Tag: Angajatorul

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Angajatorul redevine rege după mulţi ani în care angajatul a fost rege. Dar este o victorie a la Pyrus, nimeni nu se bucură de ea

    După cel puţin 15 ani de deficit de resursă umană pentru ca sistemul de învăţământ a fost, este şi va fi rupt de realităţile pieţei muncii – iar piaţa muncii este ruptă de realităţile economice ale momentului de acum 15 ani, de acum 10 ani, de acum 5 ani, de acum.

    După 18 ani, de când Romania este membră a Uniunii Europene, în care angajatorii şi-au furat fără remuşcări angajaţii specializaţi si calificaţi în loc să se mobilizeze si sa lucreze împreună la formarea resursei umane Industry 4.0.

    Acelaşi lucru îl face acum si Europa de Vest, fură angajaţii specializaţi si calificaţi din Europa de Est, ignorând în continuare faptul că bătrânul continent este invadat de muncitori şi mărfuri din Asia, că producţia industriala este la pământ, că industria se contractă şi pierde de locuri de muncă.

    După 16 ani de la închiderea şcolilor profesionale, principala cauză a celebrului NEET – 1,5 milioane de tineri de 16-25 de ani care nu sunt într-o formă de angajare sau învăţământ, sunt fie plecaţi din ţară la muncă, fie muncesc aici la negru, fie lenevesc pe salariile părinţiilor şi pensiile bunicilor. 

    După 10 ani de când in Romania s-a înfiinţat învăţământul dual preuniversitar şi 3 ani de când s-a înfiinţat cel universitar, ani in care angajatorii au avut o şansă să fie partenerii colegiilor si facultăţilor. În loc să o facă şi-au furat fără remuşcări angajaţii specializaţi si calificaţi. Acum câteva zile, un executiv, un angajator, într-o conferinţa la Bruxelles, se plângea că nu mai există interes pentru farmacie, că UMF-urile ca nu mai atrag studenţi pentru farmacie. Păi daca tu i-ai furat de la alţi angajatori în loc să ajuţi UMF-urile să atragă noi studenţi pentru farmacie prin parteneriate – cine este de vină?

    După anii electorali in care guvernările au aruncat in stânga si in dreapta cu scutiri, vouchere, cupoane, ajutoare, burse, carduri, facilitaţi si alte pomeni, încurajând, glorificând chiar nemunca.

    După nu ştiu caţi ani in care salariile au crescut şi au crescut şi au crescut – s-a spus ca este vorba despre salariul minim european, despre convergenţă, despre crearea de joburi înalt calificate  – reducând atractivitatea României ca si ţintă pentru investiţii străine si ignorând faptul ca spirala salarială nu are nici o legătură cu productivitatea muncii.

    După 4 ani de ”Quiet quitting”, ”Quiet cracking”, ”Revenge quitting” şi ”Live quitting”, fandoseli inventate de firmele de plasare de forţă de muncă, platformele de recrutare de resursă umană şi companiile de vânători de capete, care au făcut o căruţă de bani.

    După toţi aceşti ani, din cauza ca angajaţii au fost minţiţi, erau desprinşi de realităţii pieţei muncii sau au avut aşteptări nerealiste, asistăm la o pierdere accelerata de locuri de muncă din cauza creşterii costurilor directe, a dezindustrializării generate de pierderea de competitivitate în faţa Asiei şi, desigur, a inteligenţei artificiale, care în loc să ajute la job ajută la pierderea jobului. Locurile de muncă se duc în Asia, degeaba mă înjură blogerii că repet asta.

    Angajatorul redevine încet-încet rege, la putinele companii care angajează se fac cozi, iar cozile vor fi şi mai mari dacă se scurtează perioada la şomaj.

    Acum vreo câteva zile îmi dădeam cu părerea spunând că salariul minim pe economie trebuie sa crească, dar nu pentru ca nu se poate trăi din el sau pentru ca politicienii mai vor sa mai dea o pomană, ci pentru că la valoarea ridicolă de acum el camuflajul perfect pentru criminalitatea fiscală.

    Am greşit. La ce perspective de pierderi de locuri de munca există în toata Uniunea Europeană, mai ales în Europa de Est, mai ales în România, este posibil ca salariul minim să scadă – vor fi cozi la centrele de plasare de forţă de muncă.

    Angajatorul redevine rege, dar este un rege trist.

  • ATENŢIE! Angajatorul trebuie să plătească salariatului care lucrează de acasă o parte din chirie şi din utilităţi

    Companiile ale căror angajaţi lucrează de acasă ar trebui să le deconteze salariaţiilor lor o parte din chirie şi din utilităţile care acum sunt mai mari, crede Costel Gîlcă, avocat specializat în dreptul muncii, managing partner în cadrul casei de avocatură Costel Gîlcă Lawyers.

    „În opinia mea, angajatorul trebuie să plătească angajatului care lucrează de acasă o parte din chirie, o parte din facturile la utilităţi, pentru că în contractul individual de muncă se spune foarte clar că angajatul pune la dispoziţie doar capacitatea de muncă. În acest moment, am pe rolul Tribunalului Bucureşti un dosar în care un angajat cere suportarea cheltuielilor de întreţinere, precum şi a ratei la bancă“, a spus Costel Gîlcă în cadrul emisiunii de business ZF Live.

    Anul 2020 aduce o modificare fundamentală a relaţiilor de muncă pe termen lung şi foarte lung, crede el.

    „Tot ceea ce ştiam noi înainte de anul 2020 din perspectiva relaţiilor de muncă strict industriale se modifică în mod fundamental, o modificare care nu este doar pentru anul 2020, ci o schimbare de paradigmă pe termen foarte lung. Schimbarea de paradigmă în relaţiile de muncă nu a dat-o neapărat COVID-ul, ci tehnologia informaţiilor în primul rând şi apoi inteligenţa artificială.“

    Avocatul specializat în dreptul muncii este de părere că în această perioadă de pandemie asistăm la o întoarcere a relaţiilor de muncă la cele de dinainte de perioada industriali­zării.

    „Înainte de perioada industria­lizării, munca de acasă era regula. În relaţiile de muncă, faptul că muncim de acasă nu este nimic nou. Pandemia nu a făcut altceva decât să arate că avem suficient de multe instrumente astfel încât nu are sens să prestezi activitatea din birou. Întrebarea este dacă legislaţia muncii din România este pregătită pentru relaţiile de muncă din secolul XXI în care sunt două mari provocări, respectiv inteligenţa artificială şi tehnologia informaţiilor. Vor afecta aceste două elemente fundamental relaţiile de muncă, va trebui regândit Codul muncii?“, se întreabă Gîlcă.

    Codul muncii din România nu este adaptat secolului XXI, rămâne unul vechi, ce necesită modificări pentru a se adapta schimbărilor din piaţa muncii din această perioadă.

    „În centrul legislaţiei muncii ce va trebui adaptată rămâne tot interesul şi protecţia individului uman pentru că nici acasă nu poţi să munceşti 24 de ore din 24 pentru un angajator care doreşte doar profit. Astfel, este nevoie să  adaptăm legislaţia la noile pro­vocări. Noile tehnologii vor duce la creşterea locurilor de muncă, însă acestea vor fi diferite faţă de ce am văzut noi până acum.  Inteligenţa artificială va face foarte multe, însă ea va fi supravegheată de individul uman“, explică Costel Gîlcă.
    Avocatul crede că menţinerea programului de opt ore în Codul muncii este fundamental.

    „Pe lângă faptul că avem o prevedere în Codul muncii în acest sens şi pe viitor va trebui ca aceasta să existe pentru a se evita suprasolicitarea psihică a salariaţilor. Acest program de opt ore a apărut pentru protecţia individului şi a întregii societăţi.“
    O altă schimbare adusă de pande­mie este posibilitatea angajaţilor de a lucra de oriunde din lume, spune el.

    „A doua schimbare este posibili­tatea de a lucra de oriunde din lume, iar oamenii vor descoperi că decât să lucreze dintr-un oraş aglomerat, poluat, pot merge să lucreze din vârf de munte, de la ţară sau din ţări exotice. Cred că mulţi salariaţi se vor reorienta şi că şi configuraţia oraşelor va fi schimbată.“