In ciuda tendintelor prezente de globalizare, “animalele
tribale” ale lui Desmond Morris sunt incapabile sa se adune intr-o
supercomunitate universala, pentru ca, oricat de spectaculos ar
evolua in viitor tehnicile de comunicare in masa, vor exista mereu
limitarile biosociale ale speciei noastre. “Noi nu suntem echipati,
ca termitele, sa devenim membri benevoli ai unei vaste
comunitati.”
Inspectand, din unghiul unei istorii multimilenare, aceste
constrangeri ale speciei, Morris alcatuieste un scurt tratat de
antropologie (vioi, spiritual, strain de poncifele si ariditatea
manualului stiintific), care deseneaza drumul pe care omenirea l-a
avut de parcurs de la stadiul de maimute la actuala ei infatisare
si randuire sociala, de la stadiul de vietuitoare ale cavernelor la
acela de locuitori ai polis-urilor si ai megalopolis-urilor. Omul
erei moderne se refera adesea la lumea lui agitata ca la o “jungla
de beton” – descriere complet inexacta, cata vreme, in conditii de
salbaticie, deci in jungla, animalele “nu se automutileaza, nu se
masturbeaza, nu-si ataca puii, nu fac ulcer gastric, nu devin
fetisiste, nu sufera de obezitate, nu formeaza perechi homosexuale
si nu comit crime”. Or, in randul oamenilor orasului, toate acestea
se petrec, si inca cu asupra de masura – asa cum se petrec si
printre animalele aflate in captivitate. In concluzie, orasul n-ar
fi nici pe departe o jungla de beton, ci pur si simplu o uriasa
gradina zoologica.
Animalul uman modern nu mai traieste in conditiile naturale ale
speciei lui. El a fost capturat, insa nu de vreun colectionar, ci
de propria sa inteligenta sclipitoare si “s-a aruncat singur intr-o
menjarie agitata, unde este intr-un pericol continuu de a ceda
tensiunii”. Surprinzand aceasta tensiune, Desmond Morris ne
avertizeaza asupra riscurilor pe care captivitatea urbana le
antreneaza, facand insa, in acelasi timp, si elogiul miracolelor
ei.
Desmond Morris, “Zoomenirea”, Editura ART, Bucuresti,
2010
ALTE APARITII EDITORIALE
Clasa de mijloc a spiritului
Pornind de la ideea ca exista o fascinatie puternica fata de
modelul intelectualului de elita, volumul propune o perspectiva
caleidoscopica, adunand numeroase voci (Caius Dobrescu, Mircea
Flonta, Vasile Morar, Alexandru Matei, Adrian Gavrilescu, Michael
Shafir si altii), care invita la deschiderea unui dialog despre
viitorul intelectualitatii romanesti: “Cum trebuie ea sa se
manifeste aceasta in viitor? Ce valori ar trebui sa promoveze? In
ce fel trebuie aceasta sa contribuie la formarea unor noi generatii
de studenti si tineri?”. Potrivit, coordonatorilor, volumul este o
pledoarie pentru pentru o clasa de mijloc a spiritului, ceea ce
vrea sa spuna ca intelectualitatea ar trebui sa fie dominata de
corpul specialistilor, bine antrenati si buni manuitori ai
domeniilor lor, iar nu de niste elite, capabile doar sa faca parada
de o cultura eclectica, enciclopedica, “buna la toate si la nimic”.
Sorin Adam Matei, Mona Momescu (coordonatori), “Idolii
forului”, Editura Corint, Bucuresti, 2010
Romania, portret in miscare
O panorama complexa, neatinsa de patimi politice, a evolutiei
pline de meandre si obstacole a Romaniei, intre momentul prabusirii
sistemului comunist in 1989 si cel al crizei sistemului capitalist
din 2010. Douazeci de ani surprinsi in patru sectiuni elocvente: 1.
o cronologie detaliata, organizata pe ani, infatiseza evenimentele
perceptibile la nivelul vietii de zi cu zi (de la vizite ale
sefilor de stat straini in Romania si pana la escrocherii gen
Caritas); 2. viata constitutionala a tarii, cu evolutia ei de la
constitutia de tranzitie la cea in vigoare, cu modificarile
efectuate de-a lungul timpului; 3. o sinteza a vietii politice si a
factorilor carora le putem atribui in mare parte victoriile si
esecurile de pana acum: partidele, sefii de stat si de guvern,
rezultatele proceselor electorale, componenta tuturor guvernelor
postcomuniste; 4, in sfarsit, un tablou al statisticilor
economice.
Stan Stoica, “Romania dupa 1989”, Editura Meronia, Bucuresti,
2010