Traian Basescu a ajuns la fundul sacului. Stati, nu aplaudati, ca nu e motiv de bucurie. Chiar daca nu va place actualul presedinte, pana de idei in care a intrat s-ar putea sa ne dauneze tuturor. Chiar daca – e pur si simplu o ipoteza – pana o fi cumva premeditata pentru a amorti vigilenta altora.
Presedintele Traian Basescu a fost un jucator politic foarte inteligent tocmai prin aceea ca a stiut sa speculeze la maximum momentul. A fost pentru ca in ultimele sapte luni nu prea l-am mai vazut cu bujiile reglate sa-i dea la timp scanteia: ori percuta prea repede, cum a fost in cazul demisiei anuntate inainte de suspendarea din functie, ori prea tarziu, cum a fost cu recenta disputa privind marirea pensiilor. Unii spun ca e din cauza ca a reusit sa-i indeparteze pe consilierii care aveau ideile bune si nu mai are cu cine sa se antreneze pentru clenciurile in care s-a obisnuit sa se avante. Eu cred ca e mai mult vina lui ca, in cadrul sistemul pe care si l-a definit, Traian Basescu a ajuns sa atinga tavanul cu coatele; asta s-a intamplat nu pentru ca a crescut foarte mult intr-un timp scurt, ci pentru ca n-a vrut sa-i creada pe cei care spun ca, daca dintr-un sac tot iei fara sa pui nimic in loc, ramai la un moment dat cu mana goala.
Pana acum vreo doi ani, nu era in Romania anticorupt mai mare decat actualul presedinte; poate doar Monica Macovei sa se mai fi apropiat de arhetipul prezidential, insa cu o oarecare sfiala sa nu-i tulbure veghea. David Copperfield sa fi fost si nu gaseai atata coruptie pe minut sa o scoti de urechi si sa o arati la public cum reusea proaspatul presedinte. Numai ca, de la un moment dat, iepurii au inceput sa cam semene intre ei si panglicile sa se cam innoade. Motivul? Simplu, scamatorul schimba exponatele intre ele numai ca sa nu ajunga la trofeele mai serioase, printre care unele de care era foarte atasat (vezi casa din Mihaileanu, prietenii de la Golden Blitz etc.).
Asa ca n-a fost greu pentru adversari sa-l taxeze pe procedura, nu pe fond; pe fond, presedintele Basescu avea dreptate: in Romania, ca in orice alt stat exista si grupuri de interese nelegitime, si coruptie si rezistenta la schimbare. Insa daca tragi imprastiat si nu concentrezi tirul si mai ales daca eviti in mod evident anumite tinte, nu ai cum sa iei calificativ de trecere pe poligon. Criticile aduse pe procedura l-au lasat pe Traian Basescu izolat intr-un univers ingust, cu tinte a caror prezenta acolo era de multe ori insuficient argumentata; celelalte tinte, dar si altii care simteau ca le-ar putea veni randul, au profitat si
s-au retras mai in umbra, de unde nu mai sunt asa de vizibile.
Am ajuns prin urmare sa nu mai avem o voce credibila in materie de anticoruptie, chiar daca presedintelui inca ii place sa se prezinte astfel mai ales in publicatiile internationale de mana a doua. Pentru ca tot Dinu Patriciu, Calin Popescu-Tariceanu, Ion Iliescu, Dan Voiculescu, cei 322 etc. am tot servit in ultima vreme si, mie unul, mi s-a cam acrit. In acelasi timp ma gandesc ca intre timp altii s-au invrednicit si ei de un loc sau poate de o avansare pe lista anticoruptie a presedintelui; dar, pentru ca Traian Basescu se incapataneaza sa nu schimbe registrul de doi ani, ascensiunea lor ramane anonima. Si asta nu e deloc de bun augur pentru mentinerea in stare de functionare a acelui principiu de checks and balances la care Montesquieu se pare ca s-ar fi gandit cand a desenat mecanismul unei democratii sanatoase. Doar daca presedintele nu sta in tacere la masa de lucru si pregateste o lista noua, proaspata, cu care sa ia prin surprindere audienta; oricat ma straduiesc, insa, varianta asta nu-mi suna deloc realista.