experienţa din Polonia, R.Power a pornit către alte pieţe, inclusiv în România.

    „Ce ne-a permis să fim de succes este o combinaţie de factori. Experienţa ne-a ajutat să dezvoltăm proiecte de calitate, să menţinem preţurile jos.”

    Privind spre piaţa locală din perspectiva acestei acumulări internaţionale, Hajduk nu ar spune despre România că prezintă dificultaţi mai mari decât alte state, deşi tendinţa investitorilor este de a cere îmbunătăţiri, mai ales pe zona de reglementare.

    „Pentru a accelera investiţiile în energiile regenerabile aş spune că ar trebui o disponibilitate de conectare la reţea, procese transparente şi permisive, procese de dezvoltare rapide. Dacă te duci mai mult spre vest în Europa dezvoltarea este mai uşoară pentru că istoria industriei este mai mare, dar nu mereu este cazul. În Italia de exemplu, am observat că nu este aşa de uşor pentru că nu au o stabilitate a reglementărilor. Ce am vrea să se îmbunătăţească în orice ţară, nu numai în România, ar fi transparenţa, procesele şi stabilitatea.”

    Dincolo de aceste aspecte, piaţa de PPA-uri este în continuare delicată, dar şi aici perspectiva reprezentantului R.Power este mai degrabă optimistă.

    ”Cu clienţii mari consumatori de energie este întodeauna mai dificil. Costul energiei este o porţiune mare din costul total şi este evident că elementul de preţ este principalul factor de decizie privind achiziţionarea electricităţii şi consensul privind decabonizarea este de a mai aştepta privind deciziile în acest sens. Preţul regenerabilelor, inclusiv preţul bateriilor şi capacităţilor de stocare scad, ceea ce înseamnă că competitivitatea regenerabilelor se va îmbunătăţi”, a conchis Hajduk.

     

     

     

  • Christina Verchere, CEO OMV Petrom: Neptun Deep a fost şi este cel mai logic proiect energetic al României. Gazul vine şi odată cu el vor veni şi consumatorii

    ♦ Drumul de la decizia de investiţie până la rezultat nu este mereu liniar, dar niciodată nu trebuie pierdut focusul ♦ Iar pentru România, în ciuda tuturor obstacolelor apărute, Neptun Deep, lansat în 2008 şi care abia acum a ajuns la primul foraj, este cel mai logic proiect energetic naţional ♦ Abia după ce există certitudinea extragerii acelui gaz, vin consumatorii, iar această certitudine a venit abia acum, la 17 ani de la lansarea proiectului.

    Proiectul Neptun Deep din Marea Neagră este cel mai amplu proiect energetic aflat în plină desfăşurare la acest moment în România şi primul de explorare şi producţie la mare adâncime pe care România îl întreprinde în istoria sa. „Gazul identificat este un gaz foarte curat, cu conţinut de gaz metan ridicat şi conţinut scăzut de dioxid de carbon (CO2), sulf şi alte hidrocarburi (etan, propan, butan etc.)“, se arată în raportul privind impactul asupra mediului al proiectului Neptun Deep, semnat de compania Blumenfield. În total, se estimează o rezervă recuperabilă de gaze de 100 mld. mc, prima producţie fiind programată pentru anul 2027. Investiţiile în acest proiect sunt estimate la 4 miliarde de euro, împărţite în mod egal între OMV Petrom şi Romgaz, cel mai mare producător de gaze din România, deţinut de statul român. La 17 ani de la lansarea proiectului, Neptun Deep a ajuns la etapa de foraj de exploatare.

    „Paharul este pe jumătate plin”, a spus Christina Verchere, CEO-ul OMV Petrom, în cadrul intervenţiei sale de la ZF Power Summit 2025. Deja, proiectul este în proporţie de 30% finalizat, cu toate marile contracte semnate.

    „Din experienţa mea la nivel global, acest tip de proiect se numeşte «deschiderea unui bazin». Toată infrastructura începe să prindă contur. Gazul începe să vină. Iar când consumatorii cred că gazul va fi disponibil, atunci încep să ia decizii despre utilizarea lui. Vedem deja acest efect, deoarece apar tot mai multe centrale electrice pe gaz. Dar întâi, oamenii trebuie să fie siguri că gazul vine. Când această siguranţă există, apar investiţiile. Aşadar, gazul este pe drum. Este posibi! Paharul poate fi pe jumătate plin, nu mereu pe jumătate gol.”

    Următorul subiect pe agenda publică, dacă nu chiar mai important decât gazul în sine, este mereu preţul şi impactul pe care Neptun Deep îl poate genera asupra unei industrii pe care România visează să o vadă relansată.

    „Preţul este determinat de cerere şi ofertă. Şi ceea ce ştim este că, cu cât există mai multă ofertă, cu atât preţul este mai bun. România este conectată la pieţele regionale, deci preţurile sunt stabilite la nivel regional. Cu toate acestea, cu cât există mai multă ofertă, cu atât este mai bine pentru preţuri.”

    Şi nu doar gazul contează pentru competitivitatea industriei, iar aici vin alte provocări, de fapt aceleaşi pe care investitorii care sunt în România le menţionează mereu.

    „Pentru ca industria să fie competitivă, este necesar un mediu atractiv pentru investiţii. Şi aceasta este una dintre provocările României.” Strict pe domeniul exploatării de resurse, Verchere enumeră câteva probleme.

    „Vedem o scădere a producţiei. Există două aspecte esenţiale care trebuie analizate: reglementările privind preţurile şi sistemul de impozitare. În România, impozitarea producţiei de gaze onshore este cea mai ridicată din UE. Acesta este motivul pentru care vedem aceste evoluţii. Geologia este un factor, dar climatul investiţional este altul. Avem o taxare extrem de ridicată, iar în plus, lipsa de predictibilitate şi consultare în cadrul legislativ şi de reglementare reprezintă obstacole majore. Aceste aspecte trebuie abordate urgent.”

    Modul de funcţionare a pieţei este un alt aspect, iar în România, din 2022, nu mai există o piaţă a energiei.

    „Anul 2022 a fost unul fără precedent pentru industria energetică, în special pentru sectorul gazelor naturale. Din cauza pandemiei, dar şi a situaţiei din Ucraina, un furnizor major de energie a fost eliminat foarte rapid de pe piaţă. Acest lucru a provocat o creştere bruscă a preţurilor, având efecte asupra industriei. Au fost implementate mecanisme masive pentru a atenua impactul economic al pierderii acestui furnizor-cheie. Totuşi, am avut o provocare majoră legată de preţuri. Acum, preţurile încep să scadă, iar acest lucru cred că va ajuta industria.” Măsurile de limitare a creşterii preţului sunt logice, dare le nu trebuie să devină un mod de operare pentru piaţă.

    „Plafonările afectează toată lumea, nu doar consumatorii vulnerabili. Pe de altă parte, un investitor îşi doreşte o piaţă liberă. Cu cât introduci mai multe restricţii, cu atât investitorii devin mai precauţi. Prin urmare, există o relaţie de cauzalitate: cu cât mai multe plafonări, cu atât mai puţine investiţii. Iar fără investiţii, nu vom avea suficientă ofertă pe piaţă.”

    În opinia Christinei Verchere punctul cheie în discuţia legată de revenirea la piaţa liberă este identificarea şi protejarea consumatorului vulnerabil.

    „Sunt aici de aproape şapte ani şi această discuţie durează de şi mai mult timp. Acesta este elementul esenţial care trebuie implementat. Trebuie să existe un mecanism care să protejeze consumatorii vulnerabili de fluctuaţiile preţurilor. Odată ce acest mecanism este pus în aplicare, piaţa se poate liberaliza, ceea ce va atrage investiţii. Iar odată ce apar investiţiile, creşte şi oferta de energie, ceea ce va stabiliza şi reduce preţurile pe termen lung.”

    România, cu problemele ei, nu este însă un caz izolat la nivel european, partea de reglementări excesive fiind o problemă la nivelul întregului bloc.

    „Tranziţia energetică are foarte mult sens pentru Uniunea Europeană pentru că este importator net de energie, iar tranziţia energetică este un aspect al securităţii energetice. Avem o provocare şi mai mare, care este deja discutată la nivelul Comisiei Europene: cât de mult suntem reglementaţi, câtă birocraţie există şi cât de complex este sistemul care ne face mai puţin competitivi faţă de restul lumii. Susţin puternic orice simplificare şi reducere.”

    Dar diferit faţă de multe dintre statele europene, România chiar are resurse pe care să se bazeze şi de la care să pornească redresarea industriei sale.

    „Neptun Deep a fost intotdeauna cel mai logic proiect pentru România. Drumul nu e mereu liniar, dar trebuie să ai mereu în minte obiectivul final. Şi, să nu uităm, paharul e pe jumătate plin”, a mai spus Verchere.

    Cu cât introduci mai multe restricţii, cu atât investitorii devin mai precauţi. Prin urmare, există o relaţie de cauzalitate: cu cât mai multe plafonări, cu atât mai puţine investiţii. Iar fără investiţii, nu vom avea suficientă ofertă pe piaţă.