Andreea Moldovan este directorul general al Avon România, dar este responsabilă de încă 10 ţări, ea conducând un business de aproape 200 de milioane de dolari. Şi-a început cariera la Avon în 1998, ca director de vânzări în Cluj-Napoca, apoi a avansat constant. Chiar dacă a lucrat mai bine de 20 de ani pentru aceeaşi companie, spune că nu a avut niciodată ocazia să se plictisească, iar ceea ce a motivat-o mereu a fost permanenta dorinţă de învăţare.
Numirea Andreei Moldovan vine după promovarea lui Răzvan Diraţian, cel care, condus afacerea din România peste 8 ani în funcţia de General Manager pentru Avon Filipine, o piaţă de top, aflată în top 5 la nivel global.
După primul său post, de director de vânzări în Cluj-Napoca, au urmat apoi rolurile de director naţional de vânzări în Maroc şi România şi director regional de vânzări pentru Europa de Est. Printre hobbyurile sale se numără sportul (schi, tenis, înot), fotografia şi zona de fashion, în care, cu ani în urmă, s-a implicat intens. A urmat un curs de design vestimentar şi lansat chiar şi o serie de colecţii proprii. Profilul Andreei Moldovan a apărut în anuarul 100 CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA 2021. Ea ocupă locul 23 în acest clasament, în urma voturilor primite de la reprezentanţii mediului de afaceri românesc. Andreea Moldovan este unul dintre invitaţii recenţi ai emisiunii Viaţa ta e un business şi a povestit despre fiecare pas făcut în carieră, precum şi despre principalele lecţii învăţate de ea de-a lungul acesteia.
Ai mai recomanda cuiva să stea atât de mult într-o companie?
Aş spune că depinde de companie. Pentru mine, motorul a fost faptul că am găsit în această companie mai mult decât business, pentru că m-am regăsit foarte mult în partea de acţiune socială, de impact social pe care îl are Avon. A contat şi faptul că la fiecare 2-3 ani am mai făcut un pas în carieră, fie într-o poziţie nouă, fie în afara ţării, într-o cultură nouă. Se spune că este bine să fii expus la cât mai multe industrii, dar eu mi-am obţinut dezvoltarea prin expunerea la mai multe culturi şi arii de business în aceeaşi companie.
Cum ai ajuns la Avon?
Lucram la o agenţie de media în Cluj, iar şeful meu de atunci era foarte nonconformist, ne recomanda să luăm ziarul şi să ne uităm după joburi ca exerciţiu – ne spunea că trebuie să ne vindem pe noi mai întâi, înainte de a vinde orice produs.
De ce te-ai dus acolo?
Eram curioasă, era un nume nou pe piaţă, brandul era necunoscut şi era un brand de vânzare directă, de asemenea un sistem destul de necunoscut în România la vremea respectivă. Acolo, m-a cucerit echipa care organiza interviul şi modul în care s-a desfăşurat acesta. Am finalizat prin a-mi dori jobul, pentru care candidau atunci 60 de persoane.
Care a fost valoarea primului tău salariu?
Primul salariu a fost de 400 de dolari, o ofertă interesantă la vremea aceea.
Atunci, la început, îţi aminteşti valoarea bonusurilor pe care le-ai luat?
Îmi amintesc că luam bonusuri aproape în fiecare an şi, de asemenea, am avut oportunitatea să intrăm în anteprenoriat, tot prin intermediul companiei, să facem un pas lateral din poziţia de angajat în poziţia de antreprenori. Am acceptat acea oportunitate, să dezvolt propria mea reţea de vânzări, aproape doi ani şi jumătate am fost colaborator al companiei şi bonusurile erau foarte interesante, aproape că dublau salariul la momentul respectiv.
Când ţi-ai dat seama că vrei mai mult?
Am intrat într-o vâltoare a businessului care m-a absorbit cu totul, singurul meu obiectiv era să strălucesc acolo unde sunt, să creez valoare, iar şefii mei de atunci au văzut momentul în care eu eram gata pentru o nouă poziţie mai repede decât mi-am dorit eu, eu eram foarte fericită cu ce făceam.
Dar ce te-a determinat să te duci să accepţi poziţii superioare sau să accepţi poziţii în alte ţări?
În alte ţări m-am dus din curiozitate, din dorinţa de a învăţa ceva nou, dar şi de a descoperi o altă cultură. Când am acceptat primul rol, în Maroc, aveam o fetiţă de 7 luni. Am fost întrebată dacă cineva vorbeşte franceză din echipa mea şi vrea să meargă cineva acolo – a fost un şoc pentru toată lumea că am ales să merg eu. Mi-am dat seama că am să învăţ mult dacă eram expusă la alte culturi. Experienţa din Maroc, de la începutul carierei, m-a dezvoltat cel mai accelerat, fiindcă s-au suprapus mai multe provocări: o nouă cultură, o primă misiune internaţională, un post pe o treaptă ierarhică mai mare.
Ai refuzat vreun job?
Da, chiar recent mi s-a întâmplat – nu era jobul potrivit şi simţeam că mai am de livrat acolo unde sunt.
Ce contează când accepţi astfel de poziţii – pachetul salarial sau faptul că poţi avea succes şi că ai putea fi luată pentru o poziţie mult superioară?
Depinde de om – pentru mine nu pachetul salarial este important. Ce m-a împins mereu a fost dorinţa de a creşte, de a învăţa ceva nou şi au fost situaţii în care am acceptat o poziţie nouă, cu o creştere salarială foarte mică. Acel pas m-a ajutat să dobândesc experienţă în plus sau să ofer copiilor mei ceva în plus. Dacă stau să mă gândesc, o decizie bună a fost să accept poziţia de director general la Praga, pentru mine motivaţia a fost atunci să pot să le ofer copiilor accesul la o şcoală internaţională şi a fost o decizie extrem de bună, care le-a dat un start excelent în viaţă.
Ce i-ai spune Andreei Moldovan care ieşea de pe băncile şcolii, de la Babeş-Bolyai?
Să aibă încredere ea. La începutul carierei mele m-am autosabotat. Am avut extrem de multe momente în care nu m-am iubit, am fost extrem de exigentă – aş fi mai blândă cu mine acum.
Care a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o în cariera ta profesională?
Nu pot să spun că am regrete, fiecare decizie mi-a adus ceva nou, chiar dacă au fost puţin mai neinspirate unele dintre decizii. Am luat însă decizii personale proaste – una dintre acestea a fost că, în 2008, am decis să fac o investiţie destul de mare în a construi o casă, cu credite, şi a fost un moment extrem de prost în piaţă, am dus consecinţele acelei decizii mulţi ani, dar am învăţat şi din asta.
Te gândeai atunci, în 1998, că vei sta 24 de ani în aceeaşi companie?
Nici într-un caz nu am avut în minte acest lucru, nici măcar n-am avut în minte că voi ajunge în locul unde sunt astăzi. Scopul meu a fost doar să-mi satisfac curiozitatea, mi-au plăcut foarte mult produsele la acel moment, iar pentru o tânără fată, era un domeniu ideal în care să lucrezi. Apoi, au venit tot felul de provocări bune care m-au ţinut în companie.
Ce defecte trebuie să ai ca să fii un director general bun?
Trebuie să ai o doză de nebunie câteodată, să ai curaj să îţi asumi riscuri şi să ai curajul să ai încredere în echipa ta pentru că sunt multe persoane care consideră că în momentul în care ajungi director general, tu trebuie să dai viziunea – dar ai o echipă cu care poţi ajunge mult mai departe dacă îi acorzi încredere, iar asta poate să fie şi un defect, dar şi o calitate.
Dar care a fost cea mai bună decizie profesională?
Mutarea la Praga, care nu mi-a oferit doar oportunităţi pentru copii, dar şi de carieră – este un capitol la care mă întorc de multe ori cu mândrie. Cu echipa de acolo, în afară de rezultatele foarte bune de business pe care le-am realizat, am reuşit să ducem o iniţiativă de CSR la nivelul celui mai puternic eveniment de CSR din piaţă, care este şi cel mai mare eveniment de acest tip de pe harta ţărilor Avon, adunam acolo peste 25.000 de participanţi, care veneau la Marşul Roz în fiecare an. Am colectat fonduri de peste 4 milioane de dolari pentru campania împotriva cancerului de sân.
De ce nu ţi-ai făcut propria afacere?
Pentru că oportunităţile pe care mi le-a oferit Avon erau mult mai puternice decât ceea ce am construit eu la acel moment, deci era un pas foarte mare înainte pe care nu aveam cum să-l fac de una singură la momentul respectiv şi, având şi copiii mici, probabil că a fost şi o variantă mai convenabilă la acel moment, cu mai puţine riscuri.
La începutul anilor ‘90, tu ce visai că vei ajunge sau ce voiau părinţii tăi să fii?
Eu, înainte să aleg Facultatea de Informatică Economică, pe care am ales-o pentru că eram foarte bună la matematică şi eram fascinată de tehnologie, visam să devin medic. Am fost şi la Olimpiada de Biologie, învăţam foarte intens în direcţia respectivă, însă părinţii mei au încercat să mă convingă să nu merg spre o carieră de medicină, pentru că este o meserie care mi-ar fi furat viaţa, ca să fiu foarte bună, ar fi trebuit să învăţ continuu. Ei bine, am ales informatica economică şi am ales să rămân în zona de business, care nu pot să zic că mi-a furat viaţa, dar, la fel, este o meserie care îţi cere să înveţi încontinuu toată viaţa şi cred că în orice meserie, dacă vrei să fii bun, trebuie să înveţi toată viaţa. Nu îmi pare rău că nu m-am făcut medic. Fiica mea cea mare este acum studentă la medicină veterinară, fără s-o împing eu în această direcţie, dar mă bucur că se întâmplă cumva lucrul ăsta. Eu am ales informatica economică şi, deşi nu am profesat în domeniul în care m-am pregătit, m-a ajutat foarte mult această combinaţie de business cu tehnologie în cariera pe care am construit.
Ce calităţi crezi că ai tu ca CEO?
Cred că sunt modestă şi acest tip de modestie l-am dus şi în leadership; cred foarte tare în humble leadership şi cred în oameni. M-a mai ajutat atitudinea mea pozitivă faţă de viaţă, pentru că şi atunci când am dat de greutăţi, am reuşit de fiecare dată să văd lucrurile bune, iar asta m-a ajutat să merg mai departe.
Ai fost vreodată în situaţia de burn-out?
Am fost foarte aproape de burnout după primul an de pandemie. Prin natura mea, sunt destul de disciplinată cu viaţa personală şi, în prezent, timp de patru zile pe săptămână îmi încep ziua cu sport. În primul an de pandemie, am pierdut această rutină pentru şapte luni. Aveam foarte multe provocări, atât din cauza mediului extern, cât şi din cauza unei schimbări foarte mare de business pe care o făceam. Am reuşit să mă remontez, iar acum, de mai bine de un an, am reluat bunele obiceiuri.
Ce oportunităţi ai ratat?
Nu aş putea spune că am ratat oportunităţi, am făcut alegeri care m-au adus unde sunt astăzi. Dacă aş fi făcut alte alegeri, probabil aş fi fost în altă parte – nu pot să spun că mai bine sau mai prost. Am refuzat multe oferte din afara Avonului – am alungat repede gândurile legate de cum ar fi fost dacă le-aş fi acceptat, nu ne serveşte cu nimic să ne gândim astfel – mai degrabă e bine să spui: „Asta am decis şi cu decizia asta merg mai departe”.
De ce te-ai întors în ţară?
Am venit cu foarte multă speranţă că pot să fac ceva mai mult pentru România, dar şi pentru a da copiilor mei şansa să se reconecteze cu propria lor ţară – în Praga nu învăţaseră nicio boabă de română, am zis că nu e bine pentru ei ca români, iar şefa mea de atunci, care acum este CEO, mi-a spus că au nevoie de mine aici.
Vrei să primeşti un post extern mai mare?
În prezent, nu, pentru că rolul meu actual este din 2020 – au trecut doi ani de pandemie şi suntem la mijlocul procesului de transformare, cel puţin încă doi ani simt că pot să aduc foarte multă valoare şi să învăţ. Nu spun nu oportunităţilor, sunt deschisă, dacă se întâmplă să vină o altă oportunitate, am să o accept, dacă sunt pregătită pentru ea. Am şi alte planuri în minte pe care treptat la conturez.
Care sunt domeniile care au crescut în perioada în care ai stat la Avon şi unde crezi că te-ai fi potrivit?
Mă fascinează partea de tehnologie de blockchain, partea de real estate fracţionat, e o parte de business cu tehnologie, sunt domenii noi – unde nu aş vrea să mă mut neapărat, dar sunt domenii care mă fascinează.
Tu te-ai angaja pe tine, aşa cum erai în 1998?
Da, fiindcă ce aveam eu atunci ca mare plus era o sete enormă de a învăţa şi o curiozitate mai autentică – asta caut şi la candidaţii pe care îi recrutez în prezent – mă uit la acea sclipire din ochii lor şi cred foarte mult în oamenii care vor să crească continuu şi cărora le place ceea ce fac.
Când renunţi la cineva, de ce faci lucrul acesta?
În primul rând, pe probleme de etică este locul unde nu fac niciun fel de rabat – dacă sunt persoane care nu se potrivesc pe aspecte de etică, morală, valori, acolo nu fac niciun compromis. Al doilea motiv ţine de probleme de performanţă, dar asta după ce întotdeauna dau o a doua şansă.
Pentru cineva care are 18-19 ani, cu ce background să vină din spate, ca să îşi facă viaţa mai uşoară?
Aş spune că, în primul rând, trebuie să înţeleagă ce le place. Pentru că sunt mulţi tineri care nu au descoperit încă ceea ce le place. Le-aş recomanda să încerce mai multe lucruri şi să găsească acele lucruri cu care rezonează – astfel şansele să reuşească sunt mult mai mari. Le-aş recomanda să facă perioade de internshipuri în diferite companii, ca să înţeleagă dacă ceea ce îşi imaginează este doar ce şi-au construit în minte şi realitate.
Ce au americanii şi nu avem noi?
Cred că au mai multă încredere în ei, o încredere pe care nu o avem în Europa de Est şi au, de asemenea, acea dezinvoltură specifică acelei culturi în care au crescut – văd asta şi la copiii mei, acesta este principalul plus al şcolii americane, îi face pe oameni să fie foarte încrezători în ei – lucru care nu se întâmplă în cultura noastră.
Ce cărţi recomanzi?
Cărţile lui Harari m-au marcat (Sapiens, Homo Deus, 21 de lecţii pentru secolul XXI), cărţi pe care le-am citit cu sufletul la gură şi pe care le-aş recomanda.
Care este jobul tău de vis, care nu are nicio legătură cu Avon?
Mă întreb ce aş face când aş ajunge la un apogeu al carierei – şi voi ajunge acolo. Dar sunt pasionată de mai multe lucruri, design interior, grădinărit, fotografie, lucrul cu copiii – am mai multe idei, probabil voi alege una dintre ideile respective.
Puteţi vedea toate emisiunile pe: alephbusiness.ro/emisiune/viata-ta-e-un-business/