Tag: anihilare

  • Cum arată noua armă a ruşilor, care poate distruge toată Franţa în câteva secunde şi evită orice radar

    Racheta RS-28, numită Satan 2 de către reprezentanţi NATO, are o viteză maximă de 7 kilometri pe secundă şi are rolul de a anihila sistemele de protecţie antirachetă. Preşedintele Putin, notează unele surse, vrea să înlocuiască fostele rachete SS-18 cu noile proiectile.

    Racheta poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

    Igor Sutyagin, expert în armament de la Royal United Services Institute din Londra, le-a declarat celor de la Mail Online că rachetele SS-18 au deja 30 de ani vechime, aşa că schimbarea cu un model mai performant era inevitabilă. “Chiar dacă ai fi avut o relaţie strânsă cu NATO, tot ai fi vrut să ai armamentul la zi”, a spus Sutyagin. “Dar Putin este mulţumit de faptul că media a perceput această investiţie ca pe o mişcare agresivă. El vrea să sublinieze caracterul său imprevizibil.”

    Ruşii au anunţat că noile rachete vor fi disponibile din 2018, iar cele vechi SS-18 vor fi retrase până la sfârşitul lui 2020.

  • Cum arată noua armă a ruşilor, care poate distruge toată Franţa în câteva secunde şi evită orice radar

    Racheta RS-28, numită Satan 2 de către reprezentanţi NATO, are o viteză maximă de 7 kilometri pe secundă şi are rolul de a anihila sistemele de protecţie antirachetă. Preşedintele Putin, notează unele surse, vrea să înlocuiască fostele rachete SS-18 cu noile proiectile.

    Racheta poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

    Igor Sutyagin, expert în armament de la Royal United Services Institute din Londra, le-a declarat celor de la Mail Online că rachetele SS-18 au deja 30 de ani vechime, aşa că schimbarea cu un model mai performant era inevitabilă. “Chiar dacă ai fi avut o relaţie strânsă cu NATO, tot ai fi vrut să ai armamentul la zi”, a spus Sutyagin. “Dar Putin este mulţumit de faptul că media a perceput această investiţie ca pe o mişcare agresivă. El vrea să sublinieze caracterul său imprevizibil.”

    Ruşii au anunţat că noile rachete vor fi disponibile din 2018, iar cele vechi SS-18 vor fi retrase până la sfârşitul lui 2020.

  • Cum arată noua armă a ruşilor, care poate distruge toată Franţa în câteva secunde şi evită orice radar

    Racheta RS-28, numită Satan 2 de către reprezentanţi NATO, are o viteză maximă de 7 kilometri pe secundă şi are rolul de a anihila sistemele de protecţie antirachetă. Preşedintele Putin, notează unele surse, vrea să înlocuiască fostele rachete SS-18 cu noile proiectile.

    Racheta poate transporta o încărcătură de 40 de megatone – de 2.000 de ori mai puternice decât bombele atomice detonate la Hiroshima şi Nagasaki.

    RS-28 Sarmat, aşa cum este numele complet, conţine 16 focoase nucleare şi este capabilă să distrugă o suprafaţă de mărimea Franţei, potrivit postului rusesc de ştiri Zvezda, care este deţinut de Ministerul Apărării din Rusia. Arma are şi capacitatea de a evita radarul.

    Racheta ar trebui să poată atinge ţinte aflate la 10.000 de kilometri distanţă; asta i-ar permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe europene, precum şi unele ţinte de pe continentul american.

    Igor Sutyagin, expert în armament de la Royal United Services Institute din Londra, le-a declarat celor de la Mail Online că rachetele SS-18 au deja 30 de ani vechime, aşa că schimbarea cu un model mai performant era inevitabilă. “Chiar dacă ai fi avut o relaţie strânsă cu NATO, tot ai fi vrut să ai armamentul la zi”, a spus Sutyagin. “Dar Putin este mulţumit de faptul că media a perceput această investiţie ca pe o mişcare agresivă. El vrea să sublinieze caracterul său imprevizibil.”

    Ruşii au anunţat că noile rachete vor fi disponibile din 2018, iar cele vechi SS-18 vor fi retrase până la sfârşitul lui 2020.

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Opinie Mihaela Feodorof: Perpetuum mobile

    MIHAELA FEODOROF
 este Exxecutive Coach şi fondator al Yourway Life&Counseling


    Păstrându-ne în aceeaşi paradigmă, şi anume că dacă nu te îngrijeşti de ceva, sau mai ales de cineva, acesta are propriile limite în a deveni mai bun, ajungem rapid acolo unde ne doare mai tare. La oameni. De la cei mai mici, de care ne ocupăm permanent, oferindu-le informaţiile în diverse forme şi căutând cel mai potrivit cadru în care acesta să se dezvolte, până la cei mai mari.

    Îmi place să aduc exemplele în plan personal, acolo unde fiecare dintre noi rezonăm firesc. Organizaţiile trăiesc pe acelaşi principiu cu familia. Funcţionează după reguli, oamenii sunt ghidaţi de aceleaşi valori, iar unul sau mai mulţi membri ai familiei îşi asumă răspunderea pentru toţi ceilalţi până când aceştia devin capabili să se îngrijească singuri de ei. Membrii echipei sau ai familiei au fiecare un rol definit, iar modul în care aceştia se completează în acţiunile lor are un singur scop. Să le fie bine. Binele de la baza piramidei lui Maslow (psiholog umanist american cunoscut pentru propunerea sa privind bazele teoriei ierarhiei nevoilor umane) sau, în funcţie de stadiul de dezvoltare la care se află, până la vârful acesteia.

    Aşa cum creşti un copil, ca la momentul potrivit să devină adultul responsabil pentru viaţa sa, aşa ar fi firesc să creşti şi membrii unei organizaţii ca ei să devină plusvaloare pentru ea. Orice achiziţie se întreţine, cu costuri mai mari sau mai mici, respectând principiul eficienţei. Altfel, familia sau compania ajung în situaţii dificile, sau de ce să nu le spunem pe nume, faliment sau mizerie. De la aceste evidenţe se pleacă pe drumul strategiilor de dezvoltare. Din nimic nu se obţine nimic. Din demersurile care garantează competenţe, abilităţi şi, nu în ultimul rând, comportamente armonioase se vor măsura frecevent rezultate promiţătoare.

    Sunt omul rezultatelor şi caut mereu cele mai potrivite metode care să mă conducă la obţinerea lor. Am descoperit cu ani în urmă, după mulţi alţii în care am pus la punct programe de training şi bugetele alocate acestora, metoda coachingului. Nu mai este nimic nou de spus despre această modalitate de a antrena minţi, dar nu o să uit ce m-a fermecat la ea şi la cei care au adaptat-o din sport în business. Asigură performanţa. Faptul că antrenorul, coach-ul, nu are alt rol decât acela de a pune în lumină şi de a fructifica capacităţile latente sau chiar neconştientizate ale celui cu care lucrează. Şi îndată ce acestea sunt utilizate în mod curent, rezultatele nu întârzie să apară.

    Miracolul reuşitelor care depăşesc toate aşteptările, plecând de la cel asupra căruia metoda funcţionează şi până la toţi cei care sunt în preajma sa, se bazează pe potenţialul individual. Din acest motiv cred cu tărie că nu oamenii sunt problema oricăror neajunsuri organizaţionale, ci contextul în care aceştia funcţionează. Odată analizat individul, relaţiile acestuia cu ceilalţi şi cadrul în care acesta este funcţional, soluţiile pentru a ajunge la rezultate performante ies la suprafaţă precum uleiul care se separă de apă.

    Întorcându-mă la rolurile asumate în familii, fie ele în sine sau organizaţionale, îmi este greu să nu mă opresc asupra tipului de conducere. Matriarhatul este încă prezent, nu atât din dorinţa, demult stinsă, a egalităţii dintre sexe. Mai degrabă natura umană este cea care evidenţiază iscusinţa femeilor în a creşte membrii familiei. Plecând de la empatia şi capacitatea de a se adapta diverselor situaţii şi până la disponibilitatea de a înţelege şi asculta, selectând ceea ce este esenţial pentru a asigura bunul mers al lucrurilor. Am lucrat deseori cu şefi de companii, desigur, în mare măsură, bărbaţi. Am găsit mereu însă alături de ei femeile care făceau ca exerciţiul lor să fie calibrat cu nevoile organizaţiei. Îmi place la fel de mult să întâlnesc şi doamne care ocupă cel dintâi loc în organizaţii, fără să uite cine sunt. Femeia care vrea să devină sau se comportă ca un bărbat ar putea uita să mulţumească, măcar din priviri, celui al cărui efort a dus la nivel de excelenţă rezultatele. Femeia îşi poate recunoaşte cu graţie limitele şi ştie să ceară cu demnitate ajutorul celui mai capabil. Femeia lider se înconjoară de priceperea şi forţa bărbaţilor, valorizându-le rezultatele, aşa cum o mamă se mândreşte cu fiii săi. 

    În privinţa creşterii, a dezvoltării, a dibăciei cu care găsesc mereu soluţii, femeile sunt la îndemână. Din grija lor, din bătăile lor de inimă, se dezvoltă oameni şi idei care devin proiecte. 

    Ca nimicul să producă rezultate este absolut necesar ca cineva, femeie sau bărbat, să se îngrijească de el, să pună suflet şi să-i ofere lumina, caldura, vorba bună şi sfatul potrivit ca să devină altceva decât nimic.